Metadata
| Setting of examples | |
| Language | Romanian |
| Region | Romania |
| Date | 16th to 18th century |
| Persons involved | |
| Compilation | Chircu, Adrian (2018-2020) |
| Annotation | Chircu, Adrian (2019-2020) |
| Annotation | |
| Types of examples | Adjective-Adverbs, Prepositional Phrases and Derived Adverbs |
| Annotated Categories |
|
| Sources | |
| individual lecture (see Sources) | |
| Corpus Description | |
| The corpus compiles 823 examples of adjective-adverbs (e.g. drept in a merge drept 'to go straight/right'), 204 examples of prepositional adverbials (e.g. deplin 'completely, fully' [de + plin], de amănuntul 'in detail') and 54 examples of derived adverbs in Old Romanian. It is based on the reading of ten Old Romanian texts (up to 30 pages each) from the 16th to the 18th century. The reading, compilation and annotation of the examples was carried out by Adrian Chircu in 2019-2020 in cooperation with Katharina Gerhalter. The lemmatization of the examples is based on contemporaneous standard orthography and on the underlying adjectival base (e.g. plin for the fused form deplin). Concerning the category “derived adverbs”, Romanian ‒ contrary to other Romance languages‒ has no mente-adverbs, but a few other derivational suffixes such as -eşte (e.g. crestineşte 'in a Christian manner'), -iş (e.g. făţiş 'openly, directly') and -ul. In total, 176 different adjectival bases are registered (see the List of Lemmata, which comprises the different underlying adjectival bases and the number of examples per lemma). Additionally, the aaif-database also offers a Glossary (written in French) of the registered lemmata, which briefly explains their meanings and their etymology (e.g. deplin [de + plin], lemma plin, 'plein, pleinement, complètement' < lat. plenus; de amănuntul 'en détail' (voir mărunt 'menu, minutieusement, en détail') < lat. minutus). | |
| Extent | |
| Tagged examples of adverbs | 1131 |
| Types of adjective - lemmata | 176 |
| All words | 242734 |
| Date | 2020 |
| Suggested Citation | |
| Chircu, Adrian (2020): Corpus of Old Romanian Adjective-Adverbs, Derived Adverbs and Prepositional Phrases. In Schneider, Gerlinde / Pollin, Christopher / Gerhalter, Katharina & Hummel, Martin (2020): Adjective-Adverb Interfaces in Romance. Open-Access Database (=AAIF-Database). https://gams.unigraz.at/o:aaif.roadpdaaif. |
Source
| ID | Author | Title | Date | Edition | Region |
|---|---|---|---|---|---|
| OR1 | Învăţătura lui Archirie, cum învăţe pre nepotu-său, pre Anadan, de toate învăţăturile | 1708 ~ | "Cele mai vechi cărţi populare în literatura română", vol. II (Fiziologul – Archirie și Anadan), studiu filologic, studiu lingvistic și ediţie de Magdalena Georgescu, București, Editura Minerva, 1997. p. 157-168. | Romania | |
| OR2 | Floarea darurilor | 1600 ~ | text stabilit, studiu filologic şi lingvistic, glosar de Alexandra Moraru, în "Cele mai vechi cărţi populare în literatura română", vol.I, Bucureşti, Editura Minerva, 1996, p. 119-182. | Romania | |
| OR3 | Bertoldo | 1774 | "Cele mai vechi cărţi populare în literatura română", vol. III (Bertoldo), studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie și glosar de Magdalena Georgescu, București, Editura Minerva, 1999, p. 157-239. | Romania | |
| OR4 | Mihail Moxa | Cronica universală | 1620 ~ | ediţie critică, însoţită de izvoare, studiu introductiv, note şi indici de G. Mihăilă, Bucureşti, Editura Minerva, 1989. p. 95-223 | Romania |
| OR5 | Ioannykij Haleatovkyi | Cheia înţelesului | 1678 | ediţie, indice de nume şi glosar de Rodica Popescu, prefaţă de Alexandru Mareş, Bucureşti, Editura Libra, 2000, p. 13-194. | Romania |
| OR6 | Coresi | Tâlcul evangheliilor şi Molitevnic rumânesc | 1567 | ediţie critică de Vladimir Drimba, cu un studiu introductiv de Ion Gheţie, Bucureşti, Editura Academiei Române,1998 | Romania |
| OR7 | Ion Neculce | Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, precedat de O samă de cuvinte | 1750-1766 | ediţie îngrijită, cu glosar, indice, şi o introducere de Iorgu Iordan, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1955, p. 103-405. | Romania |
| OR8 | Grigore Ureche | Letopiseţul Ţărîi Moldovei | 1725 | ediţie îngrijită, studiu introductiv, indice şi glosar de P. P. Panaitescu, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1955, p. 57-210. | Romania |
| OR9 | Miron Costin | Letopiseţul Ţărâi Moldovei de la Aaron Vodă încoace, de unde este părăsit de Ureache vornicul de Ţara de Gios, scos de Miron Costin vornicul de Ţara de Gios în oraşu la Iaşi, în anul de la zidirea lumiei 7183, iară de la naşterea Mântuitorului Lumii, lui Iisus Hristos, 1675, meseţa | 1675 | Idem, Opere, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1958, p. 41-201. | Romania |
| OR10 | Palia de la Orăştie | 1582 | vol. I (Textul), Text stabilit şi îngrijire editorială de Vasile Arvinte, Ioan Caproşu, Alexandru Gafton. Transcrierea textului de Sorin Guia. Introducere şi notă asupra ediţiei de Vasile Arvinte, Ioan Caproşu şi Alexandru Gafton, Iaşi, Editura Universităţii “Alexandru Ion Cuza”, 2005, p. 15-228. | Romania |
List of Lemmata
The lemmatization is based on the underlying adjectival form (see Annotation model for further details).
| Lemma | Count |
|---|
Glossary
| Romanian adjectival or adverbial Lemma | Meaning (in French) | Etymology (in French) |
|---|---|---|
| adeveri | 'vrai' | dérivé de adevăr 'vérite' + suffixe – i ; à l'origine ad+de+verum |
| adeverit | 'vrai' | participe passé du verbe a adeveri 'confirmer l'exactitude des choses/des faits' |
| adevărat | 'vrai' | participe passé du verbe a adevăra 'confirmer l'exactitude des choses/ de faits' |
| adormit | 'endormi' | participe passé du verbe a adormi 's'endormir' < lat. addormire |
| ajuns | 'arrivé' | participe passé du verbe a ajunge 'arriver' < lat. adjungere |
| ales | 'choisi, particulièrement' | participe passé du verbe a alege 'choisir' < lat. allegere |
| amar | 'amer' | < lat. amarus |
| apestit | 'tardif, en retard' | participe passé du verbe a apesti 'tarder' (étymologie inconnue) |
| ascuns | 'caché' | participe passé du verbe a (se) ascunde '(se) cacher' < lat. abscondere |
| ascuţit | 'aigu' | participe passé du verbe a ascuţi 'affûter' < lat. excotire |
| blând | 'doux, sage, tranquillement' | < lat. blandus |
| bogat | 'riche' | < sl. bogatŭ |
| boier | 'boyar' | < sl. boljarinŭ |
| bucuros | 'heureux' | < verbe a (se) bucura '(se) réjouir, rendre heureux'+ suffixe -os |
| bun | 'bon' | < lat. bonus |
| bărbăteşte | 'comme les hommes, courageusement' | dérivé du substantif bărbat 'homme' (< lat. barbatus 'barbu') + - eşte |
| calareşte | 'en chevauchant' | dérivé du substantif călare 'cheval' (< lat. caballaris, -rem) + - eşte |
| cazut | 'tombé, chu' | participe passé du verbe a cădea 'tomber, choir' < lat. cadere |
| cet | încet 'doucement, doux, tranquilément' (avec preposition în contractée) | < în + cet (< lat. quietus ) |
| chiar | 'claire, clairement' | < lat. clarus |
| chip | 'facon, moyen' (substantif) | < magh. kép |
| cinstit | 'honnête' | participe passé du verbe a cinsti 'omagier'< sl. čistiti |
| credincios | 'croyant, fidèle' | dérivé du substantif credinţă + suffixe - ios ou < lat. credintiosus |
| crestineşte | 'chrétiennement' | dérivé du substantif creştin (< lat. christianus ) + - eşte |
| crucişat | ( încrucişat ) 'de travers, en forme de croix' | participe passé du verbe a încrucişa 'mettre en forme de croix ', (probable aussi le verbe a crucişa > în + crucişa > încrucişa ) à la base l'adverbe cruciş (< cruce 'croix'+ - iş ) |
| curând | 'bientôt, en peu de temps' | < currendo, gerondif du verbe latin currere 'courir, couler' |
| curat | 'proprement, sincèrement' | participe passé du verbe a cura 'rendre propre, nettoyer, soigner' < lat. curare |
| cuvios | 'pieux' | dérivé du verbe a cuveni 'avoir le droit, mériter' (voir en lat. convenire)+ le suffixe adjectif -os |
| câineşte | 'comme les chiens' | derivée de substantifcâine'chien' (< lat. canem ) + - eşte |
| călare | 'à califourchon, en chevauchant' | < lat. caballaris, -em |
| călăreşte | 'en chevauchant' | dérivé de călare + - eşte (pour călare voir supra) |
| cătinel | 'doucement, avec précaution' | < lat. cautelinus ( cautela 'prévoyance') |
| căzut | 'tombé, chuté' | participe du verbe a cădea 'tomber' < lat. cadere |
| depărtat | 'éloigné' | participe du verbe a (se) depărta 's'éloigner', dérivé de l'adverbe departe 'loin' |
| des | 'fréquemment, souvent' | < lat. densus |
| deschis | 'ouvertement, ouvert' | participe du verbe a deschide (< lat. discludere ) |
| descălecat | 'descendu du cheval, arrivé, instalé' | participe du verbe a descăleca (< lat. * discaballicare ) |
| desfrânat | 'dépravé, immoral' | participe du verbe a desfrâna 'mener une vie dépravée' |
| desfârşit | 'sans fin' | de + sfârșit 'fin' |
| desfătat | 'gâté, qui plaît' | participe du verbe a desfăta 'se sentir bien sentir un plaisir, rendre beau' |
| desăvârşit | 'complet, terminé, fini' | participe du verbe a desăvârşi ('terminer, finir') |
| deşert | 'en vain, désert, privé de, sans réussir' | < lat. desertus |
| drag | ' cher précieux' | < sl. dragŭ |
| drept | 'droit, tout droit, correct' | < lat. directus |
| dulce | 'doux, suave, doucement' | < lat. dulcis |
| dumnezeieşte | 'comme la Divinité, merveilleusement, superbe, splendide' | dérivé de dumnezeu 'Dieu' + - eşte |
| elineşte | 'en (langue) grecque, en grec' | dérivé de elin/elen 'hellène' + - eşte |
| foarte | 'fortement, trop, fort' | < lat. forte |
| frumos | 'beau, bellement' | < lat. formosus |
| fund | 'fond' | < lat. fundus |
| furiş | 'furtivement' | dérivé de fur (< lat. fur, furis 'voleur')+ - iş |
| făţiş | 'ouvertement, directement' | dérivé de faţă 'face, visage'(<lat. pop. facia < lat. cl. facies ) + -iş |
| greceşte | greceşte 'en grec, comme les Grecs | dérivé de grec + - eşte |
| greu | 'à peine, difficilement, lourdement' | < lat. grevis ( gravis ) |
| grijit | (îngrijit) 'soigné' | participe du verbe a griji (< bg. griže se ), dans le temps a îngriji < în +griji |
| grozav | 'extrêmement, extraordinairement' | < bg.grozav |
| gătit | 'préparé, prêt pour' | participe du verbe a găti 'préparer' |
| harţă | 'dispute' | hărţiş/horţiş 'se disputant' |
| iertat | 'pardonné, excusé' | participe du verbe a ierta 'pardonner' < lat. libertare |
| ispravă | (substantif) ' fait, réussite, accomplissement'/ de ispravă 'honnête' | < sl. isprava |
| larg | 'largement, vastement' ( pe larg 'en détail') | < lat. largus |
| lat | 'de travers' ( de-a latul / în lung şi în lat 'par monts et par vaux, de long et en large') | < lat. latus |
| latineşte | 'en latin, à la manière des Latins' | dérivé de latin + -eşte |
| legat | 'lié, serré' | participe du verbe a lega 'lier, serrer' < lat. ligare |
| lesne | 'facilement, commodément' | < bg. lesno |
| leşeşte | 'comme les Polonais, en polonais, à la manière des Polonais' | dérivé de leş 'Polonais' (voir aussi leah < ucr. ljach ) + -eşte |
| lung | 'longuement' | < lat. longus |
| lămurit | 'clairement, explicitement, limpidement' | participe du verbe a lămuri < lamură 'la partie la plus propre, la plus choisi, la crème' (< lat. * lam(i)nula ) + suffixe -i |
| mahmur | 'étourdi, faché, troublé' | < turc. mahmur |
| mare | 'grand, grandement' | < lat. mas, maris |
| milostiv | 'bienveillant, généreux' | < sl. milostivŭ |
| minuna | 's'étoner, être surpris, s'émerveiller' | derivée de minune 'merveille' + -a |
| mistuit | 'digéré, brûlé, détruit, dévoré, consommé, péri, disparu' | participe du verbe a mistui < magh. emészteni |
| molcom | 'doucement, doux, tranquillement, tranquil' | < bg. mŭlkom |
| mort | 'mort' | < lat. mortuus |
| mult | 'beaucoup' | < lat. multus |
| mâhnit | 'affligé, sombre' | participe du verbe a mâhni < etymologie inconnue |
| mâncat | 'mangé, rongé' | participe du verbe a mânca 'manger' < lat. manducare |
| mândru | 'content, satisfait, beau, fièrement' | < sl. mondrŭ 'sage' |
| mângâiat | 'caressé' | participe du verbe a mângâia 'caresser' < lat. * manganeare |
| mânios | 'nerveux, nerveusement, affolement' | dérivé de mânie (< lat. mania ) + - os |
| mână | amînă 'dans la main' (composée) | < lat. manu 'main' |
| mănunt | de-amănuntul 'en détail' (voir mărunt 'menu, minutieusement, en détail') | < lat. minutus |
| mărunt | 'menu, minutieusement, en détail' | < lat. minutus |
| măsură | 'mesure' | < lat. mensura |
| neaşezat | 'non assis, débout' | participe négatif constitué à partir du participe aşezat < a se aşeza < lat. assediare |
| nebuneşte | 'follement' | dérivé de nebun 'fou' (< ne + bun ) + - eşte |
| neclătit | 'qui ne peut pas être bougé, fixe' | dérivé de clătit 'qui bouge' participe de a clăti 'rincer, trembler' (< sl. klatiti ), synonyme de neclintit dans certains contextes |
| nedobândit | 'qui ne peut pas être bougé, fixe' | participe négatif ( ne- + dobândit ) ; dobândit participe au verbe a dobândi 'acquérir, gagner' < sl. dobyti ( dobondon ) |
| nedrept | 'injustement, d'une manière injuste' | forme negative de l'adjectif-adverbe drept 'droit, correct' (< lat. directus ) |
| neghicit | 'non-deviné' | forme négative du participe ghicit , à l'origine le verbe a ghici 'deviner'< etymologie inconnue |
| nepărăsit | 'non-quitté, non-abandonné' | forme négative du participe părăsi , du verbe a părăsi < sl. parasiti |
| nerăscumpărat | 'non-racheté' | forme négative du participe răscumpărat 'racheté, recupéré', à l'origine le verbe a răscumpăra 'racheter', un dérivé du verbe a cumpăra 'acheter' < lat. comparare |
| nesocotit | 'non-compté, déraisonnable (-ment)' | forme négative du participe socotit 'réfléchi, raisonnable' < a socoti < ucr. sokotyty |
| nesăvârşit | 'non-fait, non-réalisé' | forme négative du participe săvârşit, du verbe a săvârşi < sl. s ŭvrŭsiti |
| nevătămat | 'sain, sainement, indemne' | forme négative du participe vătămat, du verbe a vătăma 'faire mail, nuire, léser' < lat. victimare |
| neîngropat | 'non-enterré' | forme négative du participe îngropat , du verbe a îngropa 'enterrer' < în + groapă 'trou' |
| neînţelepţeşte | 'non pas d'une manière sage' | forme négative de l'adverbe înţelepţeşte 'sagement' < înţelept 'sage' + - eşte |
| osândit | 'puni, condamné, infligé' | participe du verbe a osândi 'punir, infliger, condamer' < sl. osonditi |
| otrăvit | 'empoisoné, intoxiqué' | participe du verbe a otrăvi 'empoisonner, intoxiquer' < sl. otraviti |
| păţit | 'qui en a vu dans sa vie' | participe du verbe a păţi 'pâtir, subir, endurer' < lat. patire |
| pedestru | 'pédestre, pédestrement' | < lat. pedester |
| petrecut | 'passé, arrive' | participe du verbe a petrece 'passer, arriver' < lat. * petraicere |
| plin | 'plein, pleinement, complètement' | < lat. plenus |
| plodit | 'né, fait' | participe du verbe a plodi 'faire des enfants, donner naissance à des enfants' <sl. ploditi |
| pornit | 'parti, mis en route' | participe du verbe a porni 'partir, se mettre en route' < sl. porinonti |
| posomorât | 'affligé, attristé' | participe du verbe a (se) posomorî 's'attrister, affliger' < étymologie inconnue |
| prins | 'pris, attrapé' | participe du verbe a prinde 'prendre, attraper' < lat. pre(he)ndere |
| pripă | 'hâte' (substantif) | dérivé régressif du verbe a se pripi 'se dépêcher, s'empresser' < cf. bg. pripra |
| proaspăt | 'frais, fraîchement' | < gr. prósfatos |
| pustiu | 'désert' (substantif et adjectif) | < bg. pustinja |
| putrezit | 'pourri' | participe du verbe a putrezi 'pourrir, entrer en putréfaction' (dérivé de l'adjectif putred ) |
| puţin | 'peu' | < lat. * putinus |
| puţintel | 'un tout petit peu' | < puţin + - el (suffixe diminutif) |
| păgâneşte | 'comme les païens, à la manière des païens' | dérivé de păgân 'païen' (< lat. paganus ) + - eşte |
| părăsit | 'quitté, abandonné' | participe du verbe a părăsi 'quitter, abandonner' < sl. parasiti |
| rar | 'rare, rarement' | < lat. rarus |
| rău | 'mal' | < lat. reus 'coulpable' |
| rezemat | 'appuyé' | participe du verbe a (se) rezema 'appuyer, s'appuyer' < étymologie innconue |
| rocoşit | 'révolté, insurgé' | participe du verbe a se rocoşi 'se révolter, s'insurger' < pol. rokoszyč |
| româneşte | 'en roumain, en langue roumaine, à la manière des Roumains' | dérivé de român 'roumain' + - eşte |
| rugat | 'prié, demandé' | participe du verbe a ruga 'prier, demander, solliciter' < lat. rogare |
| ruseşte | 'en russe (langue), comme les Russes, à la manière des Russes' | dérivé de rus 'Russe' + - eşte |
| ruşinat | 'honteux, confus' | participe du verbe a (se) ruşina 'faire honte, déshonorer', dérivé de ruşine 'honte' (dérivé aussi du lat. roseus ) |
| scris | 'écrit, en manière écrite' | participe du verbe a scrie 'écrire' < lat. scribere |
| sculat | 'debout, réveillé' | participe du verbe a (se) scula 'se mettre debout, se réveiller' < lat. * excubulare |
| scurt | 'court, courtement, bref, brièvement' | < lat. * excurtus, curtus |
| scârbit | 'dégoûté, las, déçu, attristé' | participe du verbe a (se) scârbi 'être dégoûté, décevoir, attrister ', dérivé de scârbă < sl. skrŭbi |
| scăpat | 'échappé, fuit' | participe du verbe a scăpa 'échapper' < lat. scappare |
| semeţ | 'fier, superbe, courageux, fièrement, courageusement' | < sl. sŭměti |
| sfânt | 'saint' | < lat. sanctus + sl. sveti/sventŭ (contamination) |
| silă | 'dégoût, ennui' | < sl. sila |
| singur | 'seul' | < lat. singulus |
| slab | 'faible, faiblement' | < sl. slabŭ |
| slobod | 'libre, librement' | < bg. sloboden |
| sloveneşte | 'en sloven/slave, à la manière des Slaves' | dérivé de sloven + - eşte |
| sosit | 'arrivé' | participe du verbe a sosi 'arriver' < ngr. sóso |
| sprinten | 'alerte, vif, agile, vivement' | < serbe spretan |
| strâmb | 'tordu, injuste, d'une manière injuste, non droit' | < lat. strambus |
| străin | 'étranger, étrangement' | < lat. extraneus |
| stăjit | 'préssé, chassé' | participe du verbe a steji/a stăji 's'empresser, chasser' (étymologie inconnue) |
| sufleteşte | 'morallement, spirituellement' | dérivé de suflet 'âme' (< *lat. suflitus )+ - eşte |
| sugrumat | 'étranglé' | participe du verbe a sugruma 'étrangler, égorger' qui a à la base le mot grumaz 'gorge' |
| sârbeşte | 'en serbe (langue), comme les Serbes/Slaves' | dérivé de sârb 'Serve/Slave' + - eşte |
| sănătos | 'sain, sainement' | < lat. * sanitosus |
| sătul | 'en avoir assez, rassasie' | < lat. satulius |
| tare | 'fort, fortement, dur, très' | < lat. talis |
| ticălos | 'misérable, pitoyable' | dérivé de ticală 'misère' + - os |
| trist | 'triste, attristé, tristement' | < lat. tristus |
| trupeşte | 'corporellement' | dérivé de trup 'corps' + - eşte < sl. trupŭ |
| turceşte | 'en turc (langue), à la manière des Turcs' | dérivé de turc + - eşte |
| târziu | 'tard, tardivement' | < lat. tardivus |
| ungureşte | 'en hongrois (langue), comme les Hongrois' | dérivé de ungur 'hongrois' (sl. ongrinŭ ) + - eşte |
| urzit | 'ourdi' | participe du verbe a urzi 'ourdir' < lat. ordire |
| urât | 'moche, laid' | participe du verbe a urî 'hair' < lat. * horrire |
| vârtos | 'dur, dense, très, fort(ement)' | < lat. virtuosus |
| vesel | 'gai, gaiement, joyeux, joyeusement' | < sl. veselŭ |
| vitejeşte | 'bravement, courageusement' | dérivé de viteaz 'brav, courageux' (< sl. vitenzĭ ) + - eşte |
| viu | 'vif, vivant, vivement' | < lat. vivus |
| voinic | 'brave, courageux' | < bg. sb. vojnik |
| vărsat | 'versé' | participe du verbe a vărsa 'verser' < lat. versare |
| închis | 'fermé, ouvertement' | participe du verbe a închide 'fermer, clore' < lat. includere |
| înconjurat | 'entouré, assiéger, contourné' | participe du verbe a înconjura 'contourner' ( în + conjura < lat. congirare |
| îndoit | 'doublement, double, doubitablement' | participe du verbe a îndoi 'doubler, douter' < în + doi |
| îngenunchiat | 'agenouillé' | participe du verbe a îngenunchia 's'agenouiller ' < lat. ingenuculare |
| îngropat | 'enterré' (voir aussi plus haut neîngropat) | participe du verbe a îngropa 'enterrer' < în + groapă 'trou' |
| îngroşat | 'gros, épais' | participe du verbe a îngroşa 'épaissir, grossir' < lat. * ingrossiare (voir grossus ) ou de în + gros |
| înspăimat | 'épouventé, épouventablement' | participe du verbe a înspăima 's'épouvanter' în + spaimă 'peur, frayeur' |
| întins | 'tendu, plat, allongé, long(uement)' | participe du verbe a întinde 'tendre, étendre, allonger' < lat. intendere |
| întreg | 'entier, entièrement' | < lat. integrus |
| întâi | 'tout d'abord, en premier, premièrement (aussi le premier)' | < lat. * antaneus |
| învelit | 'couvert, enveloppé, recouvert' | participe du verbe a înveli 'couvrir, envelopper, recouvrir' < cf. sl. valiti |
| înălţat | 'élevé, érigé, haussé' | participe du verbe a înălţa 'élever, ériger, hausser' < lat. * inaltiare ( altus ) |
| înşelat | 'trompé, confus' | participe du verbe a înşela 'tromper' < lat. in-sellare |
| înţelept | 'sage, sagement, raisonnablement, prudemment' | < lat. intellectus |
| înţelepţeşte | 'sagement, prudemment' | dérivé de înţelept + - eşte |
| ţinut | 'tenu, obligé' | participe du verbe a ţine 'tenir' < lat. tenere |
Full Text
- {61r} Învăţătura lui Archirie, cum învăţe pre nepotu-său, pre Anadan, de toate învăţăturile. Adecă eu, Archirie, învăţaiu pre nepotul mieu, pre Anadan, nepot de soră, întru zilele lui Sănagrip-împărat den Ţara Dorolui.Şi era Archirie prea înţeleapt şi boiarin mare la acel împărat.Şi Domnu nu i-au dat feciori de trupul său, ce luă pre nepotu-său, pre Anadan, şi-l hrăni tot cu miiare şi cu pîine albă şi cu vin bun.Şi-l crescu, şi-l învăţă carte de besearecă, şi începu a-l învăţa mîndrii frumoase şi înţelepciune şi minte mare să aibă.Şi zisă: "Fătul mieu, Anadane, [a:întîi] , [v:să nu faci] negoţ cu boiarii, nice să cumperi marhă de furat, căce că vei pierde bucatele tale.Fătul mieu, Anadane, pre tată-tău şi pre mumă-ta să-i cinsteşti, să nu-i blastămi, că nu-ţ va da Dumnedzău feciori, nici-ţi va da bucate cu/ {61v} blagoslovenie, nice vei împlea bine.Fătul mieu, Anadane, cine va grăi cu rău cătră tine, tu cu blîndeţe cătră dînsul să grăieşti şi să-i răspunzi cuvînt bun, că omul năprasnic curund răspunde omului cuvînt rău, iară apoi să căiaşteşi-i [v:pare] [a:rău] .Fătul mieu, cînd vei sluji la domnu şi va fi nebun domnu-tău, iară tu să nu-i zici că easte nebun, ce să faci zisa lui, deci, ver fi miluit de dînsul.Fătul mieu, nici să fii foarte vorovitoriu înnaintea domnu-tău, nici grabnic, că vei greşi.Fătul mieu, şi la zile mari [v:să mergi] la besearecă şi mai [a:vîrtos] dumineca.Fătul mieu, unde vei vede omul plîngînd, acolo să mergi, să-l mîngîi şi să-i aduci aminte că va muri şi el.Fătul mieu, cînd veri hi om mare, tu te pleacă înnaintea oamenilor.Fătul mieu, şi mîniia nu ţ-o vărsa curund,că apoi-ţ [v:va părea] [a:rău] şi nu vei pute folosi. {62r} Fătul mieu, ţine-ţ mîna de furtuşag şi de ucideri // de om şi limba de cuvinte reale;şi [v:te fereaşte] de curvie şi mai [a:vîrtos] de muiarea curvă cu barbatu, că-ţ va mînca capul.Fătul mieu, Anadane, de om înţelept să asculţi ce te va învăţa.Fătul mieu, nici să sapi groapa altuia, că apoi tu ver cădea într-însa.Fătul mieu, cînd vei vrea să faci vreo tocmală bună sau vrun lucru bun, [v:să socoteşti] [a:foarte] bine [a:întîie] cum va cădea apoi.Fătul mieu, pă omul înţelept, de-l veri învăţa, el te va asculta, iară nebunul, macar cu toiagul de l-ai bate, nu şti nemică.Fătul mieu, să nu iai camătă cu aslam, că camăta cu aslam orbeaşte ochii omului şi-i va piiarde sufletul.Fătul mieu, mai bine sluga direaptă şi bună decît fratele nebun şi rău, şi îndărăpnic.Fătul mieu, mai bine să zacă omul o boală grea decît să lăcuiască cu muiarea rrea.Fătul mieu, toate să dai şi să-i arăţi muierii, iară minte să nu o dai, nici să o arăţi. {62v} Fătul/ mieu, cînd vei să grăieşti cu domnu-tău, să aibă cuvîntul trei porţi: o poartă la inimă, alta în grumazi, al treile în gură, şi de-aciia să grăieşti, că cuvintul, daca-l laş din gură, nu-l poţi agiunge nice cu calul, nice cu ogarul, nice cu şoimul, ce, cîtu-l grăieşti, aşa treace.Fătul mieu, omul înţelept să-l miluiaşti şi să-l socoteşti, că Dumnedzău pre tine va milui.Fătul mieu, cîndu vei avea un vecin rău, socoteaşte-l şi-l cinsteaşte, că Dumnedzău pre tine va milui şi el nu-ţ va pute face rău.Fătul mieu, să te fereşti de cuvînte sprenţare, să nu le grăieşti fără ispravă şi mincinoase, că minciuna cade ca plumbul în fundul apei, iară apoi iase ca frunza în faţa apei şi-l ştiu toţi.Fătul mieu, mai bine să porţi pietri cu înţeleptul, decît să şezi la mase cu nebunul.Fătul mieu, cine te va lovi de o parte de faţă, iară tu să întoarci şi ceaealalte faţă de parte. {63r} Fătul mieu,// cine va arunca în tine cu piiatră, tu aruncă cu pîine într-însul, că piatra să va întoarce la dînsul, iară pîine va veni la tine.Fătul mieu, cine-ţ gîndeşte rău, tu gîndeşte lui bine, că Dumnedzău va fi cu tine.Fătul mieu, mai bine înţeleptul să te bată, decît nebunul să te cinstească.Fătul mieu, cînd mergi la casa omului,nu [v:şedea] [a:mult] , că apoi te va goni.Mai bine să-i paie rău că te-ai dus, decît să-ţ caute rău că şezi.Fătul mieu, noaptea să nu mergi fără arme, nici în cale, că nu ştii ce te tîmpină.Fătul mieu, în cale să nu mergi fără pîine, tot să aibi pîinea ta, să nu te nedejduieşti pre dăsagii altuia, că poamele în sînul [altuia] să zdrobăscu şi putredescu.Fătul mieu, cîndu-ţi spune omul învăţătură bună, ca şi cînd ai bea nişte apă bună dintru fîntină reace, aşa easte învăţătura cea bună". {63v} Eu, Archirie, învăţaiu toate înţelepciunile pre nepotu-mieu,/ Anadan, şi gîndiiu să-l duc la Sanagrip-împărat să slujască.Şi-l duş şi-l curteniiu la domnu-mieu şi grăiiu domnu-mieu: - Să slujască nepotu-mieu, Anadan, la dumneata, că eu sînt bătrîn şi el easte tînăr, iară pre mine mă vei ierta şi mă vei lăsa să mă duc să mă odihnesc la casele meale.Şi zisă împăratul: - Pasă de te odihneşte la casele tale, iară cîndu-mi vei trebui, eu te voiu chema.Iară nepotu-tău boiarin mare va fi la mine.Şi să închină Archirie şi-ş luo zua bună de la împăratul şi să duse.Şi şedea acasă de să odihniia [la] casele sale.Iară Sanagrip- împăratu pusă pre Anadan logofătu mare în locul lui Archirie.Şi era preacredincios la împăratul.Iară Anadan [v:gîndi] [a:rău] unchiu-său, lui Archirie, şi tot socotiia cum va face să piiarză pre unchiu-său, pre Archirie, şi să fie volnic pre satele lui şi pre bucatele lui, şi pre casele lui.Ce şezu de scrise carte {64r} minciunoase şi // o pecetlui cu peceate împăratului şi o trimise la Archirie.Şi aşea zise în carte: "Eu, Sanagrip-împărat, scriu la tine, Archirie, pace şi sănătate, la nedejduinţa mea.Alta-ţi fac ştire: în ce ceas vei vedea carte mea, iară tu să te scoli de acolo cu toată ţara mea, cum vei putea mai tare şi curund ca să vii la mine că ne împresură oastea grea turcească." Şi, dacă văzu Archirie cartea împăratului, el crezu.Şi îndată strînse oastea mare foarte şi purceasă la împăratul Sănagriptu, ca să-i fie într-agiutoriu.Şi deca să apropiară oştile lui Archirie, iară Anadan văzu şi mearse la împăratul şi pîrî pre unchiu-său, pre Archirie.Şi zise: - Doamne, împărate, ştii Măriia ta că unchiu-mieu Archirie s-au rădicat cu oaste mare spre capul Măriii tale să te prinză şi să te ucigă şi să puie el alt împărat?Iară împăratul zise: - Oare poate să fie aşea?Iară Anadan zise: - Caută de vezi oştile lui. {64v} Şi căută împăratul/ şi văzu oştile viindu cătră cetate.Şi să spămîntă împăratul [a:foarte] [a:rău] şi nu ştiia ce să va face.Şi zisă: - Cum vom face, logofeate?Vezi că vine unchiu-tău cu oaste spre mine.Anadan zisă: - Doamne, mearge-voiu eu la dînsul şi-l voiu mîngîia cu cuvinte bune şi dulci şi-l voiu aduce viu la Măriia ta.împăratul zise: - De-l vei aduce, mai mare boiarin decît tine şi mai de cinste nu va fi altul la mine.Şi să dusă Anadan înainte unchiu-său, lui Archirie, şi zise: - De bine ai venit, părintele mieu, şi sănătate de la împăratul şi bine-i [pare] împăratului că ai venit; şi au zis să mergi singur cu mine şi să laşi oştile pre loc şi să grăiţi [amîndoi c]u împăratul.Şi crezu Archirie şi marse amîndoi cu Anadanu la împăratul şi lăsă oştile pre loc.Şi întră la împăratul şi să închină şi începu a întreba {65r} pre împăratul de sănătate.Şi aciiaşi începu a-i zice împăratul// lui Archirie: - Bine easte aşea, Archirie, că vii cu oaste spre mine să mă scoţi din împărăţie?Crez, tu ai fost crezut la tată-mieu; şi la mine încă ai fost boiarin mare şi mai crezut şi mai cinstit decît toţi boiarii, iară tu vrusăş se-m mănînci capul mieu, ce vei mînca capul tău.Iară Archirie nu putu răspunde domnu-său nemică, numai ce zise: - Nu ştiu nemică, Doamne!Şi începu nepotu-său, Anadan a-l pedepsi: - Bătrînit-ai şi minte ţ-ai pierdut, de nu poţi răspunde domnu-tău nemică?Şi zise împăratul: - Anadane, jiudecă-l că ţi-i unchiu şi-i eşti nepot!Anadan zisă: - Jiudecat easte, Doamne!Să-i tai Măriia ta capul şi să-l delungi trei sute de coţi d[e trup].[Şi] zise împăratul într-acela ceas armaşului celui mare: - Ia-l şi să-i tai capul!Iară armaşul luă-l pre Archirie şi-l lăgă şi-l scoase afară.Iară Archirie zisă: - Frate, ştii, oarecînd ţ-am făcut mult bine, adu-ţi aminte!Iară armaşul zise: {65v} - Ştiu, frate./ Ce dar cum voiu face, că cela ce nu face zisa împăratului cu capul plăteşti.Aşijderea să roagă Archirie armaşului: - Pasă la împăratul şi zi aşea: "Cinstite împărate, roagă-se Archirie Măriei tale să-l laşi să-l duc la casele lui; acolo să-i taiu capul, să-l slujască popii lui şi giupîneasa lui să-l plîngă, şi roabele lui.Şi trupul lui să-l îngroape acolo, iară capul lui să-l aduc la Măriia ta".Iară armaşul ascultă pre Archirie şi să dusă la împăratul şi zise cumu-i zisăse Archirie.Iară împăratul îl lăsă şi zise: - Să-l duci şi capul să-l aduci la mine.Armaşul luă pre Archirie şi-l dusă la casele sale.Şi deaca-l duse, la casele lui, Archirie, el avea un tîlhariu [...] foarte bine lui Archirie.Şi să roagă Archirie armaşului să taie capul tîlharului, că-l ţine de mulţi ani în temniţe, şi să-l ducă la împăratul, căci că-ş sămăna la chip acel {66r} tîlhariu cu Archirie.Şi făcu armaşul cumu-i// zise Archirie şi tăie capul tîlhariului şi-l duse la împăratul.Şi-l văzu împăratul şi crezu ca să fie capul lui Archirie.Iară pre Archirie îl băgă la o taină mare şi adîncă şi-l ştiia numai giupîneasa lui.Şi-l hrăniia într-ace taină şi nime nu ştiia.Iară deaca auzi Faraon-împărat din ţara Eghipetului că au perit sveatnicul lui Sanagrip-împărat din Ţara Dorului, eluş scrise cărţi şi trimise soli Faraon.Şi aşea scrise în cărţi: "Eu, Faraon-împărat, scriu la tine, Sanagripe-împărate.Alta dau ştire: în ce ceas vei vedea cartea mea, iară tu să-mi trimiţi meşteri să-m zidească cetate nici în ceriu, nice pre pămînt.Şi de sîrgu să-m răspunzi cuvintelor cealor [...].[...] face cumu-i învăţătura mea, eu la tine voiu veni şi te voiu sparge din cuiubul tău sau să-mi trimiţi dajde cît oi ceare eu".Şi mearseră soli la Sănagrip-împărat şi-ş deadere soliia şi-ş {66v} închinară cărţile de la Faraon-împărat.Şi strînse Sanagrip-împărat / toţi sveatnicii lui cei mari şi cei mici din toată ţara; şi auziră toţi cum spuseră cărţile de la Faraon-împărat.Şi zise împăratul Sănagrip: - Ni, acmu, boiarilor, cum vom face şi cum vom trimite la Faraon să ne slujască slujba?Ei toţi să sculară în picioare şi ziseră: - Cine era de vrea isprăvi slujba aceasta, Măriia ta l-ai tăiat pre Archirie înţeleptul.Deci, Doamne, aicea easte nepotu-său, Anadan, şi la dumnealui au lăsat învăţătură bună şi mîndră frumoase.Să-l pofteşti Măriia ta să vie aicea de faţă.Şi zise împăratul: - Ni, Anadane, acmu cum vom face aceasta?Zise Anadan: - Nu ştiu, Doamne!împăratul zise: - Ascultaiu de tine şi pierduiu pre unchiu-tău [...].Acmu iară armaşul cel mare [...] de zise aşea din gură: - împărate, dară de ar hi acmu viu, ierta-l-ai?împăratul zise: - Ierta-l-voiu; şi cine-l va aduce, cu bun dar dărui-l-voiu. {67r} Şi să dusă armaşul şi-l scoase din groapă pre Archirie.// Şi era părul lui Archirie pînă la brîu şi unghile lui era ca de vultur.Şi-l duse împăratul, şi-l văzu împăratul, şi-l cunoscu şi-l întrebă: - Tu eşti Archirie?Răspunse Archirie: - Eu sînt.Şi-i zise împăratul: - Pasă, Archirie, pasă la feredeu de te spală şi te îmbracă şi vino la mine.El zise: - Doamne, să-m laşi vreame să odihnesc vro 15 zile, să mă dezmetecescu, iară de-aciia-ţ voi griji grija şi să fii fără de grijă.Şi [v:să bucură] împăratul [a:foarte] şi lăse pre Archirie să odihnească.Şi de-aciia mearse la împăratul şi îi spune împăratul ce i-au trimis de la împăratul Faraon, tot.Şi iarăş zise Archirie: - Doamne să-m dai doisprăzeace vulturi şi doisprăzeace şoimi din şoimărie.Şi-i deadere tot ce cerşu.Şi-ş luo Archirie zua bună de la domnu-său şi să duse la împăratul Faraon den ţara Eghipetului.Şi să închină la Faraon de la Sănagrip-împărat.Şi-l văzu Faraon pre Archirie şi-l întrebă: - Cine eşti tu?Archirie zise: {67v} - Sînt mînat, / cinstite împărate, din Ţara Dorului să facu o cetate nice în ceriu, nice pre pămînt.Zise Faraon: - Pă un gînscariu ca tine au mînat la mine?Archirie zise: -Cine [v:va sluji] slujba domnu-său [p:cu] [a:dreptul] [article:] şi-i va isprăvi slujba nu va fi gînscariu, ce mare om va fi acela şi va fi mai cinstit decît toţi înainte tuturor, şi credincios va fi.Şi zise Faraon: - Să-mi faci o fune de năsip, să-m legu mînzii.Archirie luo un sfreder şi sfredeli păreatele casei şi deaderă razile soarelui pre gaură şi zise: - Doamne, strînge-ţi funea, iară de-ţ va mai trebui, îţ voi mai face.Şi zise Faraon: - Să-m faci cetate nice în ceriu, nice pre pămînt.Şi făcu Archirie hamuri şi înhămă [şoimii şi vulturii] şi băgă un cucon mic în nişte racle de brad şi-l învăţă, cînd va fi sus, să strige cu glas mare.Cuconul aşea să zică: "Adu var şi cărămidă!".Şi înhămă {68r} vulturii în raclă, unde era cuconul şi le arătă// carne într-o ţapă.Şi zburară vulturii după ţapa cu carne cu raclele şi să suiră sus cu cuconul.Şi strigă atunce cuconul: - Aduceţi var, şi cărămidă aduceţi, că meşterii stau fără lucru.- Şi auzi împăratul şi toţi boiarii lui.- Doamne, eu am adus meşteri, iară Măriia ta să aduci şi să trimiţ argaţi.împăratul zise: - Cumu te cheamă?El zise: - Archirie.Mainte ştiia Faraon, ce au zis că easte tăiat.Şi cuconul plecă ţapa cu carne în gios şi căzură vulturii pre pămînt, pre carne.Şi ieşi cuconul şi mearse la Archirie.Iară Faraon zise: - Archirie, să-m spui cui mă potrivescu eu.- Soarelui.- Boiarii miei?- Razile soarelui.El zise: - Dară ce easte un copaci cu 12 ramuri şi pre un ram cîte patru [cuiubure], şi într-un cuiub cîte 7 oao: unele negre, altele sînt albe.Archirie zise: - Un copaci easte anul, 12 ramuri - 12 luni sînt într-un anu; 4 cuiburi - 4 săptămîni sînt într-o lună; 7 oao - 7 zile într-o săptămînă: {68v} ceale negre easte noaptea, ceale/ albe - zua.Şi zise Faraon: - Blagoslovit să fie Archirie.Şi-l cunoscu şi-l întrebă de toate treabile şi-l trimise la domnu-său cu daru.Şi mearse Archirie la domnu-său, la Sănagrip-împărat, şi să închină cu slujbă de la Faraon.Şi-l dărui domnu-său cu dar mare.Şi deade Archirie darul armaşului celui mare ce l-au scos.Iară Archirie cerşu pre nepotu-său, Anadan.[...] pre mîna lui Archirie, unchiu-său.Şi-l legă, şi-l duse Archirie la casele lui; şi-l începu a-l bate cu toiage de cornu; şi-l bătu pînă zise Anadan: - Nu mă ucide, părintele mieu, să-ţi fiu comis la cai.Archirie zise: - Ba, fătul mieu, că tu ai fost ca oarecînd cîndu-şi legă omul măgariul cu funi rea şi să dezlegă [măgariul] şi fugi, iară lupu-l întîmpănă şi zise: "Bună cale, măgariule!", Iară măgariul zise: "Să nu fie bună calea mea!Fie bună cale stăpînu-mieu, că mă legă cu funi rea, că tu mă vei mînca acmu." Şi iară zise Anadan: {69r} - Nu mă ucide, părintele mieu,// să-ţi fiu păcurariu la oile tale.Dară Archirie zise: - Ba, fătul mieu, că tu eşti ca lupul cînd învăţa carte.Şi zise dascalul: "A, b, v, g".Lupul zise: "La mieluşei, la iezi".Dascalul zise: "Că rău zici".Lupul zise: "Dascale, [v:învaţă] -mă carte mai [a:tare] , că se apropie capreale de pădure".Şi iară zise Anadan: - Nu mă omorî, părintele mieu, să-ţi fiu purcariu la porci.Archirie zise: - Ba fătul mieu, că tu ai fost ca un pomnu pre ţărmurile apei.Deci, cîte poame face, toate pre apă să duce.Aşea fu şi învăţătura mea.Pre acela învăţaiu şi necăiurea n-au fost.Şi iară zise Anadan: - Nu mă ucide, părintele mieu, că ce veri vrea aceea-ţ voiu face.- Ba, fătul mieu, că tu ai fost ca lupul cînd merge pre urma oilor, iară păcurariul zise: "Ce mergi pre urma oilor, lupule?".Iar lupul zise: "Doru-mă ochii, ce mi-i leacul pravul oilor".Iar lui nu-i pre era voia de acel leac, ce-i era voia să apuce vreo oaie să mănînce.Aşea şi tu, fătul mieu, nu ţ-au fost destul de învăţătura mea, ce tu ai vrut să-mi tai capul mieu, ce al tău cap ţi-i tăie.Şi-l bătu pînă muri şi să svîrşi.Amin.
Învăţătura lui Archirie, cum învăţe pre nepotu-său, pre
Anadan, de toate învăţăturile
1708
1708
- {457r} Liubovul credincios, şi cu bucurie, cu inemă curată, easte un lucru mare.Şi semnu întîiu a toată să vadză omul şi să cunoască.Cum grăiaşte şi styi Avgustin: Că nimenea nu poate să cunoască vrun lucru sau vrun om, de nu va avea mainte cunoscută {457v} cu acela.Şi aceasta se face de cinci firi ale trupului, ce se cheamă: de vedearea ochilor şi de audzul urechilor şi de apuţitul narilor şi gustarea gurei şi pipăitul mînilor.Cu aceaste cinci lucrure se cunoaşte liubovul: şi mai multu e den ochi, ce se cheamă de vedeala ochilor, cum spune şi prea {458r} înţeleptul Solomon: Că întînia pohtă omenească se înceape dentr-aceasta, ce se dzice den cunoscută.Şi cu aceasta se schimbă pohta omenească şi aduce de rîvneaşte inima lui lucrul ce veade şi-i place.Şi acesta e darul liubovului şi rădăcina lui şi easte temeiu mare întru toate darurele. {458v} Cum scrie şi filosoful Frat Tomas şi arată că nice un dar nu poate fi fără liubovul şi toate se începu den el.Şi cine va să aleagă binele den rău, să vadză cumu se înceape den darul liubovului; şi într-aceaea veri cunoaşte adevărul.Şi dereptu aceaea să vadzî înţelepţii şi să înţeleagă carea e bunătatea şi care e răul. {459r} Derept aceaea liubovul acesta poate să-lu închipuiască omul spre o pasăre ce se cheamă caladrinon. Ce acea pasăre are aşa nărav şi înţelepciune: cîndu-l duc înaintea omului bolnav şi easte omul spre moarte a muri, el întoarce capul, să nu-l vadză pre om; iară de easte bolnavul de-a firea viu, elu-i caută asupră şi toate boalele ies dentru omu atunceşti. {459v} Aşijderea face şi darul libovului, că nu poate să aibă mestecătură cu răul niceodată şi totu se scîrbeaşte de lucrul cela răul pre lume.Şi rămîne darul cu bunătăţile şi pururea află omului cela bunul întru inemă, ca şi păsările în verdeaţa cîmpului.Şi-ş arată darul său liubovul, ca şi lumina: cît o veri pune {460r} în loc întunecat, atîta-ş arată lumina mai mult.Cum grăiaşte Frat Tomas: "Cine va să fie îndereptat întru libovva să [v:iubască] [a:întîiu] pre Dumnedzău; a doua, pre sine; a treia să iubască pre părinţii-ş şi toţi ai lui, care cumu se cade să-l iubească, mai multu bunii decît răii".Încă şi răii se cade să-i iubim, ce nu reale-năravurile, {460v} cum grăi styi Avgustin.Dereptu aceaea [v:să grăim] [a:întîiu] de liubovul lui Dumnedzău, că easte mai sus de toate.A doo easte păntru liubovul muierilor, că liubovul lui Dumnedzău vine den doao darure: den credinţă şi razimul.Că nimenea nu poate să aibă liubov demnedzeiescu, de nu va avea {461r} credinţă şi nădeajde întru Dumnedzău, ca să priimească veciia veacului.Că şi Solomon aşa grăi: {461v} "Eu, Solomon, împăratul Ierusalimului, puş întru sufletul mieu să cerc de toate lucrurele lumiei.Şi într-aceasta, eu zidiiu case şi polate şi sădiiu vini şi pomeate şi de toată ruda plod ce era pre lume.Avuiu turme de dobitoace în tot chipul, multe fără număr.Avuiu şi mulţime de toată {462r} avuţiia şi avuiu nume mare, robi şi roabe, giucători şi cîntători şi de toată ruda de oameni mulţi; şi-m făcea mai mare cinste de cîtă e pre lume.Avuiu şi învăţătură mai multă de toţi oamenii în lume.Şi nu fu nemică în lume de ce pohtiiu şi să nu mă sator.E deca mă întorşu întru căinţă de cîte făcuiu pre lume, de toate reale-patimele lumiei, folos nu vădzuiu, numai răutate sufletului; şi nice într-un lucru razim şi nădeajde nu aflaiu, numai întru liubovul lui Dumnedzău şi întru lucrurele lui.Şi mă rugaiu cătră Dumnedzău să-m dăruiască moarte". {462v} Styi Pavel dzise: "Învăţătura lumiei aceştiia înaintea lu Dumnedzău întru nemică easte".Aristotel grăi: "Gol am născut pre această lume.Şi vădzuiu şi bine şi rău şi apoi vădzuiu că nu-s nemică".Sty(i) Avgustin dzise: "Cine va să aibă liubov, el să aibă şi frică lui Dumnedzău cu liubovul.Că realele {463r} lumiei aceştiia potu-le vedea toţ.Căce nimenea nu poate să fie mare de nu va fi altul mic, nice cinstit de nu va fi altul fără cinste, nice bogat de nu va fi altul sărac".Derept aceaea lume toată stă ca o masă mare, cu un licinic mic prejuru ea.Şi trage unul să se acopere, el descopere soţu-luiş genuchele. {463v} Derept aceaea, cine-ş pune liubovul spre lumea aceasta, de multe ori pate rău.Căce întru lume easte răul, iară întru Dumnedzău pururea easte bucurie şi veselie.A doo easte liubovul rudelor şi naşte den sufletu.Şi sufletul se cade să iubească oamenii ruda ei.Cum arată şi darul bunătăţiei. {464r} Dzise Isaia proroc: "Nu te bucura celuia ce nu-ş iubeaşte ruda lui.Căce cela ce nu iubeaşte ai lui, dară pre alalţii cum va iubi, deca ale lui lucrure nu iubeaşte?".Solomon grăi că toate apele vin den mare şi iară în mare se întorcu.Şi toate trupurele den pămîntu născură şi iară în pămîntu se vor întoarce.Şi înţeleg reale-patime ale lumiei, {464v} mai mult laud morţii decît viii.Al treile liubov se cheamă priiatniciia şi soţiia.Şi easte un lucru dăstoinic şi cinstit.Şi fac unii priiatniciia şi se împreuneadză dempreună şi sînt soţi.Şi acest liubov vine den trei lucrure.Şi [a:întîiu] easte că omul acela adastă oarece lucru bunca {465r} să aibă de la priiatnicul lui.Şi dereptu aceaea iubeaşte pre el, nu dereptu altceva.Şi acesta liubov easte strî(m)bu şi nu cade să se cheamă liubov.A doua easte să cauţi binele soţu-tău şi priiatnicul(ui) tău.A treia easte să aibi jale şi obida priiatnicului tău ca şi a ta.Aceaste doao darure ale liubovului bune sîntu şi bucurat(e). {465v} Acest liubov, cum spune Frat (T)omas, întră în patru lucrure: să iubeşti priiatnicul tău cu inemă curată şi să te nevoieşti cumu-i place lui.Şi să te fereşti să nu faci ce lui nu-i e voia.Să-l cinteşti înaintea feaţei şi să-l slăveşti el în dos şi să-i lucredzi lui la nevoie.Solomon {466r} dzise: "De la credinciosul priiatnicul tău lucru să nu cumperi".Vidiia dzise: "Întru bucuriia ta mulţi priiatnici veri afla; e întru grijile tale te veri afla însuţi".Tulie dzise: "De se va omul sui în ceriu şi va vedea slava şi obrazul lui Dumnedzău şi lumina soarelui şi a luniei şi a stealelor şi toate bunătăţile ceriului, şi, cîndu se va întoarce, priiatnic să n-aibă să-i povestească, ca şi cum n-ară fi vădzut nemică".Platon dzise: "Cîndu veri să iubeşti pre omul, întîiu-l ispiteaşte.Şi deca-l veri ispiti, atunce-l iubeaşte cu inemă curată".Liubovul ce e de pohtă se află în trei rîndure.Şi întîiu se cheamă hitlean, căce cîndu iubeaşte bărbatul pre muiare, iubeaşte-o {467r} păntru pohtă ce va să aibă cu-nunsa, e nu păntru altă.Şi aceasta mai multu luptă pre oameni.Şi pohta liubovului acestuia easte pohtă trupească, cum spune Frat (T)omas: "Că nimenea nu va iubi pre vrun om sau altceva, de nu are vreo treabă d-insul; şi a mulţi lă e întrebarea ce vor, iar lor lă pare că e bună.Derept aceaea {467v} tot liubovul easte trupesc sau şi den minte, şi den trup".Ştiţi că e mai mare cu multu pohta de minte decît a trupului, cum spune şi Frat Tomas.Ce pohta trupului nu purceade mai multu într-altă ceva, numai spre pohta muierească: ce iubeaşte omul numai să-şi împle jelaniia lui, cum se luptă şi vitele; derept aceaea {468r} nu poate să se cheamă acesta liubov.Aristotel dzise: "Liubovul se cuvine să fie aşa, ome; omul ce iubeaşti să-i veri bine pururea".Iară liubovul ce iubeaşte omul [a:dereptu] vreo treabă ce ceare de la el,acesta liubov nu e [a:derept] binele priiatnicul(ui) tău,ce [a:derept] al tău bine.Socrat dzise: "Nice un lucrătoriu nu e mai mare de robul liubovului". {468v} Platon dzisă: "Liubovul ochi n-are, derept aceaea cei ce iubescu reale-pohte mai bine să lă dzică lor orbi şi nebuni lucrători, că pururea sînt în frică şi în grijă mare".Şi [a:derept] easte că liubovul hitlean să n-aibă darul liubovului, ce să fie urît hitlenşugul.Alt liubov {469r} easte de firea omului: nu easte în putearea omenească, ce easte o fire oarecum şi trage omul supt fire.Aristotel dzise: "Oamenii ce născură în lume supt o stea de planite, aceia au fire şi se iubescu unii cu alalţi.Iară alţii ce-au născut suptu alte planite, ei iubescu lucrure închipuite menţilor sale.Se arată {469v} şi întru meşteri, că se iubescu toţi pentru meşterşugul lor.Iară ei mai mulţi grăiescu rău unul de alt, căce au pizmă păntru dobînda; şi păntru acest lucru ce se cheamă pizmă învrajbescu-se unul cu ala(l)t".Tulie grăi: "Liubovul curat cade-se să iubeşti pre toţi, nu de vro nevoie, nice de vro frică,nice [a:derept] vrum bine ce-ţi trebuiaşte să aibi{470r} de la cel ce iubeşti, numai cu minte şi cu inemă curată".Platon dzise: "Veri să ştii cine e închipuit ţie?Vedzi cine iubeşti fără de nice un lucru-parte".Înţeleageţi că dentru muieri se cunoaşte începutul liubovului.Şi să ştiţi că eu voiu arăta rîndul loru şi vă voiu grăi dereptatea lor, {470v} de toţ cine grăiescu rău d-insele.Şi să căutăm faptele şi scripturile înţelepţilor cu învăţături şi cu mărturiile, [v:să scriem] [p:pre] [a:măruntu] cine grăiră bineşicine [v:grăiră] [a:rău] , [p:cu] [a:adeverite] [v:răspunse] .Să-ş oprească limba cine [v:grăi] [a:rău] de muieri.Iară ceia ce grăiră bine d-insele, ceştea sînt: Solomon dzise: "Cine {471r} află muierea ceaea buna bună bucurie află.Iară cine goneaşte muierea ceaea bună goneaşte-ş şi binele de la el".Iară grăiaşte de muiarea ceaea buna, că easte cununa bărbatului ei şi-i derepteadză casa lui.Şi derept aceaea o au trimes Dumnădzău întru agiutoriul lui.Iarăş, muiarea ceaea buna rădică casa ei.Şi ceaea neînţeleapta o pusteiaşte; cum nu {471v} poate omul tărpi fără de muierea, dereptu aceaea cade-se să o cheame a cincea coastă a trupului.Încă muiarea, cînd are învăţătură, se lumineadză de mente supţire ce are.E ceia ce [v:grăiescu] [a:rău] de muieri, aceştea sîntu: Solomon dzise că: "Nu e nice un rău mai de veninul şarpelui; aşijdere easte şi mîniia muieriei.Şi mai bine e să stea înaintea leilor {472r} şi înaintea zmeilor, decît unii muieri mînioasă".Şi iară, dentru muiare veniră păcatele dentîiu şi dentr-aceaea toţ murim.Solomon dzisă: "Dentr-o mie de bărbaţi, mulţi aflaiu buni.iară dentr-o mie de muieri nu aflaiu nice una bună.Pîndza face molii e muiarea face realele.Încă mai bună-i {472r} răutatea bărbatului, decît bunătatea muieriei.De vrea avea muiarea domnie, multu rău vrea fi bărbatului".Dzise unul înţeleptu că trei lucrure sînt de scot omul den casă: fumul şi casa neacoperită şi muiarea ceaea hitleana.Ipocrat dzise: "Una den muieri, ea tre {473r} cea cu foc [p:] [a:amînă] :"Foc ţine pre alt foc, şi mai ardea muiarea decît focul".Acmu e [a:derept] a tocmi cuvintele aceasteaşi să gicem că protivita răutăţiei muiereşti fost-au Eva.Şi slobodzirea Evei fu Mariia fata, ce o izbăvi.Şi derept aceaea cade-se să vadză tot omul şi să înţeleagă bine lucrul {473v} acesta, ce aduse cuvinte pentru muieri.Şi să nu scoatem mincinoase cuvintele lui Solomon ce dzise d-insele, că: "Nu vădzuiu nicăirea vreo muiare bună".Ce eu grăiesc aşa, că cine au grăit bine dzis-au pentru ceale muieri bune,iară ce [v:au grăit] [a:rău] dzis-au pentru {474r} ceale muieri reale.Şi nu putem acmu [p:pre] [a:mărunt] [v:să scriem] care-s ceale bune şi carele-s ceale reale.Că Solomon avea mînie spr-insele, derept aceaea dzise că: "Nice o muiare nu vădzuiu bună".Cînd au scris aceastea, în batgiocura lor scrise, de mînie ce avea spre eale scrise aşa. {474v} Şi spune în cărţile vechi că Solomon, cînd era la învăţătură, el îndrăgi o muiere ce se închina idolilor.Şi de dragoste ce avea cu-nusa făcu-l de se lepădă de Dumnedzăul lui şi se închină idolilor.Şi atîta-l aduse, cumu-l îmbrăcă şi cu haine muiereşti şi-l făcură de torcea ca muierile şi-l purta unde vrea, ca un cocon mic. {475r} Derept aceaea dzise de mîniia lui că: "N-am văzut nici o muiare bună".Încă de pohtele trupului, mai [a:vîrtos] se ţin muierile decît bărbaţii.Căce carele călugăr sau postnic vrea ţinea, de vrea vedea frumseţi, de pohta lor, cum văd muierile pururea pre bărbaţi? {475v} Pare-mi-se că nice unul nu se vrea afla să ţie ca eale.Derept aceaea vădz eu căcei ce [v:grăiră] [a:rău] d-inse pierdură-ş cuventele.Şi pentru darul liubovului grăiescu că împăratul den Rim, Dionisie, vrea să taie capul unii muieri, numele ei o chema Fisoghia.Iară ea cerşu să-i puie soroc 8 dzile, ca să-ş meargă acasă şi să-ş tocmea {476r}scă casa şi să-ş facă carte feciorilor ei.Şi aciiş riga Dionisie dzise să-i dea pas ce cerea, de va ave om să puie chizeaş: ca de nu va veni ea, să taie capul aceluia în locul ei.Şi Fisoghia trimise cătră un voinic ce-l chema Amon, ce avea liubov cu-nusa.Şi el vine şi o luo în chizănie, {476v} ca de nu va veni ea la soroc a opta dzi să-ş puie capul său în loculu ei.Şi Fisoghia se duse acasă-ş să-ş tocmească lucrurele ei.Şi i se apropie dzua e toţ oamenii rîdea de amon, căci întră chezaş.El nimică nu se temea, nice grijiia, atîta avea ei dragoste amîndoi.Şi cînd se apropie vreamea {477r} de soroc, vine şi Fisoghia, cum grăise cu împăratul.Şi atunce împăratul, deca vădzu acel liubov necurmatu ce avea unul cătră alt, iertă-lă moarte, ca să nu piară liubov de credinţă ca acela.Băsăul unde easte, mare răotate liubovului. {477v} Şi sînt doao oarecum: una easte cîndu-ţi pare rău de binele altuia.Adoua easte cîndu te bucuri de răul altuia, de-i faci lui mai multă obidă, aceluia ce are pagubă: pizma faci aceaea.Şi poate să se închipuiască pizmaşul cu o pasăre ce se cheamă aelin, {478r} ce atîta are băsău, că de veade că i se îngraşă puii, el i bate cu piscul în coaste şi-i face de nemoştescu.Senac dzise: "Pizma unde easte, ea scoate binele şi face răul; şi răul face bine".Şi păntru zavistiia grăiescu: Cum viermele strică haina omului, aşijdere şi băsăul strică trupul omului. {478v} Solomon dzise: "Cîndu vedzi că cade ceva de la soţul tău, nu te bucura de paguba lui, că lui Dumnedzău nu-i place.Şi va lua paguba de la el şi o va da ţie".Iarăş grăiaşte că: "Cine se bucură răului altuia nu însereadză fără obidă".Styi Grigorie dzise că: "Nu easte mai mare păcat de pizma; şi unde easte ea, nice {479r}odată nu e pace, nice liubov.Şi aceasta easte mai mare păcat în lume".Păntru pizma se află că era oarecine um boiarin mare şi avea la casa lui doi robi: unul era de mulţi mai scumpu pre lume, iară altul era de mulţi mai pizmaş în lume.Şi aduse {479v} cel boiarin amîndoi înaintea lui şi grăi lor: "Eu voiu să fac amîndoi să fiţi boiari şi soţi mie, mai de toţi de cîţ sîntu în curtea mea, că v-am aflat buni şi cu credinţă mai de toţi robii cîţi am.Şi acmu ceareţi ce veţi vrea de la mine.Şicine va ceare mai [a:întîiu] , să dau ceialalt mai multcu doao părţi".Şi nu vru să ceară niceunul înainte, de băsău, ca să nu ia unul mai mult de alalt {480r} cu doao părţi.Şi apoi grăi cel scumpu: "Vădz eu că Scarson nu va să ceară întîiu -, aşa-i era numele lui.Şi grăi: "Doamne, Scarson nu va să ceară întîiu, de pizmă ce are.Ce eu te ceriu să-mi scoţi un ochiu şi a lui Scarson, amî(n)doi".Şi aceişi cel boiarin scoase celuia scumpul un ochiu şi lui {480v} Scarson amîndoi.Şi Senac dzise: "Nu faci rău, să n-aibi vrăjmaşi, că pizma face patime undeş easte".Platon dzise: "Niciodată nu e pizmaşul fără durori, nice scumpul fără frică".Styi Avgustin dzise: "Pizma nu iubeaşte pre nimenea.Derept aceaea, întru omul ce lăcuiaşte nu easte mai amărît păcat". {481r} Omir dzise: "Mai bine să se ferească omul de zavistiia rudei lui şi priiatnicului, decît (de) vrăjmaşul cela răul".Tulie dzise: "Pizmaşul bucurosu e a piarde, nu numai să facă şi altuia pagubă". [a:Dereptu] răul pizmaşului [v:scrie] în Leage Veache: Pentru căce vădzu {481v} Cain toate lucrurele frăţine-său, lui Avel, că le înmulţeaşte Dumnădzău şi mărg înaintea lui Dumnedzău, ucise-l; şi era ei amîndoi numai fraţi întîiu născuţi pre lume.Şi acesta fu întîiu sînge vărsat pre pămîntu, de răul zavistiei.Bucuriia unde easte, un lucru de-al liubovului easte.Şi easte răpaos şi veselie sufletului, ca să se bucure şi sufletul {482r} întru pohtele ei, cum se cade.Isus dzise: " Viiaţa omului easte bucuriia inemiei.Şi cine se bucură fără măsură de lucru ce nu se cade, aceaea nu easte bucurie, ce easte păcat".Jalea easte răutatea bucuriei, cum grăiaşte şi Macropie, easte {482v} în trei lucrure. [a:Întîiu] easte cînd jeleaşte omul de vru(n) lucrumai [a:multu] decît se cade.Şi aceasta e curată jale.A doua easte că omul cela înţeleptul neceodată nu stă fără lucru.Şi iarăş, [a:dereptu] jalea [v:grăiesc] : "Cîndu se prestăvi Alexandru, puseră-l boiarii lui într-o raclă de argintu poleită.Şi {483r} cîndu-l duseră să-l îngroape, mulţi filosofi mergea dup-însul şi aşa începură a-l plînge.Iulica dzise: "Acesta e cela ce împărăţia răsărita şi apusul!Şi acmu în raclă cu patru picioare stă".Barbarig dzise: "Alexandru sta şi nimenea nu-i cutedza să-i grăiască.Iară acmu-l ţinu în patru picioare". {483v} Delfin dzise: "Cine vedea pre Alexandru frică prinde de el.Şi acmu cine-l veade nimică nu se teame de el".Altim dzise "Alexandru împărăţi lume toată şi tot narodul.Şi acmu merge dendărăptul tutora".Persam dzise: "Nu era nice un lucru pre lume să stea înaintea lui Alexandru şi să nu biruiască el.Şi el nu putu să stea înaintea morţiei". {484r} Ardig dzise: "O, putearnice mai de toţi oamenii, cum cădzuş aşa".Drosian dzise: "O, moarte amărîtă, o, moarte cu durori, o, moarte fără milă, o, moarte mînioasă, cum avuş atîta îndrăznire şi biruişi pre cela ce nu-l putea toată lume birui!" {484v} Venic dzise: "O, întunecate(i) de minte, o, giudecatei năpăstuitoare, o, a bună-rudă pierdzătoare, o, frumuseaţeei gonitoare, o, bucuriei jeluitoare, o, îndrăznireei fugătoare, ce va face lume de acmu înainte, deca muri Alexandru, marele împărat!Şi noi, cum lu vrem uita şi să nu-l plîngem!" {485r} Şi aciiş începură toţ a plînge şi a se văieta.Şi făcură mai multă jale, cum n-au fostu niceodată pre lume.Pacele easte, cumu grăiaşte styi {485v} Parnadon, bunătatea menteei, plecată înţelepciună inemiei, răpaus sufletului, soţie omului sufletească.Şi poate să se închipuiască pacea unii gadine ce se chiamă castor, ce gonescu vînătorii păntru coaiele lui, ce sînt de vracevanie.Şi deca veade că nu poate fugi, elu le rumpe cu dinţii, de le leapădă, să le afle vînătorii; iară pre el să-l lase în pace, să nu-l gonească.Isaia dzise: "Omul făcător-rău niceodată nu-ş aduce aminte să aibă pace". {486r} Barbarig dzise: "Pacele sînt mai desupra de toată bogăţiia şi mai bine de toată bună-ruda lumiei aceştiia".Styi Isidor dzise: "Cine nu e întru pace, nebună viaţă petreace".Platon dzise: "Aibi liubov cu bucuria, şi cu răul aibi vrajbă!" Iulica dzise: "Cîndu doi vrăjmaşi sînt deprotivă {486v} şi au puteare amîndoi, atunce e bine să aibă între ei pace şi bucurie.Că de vor vrea să biruiască unul pre alalt, mai multu tocmeală nu vor avea".Aristotel dzise: "Cine cunoaşte pacea, niceodată nu-şi aduce amente de vrajbă". {487r} Păntru pacili grăiesc în scriptura Rimului că era un om oarecare, de-l chema Polit şi avea vrajbă cu alt om, ce-l chema Listighia, om mare şi rău.Şi acela {487v} ucisease pre tatăl lui Polit şi-ş fesease netocmeală şi vrajbă.Şi era vina lui Listighie ca să se teamă el de Ipolit.Şi într-o noapte se sculă Ipolit, se duse la cetatea vrăjmaşului său şi strigă la poartă şi dzise: "Deşchideţi-mi, că eu sînt, Ipolit".Iară păzitorii şi portarii se mirară şi curseră de spuseră domnu-său.Şi Listighia deca audzi că easte Ipolit singur şi fără arme, şi dzise să-i deşchidză să între el.Deca întră, alergă la vrăjmaşul lui şi dzise: "O, fratele mieu cela bunul, eu te ceriu să mă ierţi de ce ţe-am greşit, că eu te iert de ce mi-ai făcut, că mai bunu-m eşti {488r} tu decît cela ce ai ucis".Şi aciiş Listighie-ş puse un curmu în grumadzi şi cădzu la picioarele lui Ipolit şi plînse cu amar.Şi făcură dragoste mare amîndoi şi fură fraţi iubiţi cum nu se afla alţii pre lume ca ei. {488 v} Mîniia, grăiaşte Aristotel, easte rău inimiei, sufletului.Şi scoate sîngele omului de la inimă, şi de mînia sîngele omului se turbură şi se întoarce inema întu rău.Şi de aceasta 3 reale, den mănie şi den nebunie şi den răutate, multe rele se fac pre lume.Şi den mînie se face pizma şi n-are tocmeale niceodată nice cu un om, ce cu toţ se ceartă.Şi easte mare păcat liubovului. {489r} Şi poate să închipuim mîniia ursului, ce-i e foarte dragă miiarea.Şi-l mănî(n)că albinele la nas şi la ochi, iară el lasă miiarea, ce se mînie pre albini, să le mănînce.Iară eale se strîng şi mai multe de-l mănîncă.Şi lasă unele, se duce altele; {489v} şi atîta se mînie, că de-ară putea n-ară lăsa niceuna vie, ce nu poate de rău şi de mînie ce are.Grăiaşte omul cela nebunul curundu-şi arătă mîniia: aşijdere şi înţeleptul o ascunde.Iarăş: "Grea easte sarea şi năsipul, ce mai asupră de toate easte grea mîniia omului neînţeleptu".Isus Sirah dzise: "Pizma şi mîniia împuţineadză viiaţa şi dzilele {490r} omului şi cugetele îmbătrînescu omul fără vreame.Şi mîniosul easte ca focul" Casiodor dzise: "Mînie easte mumă tuturor realelor.Şi ce dai şi ce iai de la omul mînios nu are mulţemită, nice cinste".Pedie dzise: "Mîniosul ochi n-are".Senac dzise: "Mîniosul pururea e rău".Redie dzise: "Cîtu e omul mare, atîta e să se păzească de mînie. {490v} Prisiam dzise: "Mult războiu veri face pînă veri opri mîniia unui vrăjmaş mînios".Faraon dzise: "Omul mînios pururea creade să facă lucru ce nu e putearnic".Socrat dzise: "Dereptatea veade pre mîniosul, iară mîniosul nu veade pre dereptatea.Caton dzise: "Mîniia drăcuiaşte sufletul şi nu cunoaşte adevărul.Şi nu te mîniia niceodată fără vină". {491r} La Otecinic grăiaşte: "Cine le dobîndeaşte în mîniia, dobîndu e de dracul".Vidie dzise: "Mîniia easte pierdzăciunea tuturor bunătăţilor" Ermie dzise: "Toată mîniia nebunului easte întru cuvente, şi înţeleptului, în fapte".Senac dzise: "Cine-şi strînge limba lui den mînie şi-ş pune frîu limbei şi {491v} sufletulu-ş curăţează şi – iertat de Dumnedzău".Încă: "Mîniia întru oamenii ceia înţelepţii curînd moare, iară întru nebuni niceodată nu se curmă".Styi Iacov dzise: "Să fie omul [a:curund] audzitor şi [a:apestit] grăitor şi zăbăvit la mînie.Că mîniia nu răpaosă giudecata lui Dumnedzău".Socrat dzise: "Nu lăsa {492r} să te biruiască mîniia, ce fă să-ţi vie smerenie".Styi Grigorie dzise: "Trei tocmeale sînt de omul mînios: răspunsu dulce şi tăcearea şi să ieş denainte-i; şi veri face mult bine întru mîniia şi în zaviste".Încă: "Vrăjmaşul tău cela de [p:] [a:demult] , {492v} nu-l creade niceodată.Să se-ară el pleca tu nu te slobodz, căce el va să-ţi facă ce el n-au putut mainte.Şi ceare pururea vreamea să bea şi să se sature de sîngele tău".Naros dzise: "Nice o avuţie nu poate ţinea înai(n)tea zavistiei".Tulie dzise că: "Răul de la rău se ia, ca fierulu, ce nu se lucie cu alt, ce iară cu alt fieru". {493r} Păntru răul mîniei scrie în Carte Veche că David îndrăgi {493v} pre Virsaveia, muiarea Uriei.Şi dzăcu cu dinsa şi o îngrecă.Şi aciişi trimise împăratul la bărbatul ei, că era cu oştile la războiu, să vie acasă, ca să-şi dzacă cu muiarea lui, păntru fecior ce va naşte să se cheamă al lui.Şi el, deca înţelease aşa cum au făcut muiarea lui, nu se mai apropie d-insa.Şi deca vădzu împăratul aşa, mînie-se spr-insul păntru ea şi scrise aciiş carte pînă la mai marele lui ostariu.Şi scrise aşa: "În ceas ce ver vedea cartea mea, să faci războiu mare la cetate.Şi puni pre Uriia în partea ceaea ce sînt vrăjmaşii noştri, unde e moarte mai multă, ca să moară el".Şi aşa fu {494r} într-acel ceas.Şi muri Uriia de mîniia lui David împărat.Mila easte, cum grăiaşte şi styi Avgustin, să dai săracului, ca să afli milă sufletului tău.Mila easte să ierţi pre cela ce greşaşte.Şi de vedzi un om greşindu, tu-l învaţă şi mîngîie obiditul şi roagă {494v} Dumnădzău păntr-însul.Vidie dzise că: "Omul de n-ară fi greşit, milă nu ară avea".Şi poate să se închipuiască mila păntru cîntătoriul sălbatec.Că deca veade părinţii lui că îmbătrînescu {495r} şi-ş pierdu lumina ochilor şi nu potu să zboare, iară ei lă fac cuibu şi-i hrănescu ei acolo.Şi lă scot peanele şi lă scot ochii şi şed acolo de hrănesc în cuibu, şi răpaosă pînă le cresc arepi noao şi lă dăruiaşte Dumnedzău şi vedeare ochilor, păntru mila ce fac pui(i) lor.Platon dzise: "Nu e nice un dar frumos şi bun, ca mila, să hrăneşti flămîndzii şi să slujeşti {495v} bolnavilor şi să adăpi secetoşii şi să priimeşti striinii şi să îmbraci golii şi să scumperi robi(i) şi să îngropi morţii".Loghin dzise: "Cine are milă cătră alţii, alţii vor milui pr-insul".Alexandru dzise: "Oamenii de doao lucrure cresc: să-şi gătească priiatnici şi să facă miloste".Solomon dzise: "Cine va da săracului {496r} să nu se căiască.Şi cine-ş va rîde de sărac, şi elu-l va aduce vreamea într-acea sărăcie".Iarăş: "Cine-ş închide ochii de cătră săraci, el încă va striga cu glasul mare, şi nice alalţii pre el nu-l vor audzi".Casiodor dzise: "Nu fii scumpu cu mila, ca să o afli întru sufletul tău".Onghiovenal dzise: "Nu fii scumpu, ce fii milostiv, că milostea easte mare bunătate". {496v} Hristos dzise: "Iertaţ şi vă se va ierta voao".Vidie dzisă: "De se-ară pedepsi omul pururea cînd greşaşte, puţini oameni ară fi în lume" {497r} Păntru milostea spune în scripturile Rimului, că aduseră înaintea lui Alexandru-Împărat un fur şi-l întrbă pre el: "Căci mergi {497v} de furi?" şi furul răspunse: "Căci [v:mă duc] [a:singur] , păntru aceaea mă cheamă fur.Iară tu, căce mergi cu soţie şi cu oameni mulţi, pă(n)tru aceaea te cheamă împărat.E de-ai fi şi tu singur ca mine, şi tine te-ară chema fur.Căce eu fur şi fug, tu mă goneşti; şi eu ce prad, tu-m iai.Încă mene m-au făcut sărăciia de-s fur; iară tu eşti prădătoriu, ce e mai multu rău sufletului tău.Iară de-aş fi eu ca tine, mai bun aşi fi de tine".Şi aceastea audzi Alexandru, cum grăi furul şi se întoarse spre milă - vădzu că acela nu era fur, numai de sărăcie şi de obidă măsărătăţiei ce avea -, iertă-l de moarte {498r} şi-l puse voievod.Şi prespe puţin(ă) vreamea fu mai mare de toţi voievodzii lui Alexandru.Nemilostea easte multă răutate nemilosteniei.Şi easte în cinci lucrure. {498v} Întîiu, easte cîndu nu-i pare omului rău cînd are altul pagubă.A doao, easte cînd amărăşte săracul deca mesereaşte.A treia, easte cînd nu ierţi nescui, ce ţe-au greşit.A patra, easte cînd pedepseşti omul ceţe- [v:au greşit] mai [a:mult] decîtu-i e greşala.A cincea, easte vătămarea sufletului, cînd greşeşti omului de voie, fără vină.Şi poate să se închipuiască nemila cu o gadină ce se cheamă vasilisca, ce acea gadină omoreaşte omul numai să-i caute cu ochii, şi n-are niceodată milă.Că de nu va afla om să venineadză, numai cu suflarea lui el usucă toată iarbă şi toţ copacii şi toată frundză: atîta easte de veninată.Isus Sirah dzise păntru nemila: "Nu fii ca leul, ce n-are niceodată milă, nice spre gadină ce sînt suptu el". {499v} Ermie zise: "Nu da inima rea amărîtului, să nu cadză întru mai multă boală".Casiodor dzise: "Mai sus de nemila pre lume nu e mai mare păcat, cînd caută oarecine să se îmbogăţească cu ale altuia munci şi sudori". {500r} Efti(n)iia easte să nu fie omul scump, ce să fie evtin, cum grăiaşte Aristotel: să dea cu măsură la oamini ce va şti că sînt credincioşi şi tribuitori.Că cine dă oamenilor ce nu-s buni şi credincioşi şi nu-ţ trebuiesc de vrun lucru, aceaea easte perită, ca şi leapedzi apă în mare. {500v} Şicine dă mai [a:mult] decît-îi easte putearea, [a:curund] -îş va piarde evtiniaşi va cădea în sărăcie de multă evtiniia ce au avut.Ce şi scrie mainte-capetele de răul scumpeatei:Derept să nu cheltuiască întru vrun locu, [p:fără] [a:chip] şi [p:fără] [p:de] [a:ispravă] .Căcine-ş leapădă chelciugul [p:în] [a:deşert] cheamă-l acela nebun veselitor.Ceiarăş mai [a:multu] e păcat de scumpeate, {501r} decît de multă-bucurie.Cum spune şi Frat Tomas, în trei chipure: [a:Întîiu] easte păcat de multă-evtiniia, ca să dai şi să nu dai cu scumpeate.A doua easte că omul [a:foarte] evtin [a:curund] -îş [v:piarde] veseliia, mai decît scumpul scumpeatea.Şi de multă-evtiniia, omul curund cade în sărăciia. {501v} Cum şi Aristotel dzise: "Cine-ş cheltuiaşte avuţiia mai [p:] [p:desupra] [p:de] [a:măsură] , [a:curund] cade în sărăcie".Cum grăiaşte Iov: "Jale la inimă şi ruşine în obraz", şi alte multe.Şi poate să se închipuiască {502v} darul evtinii(i) vîlturului, că easte evtin mai de toate alalte păsări şi niceodată nu rămîne fără vînat; şi ce prinde, pururea are obiceiul şi lasă jumătate; şi merticul ce lasă eale mănîncă şi alalte păsări ce îmblă după el.Eale nu pot vîna: ce lă dă acest mertic, că easte foarte evtin.Solomon dzise: "Cînd faci bine, vedzi cui le faci şi unde faci binele, să aibi multă mulţemită". {502v} Şi iară: "Cînd va fi mila ta în sînul săracului, şi el va ruga Dumnedzău păntru tine şi te va izbăvi de tot răul".Şi iarăş: "Cum apa stinge focul, aşijdere şi milostea stinge păcatele".Şi iarăş "Che(l)tuiaşte argintul tău păntru priiatnicul tău cîndu-i nevoie, şi nu-l ascunde".Alexandru dzise: "Dă altuia, ca să dea alţii ţie".Vidie dzise: "De veri să dai, [a:stăjit] [v:dă] ". {503r} Franzet dzise: "Cheltuiaşte întru eftiniia cînd ţi-e cu tribuinţă şi cu toată inima, nu dănafară de inemă".Isus Sirah dzise: "UN lucru ce veri să dăruieşti, să fie cu bucurie obrazului tău şi cu cuvînt dulce că mai bunu e cuvîntul, cela bunul, decît mare dar".Tulie dzise: "Nu e {503v} nice un lucru cinstit pre lume ca bucuriia şi ca darul ce dăruiaşte pre om".Şi iarăş: "Nice un lucru nu e scumpu în lume ca omulu cela drăgălaşul".Şi iarăş: "Cel lucru ce dai cade-se să ştii cumu lu dai, cădarul [v:grăiaşte] [p:în] [a:ascuns] ".Socrat dzise: "Cine nu lucreadză priiatnicului lui cîndu i se poate, uita-se-va d-insul cîndu-i va fi nevoie". {504v} Stii Petru dzise: "Mai bine să dea, decît să ia".Hristos dzise: "Darea curăţeadză sufletul şi iartă păcatele".Senac dzise: "Cînd tu veri să dai, caută întîiu întru sufletul tău patru lucruri.Întîiu, să ştii cui dai, şi atunce dă cu obraz curat şi cu bucurie şi cu cuvinte {504v} dulci.Că mulţi greşesc de sărăcie şi hulesc: "O, moarte, de eşti dulce measerului!".Caton dzise: "Iubeaşte alalţi şi fii priiatnic bun şi scumpu, ca să nu vie paguba la tine.Şi avuţie ce ai dă cu măsură, căcecînd [a:foarte] [v:cheltuiaşte] , [a:curîndu] [v:se împuţineadză] ".Şi iarăş dzise: "Cînd e sărăciia cu bucurie, pohtit lucru {505r} oarecum easte în lume şi bun.Mulţi priiatnici la veselie se află, iară la nevoie afli-te însuţ.Şi se cade priiatnicului tău să te cunoască la nevoie.Iară întru bucurie mulţi priiatnici afla-veri".Isus Sirah dzise: "Ado-ţi amente de sărăcie în vreamea cînd eşti eftin şi {505v} rămăşiţele-ţ lasă să-ţi fie în vreamea de sărăcie.Că vreamea se schimbă de demîneaţa pînă sara".Platon dzise: "Rău lucru easte sărăciia, e de face rău, [v:easte] -i şi mai [a:rău] ".Solomon dzise: "Fraţii săracului nu iubesc pre frate-său şi priiatnicii lui fug de la el".Şi iară: "Săracul, cînd nu-l cunosc, batu-l toţ oamenii {506r} şi, să grăiaşte, nu-l ascultă nimenea.Şi să-i sîntu cuvintele înţeleapte, toţ oamenii-ş bat gioc d-insul".Solomon dzise: "De doao lucrure te rog, Doamne: "Nu-m dă sărăcie, nice bogăţie, numai viiaţa mea să aibu ce-mi tribuiaşte".Iară dzise Solomon că : "De va grăi un boiarin cuvîntul, toţ oamenii-l {506v} ascultă; să i-ară fi şi cuvîntul nebun,ei-l [v:fac] [a:mîndru] .Şi, de-ş rîde cineva d-insul, toţi-l înjură".Şi iarăşi dzise: "Bogăţiia ce [v:se strînge] [p:de] [a:pripă] , [p:de] [a:pripă] [v:se împuţineadză] , iarăceaea ce [v:se adună] cîte [a:puţin] , den puţin se face mult".Varos dzise: "Boiarinul nu adună avuţiia lui fără muncă, nice o poate ţinea fără frică". {507r} Chelsie dzise: "Cînd are corabie vreamea bună, atunce are şi frică de pacoste.Aşijdere şi omul, cînd îmbogăţeaşte, atunce să aibă frică mai multă".Şi iară: "Nu ocări săracul, nice laudă pre bogatul, că anul se întoarce ca roata şi săracul îmbogăţeaşte şi bogatul mesereaşte". {507v} Păntru evteniia scrie că un sărac cerşu lu Alexandru un aspru păntru numele lui Dumnedzău.Elu-i dărui o cetate.Şi grăi săracul lui Alexandru: "Nu mi se cuvine mie dar mare ca acesta".Şi Alexandru răspunse: "Nu caut eu ce ţi se cuvine ţie să iai, ce caut eu ce mi se cuvine mie să dau".Scumpeatea easte răutatea evtiniei, cum grăiaşte şi Tulie , cînd are omul scumpeate foarte, să adune dereapte şi nederepte, şi ţine ce i se cade să dea, de nu dă ce-i e folos.Mai multu e scumpu cela ce ţine ce i se cade lui să dea.Styi Grigorie dzise: "Toate lucrurile de pre lume {508v} au şi început şi sfîrşit, iară scumpeatea sfîrşenie n-are".Şi poate să se închipuiască scumpeatea cu o gadină ce se cheamă sobol, ce lăcuiaşte şi trăiaşte cu pămîntul.Şi de scumpă ce easte, pururea e flămîndă şi nu va se mănînce, căce i se teamă să nu să sfîrşască pămîntul.Dereptu aceaea easte tot nemoaşte, păntru scumpă ce easte. {509r} Grăia cartea că nu easte în lume mai mare păcat de scumpeatea.Încă grăiaşte că toate se trecu pre lume, iară scumpeatea pururea se noiaşte şi lucreadză.Styi Pavel dzise: "Scumpeatea easte rădăcină tuturor realelor".Solomon dzise: "Cine îmblă după scumpeate, pururea-ş turbură casa lui". {509v} Iarăş dzise: "Scumpul niceodată nu se împle de bani.Şicine-i [v:iubeaşte] [a:foarte] nu va ave hasnă de ei.Şi iarăş dzise: "Scumpul nu se va îmbogăţi niceodată".Pitagor dzise: "Cum easte povara asinului altuia dobîndă, aşa şi scumpului bogăţiia mearge în mîinile altu(ia) şi elu e cu paguba". {510r} Senac dzise: "Florinţii se cad să lă fie omul stăpîn decît să fie banii stăpîni omului".Şi iarăş: "Cum boala urmă bolnavul şi-l pune în pat, aşişdere şi scumpeatea urmază scumpulu şi-l pune la sărăcie" Şi iarăş dzise: "Doi oamnei sîntu ce niceodată nu văd bine pînă mor: nebunul şi scumpul".Şi iarăş: {510v} "Mai bine easte să cinsteşti omul fără de bani decît bani fără omu".Persam dzise: "Năsipul, cîtu se mută şi se calcă, atîta se îndeasă şi se învîrtoşază.Aşijdere şi scumpul, cîtu are mai mult, atăta se întăreaşte în scumpete".Casiodor dzise: "Ca bureatele, cum nu va să lasă apă pînă nu-l strîngi cu mîna, {511r} aşijdere şi scumpul, pînă nu-i iai cu sila".Chipriian dzise: "Scumpului e frică se arunce sămînţa în pămîntu derept să o mulţească de doo ori, decît să dea milostenie oamenilor".Venalie dzise: "Nu sîntu banii a scumpului, ce e scumpul al banilor".Derept scumpeatea {511v} adevereaşte styi Chipriian şi lă dzice închinători de idoli, ceia ce se închină argintului şi aurului.Aşa şi scumpului: se închină banilor, şi veade că nu pot să-l scoaţă den moarte. {512r} Păntru scumpeatea scrie şi spune că era un om oarecine, ce-l chema Gherminon.Şi întru toată {512v} viaţa lui nu făcu nice un bine pre lume, numai ce se nevoiia să strîngă bani şi nu mai putea să se sature.Şi era mai scumpu de toţi oamenii în lume.Şi [v:avea] avuţia multă [a:foarte] .Şi cîndu-i vine moarte, chemă trei feciori ai lui şi grăi lor: "Rogu-vă, feţii miei, [v:să cheltuiţi] [a:slobozi] cum se cade avuţie ce v-am adunat.Că eu de vrea fi iubit să cheltuiescu, nu mă vrea munci acmu la moartea mea, şi vrea avea cinste de cătră oameni.Iară eu pururea mă nevoiia să strîngu, şi de avuţie şi de scumpeate nu putuiu fugi, cum nu poci acmu fugi de moarte. {513r} Şi aflaiu scumpeatea: şi e mai mare de toate păcatele pre lume" Şi Dumnedzău trimise minune la moarte lui şi se află sîngerată inema lui, într-o raclă plină de bani, unde era lui avuţiia.Pedepsiia easte, cum spun înţelepţii, bunătate liubovului.Şi sînt toate faptele lumiei socotite.Iară cela ce nu e socotit şi nu e pedepsit, easte afară {513v} de bunătatea liubovului şi-l jăleaşte pre acela şi darul de liubov.Solomon dzise: "Nebunia easte legată de inima coconilor, iară neruşinarea mai rea e de nebuniia.Şi omul, de-l veri bate cu curea, nu moare, ce se pedepseaşte".Şi poate să se închipuiască pede(p)sia {514r} lupui, căce de se duce să fure şi-i face sunet un picior, el lu bate şi-l muşcă, de le pedepseaşte, ca să nu facă într-altă cale sunet.Solomon dzise: "Cine pedepseaşte pre altul mult bine-i face".Senac dzise: "Omul cela înţeleptul se pedepseaşte de răul altuia".Şi iarăş: "De iubeşti pre priiatnicul tău, pedepseaşte-l în taină". {514v} Digheon dzise: "Cine va să aibă liubov cu priiatnicul lui să-l înveţe în taină, căce învăţătura den ascunsu easte dulce şi aduce liubov.Iară ea de făţişă iscodeaşte vrajbă".Caton dzise: "De pedepseaşti cineva şi nu-ţ va învăţătura ta, de ţi-e priiatnic, nu-l lăsa, ce pururea-l pedepseaşte". {515r} Platon dzise: "Caută, nu pedepsi soţu-tău înaintea altora, nice cîndu e mînios". {515v} Derept pedepsia scrie în Carte Veche că era oarecine un părat pre nume Faraon, ce-i grăi lui Moisi de mul {516r}te ori să lase nărodul lui Dumnedzău, şi nu vru.Şi strînse inima şi nu-i lăsă.Şi Dumnădzău vru să-l pedepsească, ca să se întoarcă cătr-însul.Trimise vătămături la el.Şi întîiu fu rană, că făcu Dumnădzău apele sînge.A doua, fu broatăci mulţi pre pămîntu.A treia, fu muşte multe de toate neamurele.A patra, fu ţînţarii, că acoperiră tot pămîntul.A cincea, fu grindenea şi strică toate pomeatele.A şasea, fu moarte în toate dobitoacele cari era întîiu născute.A şaptea, fu întunearec pipăit, că nu vedea unul pre alalt.A opta, era lăcustele şi mîncară tot rodulu pămîntului. {516v} A noua, era moartea, ce muriră toţi feciorii Eghipetului ce era născuţ întîiu.Şi nu se pedepsi de aceastea de toate.Şi Dumnădzău trimise lui şi-l junghe pre el cu rană nevindecată.Şi de aceasta muri şi el şi oamenii.Şi acesta era marele Faraon înde-n Eghipet, ce munciia pre nărodul lu Dumnădzău. Răsfăţari easte {517r} răutatea pedepsiei, cum grăiaşte şi Andronic: "Sînt cuvinte dulci şi dau unii darure mari şi iau omul cu bine, pînă-l scoate de-ş piarde sufletul lui derep binele lui".Şi au unii obiceai, cu cuvinte dulci ca să facă ce lă place lor, iarăş derep binele lor.Şi aceasta nu se cheamă răutate, ce easte dar placerei, ce place omului. {517v} Şi poate să se închipuiască răsfăţatul spre sirena, ce easte o gadină mare.Şi den mijloc în sus seamănă a fată, e den mijloc în gios seamănă a peşte şi are doao coade rădicate în sus.Şi pururea {518r} stă în loc rău, unde se fac valure pre mare.Şi atîta [v:cîntă] bine şi [a:dulce] , pînă face oamenii den corabie de durmitează de dulceaţa ei.Ce deca veade c-au adormit, ea lă face mare pacoste şi pătimescu acolo în mare.Tulie dzise: "Dedesuptul miereei dulce, se lipeaşte amar venin".Şi iarăş: "Suptu cuvintele bune, se lipesc reale fapte".Senac dzise: "Toată răsfăţătura ţine venin." {518v} Verghilie dzise: "Mai bine să îmbli cu vrăjmaşul tău, decît cu cela ce te laudă în faţă cu cuvinte dulce".Senac dzise: "Mai [a:multu] să te temi cîndu te laudă, decît cîndu ţi se laudă cu frică".Caton dzise: "Cîndu te laudă omul, atunce şi se cade să nu-l iai aminte şi să nu-i credzi de alte". {519r} Şi iarăş dzise: "Omul cela hitleanul răsvaţă priiatnicul lui şi nu-l trage spre cale bună".Platon dzise: "Nu lua credinţa omului ce-ţ mulţemeaşte de ce nu e, că acela te va dăfăima după tine.Şi cine te măngînie cu limba, cu coada împunge".Varos dzise: "Albina ţine în gură miiare şi în coadă - acul cu venin". {520r} Derept lauda grăiaşte la Esop că era un corbu, de ţinea un codru de caş în gură.Şi văzu vulpea pre corbu cu caşul în piscu şi se duse supt copaci, unde era corbul şi prinse a-l lăuda laude mari.Şi după alalte multe începu de-i dzise aşa: "Dragu mi-e şi-mi place cîntecul tău, cum nu mă poci sătura de frumseaţe-ţi, aşijdere şi de glasu-ţi: cum ţi-e trupul, aşa ţi-e şi glasul.E deca auzi corbul atîta laude, începu blăstămatul să cînte cîntecul lui - ştiţi cumu e, easte: "Crraa" -, şi-i căzu bucata de caş den gură.E vulpea-i grăi: "Fii tu cu frumseţea-ţ, {520v} eu voiu fi cu caşul".Şi se duse [a:ticălos] , [a:înşelat] .Prevedearea easte cînd va omul să facă vrun lucru şi va întîiu să prevază cum i va fi lucrul pînă apoi, şi de va să grăiască, să vază unde-i razimă cuvîntul şi de bine e, au de rău e: şi atunce să înceapă să facă şi să grăiască. {521r} Cum şi Tulie dzise, că sînt trei lucrure: Întîiu, easte să ţie omul minte.A doua, easte minte omului, cum să aleagă lucrurele ce va să facă: ce faci să fie de bine şi binele să aleagă den rău.Şi a treia, easte prevedearea, ca să cunoşti de-ntîiu lucru ce veri să faci. {521 v} Aceaste trei darure vin într-alte doao: svatul şi nevoinţa. {522r} Aristotel dzise: "Poate să se închipuiască darul prevedearei furniciei, ce easte lucrător stăjit vara, ca să afle să gătească cu ce trăiaşte iarna.Şi ţine mente cea iarnă ce-au trecut, dereptu aceaea adună vara, ca să-i fie la iarna ce va veni.Că vara află de ce-i trebuiaşte şi-i preveade, de cunoaşte vreamea ce va veni.Şi sparge în mijloc de pămîntu şi-ş face răpaos, ca să nu lă strice cea vreamea cu nevoia ce vine.Derept aceaea, în bun locu-ş pun lăcuita, ca să nu le ajungă ploaia.Şi aşa fac, căce au dar de prevăd {522v} şi cunoscu vreamea înainte".Solomon dzise: "Mai bună e învăţătura, decît avuţia lumiei toată".Isus Sirah dzise: "Vinul şi pîinea veseleaşte inema omului.Iară darul lu Dumnădzău easte învăţătura omului".Şi iarăş: "Robul înţeleptu cu credinţă lucrează domnu-său". {523r} Şi iarăş: "Întru tinereaţele tale învaţă meşterşug, că-ţ va trebui la bătrîneaţe".Şi iarăş: "Toată învăţătura vine de la Dumnădzău".David dzise: "Începutul mîndriei - frica lu Dumnădzău".Senac dzise: "Eu s-aş fi cu um picior în groapă, iară-mi tribuiaşte învăţătură".Arsie dzise: "Şi lumea {523v} aceasta şi alaltă piarde cine nu ştie învăţătură.Iară cine easte înţeleptu, el înţeleage şi nu poate să piiardză, nice sărăceaşte.Senac dzise: "Învăţătura doarme la inemă, e nu întru cărţi zace".Aristotel dzise: "Înţeleage de poartă omul cela mîndrulu armele [a:dereptu] toată protivitura".Şi nebunu e omul cela ce gice că narocul dă omului {524r} veri bine, veri rău: ce minte lui i dă.Alexandru dzise: "Noaptea se-au făcut ca să socotească omul ce va face prespre dzi".Aristotel dzise: "Lucrurele ce-u petrecut dau minte omului:Ce mai bine [v:e] [a:întîiu] să-ţi fie ca ruşine, decît apoi să te căieşti".Solomon dzise: "De toate lucrurele te svătuiaşte şi apoi nu te căi" {524v} Încă: "Sînt trei lucrure protivnice svatului: nevoinţa şi mîniia şi scumpeate".Şi iarăş: "Svatul de pripă apoi are căinţă".Încă: "Easte zăbava grea, iară face omul înţelept".Sedechia dzise: "Cînd veri să te svătuieşti, caută cui-ţ veri da svatul, ca să ţie mai bine de {525r} tine şi să-ţ ascunză taina şi să-ţ întărească svatul".Alexandru dzise: "Toate lucrurele se întăresc den svat".Şi iarăş: "Întru lucrure svătuite se cade să aibă omul frică; şi în svat, să se zăbăvească, să nu se pripească".Teopract dzise: "Nece un lucru nu poate ţinea înaintea stăjitului".Sostis dzise: "Şi apa ce cură {525v} încă are venin". {527r} Derept darul prevederei, cum am dzis, cine va să-ş aducă aminte de cealea de apoi: În ţara Rimui încălecă împăratul odată şi se duse la vînat şi trecînd el prentru(o) pădure, află un filosof; şi învăţa el.Şi strigă împăratul, şi el nu răspunse.Şi împăratul, deca vădzu aşa, el mearse la el şi întrebă de cel lucru ce face.Şi aciiş grăi filosoful: "Eu învăţu învăţătură".Şi împăratul grăi: "Învaţă şi pre mine ceva".Şi filosoful luo condeiu şi scrise aşa: "Ce-ţi vine să faci, păzeaşte-te, şi-ţ adu aminte ceaea de apoi, ce ţi se va veni".Şi împăratul luo hîrtiia aceaea {527v} şi se întoarse la Rim.Şi dzise de se lipi hîrtiia aceaea desupra porţiei casei împărăteşti.Şi stătu acolo neşchită vreamea.E unii dentru boiari ai cetăţiei făcură svat să taie pre împăratul şi făgăduiră unii barbiru alu împăratului mulţi florinţi ca să taie capul împăratului cîndu-l va rade.Şi-i făgăduiră să-l scoaţă şi den moarte.Şi într-o zi merse barbirul ca să rază pre împăratul.Şi mergînd el, văzu cartea aceaea lipită desupra uşiei, unde scriia: "Ce veri să faci, adu-ţi aminte aceaea de apoi ce-ţ va veni".Şi aciiş barbirul de tot se întunecă şi {528r} socoti că împăratul ştie ce vor ei să facă.Şi derept aceaea o au pus cartea desupra uşiei, că ştie ce vor împăratului să facă boiarii.Şi atunceş mearse la împăratul şi cerşu iertăciune de cătr-însul, şi-i spuse de toate.Şi împăratul nu ştiia nemică de aceastea şi se miră.Şi trimise de aduseră pre boiarii aceia ce-au fost la svatul morţiei lui şi dzise de lă tăiară capetele.Şi iertă moartea barbirului.Şi atunce tremise păntru filosoful cela ce-i dedease cartea aceaea.Şi nu-l lăsă să se mai ducă de lîngă elu şi-i făcu cinste mare. {528v} Nebuniia ce easte, cum spune Platon: Easte în multe chipure nebuniia.Şi easte nebuniia de o are omul pururi şi easte nebuniia de prinde omul la luni nooa.Şi această nebuniia {529r} a luni(i) easte ca şi nebuniia ce e de fire.Şi easte nebuniia ce are omul minte puţină, ce vine de la inema ceaea reaoa.Şi alta e cumu e celora ce lă lipseaşte minte de tot.Şi easte nebuniia de mearge în multe chipure.Şi aceasta nebuniia vine în patru lucrure oarecum: [a:Întîiu] , easte că nu caută nice u(n) lucru {529v} să socotească cu mintea luicum va fi: şi acea nebunie vine de la inimă, căce face cumu-i va inima şi nu socoteaşte cu mintea.A doua, easte cîndu nu socoteaşte omul ceaea de apoi, ce-i va veni.A treia, easte cîndu e omul pripealnic {530r} şi face lucrul şi nu adastă să socotească cumu-l va face.A patra, easte cînd nu va să facă bine priiatnicului lui de ce el ceare: şi s-ară înceape să facă bine, el nu săvîrşaşte pînă apoi.Şi easte nebuniia de un lucru bună, de ce înceape şi nu sfîrşaşte. {530v} Şi poate să se închipuiască nebuniia ceaea reaoa boului sălbatec.Şi are un obiceaiu de nu sufere să vadză roşiu înaintea lui.Şi cînd vor vînătorii să-l prinză, ei se îmbracă cu haine roşii şi mergu acolo unde easte boul.Şi el, deca-i veade ruşindu, aleargă cu mare mînie, să-i ucigă şi să-i calce.Şi ce nebuniia {531r} lui, nemică nu dobîndeaşte.Şi aleargă spre ei şi vînătorul se pune după un copaciu: şi boului (i) pare că va lovi pre om şi loveaşte copaciul.Şi atîta [v:loveaşte] [a:tare] , cît nu mai poate să iasă de acolea.Atunci vin alalţi de-l ucig.Solomon dzise: "Nu grăi niceodată cu nebunul, că nu-i plac lui cuvintele tale; nice grăi tu de ce-i plac lui".Încă: "Cine grăiaşte cu nebunul {531v} mai bine să doarmă." Şi iarăş: "Nebunul cînd îmblă pre cale, cîţi oameni veade, toţi i pere că-s nebuni ca el".Şi iarăş: "Nebunul, în rîsuri sare glasul lui, şi înţeleptul rîde cu smerenii".Iarăş: "Mai bine e să te întimpini cu leulu şi cu ursul cînd lă ia cineva puii, decît cu un nebun mînios". {532r} Păntru nebuniia scrie în scriptura Rimului că încălecă odată Aristotel cu Alexandru-Împărat la Machedoniia.Şivoinicii ce [v:mergea] înainte [a:pedestri] goniia nărodul, să facă cale împăratului.Iară {532v} un nebun şedea desupra unii pietri în drum şi nu vrea să se abată den cale.Şi mearse un rob al împăratului să-l împingă, să cază de spre piatră, căce cunoscură că e nebun.Şi dzise Aristotel: "Nu pişcareţ piatra, ce să stea desupra pietrei!".Şi nu-i ziseră om aceluia, că era nebun.Dereptatea easte, cum grăiaşte Andronic, că cine va să scrie să împarţă şi să curăţeaze bine lucrul. {533r} Frat Tomas dzise: "Trei lucrure se cad să aibă omul cine va să facă judecată şi dereptate: [a:Întîiu] , să aibă puteare.A doua, să ştie bine giudecata.A treia,să [v:judeci] [p:pre] [a:dereptu] , fără făţăriia". {533v} Şi poate să se închipuiască dereptatea împăratului de albini, cum {534r} tocmeaşte şi [v:împarte] toate lucrurele [p:pre] [a:derept] .Şi unele den albini sînt tocmite să aducă miiare şi altele stau de se ceartă cu altele şi se svădesc, că aşa lă e firea.Şi tot au vrajbă, că va una de la alaltă să ia miare.Şi nu iase niceuna den căşuţă, numai înaintea împăratului, şi toate i se închină.Şide lă e împăratul bătrîn [a:foarte] şi nu poate zbura cu arepile, eale se adună multe albini şi-l ţin de nu-l lasă să cază niceodată.Şi alalte albini au acul în coadă, iară împăratul are înainte, ca un părat ce easte.Şi {534v} unii dentr-înşii sînt negri, alţii sînt roşii şi sînt mai mari de albinile.Şi iarăş, iubiţi dereptatea, ceia ce giudecaţi pămîntul!Senac dzise: "Cine nu-ş poate tocmi fămeaia lui, să o ţie, [a:rău] [v:va ţinea] şi va tocmi pre alalţii".Tulie dzise: "Dereptatea easte mumă şi împărăteasă tuturora bunătăţilor {535r} şi fără de aceaea nice un lucru nu poate fi".Decreton dzise: "Cinci lucrure sînt ce sparg giudecata: dragostea şi ruşinea şi darea şi obrazul omului şi frica".Platon dzise: "Niceodată nu da svat omului ce pohteaşte, că va veni răul spre tine, ce vrea să vie spr-însul. {535v} Aristotel dzise: "Nu sta în cetate ce sînt domni mulţi, nice unde sînt învăţători mai mulţi răi decît buni, şi mai nebuni decît înţelepţi".Ptolemei dzise: "Pre domnul cela înţeleptul pedepseaşte-l cînd tribuiaşte, de veri să aibi dar şi cinste d-insul".Iarăş dzise: "Cît domnul {536r} iubeşte pre robul lui, atîta se cade să-l aibă de frică.Iară cît va sări înaintea domnu-său, atîta-ş va piiarde cinstea lui". {538r} La Otecinic scrie că era un pustinic oareunde şi făcu trudă cătră Dumnădzău multă vreamea, ca să afle vinde {538v}cătură de o boală mare ce avea; şi nu se putu vindeca şi se plînse cătră Dumnădzău.Şi Dumnădzeu trimise u(n) îngeru în chip de călugăr şi-i dzise lui: "Vino după mine, că Dumnădzău va să-ţi arate de judecate ascunse".Şi mearse cu călugărul la o casă: şi era aspri mulţi.Iară îngerul fură asprii şi mearse de-i duseră la altă casă; şi-i lăsă la uşa unui om sărac, ce i se necase în mare tot ce avuse el.Şi atunce mears(e)ră la altă casă şi giunghe un cocon mic, ce era în leagăn.Ci deca vădzu aşa, vrea să fugă pustinicul de el: i părea că e {539r} dracul.Şi aciişi zise îngerul: "Nu te teame, eu-ţ voiu spune lucru ce-m făcut, dereptu căce-m furat banii: Să ştii că ai cui era banii, el vînduse tot ce avuse, de strînsease acei bani, ca să-i dea unui om, să scumpere sîngele; că ucisease pre tatăl aceluia.Şi de vrea lăsa să fie aşa, mult val vrea fi în oraşul acela şi se vrea ucide mulţi.E [a:derept] să otbesc răulşi să se întoarcă acel om, să fie bun , eu am luat banii; că de va vedea că rămîne sărac, el se va duce la o mănăstire şi-ş va mîntui sufletul de păcate.Şi derep căce-m lăsat banii la uşa celui om, easte aşa: {539v} Că acel om ce şădea într-acea casă, el pierduse tot ce avuse, i se necase în mare.El de amar mare vrea să se ducă să se spîndzure.Derept aceaea, lăsaiu banii acolo, ca să nu-ş piardză sufletul.Iară de rîndul celui cocon mic easte aşa: Că tată-său era milostiv şi făcea multă miloste şi bunătăţi.E de cînd au facut acel fecior, el se-au lăsat de dragostea lu Dumnădzău şi au început a iubi argintul şi au lăsat milostea şi se-au prinsu de realele lumiei.Derep aceaea am jungheat feciorul lui ca să se întoarcă,să fie bun, ca şi [p:de]- [a:ntîiu] .Şi derept {540r} aceaea, nu mira şi de boală ce ai, că de nu vrea face aceastea, nice tu nu te-ai întoarce spre mila lu Dumnădzău; că Dumnădzău nu-şi trimite îngerul fără vrun lucru.Ce oamenii nu cunoscu de ce-l trimite Dumnădzău".Şi cum grăi, îngerul nevăzut fu.Iară călugărulu deca audzi aceastea, vru să ispitească să vază de va fi adevăr şi se întoarse înderăt şi află de toate adevăr.Şi atunce se duse pustinicul la loc unde era, în pustinie,şi [v:se pocăi] şi mai [a:mult] de ce-i era greşala.Şi se rugă cătră Dumnădzău, şi făcu mai mare trudă şi biruială de cum avea ainte. {541r} Nedereptatea easte răutatea darului dereptăţiei, cum şi Macropie grăiaşte,cînd [v:giudeci] cineva rău [p:pre] [a:nederept] .Aceasta easte mai mare nedereptate.Şi easte în multe chipure nedereptatea. [a:Întîiu] , easte cînd junghe om pre alt om păntru puţin lucru.Şi aceasta se cheamă vărsătură de sînge.A doua, easte cînd faci u(n) lucru ce nu se cuvine.Şi aceaea easte ruşinea.A treia, easte cînd faci unui silă de ceva.A patra, easte cînd faci pagubă omului de ceva.A cince, easte cînd i iai cu de sila {541v} omului ceva.Şi aceaea se cheamă silă şi pradă.A şasea, eastecînd iai omului ceva [p:într]- [a:ascunsu] .Acela e furtuşag.Şi poate să se închipuiască nedereptatea dracului, că el n-are nice o dereptate niceodată.Solomon dzise: "Nu osîndi pre altul fără vină, ca să nu te osîndeşti şi tu". {542r} Încă: "Sînt trei lucrure ciudate şi fără chip în cetăţile împăraţilor; a patra easte ce nu o poate omu răbda: cînd robul domneaşte şi nebunul cînd se satură bine şi bărbatu cu muiarea lui lă e scîrbă unul de-alalt, şi cînd slujnica stăpîneaşte pre doamnă-sa". {542v} Senac dzise: "Patru lucrure sîntu mari păcate ce vor să strige înaintea lu Dumnădzău: Răul ce faci omului bunu; şi curviia ce face bărbat cu bărbat; şi cînd opreşti preţul lucrătoriului tău sau robului; şi mărturia strîmbă".Aristotel dzise: "Fereaşte-te să nu vărşi sîngele omului nevinovat; căce că omul ucide pre alt: el va {543r} striga înaintea lu Dumnădzău şi va grăi: "Doamne, robul tău va să fie închipuit Ţie".Solomon dzise: "Cine face groapă să bage altul într-însa, însuş va cădea într-însa".Şi iarăş: "Cine rostogoleaşte pietri întorcu-se spr-însul".Şi iarăş: "Cine va tăia coada şarpelui, întoarce-se de-l muşcă".Avgustin dzise: {543v} "Darul easte dar, cela ce se dă cu voie.E cela ce nu e cu voie dar nu se cheamă, numai ruşine".Loghin dzise: "Cine va face bine altuia pre el va afla binele acela, şi nu va şti de unde-i vine". {544v} Pentru nedereptatea spune la Otecinic că dracul pohti odată să se însoare, ca să facă feate, să le mărite şi să tragă pre ginerii-şi în muncă.Şi luo pre nedereptatea muiare şi făcu şapte feate.Şi cea dentîiu fu trufiia; şi o mărită după oamenii ceia marii.A doua fu scumpeatea; şi o mărită după ceia ce iubescu argintul şi aurul.A treia fu strîmbîtatea; şi o deade după ţărani.A patra fu pizma cu băsăul; şi o mărită după oamenii ceia cu meşterşugul.A cincea fu neomenie fără obraz; şi o deade cărtularilor.A şasea era măreaţele, {545r}cine [v:se ţine] sus şi [a:mîndru] ; şi aceaea o trimise muierilor în lume.A şaptea era mai rea de toate, ce era curvia; şi aceaea nu vru să o mărite, ce o ţinu acasă-ş, ca să fie curvă; şi căruia om tribuiaşte să meargă la casa lui, să o afle.Dereptatea easte credinţa, cum şi Terenzie dzise, ca să aibi curată şi dăstoinică credinţă. {545v} Şi poate să se închipuiască prostimea cu dereptatea cocoarălor, ce au un părat şitoţi lucreadză lui [p:cu]{546r} [a:dereptul] [article:] , fără de nice o înşilăciune.Că noaptea, unde dormu ei pun pre împăratul în mijloc d-inşii şi alalţi împregiur.E doi pun strajă, de păzesc.Şi derep să nu doarmă, stau numai într-un picioru.Şi în cela picior ţine o piatră; de va dormita, să cază piatra, să facă sunet, să auză şi alalţi.Şi aceasta easte de multă dereptate ce au cătră împăratul şi cătră alalte soţii. Sedechia dzise: "Cine-ş piarde credinţa,mai [a:mult] {546v} n-are ce [v:piarde] ".Şi Solomon dzise: "Mulţi oameni sînt blîndzi, ce puţini sînt credincioşi".Socrat dzise: "Fii credincios cătră cela ce te creade şi fii vîrtos întru libov, ca să vez bine d-insul".Venali dzise: "Derep rîndurele lumiei aceştiia, unii le laudă, alţii le blastemă: numai adevărul şi credinţa, ce le slăveşte toată lumea". {547v} Păntru dereptate spune în cărţile Rimului că era prinsu împăratul Rimului, Marco de Cartagheni, că avea vrajbă Rimul ca Cartaghenul.Şi trimiseră pre împăratul Marco la Rim în loc de sol, ca se schimbe oamenii cîţ era prinşi în Rim den Cartaghen, cu ceia ce era la Cartaghen den Rim.Şi deca mearse împăratul, {548r}făcură svat în polatele Rimului.Şi se sculă însuşi împăratul Marco ce era prinsu în Cartaghen şi dzise: "Eu vă svătuiescu se nu faceţi schimbu, căce rimleanii ce sînt în Cartaghen prinşi, toţ sînt bătrîni şi oameni neputearnici.Iară cîţ sînt de la Cartaghen cicea prinşi, toţ sînt boiari mari şi voinici hrăbornici de războiu".Şi deca audziră svatul aşa, toţi stătură în cuvîntul lui.Şi el derep să nu spargă credinţa, iarăş se turnă la temniţă în Cartaghen, că aşa se făgăduise. {548v} Strîmbătatea easte protivnică dereptăţiei.Easte cînd grăiaşte omul de un lucru, şi face altul.Şi cînd cugetă la inimă să înşale pre altul cu vrun lucru şi cînd predădeaşti altul, ce el se nădăiaşte de bine de la tine. {549r} Hitleniia easte mintea omuluicînd trage tot a [v:face] [a:rău] , şi pururea nevoiaşte rău de sufletul lui; şi face hitlenii e răul cade spr-insul şi în sufletul lui. {549v} Frat Tomas dzise: "Băsăul easte cînd ai inemă rea şi cugeţi altuia rău: că acela e cugetu nedostoinic".Şi se face băsăul de patru lucrure: [a:Întîiu] , eastecă omul(i) ce are băsău i e mînie să fie altul ca el.A doua, easte că are obiceaiu omul acela ce-i e băsău pre altul pururea să-i facă rău, oare cu vină, {550r} oare fără vină.A treia, easte că are omul vrajbă pre cineva de vrun rău ce-au păţit, ce i se pare că-i e de la el răul acela.A patra,easte [a:derept] alte multe lucrurece-au ispitit neştine pre vrăjmaşul lui şi derept aceaeaare băsău spr-insul.Şi aceasta şi pizma easte, cînd faci rău ea derept alt. {550v} Şi poate să se închipuiască strîmbătatea vulpiei.Căce cînd i-e foame şi nu poate găsi vînat, iară ea se face moartă în poiană şi tinde picioarele.Iară pasările o văd şi o ocolesc: lă pare că e moartă.Şi îndrăznesc, pînă merg şi aproape şi se pun şi pre ea.Iară ea de veade aşa, ea sare de apucă cîte poate.Şi are ş-alte multe hitlenii, ce nu le putem acmu scrie. {551r} Solomon dzise: "Hitlenul se face a nu-ş cunoaşte paguba cînd i-o face altul, ca să (să) arate aceluia el de altă parte".Esop dzise: "Cine e plin de hitlenie nu le va lăsa niceodată, derep să înşale oamenii, că spre aceaea are pohtă mare".Varos dzise: "Dedesuptul pieleei de mielu ascunde-se lupul". {551v} Platon dzise: "De trei lucrure easte milă sufletului mieu: De boiarin, cînd sărăceaşte; şi de omul cinstit, cînd-îi fac ruşine; şi de înţeleptul, cînd-îl bate un nebun".Solomon dzise: "Cugetele cealea hitleanele împart pre omul de Dumnădzău".Senac dzise: "Băsăulu easte răutatea tuturor bunătăţilor".Alexandru dzise: {552r} "Cine ai priiatnic de credinţă, nu avea băsău spr-insul.E de nu, nu-ţ da credinţa cătr-însul, că băsăul şi pizma iscodesc realele".Venalie dzise: "Pizma nu e nemica liubovului, sire(ci) n-are meastec".Vidie dzise: "Zavistea muierească atîta easte, că niceodată nu iubesc cine iubeaşte bărbatul ei.Cine cu credinţă iubeaşte pururea stă în frică {552v} de acela ce iubeaşte, ca să nu-l piarză". {553r} Păntru strîmbătatea scrie în Cartea Veache că trimise Dumnădzău îngerii lui la o cetatea, ce se chema Sodom şi Gomor.Şi păntru curviia ce fesease, vru Dumnădzău să-i potopească.Şi unul era bun dentr-înşii, de-l chema Lot.Şi el priimi îngerii lu Dumnădzău, şi acela {553v} era robul lu Dumnădzău; şi-i dziseră îngerii să iasă afară den cetate Sodomui, că ei vrea să o aprindză, să ardză cu toţ cîţ era într-însa.Ce ieşi Lot cu doao feate ale lui şi cetatea arse cu toţ oamenii.Şi Lot scăpă într-o pădure.E featele lui pohtiră să-l prilăstească, să dzacă cu-nusele.Şi-l adăpară cu vinu şi-l îmbătară.Şi mearse cea mai mare; şi el de beţie nu ştiu şi făcu păcate cu dinsa.Aşijdere şi alaltă; şi fu şi cu aceaea.Şi-l înşelară cu înşelăciune ca aceasta şi cu strîmbătate; şi amîndoo îngrecară. {554r} Adevărul easte cum grăiaşte şi styi Avgustin.Şi poate să se închipuiască adevărul la puii unii pasări ce se cheamă prepeliţă: de la alaltă, ce-i e vecină, oaole iau una de la alaltă, de le clocesc.Şi cînd nasc puii, {554v} au fire şi cunosc ei pre glas carea lă e mumă pre adevăr: şi cumu-i aud glasulu, ei aleargă la muma sa cea derepcea şi îmblă după ea; aşijdere şi omul, cînd va să grăiască ceva menciuni, el acoapere cu neşte cuvinte şi aduce întru adevăr.E deca se iuveaşte adevărul, piare minciuna.Aristotel {555r} zise: "Cine iubeaşte pre adevărul, adevăru lui agiută întru toate lucrurile cîte înceape să facă".Isus Sirah dzise: "Nu-l lua întru necredinţă, cuvîntul adeverit, oare derep ce lucru".Şi iarăş: "Cine va grăi derept nu se va munci; (i)ară cineva grăiaşte menciuni - mare trudă are".Caton dzise: "Un lucru ce-ţ făgăduiaşte {555v} un om nu făgădui tu altuia, ce tu încă n-ai luat".Styi Avgustin zisă: "De multe ori easte glasul nărodului ca glasul prorociei". {557r} Derep adevărul spune la Otecinic că era un boiarin mare oareunde şi lăsă multă avuţie în lume; şi se duse de se călugări într-o mănăstire.Şi într-o dzi egumenul socoti că va şti rîndul mai bine de alalţi călugări; {557v} ce-l trimise la tîrg departe de mănăstire, ca să vîndză m(î)şcoii mănăstirei, că era bătrîni şi nu putea lucra cu-nuşii, şi să cumpere alţii tineri, să poată să lucreaze.Şi călugărul nu vru să se leapede denaintea egumenului, [a:dereptu] făgăduinţa ce se făgăduise, să aibă posluşanie, ce se duse nu cu toată voia.Şi sta în mijloc de tîrgu cu asini.Şi unii oamenii a cui trebuiia asini, ei întreba călugărul: "Buni sînt aceşti mîşcoi, să-i cumpărăm?" Călugărul grăiia: "Creadeţi-mă, oameni buni, că mănăstirea {558r} easte săraca, iară ei de-ară fi buni, nu i-ară vinde cicea în tîrg".Şi deca audziia aşa oamenii, ei se lăsa de negoţ şi veniia alţii ce întreba pre călugăr: "Ce lă e cestor asini de lă-s coadele zmulte?" Şi el răspunde şi zicea: "Căce sînt bătrîni şi cad desupt cîndu-s cu povară.Şi cîndu nu-i pot scula, rădică şi de coade şi trag, dereptu aceaea sînt zmulte".Şi cîţ lu întreba pre el, el tot grăiia adevăr şi fugiia de minciuni.Şi nu putu vinde asinii, ce toţi-i întoarse iarăş la mănăstire.E un călugăr, ce era cu-nusul soţie, se duse {558v} de-l pîrî la egumenul păntru cuvintele ce grăise dereptu magari.Şi egumenul, deca află cumu e rîndul, începu a-l ţine rău.Şi călugărul răspunse şi dzise: "Creade-mă, părinte svinte, că în lume am fostu om bogatu şi mi se-au urît cu minciunele şi cu realele lumiei.Ş-am ieşit den minciuni ş-am venit la mănăstire ca să-mi spăsescu sufletul şi să nu înşel cineva cu minciuni, că mi se-au urîtu de acealea".Şi deca i-(au) auzit egumenul cuvintele, iertă călugărului greşala. {559r} Minciuna easte protivnică {559v} adevărului, cum şi Aristo(te)l dzise: "Easte cînd ascunde oarecine adevărul şi grăiaşte minciuni, ca să înşale pre oarecine".Şi sîntu minciuni în multe chipure.Şi sînt minciuni cînd gice omul de pohtă, ca şi pildele şi de alte rîndure, ce grăiesc oamenii, să facă pre alţii să rădză.Şi nu e de bine nice aceaea, ce e năravul omului să grăiască minciuni şisă nu poată [v:grăi] [a:adeverit] niceodată.Şi sînt minciuni cu giurămînt: şi pune şi pre altul de giură cu minciuni, ca şi el.Şi aceaea easte lepădarea de Dumnădzău.Şi derep aceaea,cine [v:se giură] [p:pre] [a:strîmbu] , {560r} sau pune altul de giură, aceasta easte blăstămat de Dumnădzău.Şi poate să se închipuiască minciuna unii gadine ce se cheamă pre limba grecească pinara, ce n-are ochi şi lăcuiaşte în pămîntu.Şi de va nemeri de va ieşi desupra, într-acel {560v} ceas moare.Aşijdere şi minciuna, o să o acopere cu nescare cuvinte; iară cînd veade lumina dereptăţiei, într-acel ceas moare, ca şi pinara.Derep minciunile grăiaşte Solomon: "De trei lucrure se teame sufletul mieu, de a patra mi se cutremură: "Cîndu se turbură cetatea; şi strigarea nărodului; şi pîra minciunoasă; şi moartea ce e mai amară {561r} în lume".Şi iarăş: "Gura mincinoasă ghiunghe-ş sufletul ei".Şi iarăş: "Mai bine să iubeşti un fur, decît un om ce e pururea mencinos".Styi Grigorie dzisi: "Păntru minciuna minciunosului, şi adevărul nu-l creade". {562r} Păntru minciunile scrie în scriptura Rimului că era o giupîneasă, ce o chema Iurina, fată lu Anastasie-Împărat.Şi iubi un fecior, ce-l chema Amon. {562v} Şi vrea să facă înşilăciune cu-nusul, iară el nu vru nicecum, păntru frica împăratului şi păntru liubov ce avea cătră împăratul.E cea giupîneasă socoti să-i facă moarte oarecum lu Amon.Şi într-o dzi, trecînd Amon pre lîngă poartă cămării ei, iară ea începu a striga şi dzise: "Alergaţ, alergaţ, că Amon vrusă-m [v:facă] ruşine [p:cu] [p:de]- [p:a] [a:sila] ".Şi aciiş prinseră pre Amon îi-l duseră la împăratulşi-l întreba de [v:easte] [a:adevărat] cumu-l pîraşte pre el.El răspunse şi dzise: "Ba!".Şi trimise împăratul de chiemă fata-ş {563r} şi o întrebă: "Cum au fost lucrul acesta?" Şi ea nu răspunse.Şi iară-i dzise; şi nu grăi.Şi o întrebă de multe ori şi nu mai răspunse.Şi grăi un voinic împărătesc: "Cîndai ş-au pierdut limba".Şi împăratul dzise de-i căutară în gură e limbă n-avu.Şi deca văzu împăratul ciudă ce aceaea, într-acel ceas dzise de lăsară pre cocon.Şi atunce i se turnă limba iarăş.Şi atunce ea spuse tot adevărul tuturor oamenilor.Şi se duse într-o mănăstire şi-ş sfîrşi viaţa acolo călugăriţă, de vina aceasta ce-i fu ei păntru minciuna. {563v} Darul tăriei easte, cum grăiaşte şi Macropie, în trei lucrure: [a:Întîiu] easte a trupului puteare; şi aceaea easte de fire şi nu e dar.A doua, easte tărie, ca să întărească şi să iuşureadze sufletul cu bunătăţi, să nu se teamă {564r} de vrăjmaşul.A treia, easte tărpeanie, să rabde toate cîte vor veni spre om.Şi aceaste doao tării le are leul în trupul lui, că pururea easte {564v} cu ochii deşchiş cînd doarme.Şi de merg vînătorii să-l veneadze, el şi prinde de veaste.Şi derep să nu-i afle urmele, el le acoapere cu coada.Şi apoi, cînd vor vînătorii să-l păpustească de gonit, el se întoarce spr-inşii, fără de nice o frică şi [a:vîrtos] [v:se luptă] cu ei, păntru darul tăriei şi al putereei ce are.Tulie dzise: "Cade-se omului să fie tare la războiu şi răbdătoriu întru năpă(şti).Senac dzise: "Cine e {565r} tare easte şi iuşor".Planic dzise: "De doo lucrure iubeşte-se omul: de îndrăznire şi den credinţă".Socrat dzise: "Mai mare e dăstoiniciia să fugi cînd se cade, decît să stai să mori".În cartea lu Franghel scrie că easte îndrăznirea în multe chipure: Şi întîiu easte cînd e omul îndrăznitoriu că n-are cum aimintrea să facă şi e vinovat de moarte.Şi aceaea easte îndrăznire de nevoie.A doua easte cînd easte omul deprins la razboiu, pă(n)tru aceaea e {566r} îndrăznitor.A treia easte de războaie multe căce-u dobîndit şi pururea se nădăiaşte că va dobîndi.A patra easte cîndu e omul mînios şi rău.A cincea easte cînd nu se teame omul de nimeni.Şi aceste cinci bărbăţii sînt toate nebune şi nedăstoinice.Şi a şasea easte dăstoinică-cuvîntului şi de bucurie, cîndu e omul îndrăznitor, {566v} ca să nu aibă ruşine şi pagubă în trupul lui, şi în sufletul lui, şi în avuţiia lui, şi în părinţii lui.Păntru tărpeanie dzise Socrat: "Tărpeania easte bucurie milostiniei".Ptolomei dzise: "Cine va să-şi bată joc de reale-patime ale lumiei aceştiia, el să se însoţească cu milostenia şi cu tărpeanie". {567r} Omir dzise: "Cine e răbdătoriu de toţ oamenii easte cinstit". {567v} Pă(n)tru darul tăriei scrie {568r} în Leagea Veache că era oarecine de-l chema Sampson ce era mai cu vîrtute de toţ cîţi era pe lume.Şi făcu multe tării şi nu le scrisem acealea cicea, ce sînt în Cartea Veache scrise.Şi tărie avea în trup şi daru lui era în capu.Şi oamenii den Filistim avea vrajbă cu-nusul şi făcură de-lu înşelară cu o curvă ce iubiia el.Şi el durmind în braţele ei, iară ea-i rase părul.Şi atunce veniră filistimlenii şi-l prinseră şi-i scoaseră ochii lui.Şi într-una de zile, ei făcea mare veselie susu {568v} într-o polată împărătească.Şi aduseră şi pre Sampson de-ş bătea gioc d-insul şi ocăriia.Şi atunce dzise Sampson: "Că mie cumu mi-a faptu, mai bine să fiu mortu!" Şi se apucă de stîlpul cela ce ţinea polata şi clătină stîlpul.Şi căzu casa de-i împresură pre toţi cîţi era în casă şi pre Sampson dempreună.Şi aşa făcu Sampson, de puteare ce avea în trupul lui. {569r} Ticăloşia easte frică şi răutatea tăriei, cum dzise şi Calimereh, în trei rîndure.Întîiu, easte cînd e ticălos întru sufletul lui, să se teamă să nu-i vinie vrun rău spr-insul.Şi aceasta easte curată ticăloşime.A doua, easte de vrun lucru ce vine {569v} spr-insul, ce nu i se cuvine omului, şi se spare de aceaea.Şi aceaea se chiiamă mic întru suflet.A treia, easte să nu poată să tărpească vro nevoie ce va veni de vrun rău.Şi aceaea se chiemă slăbiciune.Şi poate să se închipuiască ticăloşimea iepurelui, ce e mai fricos de toate gadinele ce-s pre lume.Şi cînd-îi în pădure şi se clatină {570r} frunza den copaci, el aude şi fuge, atîta easte de ticălos.Şi Solomon scrise păntru ticăloşime că: "Nu easte alt lucru să facă pre omul ticălos, numai cu ale lui hitlenii şi rea-omenie ce are omul, cîndu-l prind de ale lui reale fapte".Terenzie zise: {570v} "De veri să fii fără frică, nevoiaşte-te cu bine şi grăi(aşte) puţine". {571v} Păntru ticăloşiIa scrie în cărţile Rimului că împăratul Dionisie era mai ticălos de toţ oamenii pre lume.Şi de ticălos ce era, nu putea vedea bine niceodată.Şi u(n) priiatnic al lui slăviia-i viiaţa lui şi-i zicea: "Împărate, cade-ţi-se să slăveşti pre Dumnezeu, că ţe-au dat atîta bunătate".Şi într-o zi chiemă împăratul pre acel priiatnic {572r} al lui şi-i dzise: "Vino de şezi în scaunul mieu!".Şi mearse de şezu.Şi zise împăratul de aprinseră un foc mare supt picioare-i.Şi desupra capului lui spînzurară o sabie ascuţită [a:foarte] ; şi o spînzurară numai cu um păr de cal.Şi împrejur de el puseră toate văşmentele şi sculele împărăteşti şi avuţiia împărătească toată o puse înainte-i.Iară el, simţind arsura focului, şi vedea sabiia desupra, şi nu se putea nice într-o parte mişca, numai ce ruga pre împăratul dereptu mila {572v} lu Dumnedzeu să i se facă milă d-însul, să nu-l muncească.Şi atunce-i răspunse împăratul şi-i zise: "Tu atîta slăveşti viiaţa mea.Derep ce slăveşti o mult?Că eu stau în toate dzilele întru mare frică, decît unde şedzi tu acmu, ce nu poţi răbda nice un ceas".Mare-sufleţiia easte, cum grăiaşte şi Tulie, cînd caută omul nalte lucrure şi slăvite şi frumseţate. {573r} Şi poate să se închipuiască mare-sufleţie şoimului, că mai bine va el să-ş lase puii să moară de foame, decît să lă dea mortăciună sau împuţită carnă.Şi nu va să veneaze alte pasări, numai carile-s grase. {573v} Styi Avgustin zisă: "Leul n-are vrajbă cu furnicile, nice prinde muşte, dereptu mare-sufleţie ce are".Tulie dzise: "Sufletul omului cinstit cunoaşte-se de lucrure bune".Icoprastos zise: "Nu e nice un lucru mai mare şi mai rău pre lume ca sufletul omului să nu-l dobîndească". {574r} Alexandru zise: "Mai bine cu boierie şi cu cinste moarte, decît cu ocărîciune viiaţă". {574v} Derep mare-sufleţiia scrie în scriptura Rimului că era un vraci al unui domnu ce-l chiema Pir.Şi era mare vrăjmaş rimleanilor.Ce trimise vraciul la rimleani, să-i dea florinţi să otrăvească pre Pir.Iară rimleanii răspunseră şi dziseră: "Noi nu vrem să otrăveşti vrăjmaşul nostru, ce vrem să-l dobîndim cu tăriia armelor noastre, e nu cu hitlenşug".Şi aciiş trimisără sol la Pir, să-i spunie să se păzească de vraciul lui. {575r} Nălţimea easte răutatea mare-sufleţiei.Şi easte în trei chipure.Întîiu, easte svîrşit nălţime, cînd omul ş-arată măriile şi se ţine mai mare de alalţi, derep să-l slăvească oamenii mai desupra decît i se cuvine.Ce dereptatea easte: cumu e omul, aşa se {575v} cade să-l laudzi.Solomon dzise: "Mai bunu e nume bun, decît avuţie multă".A doua, easte cînd se laudă şi se slăveaşte omul de alt om, şi nu (d)e el singur.A treia, easte cînd spune omul mai mult decît are.Aceaea se cheamă neînţelepciune: cine o face minte n-are. {576r} Şi poate să se închipuiască măria păunului.Că toată dziua are obiceaiu să-ş meastece peanele şi iubeaşte să se învîrtească împrejur de oameni, ca să-l laude pre el păntru frumuseaţe-i.Atîta easte de măreţ.Solomon dzise: "Cine iubeaşte măreaţele easte rob jucătorilor". {576v} Caton zise: "Nu avea măreaţele,de ver [v:să te arăţi] tuturor [a:dulce] ".Solomon dzise păntru răutatea laudei: "Lasă să te laude limba altuia, e nu a ta".Styi Isidor zise: "Păntru un ou, găina cu mare glas strigă, pînă o aude şi vulpea".Tulie zisă: "Numele rău puţină vreame ţine". {577r} Sedechia proroc dzise: "Nu giudeca cineva de cuvîntu, ce den lucru.Că mulţi fameni mînt, iară cînd face omul, atunce-i vine şi dobîndă şi răul". {578r} Derep nălţimea, ce sînt măreaţele, scrie la Otecinic că odată vine u(n) înger în chip de călugăr la un pustnic.Şi îmblînd cu el, aflară un cal mortu şi [v:puţiia] [a:foarte] .Şi pustinicul, de putoare, începu a-ş astupa nasul.Şi îngeru lui se arăta că nu-i pute nemică.Şi trecînd ei mai înainte pre cale, vădzură o fată {578v} frumoasă într-o grădină, cu haine frumoase de măreaţe.Şi aciişi (începu) îngerul a-ş astupa nasul.Şi pustinicul, deca văzu aşa, se miră şi avea cuget rău spr-insul.Şi zise pustinicul îngerului: "Ce-ţi astupi nasul de o muiare frumoasă ca aceasta?Căce nu-ţ astupaşi nasul la cel stîrv de pre cale,ce [v:puţiia] aşa [a:rău] !".Şi aciişe răspunse îngerul şi dzise: "Căce mai mult pute nălţimea şi măreaţele cătră Dumnezeu, decît de un trup împuţit, ce pute a toată lumea".Şi cum grăi {579r} îngerul, într-acel ceas nu-l mai văzu.Şi atunce înţelegu că au fostu îngerul lu Dumnezeu şi de Dumnezeu trimis.Tocmit easte omul cine nu-ş poate schimba {579v} mintea lui, cum gice styi Avgustin: "Easte curată tocmeală, cînd nu se poate schimba omul de cumu e, ce va să fie pururea într-un chipu.Şi aceaea nu e bună căce-i zisă scumpeate".Şi styi Andronic dzise: "Cine e strîns niceodată nu-ş schimbă firea păntru vrun rînd den lume". {580r} Şi poate să se închipuiască tocmitura darului la o pasăre ce se cheamă finix, ce lăcuiaşte pre lume 300 şi 15 ai.Şi deca veade că îmbătrîneaşte şi au slăbit, ea {580v} adună neşchite leamne, de face cuibu.Şi întră înlău(n)tru şi stă asupră soarelui şi bate tare cu arepile.Şi de arsura soarelui se aprinde foc, de arde acolea în cuibu de vîntul arepilor lui.Şi această pasăre - tocmită că niceodată nu se mută, numai stă, căce-ş ştie firea, că va să se întinerească.Şi cîndu se împlu 9 zile, naşte den trupul ei un viiarme şi creaşte puţin cu puţin, pînă-i cresc şi arepi; şi se face pasăre, ca şi ceaea dentîiu.Şi nu e alta pre lume, numai una. {581r} Styi Isidor zise: "Nu lăuda începutul, ce sfîrşeniia".Styi Grigorie zisă: "Mulţi aleargă la alergat, ce cine întreace, acela ia rămasul". {581v} Derep darul tocmealei scrie în scriptura Rimului că împăratul {582r} Dionisie din Rim făcu leage.Ce acea leage easte întru nărod foarte strînsă şi vîrtoasă.Şi împăratul se mînie şi vrea ca să meargă toţ pre urma lui, că el era foarte derept.Şi atunce grăi împăratul nărodului: "Eu voiu să mă duc pînă unde am lucru.Şi voiu să vă juraţi; ceastă leage, ce-am făcut, să o ţineţi pînă voiu veni.Că eu voiu să mă duc să grăiesc cu Dumnedzeul cela ce me-au dat leagea aceasta.Şi atunce pre voia voastră o voiu schimba".Şi nărodul auziră aşa, toţi se jurară; şi împăratul se duse şi mai mult {582v} nu se întoarse, derep leagea ce făcuse se nu o spargă.Şi cînd vine la moarte împăratul Dionisie, el învăţă să-i ardză trupul cu focu şi să-l arunce în mare, păntru nărodul să nu crează, să zică că sînt fără leage.Că de-ară fi adus trupul lui iară în cetate, ei vrea călca jurămîntul.Netocmeala easte răutate {583r} darurelor, cum zise şi Prisiam.Şi poate să se închipuiască netocmeala rîndurelei, că paşte zburînd cînd cicea, cînd colo.Păntru netocmeala zice Salustin căce easte şi nebuniia.Şi Platon zise: "Cine e netocmit pururea întru norocul lui adastă".Solomon zise: "Omul nebun creade tot cuvîntul, {583v} iară înţeleptul caută să nu-ş piarză sufletul".Lernicos zise: "Cine se rău păzeaşte desu se svătuiaşte". {584v} Derept răutatea netocmealei scrie la Otecinic că era un tîlhar ce făcuse multe reale pre lume.Şi mearse {585r} să se ispovedească la un svînt pustinic.Şi cînd vru să-i dea canon, tîlhariul zicea să-i dea ce-i place; şi pustinicul să-i dea vreuna de ce-i plăcea nu putea, căce vedea el că nu poate acela să postească.Şi dirept aceaea nu-i deade alta, ce-i zise pustinicul: "Ce e mai puţin, acela fă: unde veri găsi cruce, cazi cu genuchele la pămînt şi i te închină".Şi tîlhariul zise: "Face-voiu aşa".Şi pustinicul iertă-i păcatele.Şi deca se duse tîlhariul de la călugăr, elu-l aflară neşte vrăjmaşi.Şi el, {585v} cumu-i văzu, începu a fugi.Şi fugind află-o crucea, pre cale şi-ş aduse amente de învăţătura pustinicului.Şi într-acel ceas căzu cu genuchele la pămîntu şi se închină înaintea crucei.Şi atunce-l ajunseră vrăjmaşii şi-l uciseră.Şi deca muri, văzu pustinicul 2 îngeri unde ducea sufletul tîlhariului în ceriu cu bucurie derept atîta lucru puţin.Şi cugetă la inemă şi el ca să ispitească la lucrurile lumiei, că-i păru foarte iuşor tîlhariul, de atîta lucru puţin, să meargă în părăţiia {586r} ceriului.Şi lăsă pustiia şi purcease să se ducă la lume.Şi aciişe dracul puse o măiestrie pre cale şi prinse de un picior şi căzu acolo de muri.Şi dracul i luo sufletul în muncă, căce nu se tocmi în tocmeală bună.Socotinţa easte, cum zice Tulie, easte tărie şi măsură, derep să faci lucrurele cu măsură, ca să {586v} ieş afară den măsură şi den dereptate, şi ver păgubi şi-ţ ver piarde şi sufletul.Derep pohtele trupului easte socotinţa în doo chipure: întîiu, easte să te scîrbeşti de scumpeate şi să fii în chip evtin şi să dai derep sufletu-ţi.Aceasta e curată socotinţă. {587r} A doua, easte să te protiveşti scumpeţiei celora ce au firea să fie scumpi, ca şi firea curviei şi firea furtuşagului.Acealea vin den firea omului.Şi cine se protiveaşte acestora, aceasta se cheamă ţiitură şi aceasta easte mai mare dar bunătăţiei, decît socotinţa.Cum grăiaşte {587v} şi Frat Tomas, ca să n-aibi niceodată vro poticală de realele lumiei păntru nescari pohte de lume.Şi poate să-ş seamene socotinţa spre un dobitoc ce se cheamă cămila, ce e mai curvare de toate dobitoacele pre lume. {588r} Şi mearge pre urma cămileei pînă la o sută de mile, numai să o vază, urma-i goneaşte.Şi atîta easte socotită şi-ş ţine firea, că de va fi mumă-sa sau soru-sa, el nu se meastecă cu-nusele.Tulie zise: "De veri să iubeşti socotinţa, pururea de toate lucrurele ce-s mai desupra tu fugi, şi-ţ opreaşte pohotele tale, şi-ţ pune frîu pohtiloru-ţi". {588v} Socrat dzise: "Mai bine-i pare scumpului să-ş dobîndească scumpeatea, decît pre un vrăjmaş al lui".Încă: "Şapte socotinţe sînt {589r} de-mi plac mai mult decît altele pre lume: tînărul să ţie pohta trupului, bătrîneaţele cu bucurie; răbdători la sărăcie; cu măsură să aibă avuţie; plecat la mărie, cîtu se măreaşte, atîta să fie mai mult plecat; şi răbdătoriu la năpăşti; şi să-ş ţie alte pohte". {591r} Păntru socotinţa scrie în cărţile {591v} Rimului că împăratul Priam auziia de un filosof, ce-l chema Cantida.Şi zicea acel filosof că cine nu-ş ţine pohtele nu e om, ce cu vitele va lăcui.Şi vru împăratul să-l ispitească, să vază, putea-va să nu greşască cu ceva sau să-ş iasă în mîndrie în vrun chip cumva.Şi trimise de aduseră pre ceia ce avea limbi mai rele şi era mai hitleani de toţ oamenii,ca să [v:grăiască] [a:rău] şi să-ş bată joc înaintea filosofului.Şi începură a grăi cinecum [v:ştiia] mai [a:rău] ; şi unul dzise: "De ce rodu eşti tu, Cantido?" Şi el răspunse şi zise: "Ruda {592r} mea easte întîiu începutul în mine, iară a ta easte svîrşitul în tine.Şi Domnia ta nu griji de mine mai mult, nice eu gîndesc puţin de tine".Şi altul zise: "Abău, cu frumoase haine eşti îmbrăcat!" Şi el răspunse: "Omul nu se cunoaşte pre haine, ce pre deale".Şi altul zise: "Cine ţe- [v:au încreţit] părul aşa [a:frumos] ?" Şi el răspunse: "Darul nu stă în peri, ce e la inemă".Şi dzise altul: "Doamne împărate, păzeaşte-te de Cantida, să nu fie iscoadă, că dăunăzi l-am văzut în oastea elinilor".Şi răspunse el: "Multă vreamea easte de cînd înveţi tu {592v} [v:să grăieşti] [a:rău] de mine.Iară eu am învăţat să nu gîndesc de cuventele tale".Şi zise altul: "Căutaţi cum grăiaşte, ca un prealăstnic!" Şi el nu răspunse.Şi altul zise: "Eu voiu grăi amu ce-am pohtit, că tu n-ai limbă".Şi dzise altul: "Căutaţi furul, cum nu-i e frică de ruşine!".Şi el nu răspunse.Şi altul zise: "De te-ai teame de ruşine, n-ai grăi aşa".Şi dzise altul: "Lăsaţi-l, nebunu e, grăiaşte îmbălături!".Şi el nu mai răspunse nimic.Şi-i dzise împăratul Priam: "Cumu e acest lucru, de nu răspunsi nimică?".Şi Cantida zise: "Şi tăcearea încă e bunu {593r} răspuns la cuvinte ca aceasta.Cine va [v:să grăiască] [a:rău] şi [a:grozav] , mai multu e darul limbiei, decît al urechilor.Şi cumu e domnu limbiei lui, aşijdere, şi eu, limbiei mele şi mintei meale".Şi văzu împăratul socotinţa lui, chemă-l şi-i zise de şezu lîng-însul şi începu-l a-l întreba: "Cum putuşi de răbdaş atîta cuvinte grozave şi nu te mîniiaş nimică?" Şi atunce răspunse filosoful, zise: "Căce sîntu eu domn domnilor lor, mentei lor cea rea; şi rob robilor miei rabdă reale fapte lor, oarecîte grăiră ei grozăvii".Şi atunce {593v} înţelease împăratul că oamenii, cînd lă zic cuvinte de batjocură, atunce se şi mînie.Iară ceia înţelepţii, ei-ş ţin firea şi nu se protivesc nebunilor.Că de se mînie, mai rea peire-ş facu.Nesocotinţa easte răutatea socotinţeei, cum zice şi Damaschin, easte cînd va omul să îmble pre toate voile cîte-i vin de la inemă. {594r} Şi poate să se închipuiască nesocotinţa spre o gadină ce se cheamă leocorn, ce are multă dragoste şi pohtă să vadză feate.Şi cînd va vedea vreo fată, aciişi mearge la ea şi de dragoste-i adoarme în poală-i.Şi atunce vin vînătorii de-l prind, că aimentrea {594v} nu se poate prinde, de n-ară avea nesocotinţa.Ce ş-atunce piare păntru nesocotinţa şi piare păntru nemintea lui.Platon zise: "Nu e mai rău păcat în lume de nesocotinţa.Căce ce veade şi ce-i place, tot va să aibă şi să fie al lui".Aceaea se cheamă nesocotinţă.Şi dentr-aceaea vin toate realele lumiei. {595r} Vasiles dzise: "Omul ce e [a:mult] pohtitor easte mai păcătos de toată lumea".Senac zise: "Întru omul pohtitoriu, nice un lucru pre lume nu poate să ţie".Socrat zise: "Cine va să îmble după pohtele lui easte om peritu şi curund răsîpitu". {596r} Păntru nesocotinţa scrie la Otecinic că era o fată de o chema Aginta şi era cinstită în lume mai de toate.Şi auzind ea pururea de pohta curviei povestind muierile, pohti şi ea cu mintea să ispitească să vazî de easte acel lucru aşa pohtit cum zic muierile.Şi într-o zi trimise la un ibomnic al ei, ce se iubiia demultu, de mici.Şi el atunceş vine şi se culcă cu-nunsa.Şi deca facură păcate de multe ori, într-o zi începu a se lăsa, mai multu să nu facă.Şi se pocăi păntru curăţia ei, feţiia ce {596v} avea întîiu; şi mai mult nu o mai putu dobîndi.Şi atîta se jeli, cît mai mult nu putu, ce se giunghe, de muri.Plecarea-nînţeleaptă easte, cum şi Orighinie zise, să {597r} pui frîu pohtelor cînd eşti în nălţime.Ce se zice, cîndu e omul boiarin, să nu îmble pre urma pohtelor inemiei lui, că va cădea în păcate mari;nice [v:să se pleace] [a:foarte] [a:multu] , ce unde-i e măsura, cumu i se cuvine: căce şi smearenie în multe chipuri easte. {597v} Întîiu, easte să te iuveşti pururea mai mic de-alalţi.A doua, easte să fii cu bine cătră toţ unde se cade.A treia, easte [v:să te lupţi] mai [p:cu] [a:puţin] decîtu ţi-e putearea.A patra, easte ca se crezi că nu eşti dostoinic de toate lucrurele lumiei.A cincea, easte să te temi de cine se cade. {598r} Den smearenie se iscodesc patru darure.Şi întîiu easte închinăciune, să te închini celor mai mari de tine; şi slujba să slujeşti celor ce-ţi sîntu mai mari.Şi dar easte dăruit a cel (ce) dăruiaşte neştine, să-i întoarcă mai asupră.Şi poate smearenia să se închipuiască spre oaie.Că easte {598v} mai multu smearină de toate dobitoacele pre lume.Şi toate rabdă, oarece-i fac.Derep aceaea [a:desu] se află în cartea dumnezeiască, derept smeareniia şi tărpeania ce are. {599r} Cine vrea mearge la războiu şi vrea izbîndi şi ce dobîndă dobîndiia, cînd se întorcea în Rim, avea rimleanii leage şi-i făcea trei cinsti şi trei ruşini.Şi cinstea dentîiu era că tot nărodulu Rimului ieşiia afară den cetate de întimpina pre ei.A doua cinste era că-l punea într-un căruţ şi trăgea patru cai albi; şi nărodul tot, şi înainte şi îndărăt mergea, pren toată cetatea.A treia cinste {599v} era că toată dobînda cîtă dobîndise şi prada ce luase ei o ducea dup-însul. {600r} Şi întîiu necinste ce era: punea un ţăran sărac şi mai ticălos de toţ oamenii în căruţ cu-nusul.Şi acesta era o socotinţă, cum să zicem: "Fapt-ai bine?Nu te mări, numai te păzeaşte, că poţ să ajiungi să fii şi tu sărac ca şi mine".A doua necinste era că cel om ce era în căruţ cu el tot i da cu pumnul în cap şi în spatele şi-i zicea: "Nu te mări, {600v} că alţii-ţi fac cinste, iară tu eşti om ca şi eu".Şi a treia necinste era că tot omul într-aceaea zi avea voie să-l înjure şi să-l ocărască cum va vrea. {601r} Naltă-mîndrie easte răutatea smeareniei, cum grăiaşte Aristotel, că naltă-mîndrie cine o are pururea-i pare să fie desupra tutoror.Şi easte această mî(nd)rie în multe chipure.Şi easte înalţime, cînd va să fie ainte de toţi.Şi easte naltă-mîndrie domnilor, că vor să domnească oamenii înşişi.Şi easte naltă-mîndrie nebunească, cînd {601v} va să facă omulu ce nu e putearnic.Şi easte iarăş mărie necunoscută, cînd va mai multă cinste şi laudă decît ce i se cuvine aceluia toate laudele.Şi iarăş e naltă-mîndrie cînd nu cinstesc pre acela, elu-i face pre toţ batjocură.Şi den nalta-mîndrie {602r} se iscodesc toate realele.Încă trei lucrure naşte reale: Întîiu, easte cinstea să nu o facă mai mare-luiş.A doua, easte slujba să nu slujească celuia ce-i e stăpîn.A treia, easte darul ce te dăruiaşte, ce n-are har binele lui ce i-ai făcut să mulţemască. {602v} Şi poate să se închipuiască nalta-mîndria şoimului den piatră, că pururea va să se arate şi să domnească toate pasărele.Şi se află şoimi de se prind cu vîlturul [a:crucişat] , să-l ucigă – şi elu e împărat tuturor pasărilor.Şi unde şoimulu-ş face cuibul, toată zua ocoleaşte şi păzeaşte să nu se apropie altă gadină, ca să fie el sîngur şi să obladuiască locul acela sîngur. {603r} Solomon zise: "trei rude de oameni nu iubeşte Dumnezeu mai de alţi: meserul trufaşu şi bogatul mencinos şi bătrînul nebun ce n-are mente".Iarăşi: "Naltă-mîndrie unde easte, pururea stau în zavistie". {603v} Platon zise: "Şase lucrure sînt ce fac pre omul de piarde bunătăţile ce au făcut: Cănd va omulsă-l [v:rogi] [a:multu] păntru un dar ce va să facă; şi cîndu se zăboveaşte se-l facă, şi cîndu-l face fără inimă bună şi cu cuvinte rele mărmăind. {604r} Păntru trufiia scrie în Cartea Veache căce cînd făcu Dumnezeu pre dracul,el lu [v:făcu] mai [a:frumos] şi mai [a:mare] de îngerii ceriului.El atîta se mări, că socoti întru mintea lui să se protivească lu Dumnezeu şi să ia el domniia raiului.Şi Dumnezeu văzu aceastea, trimise pre arhanghel Mihail şi-l goni den ceriu cu toţi cîţi era ai lui.Derept aceaea trufa easte rădăcina tutror realelor. {604v} Postul easte mare dar, ce se cheamă ţiitură, căce ţine şi frînează pohta pîntecelui.Şi poate să se închipuiască ţiitura magarului sălbatec, ce nu va să bea niceodată apă turbure, de nu va fi limpede.Şi mearge la rîu, ce de va găsi apa turbure, el va adăsta şi douaş {605r} zile şi trei şi nu va bea apă turbure, pînă nu se va limpezi.Păntru ţiitura grăiesc tvor(e)ţii că Dumnezeu păntru aceaea făcu pre omu cu gură mică, ca să văzdrăjască pîntecele, şi trup mare de alalte vite {605v} pre pămîntu.Iarăş puse limba în gura omului cu trei zidure: şi întîiu păreatele easte falcile; şi a doua, dinţii; şi a treile, buzele.Aceastea fease Dumnezeu, ca să aibă ţiitură şi măsură întru limbă.Solomon zise: " Cum pun frîu calului ca să-l ţie, aşijdere se cade şi omulului să puie frîu pohtelor lui, ale trupului, cu postul". {606v} Păntru văzdrăjanie scrie în cărţile Rimului că mergîndu Alexandru pren pustiia Vavilonului, lipsiră bucate, că n-afla nimică să mănînce, şi muriia mulţi de foame.Şi unul den boiari avea puţineale meare şi duse împăratului, lu Alexandru.Şi Alexandru le luo şi zise că: "Dumnezeu nu va să fiu eu viu singur, ce să moriu cu soţiia mea cu toată dempreună".Şi trecea atunce un rîu mare.Şi aruncă mearele în mijloc de rîu.Şi le văzură {607r} mulţi voinic călăraşi, deaderă în apă să ia mearele dereptu foamea şi se necară mulţi: nu putură să rabde răceala apei, de slăbiciune de foame ce lă era.Şi trecînd mainte, aflară sate şi luară de ce lă tribui tot nărodul.Mîncarea cu asupră easte răutatea văzdrăjaniei, cum zise şi Tulie: "Easte multă pohtă, să bea şi să mănînce omul". {607v} Şi poate să se închipuiască lăcomia lupui-vîltur ce-i suri, ce mănîncă stîrv.Ce atîta are pohtă spre lăcomie, că se duce o sută de zile spre omul, stîrv lui să afle.Şi derep aceaea tot îmblă pre urma oştilor şi sînt aceastea semn războaielor.Şi cunosc oamenii cînd văd că cad mulţi de aceştea: ei văd că va fi vărsare de sînge. {608r} Şi toate realele vin den lăcomiia: ia menţile omului şi meastecă mentea, fireaseaşte înţelepciunea, frînge sîngele, orbeaşte ochii, slăbeaşte tocmealele trupului, îmbată limba, sfărîmeaşte trupulu, iscodeaşte curviia şi împuţinează viiaţa: şi toate boalele vin dentru aceasta. {608v} Styi Isidor zise: "Cine iubeaşte lăcomiia easte mare curvaru".Şi iarăş: "Lăcomiia easte boală trupului şi răsipă mintei".Solomon zise: "Cine iubeşte vinul niceodat nu se va îmbogăţi".Şi iarăş: "În bearea vinului şi muierile fac pre oameni de-şi iesu den rădăcină".Şi iarăş: "Vinul, {609r} cînd easte în păhar, [p:pre] [a:lisne] [v:se bea] ; apoi muşcă ca şarpele".Aristotel zise: "Nu te învăţa păcatul(ui) dobitoacelor, că toate îmblă pre urma pohtei seaţiului".Păntru păcatul lăcomiei scrie în Cartea Veache că Dumnezeu, cînd făcu pre omul, pre Adam şi Eva, şi-i puse în raiu şi lă deade voie să facă ce vor vrea, numai să nu se tinză spre lemnu cela ce-i învăţă Dumnezeu.Şi deca se duse de la ei, vine dracul la Eva şi o dosădi pînă o făcu de mîncă de pomul acela.Şi deca văzu ea c-au stricat învăţătura lu Dumnezeu, deade {610r} şi bărbatului de mîncă.Şi de păcatul acela noi toţi murim.Derep aceaea să creadem că cine greşi lu Dumnezeu întîiu era greşala lăcomiei: derep aceaea easte mare păcat pre lume lacomia.Famănul easte să se ferească de curvie, cum zice şi Tulie,că easte un dar [p:pre] [a:dirept] [v:lăudat] , cînd pui frîu păcatelor de curvie. {610v} Şi poate să se închipuiască curăţie turturealei, ce niceodată nu uită soţiia.Ce de va muri una şi va rămînea alta, totu-ş va păzi curăţiia.Şi mai mult nu se împreunează cu alta,ce pururea [v:lăcuiaşte] [a:singură] : şi niceodată nu bea apă curată, nice stă în lemnu vearde. {611r} Styi Ieronim zise de răutatea curăţiei: "Să te păzeşti de şase lucrure. {611v} Întîiu, easte bucatele cu asupră: căce cum nu poţi să stingi văpaia focului cu paie, aşijdere ver putea să ţii curviia cu saţiul bucatelor.A doua, easte să fugi de leane, că cine fuge de leane curund stinge curvie.A treia, easte să se ferească bărbatul de muiare, să n-aibă mestecătură nimică cu-nuse, nice cuvinte, nice alte lucrure.Căce de nu vor face păcate mai [a:multu] e decît să învie omul den moarte.A patra, easte să te fereşti de oameni răi ce îndemnă spre curvie. {612r} Sty(i) Grigorie zise: "Nu e mai mare păcat şi răsipă trupului, ca curviia.Dereptu aceaea se cade să se păzească omul mai multu decît de-alalte păcate".A cincea, easte să nu stai acolo unde easte păcatul curviei, nice unde se face, nice unde se povesteaşte". {612v} Styi Isidor zise: "Păcatul curvii(i) easte ca maimuţa ce va să facă de toate cîte veade făcînd oamenii; ce veade alalţi luptîndu-se, ea încă va să facă".A şasea, easte să te fereşti, să n-auzi cîntece mireneşti şi jocure şi alte veselii.Pitagor zise: "Iarba vearde se face în loc apătos, iară curvie de ascultarea cîntecelor {613r} şi jocurelor şi veselielor se face". {614r} Păntru darul curăţiei trupului ce e famăn scrie la Otecinic că era o călugăriţă la o mănăstire unde era multe călugăriţe, în cetate unde era împăratul.Şi într-o zi, trecîndu împăratul pre lîngă mănăstire, elu o văzu şio iubi {614v} [a:foarte] ,că era [a:foarte] frumoasă.Şi cerşu de multe ori să-i facă voia, iară călugăriţa nice într-un chip nu vru.Şi într-o zi mearse însuşi împăratul cu multă mînie la mănăstire şi scoase pre ea cu sila afară, ca să o ducă la polatele lui.Şi atunce văzu călugăriţa că nu o mai lasă, să-i fie milă de d-insa, ca să nu-i spurce curăţiia, căce era plecată lu Dumnezeu; el nu mai vru să o lase, atunce zise ea împăratului: "Căce făcuşi mine mai asupră decît cu alalte călugăriţe ale mănăstirei?Că sînt alalte mai frumoase de {615r} mine!".Şi împăratul răspunse şi zise: "Placu-mi ochii-ţi, căce sînt atîta frumoşi!" Şi aciişi grăi călugăriţa: "De eşti atîta iubit cu ochii-mi, lăsa-voiu de te veri sătura cîtu-ţi place.Numai ce mă lasă puţină vreame să merg la chilie-mi, ca să-mi iau neşte hăini, ceale ce am, şi acmu voiu veni".Şi împăratul într-acel ceas zise de o lăsară.Şi se duse la chilie-şi şi-ş scoase amîndoi ochii şi-i trimise împăratului şi-i porînci aşa: "De ai atîta dragoste pre ochii mii, ia-i şi fă cu-nuşii ce-ţi tribuiaşte!".Şi aşa se întoarse împăratul la polate c-urgie şi cu mînie {615v} multă.Şi călugăriţa-ş păziia cur(ăţ)ie şi mai bine vru să-ş pia(r)ză ochii decît să fie despărţită de Hristos.Curviia unde easte – răutate curăţiei.Easte în patru chipure: Şi întîiu, easte curvie cînd muiarea cu {616r} bărbat nu sînt luaţi cu leage şi dzacu dempreun(ă).A doua, easte cînd au învăţătură muiarea cu bărbatul şi fac curvie afară de fire, unde nu-i e să facă.A treia, easte cînd cade în păcate omul, rudă cu rudă.A patra, easte cînd face omul păcate de fire ce ie cu muiarea cu leage.Styi Ironim zise: "Vîrtos lucru easte omul să se mărească şi să ţie curată feţie". {616v} Styi Grigorie zise: "Curvie răsipeşte trupulu şi spurcă sufletul, ia darurele de la omu, fură numele bunătăţilor, greşaşte pre omul şi înşală pre Dumnezeu".Şi poate să se închpuiască curviia liliacului, ce easte mai curvaru de toate gadinele {617r} în lume.Şi de multă pohtă ce are, nu ferescu vreo fire de pohte în cuibul ei, cum fac alte gadine: ce bărbătesc cu alt bărbătesc şi muieresc cu muieresc, cum se află, aşa împreunează.Styi Pernadon zise: "Nice de un păcat nu se află să se bucure dracul, ca de curvie.Şi vina easte aceasta: "Căce el poate să facă {617v} toate păcatele, numai curviia.Derep aceaea veri aflacă mai [a:multu] oamenii [v:cad] în păcate de curvie.Persie zise: "Cinci lucrure pierd bogăţie: lăcomiia şi jocurele şi curvie şi pizma şi muierile".Solomon zise: "Niminea nu va băga foc în sîn şi {618r} să nu-i arză hainele.Şi de va călca desupra jeratecului i vor arde talpele.Şi cine stă cu muierile nu poate să nu greşască".Şi iarăşi: "Curvarii se cunosc den nălţarea ochilor şi sprînceanelor".Şi iarăş: "Patru lucrure sînt de n-au saţiu niceodată: Întîiu, easte {618v} munca adului.A doua, easte firea muierească.A treia, easte pămîntul, ce nu se mai satură de apă.A patra, easte focul, ce nu se mai satură de leamne".Aristotel zise: "Creadeţi-mă că curvia easte stricăciune trupului, scurtare viiaţei, mînie bunătăţilor".Şi Vidie zise: "Tînărul de curveaşte păcatu-ş face; iară bătrînul nebuneaşte". {619v} Solomon zise: "Auziţi toţi, mici şi mari, şi voi, domnilor ce oblăduiţi spre feciori şi spre muieri şi spre fraţi: Nu dareţi domniia voastră viiaţă mai desupra.Camai bine easte altul să roage pre tine, decît să cauţi tu la mîna altuia".Şi iarăş: "Cine se împrumutează easte lucrător celuia ce se-au îndatorit". {620v} Păntru răutatea curviei scrie în cărţile Rimului că împăratul Teodosie făcu un fecioru şi ziseră vracii şi filosofii că de va vedea soarele sau focul pînă la l4 ai, el va piarde vedearea.Şi atunce zise împăratul de-l închiseră într-un turn cu babe şi cu doice, să-l hrănească.Şi acolo împlu 14 ai, în turn, nice văzu foc, nice soarele, nice de alte lucrure de pre lume.Şi deca-l scoaseră de acolea afară, împăratul zise să-l înveaţe leage creştinească; şi-i spuseră cumu e raiul şi cumu e adul şi cum dracul {621r} duce oamenii ceia ce fac rău pre lume în muncă.Atunce zise împăratul să-i arate toate rîndurele de pre lume pre rînd: oamenii, muierile, cai(i), hainele, avuţie, aur, argint, pietri scumpe şi alalte toate de pre lume, şi cîini şi pasări şi tot, ca să le ştie şi să le cunoască.Şi începu feciorul a întreba de numele tuturor şi-i spuseră de toate.Şi cînd vine a întreba de numele muieriei, cum o chiamă, răspunse unul şi zise cu glumă: "Numele acestora se cheamă dracul, ce trage pre oameni în muncă".Şi deca fu lucrul acesta, apoi întrebă împăratul pre fecior ce lucru-i mai plăcu {621v} de alalte toate.Feciorul răspunse şi zise: "Draci(i) ce trag oamenii în muncă" – şi ştiia el ce e raiul şi ce e munca, şi cine e dracul.Măsura easte, cum grăiaşte şi Andronic, ca să aibi măsură întru toate lucrurele tale şi să fugi pururea de mult asuprit şi {622r} de puţinel mult.Ce urmază de doa(o) bunătăţi, ce se cheamă ruşinea şi cinstea.Cum zice şi Damaschin, că ruşinea easteca să te temi de toate lucrurele [v:făcute] [a:strîmb] , ce face omulu.Iară cinstea, cum zice şi Macrovie, ca să facă omul lucrure cinstite şi frumoase. {622v} Derept aceaea darul măsurei easte ca corabiarul, ce tocmeaşte corabia şi o trage.Aşijdere este şi măsura: mearge pre urma tuturor darurelor lumiei, cum se cade frumoaselor şi cinstitelor lucrure.Derept aceaea, darul măsuriei easte dostoin. {623r} Păntru aceaea le scriem apoi de toate darurele, cum stă denapoi şi corăbiarul în corabia.Şi ruşinea easte ca şi cîrma corabiei, ce fereaşte corabie, să nu piară în loc de nevoie: aşijdere nu lasă ruşinea pre măsură să facă vrun lucru rău, că o fereaşte de toate lucrurele neînchipuite, ca şi cîrma pre corabie.Cinstea easte cum sînt opacinele la corabie, de mîntuiesc corabiia de nevoie şi o duc la drum bun şi dirept: aşa mearge şi cinstea pre urma măsuriei.( ) el se iscodeaşte slujba. {623v} Prisian zise: "Curtenia easte în trei lucrure: Să fie omul sprinten cu trupul şi întru bune năravure şi întru slujbă cu cuvîntu bun şi dulce răspunsu".Şi den slujbă vine supţiimea omului, cum zise şi Alexandru: "Supţiime easte năravure frumoase şi bune, curate". {624r} Şi poate să se închipuiască măsura {624v} spre o gadină ce se cheamă armelin, ce easte întru măsură şi socotit şi neamiş şi cinstit de alalte cîte-su pre lume.Şi niceodată nu mănîncă vrun lucru necurat sau grozav şi nu mănîncă în zi niceodată de doo ori, numai o dată.Şi cînd mănîncă, nu iase afară den cuibu, ca să nu-ş întine picioarele: derep aceaea niceodat nu calcă în locu u, cu tină; numai ce stă în loc uscat.Şi cînd vor vînătorii să-l prinză, ei ocolesc cuibul cu tină şi păzesc pînă iase den gaură.Şi deciia astupă gura cuibului, ce dau să-l prinză; armelin înceape a striga şi a fugi.Şi deca dă colo de tină, {625r} el stă de-l prind, căce nu va să treacă să-ş întine picioarele.Şi mai bine va să-ş piarză viaţa, decît să-ş întine picioarele în tină, atîta e de cinstit armelin.Chirada zise: "Toate lucrurele ce n-au măsură pierdu-ş darul".Şi Decreton zise: "Cine suge mult foarte apoi scoate sînge".Galin zise: " [a:Mult] [a:foarte] [a:mult] şi [a:puţin] [a:foarte] [a:puţin] [v:strică] toate darurele". {625v} Senac zise: "Cine [a:mult] aleargă [a:des] [v:usteneaşte] ".Aristotel zise: "Tot ce e cu asupră se scîrbeaşte lumea".Stualepored zise: "Puţină fiiare amăraşte multă miare şi un rău mic strică multe bunătăţi.Păcatul vechiu face ruşine noa(o)".Vichenie zise: "Cine va să-i fie dulci toate lucrurile, el să le facă rari". {626r} Solomon zise: "Acolo unde easte ruşinea, acolo e şi credinţa".Şi iarăş styi (I)sidor zise: "Ţine pururea ruşinea înainte-ţi".Casie zise: "Cine nu se teame de ruşine [a:viu] [v:se îngroapă] ".Platon zise: "Mai bine e moartea, decît să nu se teame om de ruşine".Şi Socrat zise: "Cinstea acopere şi ruşinea şi curviia".Şi styi Avgustin zise: "Cinstea omului se cunoaşte de vedearea ochilor". {626v} Şi iarăş: "Bună-rudă mencenoasă – omulce [v:se arată] [a:bunu] , şi nu e: easte ca oglinda ce arată ce nu e într-însa".Aristotel zise: "Soarele usucă tină şi bună-rudă mencinoasă n-are altă nimică bunătate, numai numele".Şi seamne bună-rudei, să zicem omului cela bunul, sînt {627r} (...) e de lucru, să fii plecat, să [aib]i milostenie mai de toate, să fii înţelept, şi să te temi de ruşine şi de toate lucrurele cealea strîmbele, şi să aibi suflet curat. {627v} Păntru darul măsuriei scrie la Cartea Veache că întîiu făcu Dumnezeu cerul şi pămîntul şi marea şi tot ce e într-însa şi le tocmi de demîneaţă pînă seară într-o zi.Şi a doua zi alease ceriul de apă şi o împărţi [...].
Floarea darurilor
1600
1600
- BERTOLDO
- [157] În vremea lui Albon Logonbat, împăratul Italiei, aflându-să în curţile acestui împărat un mujic, anume Bertoldu, carele era la chipul lui, adică la cap, mare şi rătundu ca o beşică; frunte lui – măciucată; ochii lui – roşii, sprâncenile – lungi, ca de sălbateci; părul capului – ca de porc; urechile lui – ca de măgar; gura mare şi strâmbă; buzile mari, spânzurând în jos, ca de cal; barba rară şi mult supt barbă, adecă suptu falcă, spânzurând în jos, ca de ţap; nasul strâmbu şi rădicat în sus; nările largi, dinţ<i>i lui – ieşiţi afară, ca de mascur, şi când grăia îţi părea că ferbu / oale; picioarile – ca de ţap, lungi şi groasă; deci şi tot trupul lui era flocos.Dar şi îndrăzneţi şi fără nici o sfiială, mergea înaintea domnilor şi a boierilor care şădea înaintea împăratului fără nici o sfiială şi nici pălărie nu ş-eu luat înaintea împăratului, nici s-au închinat, ci au mersu îndată şi au şezut tocma lângă împăratul, lângă scaun, care împărat fiindu di fire blând şi milostiv, s-au veselit de tălmăşagurile lui; au socotit că <mintea> acestuia easte de om nebun, de vreame că şi firea este obicinuită de multe ori la aceste trupuri ciudate a vărsa oareşcare daruri carele de obşte nu să dau la toţi.Şi dar [158] nimică neschimbându-să, [v:au început] aşa cu blândeaţă şi [a:frumos] a-l întreba împăratul.
- ALEGIREA ÎNTRE ÎMPĂRAT ŞI ÎNTRE BERTOLDU
- Împăratul: Cine eşti tu?Când te-ai născut şi din ce loc eşti?//
- Bertold: Eu sint un om; m-am născut când m-au făcut maica me şi locul meu este întru această lume.
- Împăratul: Care sânt cei ce să înalţă, adecă moşii, părinţii tăi, şi cei ce să pogoară de la tine, adică fiii tăi?
- Bertoldu: Fasolile, când fierbu la focu, să suie în sus şi să pogoară în jos, în fundul oalei.
- Împăratul: Ai tu tată, mamă, fraţi, surori?
- Bertoldu: Am tată, mamă, fraţi şi surori, dar au murit toţi.
- Împăratul: Cum dar îi ai tu, de vreme că au murit toţi?
- Bertoldu: Când m-am despărţit eu de acasă,i-am lăsat toţi [a:adormiţi] şi pentru aceea îţi zic ţie, împărate, că toţi au murit, pentru că de la un om ce doarme până la unul ce au murit, eu facu puţină dăspăr/ţirea, de vreme că şi somnul să numeşte frate cu moartea.
- Împăratul: Carile este cel mai grabnic lucru?
- Bertoldu: Mintea.
- Împăratul: Carile este cel mai bun vin?
- Bertoldu: Cel ce să bea în casă streină.
- [159] Împăratul: Carile este mare care nu să satură niciodată?
- Bertoldu: Nesaţiul scumpului şi al iubitoriului de argint.
- Împăratul: Carile este lucru cel mai urât la un tânăru?
- Bertoldu: Nesupunerea şi călcare de poruncă.
- Împăratul: Care este lucrul cel mai urât la un om bătrân?
- Bertoldu: Curvie.
- Împăratul: // Care este lucru cel mai urât la un neguţător?
- Bertoldu: Minciuna.
- Împăratul: Care este mâţa aceea care din faţă te linge şi din dos te zgârâie?
- Bertoldu: Curva şi precurva.
- Împăratul: Care este cel mai mare foc care să află în casă?
- Bertoldu: Muiare cea rră şi limba cea ră a slugilor.
- Împăratul: Carele sânt boalele cele fără leac?
- Bertoldu: Nebunie şi datoriia.
- Împăratul: Care este copilul ce arde limba maicii lui?
- Bertoldu: Feştila lumânării.
- Împăratul: Cum ai face să-mi aduci apă într-un ciur şi se nu se verse?
- Bertoldu: Aşi aştepta până ar înghiţa şi apoi ţi-aşi aduce.
- Împăratul: Carile sint lucrurile acele carile le caută oamenii şi nu vor să le găsască?
- Bertoldu: Păduchii în cămeşile cele rupte.
- Împăratul: Cum ai face să prinzi un iepure fără goană?
- Bertoldu: Aşi aştepta până ar fierbe şi apoi l-aş prinde.
- [160] Împăratul: Tu ai nişte crieri buni de s-ar arăta.
- Bertoldu: Şi tu ai fi un om mai uşor de n-ai mânca.
- Împăratul: Vino de-ţi cere orice ai pofti, că eu sânt gata a-ţi da la ce vei cere.
- Bertoldu: Ce şi nu ai dintru al tău, nici poţi să-m dai dintr-al <al>tuia.
- Împăratul: Pentru ce eu nu pot să-ţi dau tot aceea ce vei pofti?//
- Bertoldu: Eu îţi voiu cere noroc şi întâmplare bună, care tu nu-l ai şi pentru aceasta nu poţi ca să-m dai.
- Împăratul: Cum dar?Au nu sint norocit şăzând sus pe acest scaun?
- Bertoldu: Acela ce şade pe cel mai nalt scaun să primejduiaşte să cază jos şi să nu să poate răzima.
- Împăratul: Văzut-ai câţi domni şi boieri şăd împrejurul meu ca să mă asculte şi să mă cinstească?
- Bertoldu: Cât şi furnicile cele mari; şăd împrejurul unui pom şi face de cade floare.
- Împăratul: Eu strălucescu într-aceste palaturi de obşte ca cum ar străluci soarele între stelile cele mai mici.
- Bertoldu: Tu grăieşti adevărul, dar eu vădu multe stele întunecate din vicleşugu.
- Împăratul: Vino, dac-ai vrea, să fii om al curţii.
- Bertoldu: / Cel slobod nu caută să se lege.
- Împăratul: Cine dar te-au îndemnat să vii aice?
- Bertoldu: Ca să mă încredinţez cum că un împărat este [161] <mai> mare decât ceialaţi oameni cu 10 au cu 12 picioare şi cum că el să întreacă pe ceialalţi oameni, precum şi clopotniţile întrec casăle, dar eu văd cum că tu eşti un om putrăzâtor, după acum sântu şi alţii, măcar că eşti împărat.
- <Împăratul>: Bine, eu sint om putrăzitoriu ca şi alţii, atâta după chip, iar după puteare vrednici<i> şi bogaţii întrec pe alţi oameni nu numai cu 10 picioare, ci cu o sută; numai cei ce te-a sfătuit să faci această alegere cu mine.
- Bertoldu: Măgariul poftei tale acela ce face voia ta.
- Împăratul: Ce are să facă măgarul poftei mele cu mărirea pălatului meu?
- Bertoldu: Mai nainte, până a fi tu încă cu patru mii // de ani, măgariul poftelor să izvodisă.
- Împăratul: Ah, ah, ah, o minune şi aceasta este să răzâ cineva.
- Bertoldu: Râsul pururea prisoseşte în gura nebunilor.
- Împăratul: Tu eşti un mojic tălpiz.
- Bertoldu: Firea mea este într-acesta chip.
- Împăratul: Iată, eu îţi poroncescu îndată să lipseşti de aicea din naintea mea, că oi face într-alt chip şi vei lipsi de aice cu paguba şi cu ruşine ţie.
- Bertoldu: Eu oi lipsi, dar să ştii că muştile au această [162] fire că măcar că să gonescu, dar iar să întorcu.De vei face să mă gonească, eu iar m-oi întoarce ca să supăr.
- Împăratul: Acmu du-te şi daca tu nu te vei întoarce ca muştile, eu oi face de ţ-oi sparge capul.
- VICLEŞUGUL LUI BERTOLDU
- Şi lipsind Bertoldu din naintea împăratului care după ce au aginsu acasă au prinsu un măgariu / bătrân, a căruia spinare era toată jupită şi jumătate mâncată de muşte şi de viermi, pre care încălecând Bertoldu s-au întosu iară la curtea împăratuluiiii întovărăşit cu un milion de muşte şi viespi, care toate dimpreună fiind arăta ca un nuor mare dintru care abiia să vedea Bertoldu.Şi daca au agiunsu la împăratul, i-au zis Bertold: “Iată-mă-s, împărate, că m-am întors la tine”.
- Împăratul: Au nu ţi-am zis eu că, dacă nu t-ei întoarce spre mine ca muştile, oi face de ţ-oi zbura capul din locul lui?
- Bertoldu: Muştile nu îmblă numai spre împuţiciune.
- Împăratul: Aşa este.
- Bertoldu: Acmu iată că m-am întorsu călare pe un măgariu jupit şi împuţit, plin de muşti şi de vermi, după cum vezi, pre care mai l-au mâncat tot şi pre mine dimpreună.Numai eu mă ţiiucă [v:am făcut] [p:] [a:deplin] aceeace am adeverit.
- Împăratul: Tu eşti un om mare şi acmu te iertu.Luaţi-l să mănânce.
- Bertoldu: // Cela ce nu-şi săvârşaşte treaba încă nu mănâncă.
- Împăratul: Pentru ce?Pe sămne tu nu mai ai să mai zici şi altceva.
- Bertoldu: Eu încă n-am început a grăi.
- Împăratul: Vino de tragi într-o parte acea împuţiciune şi nu te dă în laturi într-alt loc, că eu văd că vin doao muieri la mine.Poate au vro jalobă şi poate să fie trebuinţă să le dau ascultare; şi daca le voiu împăca, iar ne vom întoarce să vorbim.
- JUDECATA MUIEREASCĂ
- Venit-au doao muieri înaintea împăratului, dintru care una furasă de la ceealaltă o oglindă; şi numele aceia era a căruia era oglinda, o chema Aureliia, iar pe ceealaltă ce furasă o chema Lisa, care şi oglinda ce o furasă o ţinea în mâna ei.Iar Aureliia, ocărându-o înaintea împăratului, zice Aurelia: “Vei şti, doamne împărate, că această fămeia au fost asară la casa mea şi mi-au furat acea oglindă di creştal care o ţine în mâna ei şi / eu o am cerşut-o de multe ori, iar ea au tăgăduit şi nu va să mi-o dea”.
- Lisa: [p:Cu] [a:adevărat] nu [v:este] aşa, că sânt multe zile de cându [164] eu am cumpărat-o cu banii miei.Eu nu ştiu cum aceasta are atâta îndrăznire să ceie un lucru ce nu easte al ei.
- Aurelie: Dumnezăule, predreapte împărate, nu credi cuvintele ei cele mincinoasă, pentru că aceasta este o tâlhăriţă dovedită, care n-are simţire; şi să ştii, Mărie ta, că eu n-aşi fi venit să ceiu un lucru strein pentru tot aurul lumii.
- Lisa: O, ce simţire de cârşmariu ai tu a şti bine să dai a înţelege cum că aceasta ţi-i socoteala şi cei să te crează.O, soro, de-i fi ştiut [v:să te afli] mai bine şi mai [p:în] [a:scurtu] , noi ne aflăm înaintea unui judecătoriu care este îndestulat a cunoaşte dreptate mea şi minciunile tale.
- Aureliia: O, pământule, pentru ce nu te deşchizi să înghiţi pe această fără de lege, care cu atâta neruşinare tăgăduieşte lucrul meu şi mai mult pentru ce // nu te grăbeşti a face să să înţăleagă cum că ea are dreptate şi eu nu am.O, ceriule, arată adăvărul aceştii fapte, bune au rea.
- DREAPTĂ HOTĂRÂRE A ÎMPĂRATULUI
- Veniţi de vă împăcaţi şi acmu eu pe voiu voiu mângâie.Apucaţi oglinda aceasta şi o sfămaţi bucăţi, bucăţele şi să ia fieştecare din bucăţălile oglinzii câte una, câte alta şi aşa veţi fi muţemite amândoao.
- Lisa: Aşa eu sântu mulţămită pentru că aşa să va potoli [165] între noi vrajba; mai mult n-am mai striga.
- Aureliia: Ba, ba, să să dea mai bine aceştiia decât să se sfarme pentru că nu niciodată nu oi pute îngădui să văd sfărmată această frumoasă oglindă.Şi încă, cine ştie, mai la urmă fiindu ea bătută de gândul inimii ei poate că mi-a da-o şi lasă să o ia sănătoasă.Şi aice să săvârşască sfada noastră.
- Lisa:Hotărirea împăratului mie [a:foarte] îm [v:place] .Şi să să zdrobască oglinda că apoi n-om mai striga gâlcevin/du-ne şi acmu aceea să ia sfârşit lucrul acesta.
- ÎNŢELEPCIUNEA ÎMPĂRATULUI
- “Eu cu adevărat cunoscu că oglinda este a ceiia ce nu va să se strice, pentru că după plânsul şi lacrămile şi rugăciunea ei ce face arată cu o mare osârdie cum că ea este stăpână oglinzâi, iară ceealaltă o au furat.Ci dar să i să dea oglinda, iară ceealaltă să margă ruşinată.”
- Aurelie:Eu [a:foarte] îţi mulţemescu, premilostive împărate,de vreme că cunoscându eu înţelepciunea ta răutate aceştiia [v:ai hotărât] [a:drept] ca un dreptu judecător, pentru care pururea mă voiu ruga ceriului ca să te păzască şi să-ţi dea tot binele la întâmpări după voia ta.
- Împăratul: Mergi sănătoasă şi te întăreaşte să fii bună, că cu adevărat să cunoaşti că oglinda este a ta.
- Bertoldu, râzându de această hotărâre, a zis: “Această [166] minte nu este bună, o împărate!”
- Împăratul: Pentru ce nu este bună această minte?//
- Bertoldu: Pentru sămni tu te încrezi la lacrimile muierilor.
- Împăratul: Pentru ce nu vei tu să le crezi?
- Bertoldu: Dar nu ştii tu că plânsul lor este înşelătoriu şi orice lucru vor face ele şi vor zice este făcut cu meşteşugu, măcar că ele cu ochii plângu, dar cu inima râdu?Suspină înainte ta, dar pe din dos te batjocorescu şi grăiescu împotrivă la cele ce socotescu şi pentru aceea lacrămele lor şi ucisăturile şi scârbele feţii toate sântu înşălăciuni şi vicleşuguri care curgu din minte lor ca să-ş plinească cea nesăţioasă pohta lor.
- ÎMPĂRATUL LAUDĂ PE MUIARI
- “Atâta bunăt[ate], orânduială şi înţelepciune au muierile, cât la câte le defăimezi, toate cu mare strâmbătate li easte.Şi, de să va şi tâmpla să greşască vreuna din slăbăciunea firii, este vrednică de iertat, fiindu că aceea este cea mai slabă făr cât a bărbatului.Dar eu, spune-m, au nu puţin nu să numeşte mort omul carile este despărţit de muierecăci, / [a:întâiu] , muierea iubeşte pe bărbatul ei, chiverniseşte copiii, îi hrăneşte, îi învaţă orânduială bună şi le arată căile cele bune.Muiare chiverniseşte casa, păzăşte lucrurile casăi, îndeamnă slujnicile a lucra şi cu bună privighere apără casa de cele ce nu să cade a întra în casă.Muiare easte veseliia tinerilor, [167] mângâiarea bătrânilor, bucuriia copiilor, veseliia zilei, dezmerdare nopţii, iubeaşte credinţa, este cu dulceaţă la împreunare, celebie a vorovi, [a:curat] a îndemna, cu bunătate a poronci, gata întru ascultare, cinstită la alegire, cu orânduială a merge, cu înţelepciune a mânca, cu măsură a bea, blândă cu oamenii casăi şi, [p:în] [a:scurt] , muiere lângă bărbat poatesă să numască un diamant.Şi de să va întâmpla ca să cază vreuna în vreo nebunie sau fandasie îndărătnică, împrotiva ei să află o sută bune şi cinstite.Şi pentru aceasta eu socotescu că hotărârea ce-am dat este cu mare dreptate.”
- Bertoldu: [p:Cu] [a:adevărat] [v:să cunoaşte] cumcă tu [a:foarte] [v:iubeşti] // pe muieri şi pentru aceea le lauzi cu atâtea cuvinte.Numai ce ai zice tu când te-aşu face să întorci cuvântul carile l-ai zis spre ajiutoriu muierilor mai nainte până a nu dormi sara?
- Împăratul: Când ai face tu aceasta, aşi zice că tu eşti omul cel mai bun decât toată lume, iar de nu-i face, îndată te voiu spânzura.
- Bertoldu: Lasă că mâne om mai vedea.Şi dacă au însărat, s-au dus împăratul la palaturile lui, iar Bertoldu, daca au cinat, s-au dus să doarmă într-acea noapte într-o iesle, socotindu întru sine să afle vro cale să facă pre împăratul să grăiască împrotiva muierilor după cum le lăudasă împăratul.Şi daca au socotit o frumoasă marghiolie, s-au dus de s-au culcat să doarmă aşteptându zioa ca să puie la faptă.
- MARGHIOLIIA LUI BERTOLD
- Daca s-au făcut zioa, Bertoldu s-au sculat din paie şi s-au dus de au găsit pe muiarea aceaea, căriia împăratul îi dedeasă hotărârea spre ajutor şi i-au zis Bertoldu: “Tu nu ştii ce au hotărât împăratul”.
- Aurelie: Eu nu ştiu nimică dacă nu mi-i spune tu.
- Bertoldu: El au poroncit să să sfarme oglinda precum au zis şi să să dea giumătate ceiialalte muieri pentru că aceaea au schimbat hotărârea împăratului şi împăratul, ca să nu mai auză sfadă şi pricini între voi, au socotit să mulţămască şi pe una şi pe alta.
- Aurelie: Cum, împăratul au hotărât ca să mi să strice oglinda de vremecă mai nainte [a:sângur] el [v:au hotărât] ca să mi-o dea întreagă?Tu mă râzi pe mine; du-te în treabă-ţi.
- Bertoldu: Eu nu te râz,ci [p:cu] [a:adevărat] [v:am înţeles] din gura împăratului.
- Aurelie: O, vai de mine!Ce este aceasta ce auz?Pe sămne vra să facă să mulţămască pe acea făr de ruşine muiere.O, ce dreaptă judecată, o, ce cilibii şi împărăteşti fapte!O, săracă dreptate, cum te-ai întunecat de vreme că mai mult crede minciunile decât adevărul!O, săracan di mine, că acmu trebuie să te văz o mie de bucăţi, drăguţa mea // oglindă!Ah, ah, ah!
- Bertoldu: Ceriule, de ai face milăsă nu ţi [v:să tâmple] şi alta, mai [a:rău] .
- Aurelie: Şi de altă ră<o>tate mai trebuie pentru mine?
- Bertoldu: El au făcut o lege ca toţi bărbaţii să ia câte [169] şapte muiari.Acmu, [v:socoteaşte] [a:sângură] ce ră norocire va fi pentru toate casăle cu atâte fămei.
- Aurelie: Cum, au legiuit el ca tot omul să-ş ia câte 7 muieri?Aceasta este mai rrea.Mai bine ar fi poroncit să strice toate oglinzâle din tot oraşul.Ce nebunie easte aceasta?Ce i-au întrat în cap?
- Bertoldu: Eu nu ştiu.Să-ţi spui alta.Ţ-em spus cele ce am auzit că va să facă.Şi acmu la voi, la muieri, au rămas lucru să răspundeţi mai nainte până a nu purcede lucrul acesta înainte.
- Şi într-acest chip, daca i-au pus acest feliu de purici în urechi, lipsindu de acolo, au mersu la curte, aşteptând până a nu însăra să vază ceva înnoire.
- TURBURARE MUIERILOR DIN ORAŞ PENTRU ACEA MINCIUNĂ/
- Dacă s-au dus Bertoldu, crezând Aureliia că cele ce i-au spus sânt adevărate, îndată s-au dus la măgieşiţăle ei, cărora arătându toate acele ce au înţeles de la Bertoldu.Iară daca au auzit di un lucru ca acesta, au întrat toate la mare mânie, cât îţi părea că le-au dat foc peste toate şi numaidecât peste un ceas s-au vărsat veste acelui lucru nou peste tot oraşul.Şi [p:pesti] [a:puţin] [v:s-au strânsu] mai mult de o mie de muieri; [170] sfătuindu-să ele înde ele pentru această pricină, au hotărât să margă să găsască pre împăratul în divan şi cu mare strigare să facă atacăt şi turburare cât să se biruiască de amestecarea muierilor şi aşa iarăş să hotărască cum acea lege să se strice.Şi aşa, toate muierile pline de mânie, s-au dus la curte şi, dac-au agiuns acolo, au început a face cele mai mare ai lor şi strigare a lumii atâta cât împăratul au rămas ca un nebun, neştiind pricina.Şi au rămas cu totul turburat, ieşindu-şi din minte, atâta cât nu mai putându răbda atâta calabalâc, fiindu tras de mânie, trebuia să lasă răbdare la o parte.//
- ÎMPĂRATUL SĂ ÎNVRĂJBEŞTE CU MUIERILE ŞI BERTOLD SĂ BUCURĂ FOARTE
- Întorsu-s-au împăratul spre muieri cu faţa schimbată spre mare mânie, zicându-le: “Ce lucru nou este acesta?Ce auz eu şi de unde au venit atâta rădicare de turburare?Cine v-au pus la atâta mânie?De unde s-au născut atâta turburare?Pentru ce faceţi atâta strigare?Nu cumva sânteţi îndrăcite?Ce an rău v-au venit?Spuneţi, la rău ceas ce v-au întâmpinat, muierile diavolului?!Cine sânteţi?”
- Muierile: “Ce înnoire este aceasta, o, împărate?Ce nebunie au întrat în capul tău?” – răspuns-au una care era mai cu îndrăzneală şi cu multă mânie zicea: “Ce lipsiri de [171] crieri te-au îndemnat să poronceşti că tot bărbatul să-şi ia câte şapte muieri?Ce frumoasă socoteală de la un împărat înţeleptu!Dar să ştii că nu să va sfârşi această poruncă a minţii tale ceii deşarte!”
- Împăratul: Ce lucru spuneţi voi, nebunilor? [v:Grăiţi] mai [p:] [a:încet] ca să vă înţelegu şi să vă răspunzu.
- Muierile: Încă ne poronceşti [v:să grăim] [p:] [a:încet] ?!Ba să cade să / te aruncăm gios di pe scaunul cel împărătesc, pre carile tu acmu şezi şi să-ţi scoatem şi ochii.
- Împăratul: Ce strâmbătate s-au arătat <ori> v-am făcut eu?Arătaţi-m adevărul şi nu vă aprindeţi atâta, căţăle turbate ce sânteţi!
- Muierile: Nu ţ-em mai spus şi altădată?
- Împăratul: Eu n-am înţeles bine, mai spuneţi-mi.
- Muierile: Nu este mai rău surdu decât cel ce nu va să audă.Noi ţi-am mai spus cum tu, împărate, ai făcut o mare greşală, că ai poroncit ca tot omul să-şi ia câte şapte muieri, în loc ce ţi să cade să păzăşti veniturile şi trebile împărăţiei, iar să nu te amestici la lucrurile care nu ţi să cuvin.Înţeles-ai t[u] acmu?Mai bine ai fi poroncit ca toată muiare să-şi ia câte şapte bărbaţi, care acesta ar fi fost lucrul cel mai cu cale şi ai fi rămas împărat lăudat.Dar aşa, să cunoaşte că n-ai nici pic de crieri şi eşti nebun de tot.
- ÎMPĂRATUL GONEAŞTE PRE MUIERI ŞI BLASTĂMĂ ÎMPREUNAREA LOR
- O, neam nemulţimitor şi necunoscător!Când am // făcut eu această legi?Lipsiţi acmu din naintea mea şi vă duceţi la ceasul cel rău, făr’ de legi şi făr <de> omenie ce sânteţi,că acmu [v:cunoscu] [a:adevărat] că muiere nu va să arăte alta fără numai pabugă; şi parte fămeiască semănă necinste şi neghină şi netocmele; şi ori de la ce casă să desparte ca cu o<ri>ce samă, orice ar putea; şi iarăş, ori în ce casă ar întra, aduce pară de foc, că această parte fămeiască este un vas plin de înşălăciune şi de pâră; acesta este un drum al muncii iadului dintru care adesăori să văd plânsuri şi supărările ticăloţilor bărbaţi; aceasta este stricare părinţilor, pedeapsa maicilor, varga fraţilor, ruşinea neamurilor, stricare casălor şi, [p:în] [a:scurtu] , muierile sânt munca şi plânsul a tot neamul omenescu.Duci-vă-ţi toate la răul ceas şi mai mult să nu veniţi înaintea mea, duhurile iadului!O, ce turburare şi amestecare au făcut aceste nebune şi făr de ruşine pentru un lucru de nimică; dar când a<ş> şti ce au fost pricina scornirii acestui lucru, [p:cu] [a:adevărat] sânt hotărâtcă i-aş plăti după cum să cade,că aceste fără ruşine muieri [a:puţin] [v:au lipsit] să-m scoaţă ochii cu degetul lor./
- Dacă s-au dus muierile şiîmpăratul [v:s-au mai potolit] [a:puţintel] , iară Bertoldu, de acolo de unde şădea deoparte de [173] asculta toate, fiindcă i s-au plinit fapta după gândul lui, s-au sculat şi, mergând înaintea împăratului, răzând au zis Bertold: “Ce zici, o, împărate, nu ţi-am spus eucă astăzi, mai nainte până a merge la patul tău, [v:vei ceti] [a:îndoit] stihul acelacare ieri l-ai zis spre lauda muierilor?Acmu cunoşti cum ele te-au deşteptat.
- Împăratul: Ce crieri drăceşti să socotească cum că eu am poroncit ca tot bărbatul să ia câte şapte muieri, lucru care eu niciodată n-am gândit, nici am visat.O, ce răle muieri!O, ce nemilostiv rod!
- Bertoldu: Tu ştii ce parolă am avutu între noi.
- Împăratul: Tu ai multă dreptate, pentru care vino de şezi împreună cu mine pe acest scaun împărătescu, de vreme că ţi să cade.
- Bertoldu: Pe un scaun ca acesta nu pot încăpea patru buci de cur.
- Împăratul: // Eu oi poronci de or face aproape lângă acesta altul şi vei şedea pe dânsul şi vei da ascultare şi răspuns ca şi mine.
- Bertoldu: Nici dragoste, nici domnie nu suferă tovărăşie; ni, pentru aceea chiverniseşte tu, că eşti împărat.
- Împăratul: Eu zic că tu ai stătut aflătoriul aceştii turburări.
- Bertold: Tu ai vrăjit şi nu poţi să-m dai vreo pedeapsă pentru această nici într-un chip, pentru că eu am meşteşugit ca să împlinescu aceea ce am adeverit că oi face.
- Împăratul: De vreme că tu ai fost aflătoriul aceştii turburări, iată că te iertu, dar cum ai aflat acest drum de răotate?
- [174] Bertoldu: Eu m-am dus de am aflat pe muiare aceea care i-ai dat oglinda şi am făcut-o să înţeleagă cum că iar tu vei să faci să se strice oglinda şi să dea jumătate celeilalte şi cum au poroncit ca tot bărbatul să ia câ<te> şapte muieri şi pentru aceea au strâ<n>su ea atâta mulţime multă de muieri.Dimpreună au făcut strigare care ai auzit tu, împărate./
- ÎMPĂRATUL SĂ CĂIEŞTICĂ [v:AU GRĂIT] [a:RĂU] PENTRU MUIERIŞI PENTRU ACEASTA SĂ ÎNTOARCE SPRE LAUDA MUIERILOR
- Împăratul: Tu ai stătut mare aflătoriu,însă au râs toţi şi [a:puţintel] [v:au lipsit] să fie astăzi pricină de mare răotate.Şi ave o mie de dreptăţi muierile a să mânie asupra mea atâta.Şi eu n-aş fi putut credi cum că neamul femeiescu să fie atâta de nebune a să porni să facă atâta mare turburare. [a:Foarte] ave mare dreptateşi ce mai mare pricină decât aceasta putei să le dai ca să [să] sălbăticească asupra mea?Aşijderea şi mie mi-au dat pricină de am grăit împrotiva muierilor aceea care n-aş fi vrut să grăiescu pentru toată lume şi sânt căit cu mare durere.Şi iar zic că omul carile este fă<ră> de muiere este ca o vie făr de gardu şi ca o ţarină făr fântână, gârlă fă<ră> de ţermuri, grădină făr flori, dumbravă <fără> [175] frunză, struguri făr de bobiţe, pom făr de rod, oraşi făr neguţitori, cetate fără păzitori, palaturi făr de ferestre, turn făr de scară, trandafir făr miros, inel făr peatră scumpă, copaciu făr de umbră, // mare făr peşte, levadă fără pomi şi,mai [p:în] [a:scurt] , cela ce este lipsit de această dulce tovărăşie poatesă să numască oglindă fără lumină şi [u]n diamant fără strălucire.
- Bertoldu: Şi un măgar făr de căpăstru.
- Împăratul: Tu eşti cel mai fără ruşine dobitoc.
- Bertoldu: Tu m-ai cunoscutu dintru început, dar şi eu văd că ai atâta dragoste asupra muierilor.Nu voiu să mai grăim penr dânsăle şi cele ce au trecut să fie trecute.
- Împăratul: Cine-m va vre să-m fie mie prietin să nu ocărască pe muieri, pentru că ele nu vatămă pe nimenea cât de puţin lucru, nu poartă armă, nu caută gâlcevi, ci toate sânt smerite şi vesele, milostive, drăgăstoasă, împodobite cu tot feliul de bunătăţi, pentru care nu-mi mai aprinde mânie pentru dânsăle, că apoi oi face de ţ-or da căzuta pedeapsă.
- Bertoldu: / Eu mai mult n-oi mai lovi strunile acestui canon, ci să luom sama pentru altile şi aşa vom fi prietini iubiţi.
- Împăratul: Aşa este cum zici, că scrie şi la paramei să nu te pui cu cel mai mare decât tine şi să nu te lupţi cu cel mai tare decât tine şi să stai departe de apa ce curge.
- Bertoldu: Apa lină şi omul tăcut nu-m place.
- ÎMPĂRĂTEASA TRIMITE SĂ CEIE LA ÎMPĂRATUL PE BERTOLDU CU POFTĂ SĂ-L VAZĂ, FIIND E APRINSĂ DE MÂNIE PENTU MEŞTEŞUGIREA DE AU ÎNŞELAT PE MUIERI, SĂCOTIN<D> CA DOAR L-AR BATE BINE
- Iar împăratul, daca au înţeles cererea împărăteasăi, s-au întors spre Bertoldu şi i-au zis:
- Împăratul: Împărăteasa au trimi<s> di te cere.Iată şi trimisul carele au venit pentru acea treabă cum că ea pofteşte să te vază.
- Bertoldu: Atâ<t> pentru rău, cât şi pentru bine să fac solii.//
- Împăratul: Sâmţirile oamenilor celor răi pururea îi muşcă.
- Bertoldu: Înşălăciune din curte nu samănă cu cea din sat.
- Împăratul: Cel curat trece fără frică prin mijlocu străjilor.
- Bertoldu: Muiere mânioasă, focul aprinsu cu pară şi tigaie spartă sânt mari pagube la casă.
- Împăratul: [p:] [a:Ades] îi [v:vin] omului rău acele primejdiide care să teme.
- Bertoldu: Stropitura sare adecă din tigaie ca să scape de arsură şi apoi cade pe cărbuni.
- [177] Împăratul: Cine samănă fărălegi săciră răotate.
- Bertoldu:Dedesuptul cuşmii [a:des] [v:şade] [a:ascunsă] chelbile.
- Împăratul: Cel ce au ţesut pânza să o şi desţasă.
- Bertoldu: [a:Rău] poate [v:să o desţasă] daca sântu marginile ţăsute.
- Împăratul: Cine samănă spini să nu umble desculţi.
- Bertoldu: / [p:Cu] [a:greu] este cineva să se lovască în vârvul acului.
- Împăratul: Nu te teme că ţ-a face ceva vreun rău.
- Bertoldu: Pe bărbatul bun nu-l doare capul.
- Împăratul: Pă sămne te temi că te-a mâhni împărăteasa.
- Bertoldu: Muiere mânioasă – apă fără ţărmuri.
- Împăratul: Împărăteasa este cu totul milostivă şi pofteşte să te vază.Şi mergi cu bucurie, nu te teme.
- BERTOLD S-AU ADUS LA ÎMPĂRĂTEASA
- Şi aşa Bertoldu s-au adus la împărăteasa care, fiindu că înţelesăsă precum a<m> mai zis, înşelăciunea care făcusă el muierilor în zioa ce au trecut, poroncisă să gătească toiege şi au poroncit muierilor ca să-l închiză într-o cămară şi să scuture bine colbul din hainele lui.Şi îndată cum l-au văzut împărăteasa, privindu la acel ciudat chip a lui, cu toată mânia i-au zis lui Bertoldu împărăteasa: “Ia caută ce bot sucit şi scârnav”.
- Bertold: Căldare sună dând dosul ei.
- Împărăteasa: Cum te poftescu oamenii pe tine?
- [178] Bertold: // Eu nu poftesc pe nimenea.
- Împărăteasa: Cum te cheamă?
- Bertold: Cine mă cheamă eu îi răspundu.
- Împărăteasa: Cum te chiuiescu, adică te strigă?
- Bertoldu: Eu niciodată nu m-am mâniiat să strigu.
- Când întreba împărăteasa pe Bertoldu, i-au poroncit împărăteasa unei slujnice să aducă un vas cu apă ca să-l bage într-însul ca să-l ude, iar ţăranul tălpiz, cunoscând, sta foarte bine socotindu şi îndată au aflat un vicleşug nou, urmându după cuvântul împărăteseu.
- VICLEŞUGUL LUI BERTOLDU CA SĂ NU-I UDE CURUL
- Împărăteasa: Cum ştii tu atâta vicleşuguri şi te arăţi ca un fărmăcătoriu?
- Bertoldu: Totdeauna cându mi să udă curul, eu vrăjescu toate lucrurile şi le gâcescu ori de are vreo muiere dragoste cu cineva sau de s-au greşit vreodată cu oarecine sau de easte curată sau necurată şi,mai / [p:pe] [a:scurtu] , toate lucrurile le [v:gâcescu] şi de ar fi aice cineva ca să mă ude la cur, eu aşi şti să spui toate lucrurile acmu îndată.
- BERTOLD SCAPĂ DE A-L UDA CU APĂ
- Atunce slujnica aceea care adusăsă apă ca să-l ude,auzind acele cuvinte, [v:au luat] vasul cel cu apă [p:] [a:încet] , încet, [179] temându-să ca să nu i să arăte vreun lucru din meşterşugurile ei şi încă şi din celelalte nici una nu îndrăznea să-i facă ceva, că toate ave câte o greşală.Iar împărăteasa, cum era cu totul mânioasă asupra lui, au poroncit ca toate slujnicile să apuce câte un băţi şi să-l bată bine.Iar ele au alergat asupra lui cu mai mare pornire decât deonisenii ce au făcut asupra unui ticăos Orfios, atâta cât rău norocitul Berdolt, văzindu-să pre sine întru atâta mare primejdie, au alergat iar la obicinuitul lui vicleşugu şi, întorcându-să spre slujnice, le-au zis: “Ceea ce au socotit dintre voi să otrăvască pe împăratul la masă, [a:întâiu] aceea [v:să apuce] băţulsă mă lovască, că eu oi fi muţămit.”
- Atunce toate au început a căuta una la alta zicând:
- -Eu n-am gândit niciodată să fac eu una ca // aceasta.
- -Nici eu, - au răspuns ceelaltă.
- Şi aşa din mână în mână au răspunsu toate până la împărăteasa.Şi aşa au întorsu toiegile la locul lor, iară el cu acest meşterşugu de acele înfricoşate bătăi au rămas ferit bunul Bertoldu într-acea dată.
- ÎMPĂRĂTEASA POFTEŞTE ORI CU CE CHIP BERTOLDU SĂ FIE BĂTUT
- Împărătea<sa> tot într-una aprinzindu-şi mâniia împrotiva lui Bertoldu, care poftiia cu tot chipul numa să-l bată, au trimis să zică străjărilor ei daca ava ieşi afară Bertoldu fără nici o iertăciune să-l bată.Şi întovărăşindu-să patru din [180] slugile împărătesei cărora le poroncisă împărăteasa să-i aducă vestea de cele ce să vor întâmpla.
- VICLEŞUGUL LUI BERTOLDU CĂ SĂ NU-L BATĂ STRĂJĂRII
- Dac-au văzut Bertold că nicicum nu poate să scape, au alergat iară la obicinuitul lui gând şi, întorcându-să spre împărăteasa, au zis:
- -De vreme că eu cunoscucă [p:cu] [a:adevărat] tu [v:voieşti] ca să fiu bătut, mă rogu să-m faci u<n> har pentru cererea mea.Este cinstit şi cu toate aceste ţie nu-ţi trebuieşte alta făr decât pofteşti să mă bată.Poronceşte acestora / ce mergu cu mine să zică străjărilo<r> ca să-m cinstească capul, iară ceealaltă rămăşiţă să o aducă măcar a cea mai rea pedeapsă.
- Iară împărăteasa, neînţelegându bine pricina, au poroncit să zică străjărilor să cinstească capul, iar ceealaltă parte să o aducă la cea mai ticăloasă stare, cum vor şti ei.Şi aşa, slugile acele, dimpreună cu Bertoldu [v:au purces] [a:dreptu] spre străj, care avea gata în mânule lor beţele ca să slujască după poruncă.Iar Bărtoldu au început să margă mai naintea slugilor o bucată bună, atâta cât s-au cani depărtat de dânşii.Şi cându au văzut slugile pe străjări puşi la orânduială ca să facă porunca şi daca au agiuns Bertoldu aproape de strajă au început de departe a striga ca să cinstească capul, iar ceealaltă parte să o ducă la cea mai ticăloasă stare, că aşa au poroncit împărăteasa.
- SLUGILE S-AU BĂTUT ÎN LOCUL LUI BERTOLDU
- Străjării, văzându pre Bertoldu mergând mai nainte decât slugile împărăteasăi şi socotindu că el este capul, l-au lăsat de au trecut fără vătămare şi, când au agiunsu slugile, au început a-i pisa până le-au zdrobit // cu beţile mânile şi capul şi, [p:în] [a:scurtu] , [v:n-au rămas] un loc nebătut.Şi într-acestu chip toţi pisaţi şi sfărmaţi s-au întorsu la împărăteasa.Şi, dacă au înţelesu cu<m> Bertoldu cu acestu feliu de vicleşug au scăpat şi cum că au făcut de s-au bătut slugile ei în locul lui, au aprinsu mânie îndoită împărăteasa asupra lui şi au pus şi giurământ ca să-ş răsplătească.Numai într-acea dată au ascunsu mâniia ce ave, aşteptându altă pricină noao.Şi la această mijlocire au adus doftor să doftorească pe slugi care, pe cum am mai zis, era gătiţi pentru sărbătoare precum să obicinuiescu a zice.
- BERTOLD SĂ ÎNTOARCE LA ÎMPĂRATUL ŞI FACE UN MEŞTEŞUG FRUMOS CU UN LOGOŞI MĂSCĂRICIU
- A doo zi după această pricină, au început a să umple curtea împăratului de cavaleri şi de baluri după obiceiul lui, pre care, dac-a văzut pe dânsu, împăratul, chemându-l la dânsul, i-a zis:
- Împăratul: Cum ai petrecut cu împărăteasa?
- [182] Bertoldu: Din poalile hainii până la papuci nu este multă osăbire./
- Împăratul: Mare au fost foarte turburată?
- Bertoldu: Cine ştie înota trece fără primejdie iezărul câ<t> de mare.
- Împăratul: Ceriul înfricoşază cu mare grindină.
- Bărtoldu: Grindina au căzut preste alţii.
- Împăratul: Crezi tu să să fi întorsu în sănin?
- Bertoldu: Eu am lăsat ceriu foarte înnuorat.
- NEORÂNDUIALĂ UNUI LOGOŞ
- Într-acel ceas, un logoş măscăriciu ce sta aproape de împăratul, care îl făcea de râdea; numele lui era Fagotos.Şi era scurt şi gros la stat şi lat; zis-au dar împăratului:
- -Să trăiască domnu meu, împăratul!Rogu-mă să-m faci un har, să fie voia împărăţiii talesă [v:grăiescu] [a:puţintel] cu acest mujic, că am gându că-l foarte îi voiu defăima.
- Zisu-i-au împăratul:
- -Ce-ţi place fă, numai caută binişor să nu petreci ca Benvenut, // carele au mersu să verse pe sine.
- -Ba, ba, - au răpsunsu Fago<s>t, că eu nu mă tem de dânsul.Şi s-au întors spre Bertoldu cu un bot îndărătnic.
- Fagost: Ce zici tu, leucheşiene, că ai căzut din cuibu?
- Bertoldu: Cu cine grăieşti tu, buhnace zburlită?
- Fagost: Câte mile sânt de la facere lunii pâ<nă> la feredeile din luncă?
- Bertoldu: Câte faci tu de la zama arămii până la a brumii.
- Fagost: Pentru ce găina cea neagră face oao albe?
- Bertoldu: Pentru care pricină legăturile împăratului sânt negre, iar papucii tăi sântu de bivol.
- Bertoldu: Care sântu mai mulţi: acei din cămeşă au cei din barbă?
- Fagost: Măgariul şi mujicul s-au născut amândoi di<n>tr-o mamă.
- Bertold: / Fagostos şi porcul mănâncă amândoi di<n>tr-o treucă.
- Fagost: Cât este de cându tu n-ai mâncat napi?
- Bertoldu: Cât este de cându nu ţ-au dat acoperemânt?
- Fagost: Tu eşti un bivol ori un ţap.
- Bertoldu: Nu-ţi pune rudele în adunare.
- Fagost: Când vei lăsa la o parte vicleşugul?
- Bertoldu: Când te vei lăsa tu să nu mai lingi blidele bucătarilor?
- Fagost: Mujicului nu-i da toiag a mână.
- [184] Bertold: Porcului şi broaştei nu-i rădica tina.
- Fagost: Corbul nu au adus niciodată veste bună.
- Bertold: Vulturul şi uleul pururea umblă după stârv împuţit.
- Fagost: Eu sânt un om bun şi bine născut.
- Bertold: Cine să laudă să spurcă.
- Favost: // Mujicul este un rău dobitocu.
- Bertoldu: Şi amăgeul este un rău tovarăşu.
- Favost: N-au stătut niciodată mujicul fără vicleşug.
- Bertoldu: N-au stătut cucoş fără creastă, nici logoş fără tălpijic.
- Favost: Papucii tăi stau cu gura deşchisă.
- Bertoldu: Te râd pe tine că eşti un dobitoc.
- Favostu: Colţunii tăi sânt tot cârpiţi.
- Bertoldu: Mai bine culţuni cârpiţi decât musteţi ca a tale.
- Ave acesta multe sămne în obraz, care le făcusă că i să cădea.Şi până văzându că-l împunge, nemaiştiindu ca va mai răspunde, i s-au ruşit obrazul ca focul de ruşine şi mai mult că toată curte au început a râde de aceasta alegire.Şi aşa Fagost a tăcut şi era foarte bucuros să se ducă de acolo, dar îi ţine cavalerii.
- Iar Bertoldu, fiindu că vor/bisă mult i să umplusă gura de spumă şi neştiind <unde> va stopi, fiindu că toată casa era aşternută şi împodobiză cu fel de feliu de materie scumpă de mătasă şi cu fir, au zis împăratului:
- -U<n>de voiu ştopi?
- Zisu-i-au împăratul:
- [185] –Du-te de ştopeşte în cerdac.
- Atunci s-au întorsu înapoi Bertold spre Fagost, care, după cum am mai zis,era [a:foarte] lat la capuşi i-au ştiupit în mijlocul capului.Iară el, mâniindu-să, s-au dus la împăratul pentru strâmbătate ce i-au făcut di s-au jăluit, iară Bertoldu au zis:
- -Mie împăratul mi-au zis şi mie mi-au dat voie să stopăsc în mijlocul cerdacului.Şi care este mai bun cerdacu decât capul tău?Au nu zice la paramee “capul lat este cerdacul păduch<i>lor”?Iată dar că eu n-am făcut nici o greşală, că eu am ştiupit în cerdac după porunca împăratului.
- Şi toată curte au răspunsu că are dreptate Bertoldu, iar Fagost, spărgându-şi capul, era dar mai bine [v:să şadă] [a:nemâncat] decât să se amestici vreodată cu Bertoldu.Şi toţi boierii s-au bucurat, pentru că el să vestea de om cu minte bună, că’ amăgea pe // toţi; ş<i> de atunce Fagost de ruşine nu mai cuteza să-şi rădice ochii săi să caute.Şi [a:puţintel] [v:au rămas] să se spânzure de ciudă.
- Şi fiind sara, împăratul au slobozit pe toţi boierii ca să-ş margă pe la casă, iară lui Bertold i-au zis: “Mâne să te întorci la mine, dar să nu fii nici gol, nici îmbrăcat”.
- MARGHIOLIE [a:FOA<R>TE] FRUMOASĂ A LUI BERTOLDCA SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎNAINTE ÎMPĂRATULUI DUPĂ CHIPUL CE I-AU PORONCIT
- Au venit desdimineaţă Bertoldu şis-au arătat înaintea împăratului [a:învelit] într-un voloc de celece prindu peşte.Şi [186] împăratul, dacă l-au văzut, i-au zis: “Pentru ce tu te-ai arătat înaintea mea aşa?”
- Bertoldu: Dar nu mi-ai zis tu să mă întorcu întru această noapte la tine aşa: să nu fiu nici gol, nici îmbrăcat?
- Împăratul: Ba aşa ţi-am zis.
- Bertold:Şi iată-mă-s [a:învălit] cu acest voloccu care / o parte de trupul meu să acopere, iară o parte să veade.
- Împăratul: U<n>de ai fost până acmu?
- Bertoldu: Acolo unde am stătut eu, n-oi mai sta.Şi u<n>de stau eu, alţii nu pot să stea, fără decât eu.
- Împăratul: Ce face tată-tău, muma ta, fraţii tăi şi soru-ta?
- Bertold: Tată-mieu dintr-o muiere face doao; maica mea face vecinii ei un lucru care nu l-a mai face în veci, iar frati-mieu ucide pe câţi îi găsăşte, iar soru-mea plânge aceea de care au râs în tot anul acesta.
- Împăratul: Dezleagă-m acest [c]uvânt.
- Bertoldu: Tată-meu, poftindu să închiză un drum la câmpu, au îngrădit cu spini şi cei ce era obicinuiţi a trece pe acel drum, trecând când pe o parte, când pe alta pesti spini până cându s-au făcut şi altu drum şi unde era şi altu drum s-au făcut doao.Maica mea închide ochii unei vecine a ei ce au murit, lucru care nu l-a mai face în veci.Frati-meu, şăzându la soare, ucide câţi păduchi găsăşte în cămeşă.Iară soru-mea, // fiindu că să dedeasă în dragoste cu un tânăr, acum plânge în pat durerile naşterii.
- [187] Împăratul: Care este mai mare zi decât toate?
- Bertol<d>: Zioa aceaeacare [v:şade] [a:nemâncat] .
- Împăratul: Care este cea mai mare nebunie la om?
- Bertoldu: A să ţine pe sine cineva că este înţeleptu.
- Împăratul: Pentru care pricină să nălbeaşte mai degrabă capul decât barba?
- Bertoldu: Pentru că părul s-au făcut întâiu pe cap.
- Împăratul: Care iarbă este de o cunoscu oamenii orbi?
- Bertoldu: Urzica.
- Împăratul: Cine este cel ce [v:să închide] [a:sângur] pe sine?
- Bertold: Vermele cel de mătasă.
- Împăratul: Care este floarea cea mai rea decât toate?
- Bertoldu: Aceea ce iese din bute daca să sfârşaşte vinul.
- Împăratul: / Care este lucru cel mai făr de ruşine?
- Bertoldu: Vântul carele şi pe suptu poalele muierilor să bagă.
- Împăratul: Care este lucrul acela care nu-l poftescu oamenii prin casăle lor?
- Bertoldu: Păcatul, adică greşala.
- Împăratul: Care este lucrul cel strâmbu care taie picioarile oamenilor?
- Bertoldu: Săcerea care săciră ţarinile.
- Împăratul: Care este din parte fămeiască mai multu supărată?
- [188] Bertoldu: Covata care frământă pâne într-însa.
- Împăratul: Câţi ani ai tu, de cându te-ai născutu tu?
- Bertoldu: Cine-şi numără anii îşi face socoteală cu moartea.
- Împăratul: Care lucru este mai albu decât toate?
- Bertold: Zioa este mai albă.
- Împăratul: Mai multu decât laptile şi omătul?//
- Bertoldu: Mai mult decâ<t> laptile şi decât toate ce este albu.
- Împăratul: Daca nu vei face să cunoscu aceasta, eu oi face de te vor bate.
- Bertoldu: O, ticăloşie şi rea norocire a curţii tale!
- ÎNŞELĂCIUNEA LUI BERTOLDU CA SĂ NU IE BĂTAIE
- Dusu-s-au dar Bertoldu şi au luat un vas cu lapte şi [p:pe] [a:ascunsu] l- [v:au dus] în cămara împăratuluişi au închis toate ferestrile.Şi era amiazăzi.Şi întrându împăratul în cămară s-au poticnit, lovindu-să de acel vas,pre care, vărsându-l, [a:puţin] [v:au rămas] să cază cu faţa în lapte.Şi cu mare mânie au făcut de au deşchis ferestrile.Şi [v:văzând] acel lapte [a:vărsat] şi fiindu că să lovisă cu picioarile de acel vas, au început a striga, zicându împăratul: “<Cine> au fost acela ce au pus vasul cu laptile în cămara mea şi au închis ferestrile ca să mă poticnescu să cazu jos?”/
- Bertold: Eu sântu acela care am pus ca să-ţ arăt că zioa este mai albă şi mai curată decât laptele, pentru că de-ar fi [189] fost laptele mai albu decât zâoa, el ţi-ar fi luminat în cămară şi nu te-ai fi lovit de vasul cu lapte pe cum te-ai lovit.
- Împăratul: Tu eşti un mujic tălpiz şi de toate vicleşugurile aflătoriu.Dar oari cine este acel ce vine aice? [p:Cu] [a:adevărat] [v:esti] un trimis de la împărăteasaşi ţine şi o scrisoare în mână.Dă-te în laturi ca să înţeleg ce zice acesta.
- Bertoldu: Eu m-oi da în laturi, ceriul de ar face milă să nu fie vreo răotate noao pentru mine.
- FANDASIE CE AU ÎNTRAT ÎN CAPUL MUIERILOR DIN ORAŞ
- Viindu dar trimisul de la împărăteasa, au făcut căzuta închinăciune împăratului, aducând şi o scrisoare a mână dintru care înţelegând aceasta pricină cum că doamnele aceii ţări, adică cele mai de cinste, poftescu sloboadă cererea de la îm//părat ca să poată şi ele să între la sfaturile şi chiveniselile ţării, după cum au fost şi bărbaţii lor, şi să poroncească, adecă să stăpânească şi să asculte jalubile şi să hotărască judecăţi.Şi, [p:în] [a:scurt] , [v:să aibă] şi ele stăpânirea în mâna lor, aducându aminte împăratului cum că au stătut şi altile din muieri carile chivernisiia împărăţii şi domnii cu atâta înţelepciune şi cum că în vremile trecute era în loc de împărat şi cum că au ieşit şi la războiu şi ş-au păzit locurile lor şi împărăţiile cu mare vitejie.Şi pentru aceea nu să cade împăratul să le facă lipsite de cererea lor, ci să le priimască şi să facă milă, că din câte ori cere să să [190] învrednicească a lua, că le pare cu supărare ca bărbaţii să aibă stăpânire spre toate lucrurile şi pe dânsăle să le ţie în loc de lucru de nimică, mai arătând mai la sfârşit cum că acele trebuitoare lucruri atâta vor fi şi ele de ascuns şi cu mare taină, ca şi / bărbaţii şi încă şi mai mult.Şi pentru aceasta şi împărăteasa face mare silinţă, rugându-să împăratului foarte mult pentru acest lucru.
- Şi dac-au cetit împăratul scrisoare şi au înţeles nebuna cerere a celor fămei, nu ştie ce drum ar apuca.S-au întorsu spre Bertoldu şii- [v:au spus] toate [p:de] [p:] [a:amăruntul] [article:] , care, dacă au auzit, au început a râde, iar împăratul, cam mâniindu-se, i-au zis:
- Împăratul: Tu râzi, buhnace?!
- Bertold:Eu [p:cu] [a:adevărat] [v:râzu] şi cine n-ar râde acmu i s-ar cădea să i să scoată toţi dinţii din gura lui.
- Împăratul: Pentru ce?
- Bertoldu: Pentru că acesti muieri te socotescu ca pe un neharnic, iară nu ca pe un harnic, şi pentru aceea au făcut această nebună cerere.
- Împăratul: La dânsăle este a cere, iar a da este la mâna mea.
- Bertoldu: Vai de cânile acela care să lasă de-l apucă de coadă.
- Împăratul: [v:Grăieşte] [a:lămurit] ca să înţelegu.
- Bertoldu: // Vai de casăle acele unde cântă găinile şi cucoşii tac.
- [191] Împăratul: Tu eşti ca soarele din luna lui mart, că numai încălzeşte, iară nu dejgheaţă.
- Bertoldu: La un om ce înţelege bine puţinele cuvinte îi trebuiescu.
- Împăratul: Dezleagă-mi acum pe dată.
- Bertoldu: Cine pofteşte să aibă casă curată să nu ţie puiu în casă, nici porumbi în pod.
- Împăratul: Cine să amestică cu lucruri de nimică i să afumă bucatile.
- Bertoldu:Mai [p:pe] [a:scurtu] , ce [v:pofteşti] tu de la mine?
- Împăratul: Eu poftescu sfatul tău la această treabă.
- Bertoldu: Furnica acum cere pâne de la grieri.
- Împăratul: Ştiu că tu ai minte şi eşti îndes[tul]at de pri/cepere şi pentru aceea tot greul acestui lucru voiu să-l dau asupra ta.
- Bertoldu: De vreme că vei să dai asupra mea această greotate, să nu socoteşti în inima ta cum că curundu oi scoate-o de asupra ta.Dar cu toate aceste, lasă să fac eu un meşterşugu şi, de te vor mai supăra pentru acestu lucru, eu să fiu ca un câne.
- Împăratul: Pasă de socoteşte şi le goneşte mai curându de aice.
- VICLEŞUGU PLIN DE DAR A LUI BERTOLDU CA SĂ SCOATĂ DIN MINTE PRE MUIERI, ACEA MINTE FĂRĂ SOCOTEALĂ, MUIEREASCĂ, NEBUNĂ
- S-au dus dară Bertoldu în târgu şi au cumpărat un puişor sălbatec de pădure şi, puindu-l într-o cutie, l-au adus la [192] împăratul zicând ca să-l trimită la împărăteasa aşa închis într-acea cutie şi împărăteasa să-l trimită la cele muieri şi să li poroncească lămurit ca să nu deşchiză cutiia şi a doo zi viindu să aducă cutiia // închisă.Şi aşa împăratul să adevereşte să le facă pofta ori de ce ar cere.Şi aşa, şi ea au dat-o la aceli muieri care s-au zis de sta în cămara ei, aşteptând răspunsul.Şi le-au poroncit despre parte împăratului ca nicidecum să nu îndrăznească a deşchiia cutiia şi a doo zi să vie la împăratul ca să-şi ia cearerea aceea ce au poftit de la împăratul.Şi aşa s-au dus toate cu bucurie de la împărăteasa.
- Dacă s-au dus cele mai sus zisă muieri de la împărăteasa,le- [v:au venit] [a:foarte] o mare poftăca să vază aceea ce era în cutie şi au început una cătră alta a zice:
- -Vreţi să vedem acestu lucru ce este în cutie închis?Aice, într-această cutie pe semne este un lucru foarte cu taină şi nu a vede noi nu este cu putinţă.Ci să deşchidem şi să vedem şi iară vom închide.
- -Să nu facem aceasta că avem hotărâtă poruncă să nu deşchidem pentru că poate să fie înlăun/tru vreun lucru de mare trebuinţă pentru împăratul.
- Iară cele ce să ţinea mai capite dintru celelalte au zis:
- -Şi poate să fie!Şi de om şi deşchide-o, au nu ştim noi [193] să o închidem precum este?Şi numai să o deşchidem, fie ce-a fi!
- La cea di pe urmă, după multă voroavă şi amestecături ce au făcut între dânsăle, au hotărât să o deşchiză.Şi încă nu rădicasă bine capacul cutâii, şi pasărea aceaea rădicând aripioarile s-au dus zburându în vântu, iară muierile acele au rămas toate înspăimântate şi foarte mâhnite şi mai mult că nu văzusă ce feliu de pasăre este de vreme că cu atâta grabă le-au ieşit dintre ochi, care n-au putut să cunoască ce au fost: vrabie au vrăbioiu?Pentru că, de ar fi văzut, ar fi căutat unul asămenea ca acel puiu şi a doo zi viindu l-ar fi adus cu cutiia, precum l-a luat.Şi aşa nu le-ar fi pricinuit nici o zăticneală.
- DORIREA ACELOR DE MAI SUS MUIERI PE[NT]RU CĂ LE-AU // FUGIT PĂSĂRUICA
- După ce li s-au întâmplat acea aducătoare de multă mâhnire pricină acelor ticăloasă doamne, [v:sta] toate [a:mâhnite] pentru că le-au fugit păsăruica, defăimându-şi deşarta îndrăznire: “Şi cu ce obraz om mai merge înaintea împăratului, de vreme că n-am păzit porunca lui, nici am putut într-o noapte să ţinem puiul închis.O, ticăloasăle de noi şi fără mângâiere ce sântem!Ce suflet, ce îndrăzneală a fi [194] dimineaţă la noi?”
- Aşa toată noaptea aceea au petrecut cu multă stenohorie şi nu ştie ce vor face: merge-vor a doao zi la împăratul au să se lasă, să şadă pe la casăle lor?
- HOTĂRÂREA CELOR MAI ÎNDRĂZNEŢE MUIERI
- Dac-au trecut noapte şi s-au luminat de zioă, cele mai sus numite muieri s-au sculat şi s-au strânsu toate dimpreună şi ca nişte deznădăjduite nu ştie ce drum or / apuca pentru ca să margă înaintea împăratului pentru greşala ce au făcut.Şi să mira de easte trebuinţă să margă înaintea împărăteasii au ba.Şi una zicea într-un chip, alta într-alt; alta îndemna să margă, alta să nu margă.Iar mai pre urmă, după multe cuvinte, au ieşit una înainte decât toate, care să arăta că are mai multă îndrăzneală decât altile, zicând: “Pentru care pricină mai pierdem noi atâta vreme chehăindu întru noi?Greşala acmu s-au făcut şi nu este cu putinţă a să acoperi, nici a o îndrepta, fără numai a cere iertăciune de la împăratul şi să spunem adevărul, precum s-au întâmplat acestu lucru, pentru că el este din feliu milostiv şi mai vârtos spre muieri, şi sânt încredinţată că ne-a ierta.Şi eu [v:oi merge] [a:întâiu] înainte lui.Sus, fiţi cu îndrăzneală şi veniţi după mine, de vreme ce s-au făcut acest lucru.Doară nu este moarte de om, că ştiu că n-a fi fost mai mult decât patru // bani preţul puiului ce-au zburat.Veniţi cu mine şi nu vă temeţi”.
- Altile iar zicea că împăratul nu va lua la mare defăimare pentru această călcare de poruncă mai mult [195] decât că i-ar fi fugit toţi fazanii şi toate prepiliţele ce să află în levada lui.Iar după toate aceste, au hotărât să margă întâiu înaintea împărăteasei şi [v:să-i arăte] toate [p:pe] [p:] [a:amăruntul] [article:] cum s-au întâmplat.Şi aşe au făcut.
- MUIERILE SĂ DUC LA ÎMPĂRĂTEASA ŞI E LE VA DUCE ÎNAINTE ÎMPĂRATULUI
- Auzindu împărăteasa de acestu lucru, au rămas foarte mâhnită, până la sufletu, şi nu ştie ce să mai zică şi ce să facă, fiindu că s-au fost spăriet de atâta mare netocmală.Numai cu toate aceste au îndrăznit de au mersu înaintea împăratului cu toată acea tovărăşie de muieri, carile era vro trei sute.Şi toate mergea cu capul plecat în gios.Împărăteasa în pălaturile împăratului s-au închinat după obiceiu şi el iau mulţămit cu bucurie şi au făcut-o de au şezut aproape de dânsul şi întrebându-o / i-au zis: “Ce înnoiri bune mi-ai adus cu atâta tovărăşii de muieri?”
- ÎMPĂRĂTEASA SPUNE PENTRU FUGIREA PUIULUI
- Grăit-au împărăteasa: “Să ştii, Mărie ta, cum că eu am venit înaintea împărăţii tale cu aceste cinstite giupânese pentru răspunsul cererii ce am făcut cătră împărăţie ta, adică să între şi ele la vredniciia boieriilor după cum sânt şi bărbaţii, cărora fiindu că împărăţie ta le-ai fost trimis această cutie cu nestrămutată poruncă ca să nu o deşchiză nici într-un chipu, ci să o întoarcă precum li s-au fost dat.Acmu, una din celelalte, care au fost având mai multă îndrăzneală, poftindu [196] ca să vază ce este înlăuntru închis, au deşchis-o nesocotindu cele viitoare, iară puiul, îndată cum au deşchis, puiul acela au şi zburat, iar ele au rămas atâta de mâhnite pentru această faptă, cât nici capul nu pot să-l rădice în sus, nic pot să caute să vază faţa Măriii tale de mare ruşine că au călcat porunca împărătească.Tu dar, carile ai fost pururea milostiv şi blând spre toţi, mă rogu să le ierţi aceată gre//şală, care ele această greşală nu le-au făcut cu nesupunere poruncii tale, ci din multa îndrăzneală au cursu această poftă ai lor.Şi iată-le înainte împărăţiii tale; cu multă smerenie cer iertăciune aceştii greşale.
- ÎMPĂRATUL SĂ ARATĂ [a:FOARTE] TURBURATŞI DEFAIMĂ PE MUIERI PENTRU ACEASTĂ FAPTĂ.MAI PE URMĂ, IERTÂNDU-LE, LE TRIMITE PE LA CASĂ
- Într-acel ceas, arătându împăratul cum că are mare păreare de rău pentru această faptă, s-au întorsu spre acele cu faţă posomorâtă, zicându-le: “Voi sânteţi care aţi luat de au fugit puiul dinlăuntru din cutâie?Spuneţi, o, fără de minte muieri şi lipsite de crieri!Şi încă mai îndrăzniţi a veni înainte mea şi cereţi să întraţi la cele ascunsă sfaturi a înpărăţiii!Acum spuneţi-m cum aţi <fi> putut să ţineţi o taină de un lucru dintru care ar fi cursu un folos împărăţiii mele şi vieţii norodului, de vreme că un ceas n-aţi putut să ţineţi încu/ietă o cutâie, care am dat-o cu poruncă că foarte să o păziţi.Duceţi-vă la lucrul vostru cel fămeiescu de vă chivernisiţi casăle după cum sânteţi obicinuite şi lăsaţi să chivernisască [197] ţara bărbaţii, că eu ştiu că toate lucrurile ar fi fost cu bune picioare de v-ar fi întrat în mână, că n-ar fi fost nici o taină care să nu o fi ştiut într-un ceas toată ţara.Sculaţi-vă, dar, şi vă duceţi la casăle voastre, că iată că vă iert greşala şi nu vă mai între aceste nebunii în capul vostru”.
- Şi după ce s-au mântuit de muierile acele, au trimis şi pe împărăteasa la palatul ei întovărăşită cu mulţi cavaleri.Şi într-acest chip acele ticăloasă de muieri s-au dus mâhnite şi niciodată n-au mai vorovit ca să între în svaturile împărăteaşti,fiindu că ele [a:foarte] [v:s-au defăimat] de cătră împăratul prin lucrare telpizului Bertoldu, cătră carile întocându-să, împăratul râzând au zis:
- Împăratul: Această au fost o frumoasă aflare şi cu bună întâmplare.
- Bertold: Bine, lasă să margă capra şchioapă până când a a//ştepta pe lup.
- Împăratul: Pentru ce zici tu aşa?
- Bertoldu: Pentru că muiere este apă şi foc şi petutindinea îi dau loc.
- Împăratul: Cine şade pe urzică, adesăori îl chişcă.
- Bertoldu: Cine ştiupeaşte împotriva vântului îşi ştiupeaşte în musteţi.
- Împăratul: Cine să chişe supt omăt trebuie să se descopere.
- Bertold: Cine spală capul măgariului pearde săponul şi osteneala.
- [198] Împăratul: Pentru mine greieşti tu aşa?
- Bertold: [p:Cu] [a:adevărat] pentru tine [v:grăiescu] , iar nu pentru alţii.
- Împăratul: Pentru ce luc<r>u ai pute tu să doreşti de mine?
- Bertoldu: Pentru ce pot eu să mă laud cu tine?
- Împăratul: Spune-mi la ce lucru ti cunoşti tu supărat de mine.
- Bertoldu:Eu ţi-am fost agiutoriu la un lucru [a:foarte] de mare tre/buinţă, pentru care în loc ce s-ar cădea să-mi chiverniseşti viaţa mea, ia<r> tu mă iei în râs.
- Împăratul: Eu nu sântu de nemulţămitoriu ca să nu cunoscu osteneala ta.
- Bertoldu:Cât a o cunoaşte [v:este] [a:puţin] ; scoţindu dar scoposul esti a o răsplăti.
- Împăratul: Taci tu că e voiu să te mulţumescu într-acest chipca să-ţi şază picioarele toate [a:dreptu] .
- Bertoldu: Numai cei spânzuraţi şădu cu picioarele drepte.
- [199] Împăratul: Tu măneşti tot lucruri îndărătnice.
- Bertoldu:Cine [v:grăieşte] [a:rău] , [v:vrăjăscu] [p:] [a:deplin] pururea.
- Împăratul:Tu [v:grăieşti] [a:rău] ,încă şi prea [a:rău] .
- Bertold: Ce răutate fac eu în curte ta?
- Împăratul: Tu n-ai nici pic de omenie sau orânduială.//
- Bertoldu: Ce sminteală ai tu dacă sântu eu cu orânduială?
- Împăratul:Mă [v:sminteşti] [a:foarte] multpentru că tu [a:foarte] cu multă mujicie [v:te porţi] cu mine.
- Bertoldu: De ce pricină?
- Împăratul: Pentru că, cându vii înaintea mea, niciodată nu-ţi iei pălărie, nici vei să te pleci.
- Bertoldu: Omului nu să cade să se plece la altu om.
- Împăratul: După făptura oamenilor este cu cale să se caute orânduiala închinăciunii.
- Bertoldu: Toţi sântem din pământu: tu din pământu, eu din pământu şi toţi ne întoarcem în pământ şi pentru aceea pământului nu trebuie să se închine la pământu.
- Împăratul: Tu grăieşti adevărul cum că sântem toţi din pământ, dară osăbirea care easte între mine şi între tine nu este alta fără cât precum dintru / acest pământu să fac multe feliuri de vasă, cu această osăbire între dânsăle, adică unul de cinste, altul de necinste.În cele de cinste să un dulceţi şi ape mirositoare şi alte lucruri de cinste, iar cele de necinste vasă sânt de trebuiescu la lucruri de toată necinstea şi la alte lucruri scârnave şi puturoasă.Şi întru acest chip şi eu sântu un vas dintru acele ce ţin într-însăle balsam şi nardu şi alte dulceţuri de cinste, iar tu eşti un vas de acele de necinste întru carile să pişă şi încă fac şi alte scârnăvii mai răle, numai toate sânt făcute dintru acest pământu.
- [200] Bertoldu: Aceasta nici eu nu o tăgăduiescu, dar bine zic eu cum câtă osăbire are una, atâta are şi ceaealaltă şi, când să vor strica, amândoao hârburile le leapădă în drum atâta a unui vas, cât şi al altuia fără nici <o> deosăbire.
- Împăratul: Să lăsăm aceste; fie cum or fi, eu voiu ca să te // pleci mie.
- Bertoldu: Eu aceasta nu pot ca să o fac şi să mai aibi îngăduială.
- Împăratul: Pentru ce nu poţi?
- Bertoldu: Pentru că eu am mâncat pui de la Indiia şi nu voiu să mă îndoiescu plecându-mă.
- Împăratul: He, he, he!Mujicule varvar, eu voiu cu sila numai să te plec cându te vei întoarce înaintea mea.
- Bertold: Toate acele să poate face, iară cât pentru acestu lucru n-aşi pute crede ca să poţi face.
- Împăratul: Mâne dimineaţă ţi să va arăta lucrare ta.Numai acmu te du acasă-ţi.
- Şi s-au dus.
- Împăratul au poroncit să pogoare pragul cel de sus al cămării atâta cât, când va vre să între cineva, trebuie să-şi plece capul.Şi aceasta au făcut pentru Bertoldu ca să se plece cându va întra şi cu acest chip şi fără voia lui să-l facă să se închine împăratului.Pentru care aştepta zioa ca să vază ce să va întâmpla./
- TĂLPIJICUL LUI BERTOLDU CA SĂ NU SĂ PLECE ÎMPĂRATULUI
- A doa zi dimineaţa s-au întorsu vicleanul Bertold la curte după obiceiul lui şi, văzându pragul pogorât întru acest [201] chip, îndată au alergat la vicleşugul lui şi, conoscând cum că împăratul au făcut aceasta pentru ca să se plece înainte lui când va întra în cămară.Iar el, în loc ca să-şi plece capul şi să se închine la împărat, s-au întorsu cu dosul şi au întrat înlăuntru şi, în loc ca să se închine împăratului, i-au întorsu curul şi l-au cinstit cu bucile curului.Atunce împăratul au cunoscut că este tălpizul tălpijilor şi au îndrăgit această şagă;numai, [v:arătându-să] [a:puţintel] cam [a:scârbit] la faţă, i-au zis:
- Împăratul: Cine te-au învăţat, mujicule făr de omenie, să întri în cămara mea într-acestu chip?
- Bertol<d>: Racul m-au învăţat.
- Împăratul: [p:Cu] [a:adevărat] că ai bun învăţătoriu.
- POVESTEA RACULUI ŞI A GARIDII, CE AU SPUS BERTOLDU ÎMPĂRATULUI //
- <Bertoldo:> Ascultă, împărate, tatăl meu era un om sărac, precum sânt şi eu, şi ave zăce feciori şi de vreme că de multe ori nu ave pâne pentru cină, el săracul, în loc ca să ne hrănească şi să-i trăim, sătui la pat să ne culcăm, să diprinsesă mai în toate sările să spuie câte o poveste cu bună socoteală ca să ne adoarmă.Şi aşa ne deprinsesem şi noi a petrece până dimineaţă.Numai dintru toate acele ce am ascultat spuindu, numai aceasta mi-au rămas în minte şi de vei pofti să asculţi, vei auzi lucru carele că-ţi va plăcea şi [v:să potriveşti] [a:desăvârşit] cu pricina noastră.
- [202] Împăratul: Spune,pentru că aceasta [a:foarte] îmi va [v:plăcea] .
- Bertoldu: Spunea tatăl meu cum, când grăia dobitoacile cu limbă omenească şi liliecii căca straile, cum că racul şi cavura ave mare prietelşugu şi dragoste între dânşii, care cavura să asamănă cu racul, numai este rătundu şi mersu este hărţişu.Deci, avăndu ei acest prieteşug, s-au / vorovit să îmble în lume ca să vază cum trăiescu pe la alte locuri.Iară racul atunce umbla înainte după cum îmblă şi alte dobitoace.Aşijdere şi cavura nu [v:umbla] [a:hărţiş] cum îmblă acum.Şi după ce s-au despărţit ei de la locurile lor cele părinteşti au îmblat multe locuri încungiurându lumea până au agiuns la împărăţiia lăcustelor; şi de acolo au trecut la muntele Vusernoi, carile este hotar cu împărăţiia ţinţarilor.Şi aşa, încungiurând multă parte de pământ, au văzut fel di feliu de dihănii şi fel di fel de orânduiale într-acele dihănii.Iară după toate aceste, li s-au întâmplat de au mersu până la ţara cunelilor; şi era sara cându au agiunsu la acea ţară.Şi fiindu că între cunele şi între nefiţă era mare vrajbă, pentru că li era hotarul dimpreună şi pentru un nou pripus de pâră, să rădicasă cu oaste şi o parte, şi alta.Daca au agiunsu dară aceşti doi tovarăşi la acele locuri, văzându străjării au socotit că sânt niscareva iscoade şi aşa îndată i-ai prinsu pe amândoi şi, legându-i, i-au dus înainte că//pitanului lor,carele, [v:cercetându] -i [p:de] [p:] [a:amăruntul] [article:] , altă n-a găsât la dânşiifăr de cât [203] poftindu ca să vază lume au venit la acele locuri şi, ca nişte streini, ei nu ştiu nimică şi cum că poftescu ca să-i sloboadă să să întoarcă la patrida lor, iar de nu, şi pofteşte ca să-i oprească în loc de soli, dacă să le dea leafă ca şi altora, pentru că ei vor sluji cu credinţă la oaste.Iar căpitanul, daca au cunoscut pricina, îndată au poroncit de i-au dezlegat şi părându-i-să că sântu nişte dobitoace cu care să lucrează, având atâta picioare şi atâta mâini, îndată i-au trimis şi i-au trecut la condică.Apoi s-au tâmplat unul dintr-aceştiia de au fost trimis ca să cerceteză ce fac duşmani<i> lor într-acel loc ce să afla ei cu oaste, care acela trimis au fost racul.Şi ca un nemernic ce era, într-acel loc umbla cu mare tăcere şi adecă să acoperiia suptu coadă, nevrându ca să <să> cunoască aşa în grabă; ci el dar s-au dus într-acel cîmpu cu îndrăzneală şi găsându pe străjări dormindu au trecut înainte, nesâmţindu-l nimică.Şi s-au dus până la cortul nifiţilor, / socotindu că şi acolo ar fi dormit, dară ticălosul au luat o ră întâmplare, că acolo era toţi deşteptaţi şi să giuca în şatrangi.
- Şi cum au băgat racul capul înlăuntrul cortului, îndată l-au văzut unul dintr-acei săldaţicarile [p:] [a:încet] , încet [v:sculându-să] de la joc nu l-au văzut ticălosul racu, şi apucându un baston, i-au tras una în cap, cât i-au întunecat vedeare şi au rămas mai mort; şi de n-ar fi avut asupra-i obocinuitele arme, i-ar [204] fi sărit crierii din cap, iară acel ce lovisă pe rac în cap, neştiind că easte iscoadă, ci socotindu că s-au întâmplat de au căzut ca un nemernic într-acel loc, apucându-l de coarne, l-au aruncat într-o groapă şi făr nici o grijă s-au întorsu iarăşi la joc.Apoi, fiindcă de-abea s-au sculat de acolo ticălosul de multa durere acei<i> loviri ce au luat în cap, au pus mare giurământu cum că mai mult să nu între nicăiri cu capul înainte, ci să margă cu coada înainte pentru că, de s-ar întâmpla să-l mai lovască cineva, mai bine să-l lovască în spinare decât în // cap.
- Şi aşa, întorcând înapoi, au spus toate câte i s-au întâmplat şi cum că străjeii dormiia, iară la curtu era deşteptaţi; iară căpitanu au poro<n>cit să se întrarmeză toţi şi [v:să să gătească] , dară [p:pe] [a:mâlcomiş] , ca să nu-i sâmtă.Şi aşa mergându i-au lovit pe duşmani şi bătându-i au luat şi cortul, omorându pe toţi cei ce era înlăuntru; şi au făcut răsplătire pentru lovire ce au luat racul în cap ca să nu mai petreacă şi altă dată aşa.
- Au zis cătră tovarăşul lui cavura: “Noi să ne ducem de aice cu agiutoriul lui Dumnezău, că oaste nu easte de noi”; iar cavura au zis: “Dar cum vom fugi, ca să nu să cunoască urmele noastre?” Zis-au racul: “Tu [v:vei merge] [a:horţişu] şi eu voiu merge îndărăptu şi aşa vom scăpa”.
- Şi păcându cuvântul racului, cavure îndată s-au sculat în vârvul picioarelor şia început [v:a călca] [a:boiereşte] şi cu atâta grabă, cât racul de-abiia să ţinea de cavura.Şi într-acestu [205] chipu, s-au despărţit dintru acel loc şi n-au putut nimenea să le ia urma pentru mer/sul lor cel îndărăptu.
- Şi aşa, ajungându la patrida lor, a făcut diată cu mare giurământu ca toţi cei ce să vor trage dintr-înşii să umbli de acu înainte pe cum au îmblat ei îndărăptu de s-au întorsu la patrida lor, carele şi până acmu să vedecă racul [v:îmblă] până acum îndărăpt, iară cavura [a:hărţişu] .
- Şi pentru că racul au luatu acele beţă în cap, întrându în curte, am ştiut-o aceasta de rost în mintea mea.Şi pentru aceasta, întrând şi eu în cămara ta, am întrat cu curul înainte, că am socotit că mai bine este să te bată curul decât capul.Acmu ce zici, împărate, nu-i frumoasă această povesti?
- Împăratul: [p:Cu] [a:adevărat] că este frumoasă.Şi ai stătut un om mare, dar du-te acmu acasă şi mâne dimineaţă să te întorci la mine şi să faci să te văzu şi să nu te văz şi să-m aduci grădina şi iasle şi moara.
- Bertoldu: Vrăjăşti-o acmu tu şi eu m-oi duce şi oi chiti să fac aceaea ce o ştii.//
- VICLEŞUGUL LUI BERTOLD CA SĂ SE ARATE ÎNAINTEA ÎMPĂRATULUI PE CUM I S-A PORONCIT
- A doao zi Bertoldu au făcut pe maică-sa să-i facă o păcintă cu ştir şi cu brânză şi opărită bine cu unt.Şi, făcându-i plăcinta după pofta lui, au luat-o a mână, au luat şi un ciur şi, puindu-l la ochi şi cu p[l]ăcinta a mână, s-a dus la împăratul, carele, văzându-l arătându-să într-acest chipu, [206] râzându au zis:
- Împăratul: Ce însemnează acel ciur ce ai înaintea ochilor tăi?
- Bertoldu: Dar nu mi-ai poroncit, cându oi veni la tine să fac meşterşugu să mă văzu şi să nu mă văzu?
- Împăratul: Ba aşa ţi-am poroncit.
- Bertoldu: Iată-mă-s dar pe dinlăuntru acestui ciur, prin care tu poţi să mă vezi şi să nu mă vezi.
- Împăratul: Tu eşti un om foarte chitit, dar unde easte grădina, iesle şi moara, care ţi le-am zis să le aduci?
- Bertoldu: Iată-le-s aice, într-această plăcintă, întru carile sântu trustrele vărsate, adică ştirul, care / însămnează grădina, brânza şi untul, care însemnează iaslele, iară pâinea însemnează moara.
- Împăratul: Eu n-am mai văzut om cu minte deşteptată ca tine şi pentru aceea iată că-ţi dau voe să-ţi <faci ce-ţi> trebuiaşte, orice treabă în curtea mea.
- Luându Bertoldu voaie,îndată [v:s-au dus] în laturi [a:puţintel] şi au început a dezlega izmenile, arătându cum că va să se cace în curte.
- Împăratul, văzându-l că va să facă un lucru ca acesta, strigându, au zis: “Ce vei să faci tu, buhnace?”
- Bertoldu: Dar nu mi-ai zis tu ca eu să-m trebuiescu în curte ta toată treaba me?
- Împăratul: Aşa am zis, dară ce faptă este aceasta?
- Bertoldu: Eu dar voiu să-m trebuiescu să-m descarcu pântecele, carele atâta mă îngreună, câtu nu-l mai pociu purta.
- [207] Atunce, unul din ciohodarii împăratului au rădicat un toiagu şi, vrând ca să-l lovască, i-au zis: “Porcu scârnav, du-te în gu//noi, unde mergu măgarii cei asămene cu tine şi nu face astă scârnăvie înainte împăratului.Ieşi afară de aice, dacă nu pof<t>eşti să-ţi zdrobăscu oasăle cu acest băţu”.Cătră carele întorcându-se, Bertold i-au zis: “Fugi, frate, şinu [v:face] [a:înţelepţeşte] , pentru că muştile carele să pun pe capul celor chelboşi să pun şi pe masa împăratului şi să cacă tocma în blidul cu bucatele.Şi cu toate aceste, el mănâncă.Dar eu să nu-m pot [v:face] treaba mea pre pământu şi mai [a:vârtos] că sângur împăratul mi-a poroncit ca să-m trebuiescu în curtea lui treaba?Şi ce mai mare trebuinţă s-ar putea să fie a<l>tă decât această?”
- Împăratul, înţelegându pricina lui Bertold, au scos din degetul său inelul foarte scumpu şi cinstit, şi, întorcându-să spre Bertold, i-au zis:
- Împăratul: Priimeşte acestu inelu al mei, carele eu ţi-l dăruiesc, şi dumneata, visternice, du-te de-i dă mie de galbeni, pentru că eu voi să-i dăruiescu.
- Bertoldu: Eu nu voiu să-mi sparii somnul.
- Împăratul: / Pentru ce să-ţi spariiu eu somnul?
- Bertoldu: Pentru că eu, dacă oi avea un inel ca acesta şi atâţa galbeni, n-aşi mai ave odihnă niciodată, ci mi s-ar duce minte încoace şi încolea, socotindu, adecă, cum aşi face să-i înmulţescu şi, cum am zis,nu mai [v:m-aşi odihni] şi încă mai [208] [a:vârtos] că cine ie lucru strein să vinde pe sine.Şi cu toate aceste,pe mine firea m- [v:a făcut] [a:slobod] şi slobod voiu să fiu.
- Împăratul: Dar ce pot eu să-ţi facu ca să te mulţemescu?
- Bertoldu: Multă plată să cade să dea cel ce cunoaşte facere de bine.
- Împăratul:Dar nu [v:este] [p:] [a:destul] numai a o cunoaşte, ce să o şi răsplătească vro mulţămită.
- Bertoldu: Sufletul bun al omului cu bună orânduială este desăvârşită plată.
- Împăratul: Nu este cu cale cel mai mare să se supue celui mai mic spre dar şi milostivire.
- Bertold: Nu este cu cale cel mai mic să priimască un lucru ce este mai mare decât vredniciia lui.//
- ÎMPĂRĂTEASA TRIMITE SĂ CEIE PE BERTOLDU LA ÎMPĂRATUL
- Şi acolea unde şădea ei de vorovie, au venit un trimis de la împărăteasa cu o scrisoare, întru carile scrisoare scriia ca ori cu ce chipu numai să-l trimată împăratul pe Bertoldu pentru căm fiindu cam bolnavă, pohteşte să se zăbovască cu tămăşagurile lui.
- Dar era împrotivă această cerere, că ea-l pofte ca să-i scurteză viaţa de istov, fiindu că ea înţelesăse că cu mijlocirea lui Bertoldu acele giupânese au luat de la împăratul defăimare în loc de dar ce au cerşut, pentru care era foarte mânioasă, care, daca ar fi putut să-l prindă la [209] mânile lor, l-ar fi ucis cu petri.
- Împăratul, dac-au cetit scrisoare, dându credinţă împărătesei, s-au întorsu spre Bertoldu şi i-au zis: “Chir Bertoldu, împărăteasa iar au trimis di te cere, zâcându că, fiindu cam bolnavă, să mergi să o ţii de voarbă ca să se mai zăbovască cu tămăşagurile tale”.
- Bertoldu: Şi vulpe de multe ori să face bolnavă cu înşălă/ciune ca să vâneză vânat.
- Împăratul: Spre ce pildă zici tu aceste?
- Bertoldu: Pentru că nici tigrul apa, nici muierea nu lasă răsplătirea.
- Împăratul: Citeşte tu aice, dacă ştii tu să citeşti.
- Bertoldu: Mintea mea mie îm slujaşte în loc de carte.
- Împăratul: Mânia muierii de cinste degrabă trece.
- Bertoldu: Cărbunii cei acoperiţi ţin cenuşa herbinte.
- Împăratul: Nu înţelegi tu cuvântul cel bun care ea trimite ţie.
- Bertold: Cuvintele cele bune şi faptele cele reale înşală pe cei înţelepţi, cum şi pe cei nebuni.
- Împăratul: Cine are a merge să margă, că nu este sabie.
- Bertoldu: Cine s-au friptu o dată cu bucate herbinţi suflă şi peste cele răci.
- Împăratul: // De la tâlhar la tâlhariu altă nu piere nimică, fără cât barilci deşarte.
- Bertoldu: Una au gândit beţivul şi alta cârşmariul.
- Împăratul: A face oarecine slujbă nu perde osteneala.
- Bertoldu: Slujbă cu pagubă nu-i nici de o treabă.
- Împăratul: Nu te teme de nimică în curte mea.
- [210] Bertoldu: Mai bine să fie pasăre în pădure decât în cuşcă.
- Împăratul: Eu te sfătuiescu să te duci, să nu aştepţi să te mai poftească, că un lucru pre cu multă rugăminte n-are dare bună.
- Bertoldu: Vai de cela ce dă pildă altora.
- Împăratul: Cine stă mult în chibzuri a[r] vrea să stea şi mai mult.
- Bertoldu: Cine împinge corabie în mare el şade pe ţărmuri.
- Împăratul: Du-te acolo unde <te> trimiţ şi nu te teme.
- Bertoldu: Cându duc pe bou la meserniţă, denainte asudă, iar / denapoi tremură.
- Împăratul: Ie-ţi un suflet de leu şi mergi cu îndrăzneală.
- Bertoldu: Nu pot să fac suflet de leu cel ce are inimă de oaie.
- Împăratul: Nu mai face zăbavă, că te aştaptă, că toată zăbava este de stricăciune.
- Bertoldu: Iată că eu mă duc pentru că tu îmi poronceşti.Meargă cum a merge această treabă.Numai văd cu trebui ori pe poartă ori peste prag să întru înlăuntru.
- BERTOLDU CU O FRUMOASĂ MARGHIOLIE SCAPĂ DE CEA DINTÂIU URGIE A ÎMPĂRĂTESEI
- Aşa Bertoldu au purces ca să margă la împărăteasa, carele, fiindu că înţelesesă că poroncisă copoilor ei îndată ce a întra în ogradă să-şi sloboadă câinii asupra lui Bertoldu ca [211] să-l sfarme fără milă, atât au fost de mânioasă pe dânsul.Dar, norocul lui cel bun, trecând pen târgu // au găsit un ţăran cu un iepure viu de vândut, pre care, cumpărându-l, l-au pus pe su<p>tu hainele lui şi cându au întrat în poartă, s-au şi slobozit asupra lui toţi câinii, care venie cânii asupra lui ca nişte f<l>ămânzi şil- [v:ar fi lăsat] [a:mortu] .Iară el, văzându acea mare primejdie, îndată au slobozit iepurile la câni, care, văzându-l cânii, îndată au lăsat pe Bertoldu şi s-au slobozit după iepure, după cumu-i firea cânilor.Iar el au rămas nevătămat de acele nemilostive muşcări a câinilor.Şi aşa au venit înaintea împărăteaseicare cu totul s-au mirat [v:nevăzându] -l [a:mort] de acei cânişi, fiind plină de mânie şi de urgie, i-au zis: “Tu eşti acel mujic scârnav?”
- Bertoldu: Aşa, de n-aş fi precum sânt.
- Împărăteasa: Cum ai scăpat de înfricoşaţii dinţi ai cânilor mei?
- Bertoldu: Firea mea au priceput ce va să se întâmpleză.
- Împărăteasa: / Muiere nu râde pururea tâlhariului.
- Bertoldu: Cine merge la moară trebuie să se ungă cu făină.
- Împărăteasa: Cel ce-ş ştie cele dintâi nu merge făr de grijă.
- Bertold: Pre cel ce-l împunge să scoală.
- Împărăteasa: Pre tine te împungi într-această dată.
- Bertold: Nu să înşală altul făr decât cel ce să încrede la cuvintele altora.
- Împărăteasa: Să margă dobitoc şi să vie dobitoc tot una este.
- [212] Bertoldu: “Nu trebuia să între”, zis-au vulpe cătră lupu.
- Împărăteasa: Dar ne-ai venit tu la mână, cel ce faci multe tălpijicuri.
- Bertoldu: Zis-au lupul cătră măgariu: “Aibi îngăduială, că acesta ce merge la nuntă nu merge la masă”.
- Împărăteasa: Pe urma ploi<i> vine peatra.
- Bertoldu: Peştile cel mare mănâncă pe cel mic.
- Împărăteasa: // Nu cunoscu toţi cucoşii greunţile.
- Bertoldu: Toţi şarpii au otravă în coadă, iară mânioasa muiere are otravă întru tot trupul.
- Împărăteasa: Tu într-această dată nu să poate să mai scapi.Numai îţi lasă toată răotate şi vicleşugurile care le ştii pentru că eu voiu să te fac să nu te mai lauzi că ai făcut vitejie îm<po>triva muierilor.
- Bertoldu: Cine nu merge la o fântână mergi la alta şi cine merge mai în grabă amăgeşte pe tovarăş,numai [v:adevereşte] -m cu hotărârea mai [a:curându] şi ce-a fi să fie, precum au zis şi vulpe cătră vânător: “De am trăi o mie de ani, nu ne vom căuta cu ochi buni, nici a fi pace între noi”.
- ÎMPĂRĂTEASA PORONCEŞTE SĂ PUIE PE BERTOLDU ÎNTR-UN SAC
- Atunce împărăteasa, fiindu plină de mânie, au poro<n>cit [v:să-l apuce] să-l lege [a:tare] , apoi au zis de l-au dus într-o cămară aproape, unde şedea / ea, pentru că nu-l credea, ca să nu fugă şi cum au fugit şi altădată, cu tălpijicurile lui şi au poroncit să-l bage într-un sac.Şi, puindu-l în sacu, au pus un dărăban ca să-l păzască până a doao zi dimineaţă cu socoteală ca aceea să-l arunce în apă să-l înece, ori să-i facă altă pedeapsă ca să nu mai poată face altădată tălpijicuri împrotiva muierilor.Şi aşa ticălosul Bertoldu [v:au rămas] în sac [a:legat] şi niciodată nu s-au temut de moarte,numai într-acea una dată [a:foarte] [v:să temea] .Dar cu toate aceste, au socotit un nou vicleşugu ca să iasă din sac,care i [v:s-au întâmplat] [a:foarte] [v:minunat] .
- VICLEŞUG MINUNAT A LUI BERTOLDU CA SĂ IASĂ DIN SAC
- Au rămas dar ticălosul Bertoldu [a:închis] în sac cu paza acelui dărăban, carele, fiindu <că> au socotit o marghiolie noao şi să aratecă [v:grăieşte] [a:singur] , au început a-ş defăima norocul zicând: “O, blăstămat norocul, cum te dezmerzi tu a tur//bura atâta pe cei bogaţi, cât şi pe cei săraci!O, lucru făr de lege, carele tu m<i>-ai adusu o întâmplare ca aceasta, mai bine ar fi fostu pentru mine să mă fi lăsat tată-meu argat, că eu n-aş fi acumu întru această petrecere.Ce mi-au folosit mie că m-am îmbrăcat întru aceste ruginite şi groasă straie ca să mă arăt că sânt săracu?Eu m-am descoperit că sântu bogat precum şi sânt.Numai aceşti tirani din iubirea lor de a<r>gint cunoscându că sânt un om bogat vor să să încuscrească cu mine, dar, fie cum a fi, eu niciodată nu mă [214] adiverescu ca să o iau, pentru că eu sânt un om foarte grozav şi ştiu bine că ea nu m-a iubi; şi de vreme că împărăteasa va ca să mi-o dea cu sila, poate să fie ceva.
- DĂRĂBANUL AU ÎNCEPUT A SĂ PRINDE ÎN CURSĂ
- Atunce dărăbanul, auzindu aceste cuvinte şi poftindu ca să ştie de unde vine această voroavă şi fiindu că şi din fire era cam milostiv, / au zis:
- Dărăbanul: Ce voroavă este această care faci tu?Pentru ce, ticăloasă, te-ai pus într-acest sac?
- Bertoldu: Eh, frate, ţie nu-ţi trebuieşte să ştii aceste nenorociri a mele, pentru care lasă-mă să mă supăru, iară tu ai purtare de grijă pentru slujba ta.
- Dărăbanul: Dar măcar că sântu eu dărăban, dar şi eu sântu om şi am şi oarecare milostivire spre tovarăşii mei la vreme de nevoaie şi de nu şi pot eu să-ţi agiut cu putearea mea la aceasta fără de dreptate primejdie, dar cu un cuvânt pot să te mângâi.
- Bertoldu: Puţină mângâiere poţi să-mi dai, pentru că ceea ce vor să-m facă este hotărât şi sorocul este aproape.
- Dărăbanul: Pe sămne, vor să te bată.
- Bertoldu: Mai rău.
- Dărăbanul: Doară de vor să te zugrume.
- Bertoldu:Mai [a:rău] .
- Dărăbanul: Să te puie la cătargă.
- [215] Bertoldu:Mai [a:rău] .//
- Dărăbanul: Să te spânzure ori să te facă bucăţi.
- Bertoldu:Mai [a:rău] .
- Dărăbanul: Să te a<r>ză în foc.
- Bertold:De o mie de ori mai [a:rău] .
- Dărăbanul: Ce, diavolul, poate [v:să-ţ facă] mai [a:rău] decât aceste?
- Bertoldu: Vor să-m dea muiere.
- Dărăbanul: Şi aceasta este mai rea decât aceste şasă ce am zis?O, dobitoc ce eşti!Că eu gândeam că vor să-ţi facă un lucru mare, dar aceasta este bună.Încă ţi să cade să cânţi în lăută de bucurie.
- Bertoltu: Nu doară că va lua cineva muiere [v:este] mai [a:rău] decât cele ce mi-ai zis, dar pricina cu carile vor să mi-o dea îm dă mai multă mel<n>honie şi întristare decât a-m face acele toate câte mi-ai zis.
- Dărăbanul: Şi cu ce pricină vor să ţi-o dea? [v:Grăieşte] -m mai [a:lămurit] ca să înţelegu.
- Bertoldu: Dar este altcineva aice făr de tine?Pentru că n-aş vrea să mă auză alţii spuindu-ţi acest lucru.
- Dărăbanul: / Nu easte altul nimenea, fără mine, grăieşte şi-mi spune adevărul.
- Bertoldu: Să trăieşti, frate!Dar mă rogu să nu-m faci vreun vicleşugu.
- Dărăbanul: Nu socoti tu aceasta cu mintea ta, că eu n-am făcut niciodată vreun meşteşugu de aceste, nici oi face cât oi trăi.
- Bertoldu: Vino să te încredinţez, pentru că, după cum socotescu pe voarbă că eşti om bun şi apoi fie cum a fi că ceea ce este să se facă nu să poate a lipsi.
- Dărăbanul:Începe, dar, a-m [v:spune] toate [p:pe] [p:] [a:amăruntul] [article:] şi eu te voiu asculta.
- [216] Bertoldu: Să ştii, frate,că, [v:aflându-mă] eu [a:bogat] din buna norocire a tâmpării mele, dar la chipu foarte grozav şi ciudat şi la viaţă foarte prost şi fiindu că mi să hotărăscu moşiile cu a unui boier din cei mai de cinste, carele are o fată foarte frumoasă, acel boier, fiindu că ştie toată bogăţiia mea, au pus gându, măcar că sânt grozav, să-m dea pe fiica lui muiere.Şi de multe ori au pus de mi-au // grăit, nu doară că-i plac eu, dar pentru multa bogăţie ce am.Căci cât pentru viaţa mea, nu mă tem că-m va lipsi ceva, că de toate sânt îndestulat cu mila lui Dumnezău.
- Dărăbanul:Şi, [p:în] [a:scurt] , eşti bogat.
- Bertoldu: [p:Cu] [a:adevărat] , sântu foarte bogat de moşii, di dobitoace, de robi, de bani şi de toate lucrurile.
- Dărăbanul: La Cancaro sântu boieri, marchizi şi n-au atâta bogăţie.Şi acest boier ce spui tu este bogat?
- Bertoldu: [a:adevărat] este bogat,dar pe lângă mine este [a:foarte] sărac.
- Dărăbanul: Că cât venit ar pute să aibă pe an?
- Bertoldu: O mie de galbeni într-un an.
- Dărăban: Cu toate aceste, nu este atâta de sărac, după cum zici tu.Şi apoi casa lui este de cinste./
- Bertoldu: [a:Foarte] de cinste.
- Dărăbanu: Nu va el să-ţi dea ceva zăstre?
- Bertoldu: Ba, zăstre îmi dă.Şi-ţ voiu spune toate cele ce-m dă, de vreme că sântem aice amândoi.Dar nu pociu să grăiescu într-acestu sac de nu vei dezlega gura atâta numai cât să-m scot capul.Şi apoi, daca vei înţelege toată povestea, iar vei lega sacul cum au fost.
- [217] Dărăbanul: Bucuros, iată că am de<z>legat; grăieşte cu bucurie cât vei vrea,dar tu ai o musteaţă [a:foarte] grozavăşi, de-a fi şi ceealaltă aşa, să se potrivască cu obrazul, tu eşti o buhnace grozavă.
- Bertoldu: Scoate-mă tot din sac şi aşa vei vedea frumsaţa chipului meu.
- Dărăbanul: Eu te voiu scoate, dar apoi iar trebuie să întri în sac, daca vei sfârşi voarba, să leg sacul la gură pă cum au fost.
- Bertoldu: Aceasta este ştiută.Nu socoti tu cu minte ta, // că doară ţ-oi face eu vro necinste.
- DĂRĂBANUL SCOATE PE BERTO<L>D AFARĂ DIN SACU
- Dărăbanul: Vino, ieşi afară, că am dezlegat sacul.
- Bertoldu: Iată-mă-s.Ce-ţi pare de acest frumuşel trupşor?
- Dărăbanul: Pre a me legi, că eşti un cavaler frumos, dară, pe înaltul ceriu, că eu n-am văzut niciodată mai grozav dobitoc.Văzutu-te-au vreodată mireasa?
- Bertoldu: Ba nu m-au văzut niciodată şi, pentru ca să nu mă vază, m-au băgatu într-acest sacu şi vor să o aducă într-acest lăcaş şi să facă mijlocire să mă cunune fără lumină şi apoi, dacă mă voiu cununa, să mă arăte şi atunce trebuie cu voie şi făr de voaie să priimască că aşa s-au hotărât.Şi apoi să-mi dea 2000 de galbeni di Işpanie care mi-i dă dar [218] împărăteasa ca să se îmblânzească, să nu fugă de un noroc bun / ca acesta.
- Dărăbanul: [p:Cu] [a:adevărat] bun noroc!O, ce copil cu bun dar, să ţie cineva tot în braţă!O, lucru cu rea naştere!De câţi oameni şi fămei de aceste fugi tu?Văzut-ai, pentru Dumnezău, un lucru scârnav ca iadul?Şi pentru că ari bogăţie cei mai de cinste boieri îi au la mare dragoste şi încă vor să te facă ginire.Bine zice la paramei că bogăţie face pe chelbos şi pe cele împuţite ce şăd la firestre.Iară eu, că sânt sărac şi nu sânt ciudat cum este acestu diavol, nu mi-au venit un noroc cu întâmplare ca aceasta, ci tot blăstămata minte este toată pricina.
- Bertoldu: De-ai fi tu un om bun, eu te-aşi îmbogăţi într-această noapte.
- Dărăbanul: Cu ce mijlocire m-ai face bogat?
- Bertoldu: Eu am hotărâtu că nici într-un chipu nu voiu priimi să o iau, pentru că eu aud că easte frumoasă ca soarele, pentru carele eu socotescu că eu nu<-i> voiu plăcea, nici m-a ave dragu, că ea, văzându-mă aşe slut, poate să-mi dea // otravă să mă omoare, ori să mă nebunească şi,mai [p:pe] [a:scurtu] , eu cunoscucă [a:foarte] [v:m-oi primijdui] .Iar de-i vrea să întri într-acest sac în locul meu, eu ţ-oi da ţie acestu noroc.
- Dărăbanul: Dar această nebunie făcutu-au vreun bivol vrodată.Pentru că, dacă m-or videa pre mine şi tu să lipseşti, atunce vor face ce-a fi mai rău.
- [219] Bertoldu: Nu ave tu nici un pripus pentru aceasta, că îndată ce te-i cununa cu mireasa şi te vor vedea cum eşti tânăr şi frumos, aceaea văzându-te n-a zice ba, că n-a vre, şi aceea ce s-a face nu s-a mai desface.Şi să iei şi cele 2000 de galbeni care îi dă împărăteasa şimai [a:vârtos] că vei rămânea stăpân peste toate lucrurilecă tată-său este bătrân şi fără zăbavă vreme poate să moară şitrebuie [v:să socoteşti] [a:sângur] că apoi [v:vei trăi] în viiaţa ta [a:cinstit] , iară nu după cum eşti acmu cu această slujbă de necinste.
- Dărăbanul: /Tu faci treaba [a:foarte] digrabă şi [a:lesne] : întră digrabă în sacu, că eu nu voiu să mă îmbracu cu acest noroc.
- Dărăbanul: O, rău norocit ce eşti, nu ştii ce-ţ zic.Că la omul îndrăzneţi este de folos să-şi cerce norocul lui, dară ce rău poate să-ţi vie la acest lucru?Au socoteşti tu că tată-său, daca te vei cununa, ţ-a face strâmbătate sau ea, după cum m-am înştiinţat eu că easte atâta de cu bună orânduială, să zică cum că nu te-a vrea sau împărăteasa că easte atâta de îndurătoare să nu-ţi dea galbeni şi să-şi facă ea nume de scumpă, ci să fii încredinţat că la aceaea ce a vrea Dumnezău toţi or fi cu bun gând şi tu vei merge la casa miresei şi cu vreme vei rămânea clironom peste toate şi vei fi cinstit de toţi ca un boier.Învaţă-te a cunoaşte acest mare norocu şi socoteşti că nu să întâmplă în toate zilile de aceste norociri.Şi mai [p:pe] [a:scurt] , vin de întră în sac şi nu [v:gândi] multe, pentru că de aş socoti că este vro primejdie pentru tine, eu ţi-aşi spu//ne, că eu sânt om fără răotate şi nu ştiu să spuiu o [220] minciună şi mâne, mai nainte, până a veni vremea de prânzu, vei cunoaşte de-ţi voiescu eu rău ţie.
- DĂRĂBANUL ÎNCEPE A CĂDEA ÎN MREJĂ
- Tu mi-o zugrăveşti atâta de [a:frumos] ,cât [p:cu] [a:adevărat] m- [v:ai făcut] să-m vie poftă să întru în sacu cu sfatul tău.Eu am auzit că cine nu să supără nu agoniseşte.Cine ştie dar de au făcut Dumnezău o milă pentru ca să fiu şi eu norocit.
- BERTOLDU SĂ FACE A NU VREA SĂ ÎNTRE ÎN SAC DĂRĂBANUL CA SĂ-L FACĂ SĂ POFTEASCĂ MAI CU DEADINSUL
- Bertoldu: Eu nu ştiu să-ţi spuiu minciuni; după cum am mai zis, cel ce nu-şi cunoaşte norocul lui, când îi vine la mână, apoi la urmă îl caută şi nu-l găsăşte.Dacă vra Dumnezău să-ţi facă acest dar, pentru ce tu vei să-l goneşti?Dar eu / ştiu foarte bine că de ai cunoaşte tu inima mea cea curată, n-ai face atâta protivire.Ci, vino, frate, făcându ţie voaie că eu mai multu nu m-oi osteni a-ţi zice cu atâta cuvinte.Iară că eu întru în sac şi dezleagă gura sacului degrabă, că eu nu ţ-aş mai zice pentru tot aurul lumii.
- Dărăbanul:Mai aşteaptă [a:puţintel] că este vreme de întrat în sac.
- Bertoldu: Cine are vreme să nu mai aştepte altă vreme.Au eu nu văd că nu-ţi cunoşti norocul tău şi pentru aceea n-oi mai aştepta, nici ţ-oi mai bate capul, că nebun este cela ce va să facă bine altuia cu sila.
- DĂRĂBANUL AU HOTĂRÂT SĂ ÎNRE ÎN SAC
- Zice dărăbanul:Acum [v:cunoscu] [p:cu] [a:adevărat] că aceste cuvinte ale tale vin pentru o curată râvnă a dragostei ce-mi arăţi şi văzucă tu [a:foarte] mult te superi pentru // mine, pentru care nu mă voiu arăta negrabnic acestui lucru.Şi iată că sânt hotărât să întru în sac şi să fac toate acele ce tu mi-ai zis, pentru că eu, dacă m-oi cununa cu dânsa, trebuie să priimască şi fără voaie ei.
- Bertold: Vino de închide sacul, că eu voiu să întru într-însul.
- Dărăbanul: Aşteaptă, frate, nu întra, că eu am hotărât să întru în sac.
- Bertoldu: Eu nu voiu aştepta, vino degrabă să închizi gura sacului.
- Dărăban: Pentru dragoste lui Dumnezău, să trăieşti, frate, nu mă lipsi de un noroc ca acesta, că eu ţi le ceiu în loc de milostenie.
- Bertoldu: Vino dar de întră în sacu, că eu nu voiescu să te lipsescu de această milostenie; şi măcar că mi-ai făcut puţintea sminteală şi întră mai în grabă, nu mai sta la vorbă, ci aşteaptă aceea ce este se-ţi vie şi mâne vei vedea ce lucru bun am făcut eu pentru tine.
- Dărăbanul: Daca nu te-aşi fi cunoscut de om bun şi fără răo/tate de vicleşugu, nu m-aşi fi lăsat eu să mă închizi într-acest sacu, dar să cunoaşte că eşti sângur bunătate.
- Bertol<d>: Ceriul te-au înţelepţit să grăieşti; acmu vino di te bagă înlăuntru bine cu ceealaltă mânăşi-ţi [v:pleacă] capul [a:puţintel] jospentru că tu eşti mai lungu decât mine şi nu pot să legu bine gura sacului.
- [222] Dărăbanul: O, vai de mine, că eu îm strâmbăzu grumazii; numai cum a fi, leagă precum ai zis.
- Bertoldu: În doao – trei ceasuri cel mai multu şi să alege.Iată că te-am legat, şezi cu linişte şi nu mai grăi nimică.
- Dărăbanul: Eu n-oi mai grăi nimică, dar razămă-mă de părete că a şădea aşa mă tem că m-oi povedi să cadu.
- Bertold: Iată că te-am răzimat; îndămână îţi este?
- Dărăbanul: [a:Foarte] îndămâ<nă> este.
- Bertoldu: Acmu taci şi caută de chiverniseşte treaba cum trebuie.
- Dărăbanul: Eu n-oi mai grăi, dar şi tu şez deoparte tăcându // doară a veni mireasa.
- Bertoldu, daca au pus Bertoldu pe nebunul dărăban în sac, au socotit îndată să fugă, să nu mai aştepte grindina ce era să cadă pre dânsul a doao zi.Şi, de vreme <că> trebuie să treacă pin casăle împărăteşti, au pus ureache de multe ori, ascultându de s-a <a>uzi de ceva; şi, neauzindu pe niminea într-acele cămări, pentru că să afla toţ dormindu în somnul cel dintâiu, [v:au deşchisu] uşa [p:] [a:încet] , încet a cămării aceiice au fost el închisu şi au ieşit în curte şi de acolo în cămară unde dormiia împărăteasa; şi, apropiindu-să la patul ei, au văzut că ea dormiia, dar au socotit să-i facă un meşterşugu; şi, apucându una din hainele ei, s-au îmbrăcat ca o muiare şi aşa îmbrăcat ca o muiere au purcesu pin celelalte casă, unde dormiia roabele; şi, fiindu că găsisă toate cheile tuturor uşilor supt perina împărăteasei, au deşchis el toate porţile cu bună socoteală şi au ieşit afară de poartă.Şi de vreme că într-acea [223] noapte să can teme să nu-i ia / urma să-l găsească, dar el ca un tălpiz au încălţat papucii lui îndărăt atâta ca când era să să arăte că s-au dus, dar să vede urma că au venit, şi aşa umblându încoace şi încolea până ş-au pierdut urma şi la cea di pe urmă s-au ascunsu într-un cuptior ce era pustiiu dinapoia zidului.
- Împărăteasa, negăsându haina, au dat vine pe dărăbanu, cum că el au furat, şi, socotindu că grăiaşte cu Bertoldu, ea grăia cu dărăbanul.Daca s-au făcut zioa, au venit roabele să îmbrace pe împărăteasa şi, negăsind haina aceaea care de cu sara o scosese ca să o îmbrace împărăteasa s-au mirat şi s-au spăimântat; apoi împărăteasa au făcut de i-au scos altă haină şi s-au sculat cu totul mânioasă şi îndată s-au dus în cămara aceea unde lăsasă pe Bertoldu în sac şi, nevăzând pecetea care sângură ea au pus, au întrat în pripus cum că dărăbanul este acela ce au furat haina // şi au fugit; şi au pus mare jurământ că îndată cum l-a găsi să-l spânzure; iară mai la urmă s-au apropiiat lângă sac zicând: “Cum îţi mai easte acum?Tot în fandasiia cea dintâiu te afli?”
- Dărăbanul: Ba nu, Măriia ta, încă mă aflu aice aşteptânduca [v:să o iau] mai [a:curându] .
- Împărăteasa: Ce vei tu să iei?Vreo dohtorie?
- Dărăbanul: Pusu-aţi la căi ca să nu mai pricinuiască?
- Împărăteasa: Am face de n-a fi pricină.
- [224] Dărăbanul:Cu cât mai [a:curându] mi- [v:ţi isprăvi] , atâta ai cunoaşte mai mult dar şi hatâr.
- Împărăteasa: Fără întârzâiere vei rămânea cu mare mângâiere.
- Dărăbanul: Nu văd ceasul întru carile să ia acea bucurie; dar faceţi ca ea să fie aice mai în grabă.
- Împărăteasa: / Zicu-ţi că fără zăhavă te vom aduce la starea ce ţi s-au gătit, numai aşteaptă cu bucurie.
- Dărăbanul: Măcar că s-au hotărât ca să vie ea într-această cămară şi să mă cunun fără lumină şi eu să ieu cele 2000 de galbeni şi apoi, dacă m-oi cununa, ce-a vrea ea să facă, adecă să mă duc eu la casa ei, dar faceţi ca să margă ea la casa mea şi să fac eu ce voiu vrea.
- <Împărăteasa>: Ce grăiaşte acest mojic de mireasă şi de galbeni?Ia [v:scoateţi] -l [a:puţintel] din sac afarăca să-l vădu la faţă.
- Dacă au scosu pe dărăban din sac şi l-au văzut împărăteasa că nu-i Bertoldu, s-au mira şi, rămâindu înspăimântată, i-au zis: “Cine te-au băgat înlăuntrul sacului, o ticăloasă?”.
- Dărăbanul: Acela ce era hotărât să fie mire şi, neplăcându-i aceea ce era să-i daţi, mi-au lăsat mie acest noroc pentru care faceţica [v:să vie] mireasa şi galbenii mai [a:curând] pentru că eu aştept.//
- Împărăteasa: Ce mireasă şi ce galbeni zici tu? [v:Grăieşte] mai [a:lămurit] să-ţi înţelegu.
- Dărăbanul: Mireasa aceaea ce eraţi să daţi ţăranului aceluia dimpreună cu 2000 de galbeni zăstre.
- Împărăteasa: Pe semne, te-au făcut şi pe tine ca să [225] înţelegi aceste lucruri.
- Dărăbanul: Spusă-ţi cum că acela mi-au zis din multa înţelepciune ce are şi m-au pus într-acestu sacu anume; pentru aceeaşi el au fugit; numai să facem aşezare de tocmală şi să facem şi scrisoare.
- Împărăteasa: Acmu degrabă oi face de or veni galbenii pentru care fii gata că să-i priimeşti, pentru că eu voiu să se facă scrisoare pe spatile tale.
- Dărăbanul: Eu pentru aceea sântu aice şi un ceas îm pare o mie de ani până voiu vedea şi să număr.Dară să ştiţi, îi ceiu cu cumpăna şi încă să fie / mari şi grei.
- Împărăteasa:Tu [v:vei număra] [a:întâiu] şi de n-or veni în cumpănă, oi poronci să să schimbe şi cu această mijlocire îi începe a-i număra şi cei ce ţ-a părea că-s uşori spune să-ţi dea alţii mai grei.
- Şi aşa, după voroava, s-au şi arătat patru din slugile împărăteasei, câte un băţi a mână şa fieştecare.Şi îndată au început a bate pe ticălosul dărăban, carele gândiia că cade atâta grindină peste dânsul, au început a să văita şi a să ruga, dară nimică n-au folosit,că l- [v:au lăsat] mai <mult> [a:mortu] şi nu s-au îndestulat cu atâta, ce încă împărăteasa au poroncit de l-au pus iarăşi în sac şi legându-l l-au aruncat în apă de l-au înecat.Şi aşa acel ticălos şi rău norocit dărăban au tras galbenii cu cumpăna şi în loc ce aştepta să se însoare, el s-au lipsit de viaţă.
- BERTOLD ŞADE ASCUNSU ÎN CUPTORIU
- Iară împărăteasa au poroncit să-l caute în toate părţile.//
- Daca au înecatu pe ticălosul dărăbanu, au făcut mare [226] cercetare ca să găsască pe Bertoldu, dar pentru urmele lui cele întoarsă îndărăptu nu putea cunoaşte cum că el au ieşit din curte afară, iară împărăteasa au poroncit să-l caute în toate părţile cu gându hotărât cum l-a găsi să-l spânzure, fiindu că era ei mare ciudă pentru luarea hainei şi prăpădirea dărăbanului.
- BERTOLDU SĂ VĂDEAŞTE DE O BABĂ CĂ EASTE ÎN CUPTORIU ŞI SĂ VESTEAŞTE PESTE TOT TÂRGUL CĂ EASTE ÎMPĂRĂTEASA ÎN CUPTORIU
- Şăzându ticălosul Bertoldu în cuptoriul acela auziia toate şi au început a tremura de frica morţii, căindu-să di ce s-au dus la acea curte şi nu îndrăznea a ieşi afară ca să nu-l prindă.Ştiindu că împărăteasa socoteşte rău pentru dânsul şi mai vârtos că-i făcusă acea poznă cu luare hainei şi cu dărăbanulsă [a:foarte] [v:temea] să nu-l spânzure; dar fiindu că el era îmbrăcat cu / acea haină a împărăteasăi şi fiindu el că era lungă şi netrăgându-o toată înlăuntrulu cuptoriului au fost rămas o bucată şi după rea întâmplare lui au trecut pe acolo o babă aproape de cuptoriu, care cunoscându că easte aceea o margine de haina împărăteasei, au socotit cu minte ei cum că împărăteasa să fie închisă într-acel cuptoriu, care ducându-să la o vecină a ei i-au spus că împărăteasa este într-acel cuptor şi ducându-să amândoao, baba şi acea vecină a ei, au văzut acea haină şi cunoscându-o au spus şi altiia.Şi [227] aşa, din mână în mână, încă n-au trecut 2-3 ceasuri şi s-au împlut tot oraşul cum că împărăteasa este într-acel cuptoriu ce era denapoia zidului cetăţii, de care înştiinţindu-să împăratul de această veste noo au socotit că Bertoldu să fi adus pe împărăteasa într-acel cuptoriu pentru că-l cunoscusă atâta de tălpiz, cât // au crezut că a pute face una ca aceaea, că mai vârtos că cele trecute vicleşugurile lui îi întăriia prepusul acela.
- Şi sculându-să împăratul îndată s-au dus în cămara împărătesei şi au găsit-o turburată de mânioasă şi înştiinţindu-să de la dânsa pentru pricina hainei, apoi s-au dus singur la acel cuptoriu şi căutându într-însul au văzut pe Bertoldu înfăşurat într-acea haină a împărăteasăi şi îndată a poroncit şi l-au tras afară, înfricoşindu-l cu moarte.
- Şi aşa, săracul, s-au dezbrăcat de acea haină împărătească şi au rămas iar cu cele rupte ai lui şi, osăbit de grozăvie chipului lui, i să şi încenuşasă musteţile şi feţişoara într-acel cuptoriu şi-ţi părea că cu adăvărat că easte un diavol ieşit acmu din iad.Şi ieşindu Bertoldu din cuptor afară, oar împăratul cu totul fiindu mânios i-au zis: “Cu toate aceste te-am prinsu la mână, mujicule făr de lege, şiîntr-această dată [v:ştiu] / [p:cu] [a:adevărat] că nu-i mai fugi,doară de-ai fi [a:sângur] diavolul.
- Bertoldu: Cine este să nu între şi cine este să nu să pocăiască.
- Împăratul: Cine face ceea ce nu să <cuvine> cade în vina aceaea ce nu gândeaşte.
- [228] Bertoldu: Cine umblă nu cade şi cine cadenu [v:să scoală] [a:curat] .
- Împăratul: Cine râde vinerea plânge duminica.
- Bertoldu: Iartă pre cel vinovat spâzurătorii şi apoi iară te va spânzura pe tine.
- Împăratul: Între carne şi între unghie o niminea să nu să împungă.Bertoldu: Cel ce este lipsit easte şi în pripus.
- Împăratul: Limba oasă n-are şi oasă zdrobeşte.
- Bertoldu: Adevărul trebuie să fie deasupra peste toate.
- Împăratul: // Dar pentru adăvăr tace cineva vreodată?
- Bertoldu: Cui îi easte voia să nu-l grăiască trebuie să nu-l facă.
- Împăratu: Cine să îmbracă în haină streină degrabă să şi dezbracă.
- Bertoldu: Mai bine este să dai lâna decât oaia.
- Împăratul: Păcatul vechiu aduce osândă noao.
- Bertoldu: Cine să pişă limpede cacă pe doftoru.
- Împăratulu:A-ş freca cineva mânile pare [a:rău] şi păduchilor.
- Bertoldu:A-ş freca cineva picioarele pare [a:rău] şi celor ce s-au luat din furcile spânzurătorii.
- Împăratul: [p:Peste] [a:puţin] şi tot tu [v:vei fi] unul de aceia.
- Bertoldu: Mai bine orbu decât fărmăcătoriu.
- Împăratul: Vino să lăsăm aceste întrebări şi răspunsuri la o parte, o, tu, cavalerule al dreptăţii, şi voi, slugilor, / [229] apucaţi pe acest de-l spânzuraţi de un copaciu şi nu mai daţi ascultare cuvintelor lui, că acesta este un mujic varvar şi făr de leage, care are pe diavolul în inima lui, că crezi că într-o zi m-a face de mi-oi pune capul după cum am mai zis.Ci nu zăboviţi.
- Bertoldu: Un lucru ce să face în grabă niciodată nu este bun.
- Împăratul: [a:Foarte] [a:greu] [v:au stătut] strâmbătatece ai făcut împărătesei.
- Bertoldu: Cel ce are mai puţină dre<p>tate [v:strigă] mai [a:tare] .Lasă-mă încai să-mi spuiu dreptatea mea.
- Împăratul:De trei ori [v:merge] cineva [a:călare] , iară tu ai făcut acmu a patra oară, care au stătut de mare scandală.
- Bertoldu: Pentru ce grăieşti adăvărul, voiu să pieiu.Rogu-mă dar nu fi atâta de nemilostiv asupra mea.
- Împăratul: Tu ştii foarte bine ce zici la paramei.Ascultă: “Prăveşte, taci dacă vei să trăieşti cu pace” şi // “cine pofteşte binele domniei pofteşte şi binele domnului”.Nu mai sta aicea să mă mai asurzeşti, că cu cât te rogi mai mult, cu atâta îţi lepezi cuvintele în zădar şi chisezi apa şi-ţi perzi osteneala.
- STRIGAREA LUI BERTOLDU PENTRU HOTĂRÂREA CE AU DAT ÎMPĂRATUL ASUPRA LUI
- Bertoldu:La paramei [v:grăieşte] [a:adevărat] zicându: “Ori slujaşte ca o slugă, ori fugi ca un cerbu”, că cerbul cu cerbii niciodată nu-şi scoate ochii şi fraţii să pare că-l aduce pe [230] frate până la spânzurătoare, dar nu-l spânzură.Pentru acesta nu tot ci străluceşte este aur.Numai cine nu face nu greşaşte.Cuvântul grăit este peatră aruncată care nu este cu putinţă a să mai întoarce înapoi.Şi ori de cine de o râvnă este pricină de moarte ca o mii de muşte, dar aceasta îm râde gura cându îmblă briciul pe suptu dânsa; numai cu toate aceste mai bun este un drum cu slobozănie decât zăce litre / de aur cu robie, pentru că la cea de pre urmă lupul nu mănâncă pe lupu.Pentru aceea corbul, <că> au cântat, au perdut din gură caşul, pe cum am făcut şi eu, că cântându am venit în gura morţii şi nu-mi pot scoate aripile înţălepciunii pentru că împăratul acmu au dat răspu<n>su cu hotaru şi cuvântul lui nu mai poate întoarce înapoi, măcar că să zice că cine poate să facă poate să şi desfacă,mai [a:vârtos] un împărat ce este stăpânirea a mână.
- VICLEŞUGUL LUI BERTOLDU CEL MAI DE PRE URMĂ CA SĂ SCAPE DE MOARTE
- -Vino, Bertolde, aicea.Ţi să cade să faci o inimă de leu şi să arăţi vitejiia sufletului tău la această tâmplare, de vreme că atâta ţine durerea cât zăboveşte moarte.Şi aceea ce nu să poate vinde trebuie să să dăruiască.
- -Iată-mă-s, o, împărate, gata ca să urmez la toate, ori la câte-m vei poronci.Dar mai nainte până a nu muri, eu poftescu un dar de la tine.Şi aceasta să va chema darul cel mai de pre urmă care me-i face.
- Împăratul: // Iată-mă-s şi eu gata ca să fac aceea ce pofteşti, numai spune degrabă, că eu m-am supărat de minciunile tale.
- Bertoldu: Poronceaşte, rogu-mă, acestor slugi ale tale să nu mă spânzure până voiu găsi eu un pom frumos care mi-a plăcea şi apoi voiu muri mulţămit.
- Împăratul: Acest dar să-ţi fie făcut dupe pofta ta.Dar luaţi-l degrabă şi nu-l spânzuraţi până nu-ş va găsi el un pom care i-a plăcea.Mai cere şi alta de la mine să-ţi dau.
- Bertoldu: Alta nu ceiu şi [a:foarte] [v:mulţămescu] pentru aceasta.
- Împăratul: Cale bună, Bertolde!Aibi răbdare întru această dată.
- BERTOLDU NU GĂSEŞTE POM, NICI COPACI SĂ-I PLACĂ, IARĂ SLUGILE ÎMPĂRATULUI, SUPĂRÂNDU-SĂ, L-AU LĂSAT
- Împăratul n-au înţăles pricina lui Bertoldu, iară slugile lui, luându-l, l-au dus într-o pădure cu feliu de feliu de copaci şi pomi şi acolo nu i-au fost nici unul pe plăceare.Apoi de acolo l-au dus prin / toate pădurile Italiei şi nicidecum n-au putut găsi nici un copaci, nici pom, nici butuc ca să-i fie după plăceare.Dar acele slugi, fiindu că s-au supărat de multa umblare şi cunoscându tălpijicul lui, l-au dezlegat şi l-au slobozit.Şi daca s-au întorsu la împăratul, i-au spus toate, carele auzindu s-au mirat de a lui mare pricepere şi înaltă minte, socotindu-l un mare înţăleptu.
- ÎMPĂRATUL TRIMITE IAR SĂCAUTE PE BERTOLDU ŞI, DACĂ L-AU AFLAT, S-AU DUS SINGUR ÎMPĂRATUL ACOLO UNDE ERA ŞI CU MULTĂ RUGĂMINTE ŞI CU MULTE DARURI L-AU FĂCUT SĂ SĂ ÎNTOARCĂ IARĂ LA CURTE
- Daca au trecut mânie împăratului, au trimis iară să caute pe Bertoldu.Şi daca s-au aflat au făcut de l-au rugat ca să se întoarcă iară la curte, hotărându-i că toate greşalele îi sântu iertate.Iară el au trimes să-i spuie că bucatele încălzâte al doilea şi dragoste întoarsă nu sântu bune şi cum că nu sântu galbeni ca să plătească slobozenie.Iară împăratul, văzând aşa, s-au dus sângur la dânsul şi l-au rugat şi l-au poftit atâta, cât la cea mai // de pre urmă, măcar că peste voia lui era, dar l-au adus la curte şi au făcut şi pe împărăteasa de i-au iertat toate.Şi încă au făcut de şădea pururea aproape lângă dânsul şi nu făcea nici u <n> lucru făr de sfatul lui Bertoldu.
- Şi aşa, aflându-să el în curte, toate lucrurile mergea din bine la mai bine, numai fiindcă el era deprinsu a mânca bucate proaste, ţărăneşti şi roduri sălbatice.Îndată cum au început a mânca de acele bucate bune, împărăteşti, s-au foarte bolnăvit de moarte, cu mare mâhnire împăratului şi împărăteasei, care după moarte, cu mare mâhnire împăratului şi împărăteasei, care după moarte lui au trăit o viaţă rea şi nenorocită.
- MOARTEA LUI BERTOLDU ŞI ÎNGROPAREA LUI
- Doftorii, necunoscând firea lui Bertold, i-a făcut doftorie de carea făcea boierilor şi cavalerilor curţii împărăteşti.Dar el, cunoscându-ş firea lui, să ruga să aducă o oală de fasoale cu ceapă şi napi copţi în spuză, pentru că el ştiia că cu acestu feliu de bucate să doftoriia, iară doftorii n-au vrut nici o dată să-i dea de acele şi aşa ş-au săvârşit viaţa lui acela carele au stătu alt Ezop de înţelep/tu şi mai vârtos un Iraclie.
- Şi l-au plânsu toată curte; şi împăratul au plânsu şi l-au îngropat cu mare cinste.Iară doftorii aceia s-au căit că nu i-au dat ce poftiia şi au cunoscut că el au murit pentru că nu i-au mulţămit firea lui cu de acele bucate.Iară împăratul, pentru vecinica pomenirea acestui mare om, au poroncit de au scris pe mormântul lui cu slove de aur aceste stihuri de chipul îngropării lui şi au mai făcut de s-au îmbrăcat toată curtea lui cu haine negre ca când ar fi murit cel <mai> mare om al curţii împărăteşti.
- STIHURILE CE S-AU SCRIS CU SLOAVE DE AUR PE PEATRA MORMÂNTULUI <LUI> BERTOLDU
- Aice, întru acest întunecat <mormânt> odihneşte un ţăran grozav la chip,care de om sau mai [a:vârtos] de ursu [v:vom zice] că era obrazul,dar atâta de mare minte purta [a:foarte] [234] înaltăcare pe fire şi pe lume au făcut de s-au cutremurat.Acela, trăindu, Bertoldu să numiia.Cu mare dar la împăratul şi cu înfricoşată durere au murit pentru că n-au putut mânca napi şi fasole.//
- ÎNVĂŢĂTURILE LUI BERTOLD PÂNĂ A NU MURI
- Cine este deprins cu napi să nu mănâ<n>ce carne.
- Cine este deprinsu cu sapa să nu să apuce de suliţă.
- Cine este deprinsu la ţară să nu margă la oraşu.
- Cine stăpâneşte pofta lui este mare capitan.
- Cine să înnoieşte în toate zilile cu straie noo totdeauna cu croitor.
- Cine lasă treaba lui şi face <a> altuia strein are puţintică minte.
- Cine va să dea zioa bună tuturor degrabă i să rupe cuşma.
- Cine bate pe muiare îndeamnă pe măgiaş a mormăi.
- Cine-ş socoteaşte stare lui nu va sărăci curându.
- Cine scarpină râia altuia scorneşte pe ai lui.
- Cine dăruiaşte în pădure trebuie să-ş stăpânească cuvântul în oraş.
- Cine să teme de vrabii să nu samene mălaiu.
- Cine face ca ariciul şade pururea închis în casa lui.
- Cine merge pe drum să-şi ia pâne în disagi şi toiag în mână.
- Cine crede visul îşi pune mintea în nori.
- [235] Cine pune nădejde pe pământ să depărtează de ceriu.
- Cine este leneşi să nu margă la masă./
- Cine sfătuieşte în loc să-ţi ajute nu-ţi easte prietin bun.
- Cine bate căţeaoa goneaşte pe câne.
- Cine să asamănă furnicăi vara nu să împrumutează iarna de pâne.
- Cine aruncă peatra în sus să întoarce şi-l loveşte în cap.
- Cine merge la joc şi a juca nu ştie iesă ocărât.
- BERTOLDU FACE DIATĂ MICĂ LA PRIETENII SĂI
- De vreme că voiu [v:să-m fac] o [a:foarte] mică diată atâta pentru a me mulţămită, cât şi pentru alor miei prieteni, cărora eu mă aflu dator, şi aşa tu, chir Ţerfolie, fiindu rugat de mine ca să scrii această diată a cei dintâiu şi a cei de pe urmă voii mele.
- Lasu meşterului Bartol ţiiavatin, adică cârpitoriului de <papuci>, papucii mei cei cu patru tălpi şi optu bani pentru că m-au fost iubit, că de multe ori îm da sula de-mi cârpiem papucii şi-m făcea şi alte trebuinţă ale mele.
- Mai lau meşterului Amvrosou, împodobitoriul curţii zece bani, că de multe ori mi-au adus croitoriul de mi-au cârpit izmenele şi pentru // alte slujbe ce mi-au făcut.
- Mai la<s>u moşului Savuc, grădinariul, pălăriia mea cea de paie pentru că mi-au o dat o legătură de praj di dimineaţă [236] ca să-m fac stomah bun şi ca să-m tocmăscu pohta mâncării.
- Mai lasu meşterului Aligret Canaver cureaoa mea cea lungă şi punguţa mea pentru că-m umple totdeauna cana cu vin şi altă slujbă.
- Mai las meşterului Martin, bucătariul, cuţitul mieu cu teaca, pentru că uniori îm cocea napi în spuză şi-m făcea bucata de fasole cu ceapă, bucate care îm folosea la firea mea mai multu decât turturii şi prepeliţii pâne.
- Mai lasu mătuşii mele Pandorii mendiraşul meu pe care dormiiam şi trei coţi de pânză, pentru că de multe ori îmi spăla blidul meu şi-m ţinea curată alte vasă ce mai avem.
- Şi încă când am venit aicea jos ca să nu fiu flămând am lăsat pe muiare mea Marcolfa cu un copil, anume / Bertoldin, carele easte de zăce ani, numai n-am lăsat să cunoască u<n>de mă aflu, ca să nu vie după mine, fiindcă n-au musteţi, mai vârtos că avem şi oarecâteva dobitoace şi a<l>te câte oarece.
- Las pe Marcofana doamnă şi stăpână peste ale mele, până cându a agiunge copilul de a fi de 25 ani şi apoi voiu să fie el sângur stăpân peste toate, dar cu acestu scopos: de să va întâmpla să ia muieri, să nu poftească niciodată a să pune cu cei mai mari decât dânsul.
- Vezi să nu şuguiască cu domnii sau cu boierii cei mari.
- Să nu păgubască întru nimică pe vecinul său.
- [237] Să mănânce cât are şi să lucreză cât poate.
- Să nu ia sfat de la omul cu nărav rău.
- Să nu să lasă să-l dohtorească doftorii bolnavi.
- Să nu ia sânge, nici să se lasă bărbierilor la care îi tremură mâna.
- Să plătească unde va fi datoriu.
- Să fie deşteptat la lucrurile lui.
- Să nu să puie cu cei ce nu sântu de potrivă.
- Să nu facă neguţătorie cu lucrul ce nu-l cunoaşte // şi peste toate aceste să fie mulţămit cu stare ce să află şi să nu poftească mai mult şi să socotească că de multe ori merge melul înainte oii, adecă cum că moarte are lopată în mână şi putearea a omorî atâta pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, pentru că, daca va socoti aceste toate, nu i să va întâmpla niciodată pricină de pagubă, ci va fi norocit şi a da sfârşit bun.
- Şi fiindu că nu mi s-au tâmplat a le găsi nimică altă la moarte mea, de vreme că niciodată n-am vrut să priimescu nimică de la împărat, carele nu lipsiia a mă sili cu daruri să priimescu de la dânsul inele de mult preţi, haine, bani, cai şi alte multe daruri, pentru că am socotit <că> cu aceste bogăţii n-aşi fi avut odihnă niciodată: o mie de răutăţi pentr carile aşi fi fost urât de toţi; însă din pricina bogăţiii mulţi s-au înşelat şi cu rea moarte au murit, da’ eu sint / mulţămit să moriu săracu şi ştiu că eu n-am deprins a fce zavistie cu [238] împăratul mieu,ci pururea [v:l-am sfătuit] [a:dreptu] şi cu credinţă la toate lucrurile carele el sângur mă chema, [v:grăindu] -m [a:slobod] precum l-am cunoscut eu, iară nu într-alt chip.
- Şi pentru ca să arăt la acest de pre urmă sfârşit al meu dragoste ce am avut şi o am spră dânsul, îi lasu aceste puţine învăţături pentru carele nu să va smeri cu necinstea pentru că le-a priimit.Şi păzându-le toate dimpreună, măcar că iesu din gura unui ţăran făr de pricepere, carele sântu aceste:
- Să ţii cumpăna dreptăţii atâta pentru cei bogaţi, cât şi pentru cei săraci.
- Să faci mare cercetare la judecăţi, apoi să se pedepsască.
- Să nu hotărească nici o judecată cându a fi mânios.//
- Să fie voitoriu de bine spre norodul lui.
- Să cinstească pe cei buni şi cu fapte bune.
- Să pedepsească pe cei răi şi vinovaţi.
- Să gonească pe zavistnici şi pe cei neînvăţaţi şi limbele cele rălecare [v:pun] foc mai [a:vârtos] în casăle împăraţilor.
- Să nu îngreuiază pe supuşii lui.
- Să caute dreptate văduvelor şi a săracilor şi să răspunză la dreptatea lor.
- Să hotărască judecăţile şi să potoale sfăzile şi să nu lasă să se batjocorească săracii carele judecă, nici să-i facă să alerge în sus şi în jos pe uliţile târgului şi pe treptile scărilor boiereşti toată zioa.
- Pentru că păzând aceste puţintele aduceri-aminte va trăi bucurându-să şi mulţămit va fi de la toţi în loc de bun / stăpân şi dreptu.Şi aice sfârşescu.
- [239] Dacă au auzit împăratul diata şi bunile învăţături ce i-au lăsat, n-au putut să facă într-alt chip făr de cât i-au căutat a plânge vărsându lacrămi, socotindu acea mare înţelepciune ce lăcuia într-însul şi dragoste şi credinţa ce-i aduce în viaţa lui şi după moartea lui.Iară după aceasta au dăruit Cărţăfolios ducate cincizeci şi l-au trimes cu mare cinste.Şi precum marele Alecsandru au păzit între cele mai de mult preţi odoară Iliada lui Omir, într-acestu chipu şi împăratul au păzit diata lui Bertoldu între cele mai de cinste a lui lucruri.Apoi pre urmă au făcut mare // cercetare ca să afle pe copilul lui Bertoldu, anume Bertoldin şi pe Marcolfa, maică-sa, şi să-i aducă în oraşi fiindcă cu tot chipul poftiia împăratul a să afla lângă dânsul întru pomenirea lui Bertoldu şi aşa au trimis o samă de cavaleri ca să-i caute pintr-acei morţi şi <în> pădurile ce era acolo mai aproape, poroncindu-le împăratul ca numai să facă mijlocire să-i afle, iară neaflând nici să să mai întoarcă la împăratul.Şi aşa, mergându acei trimişi şi căutând cu mare epistemie, i-au găsit şi i-au adus, iar ce viaţă au rămas urmându ei veţi înţelege dintr-altă dată, lăsându-vă cu zile bune şi cu viaţă îndelungată şi să fiţi sănătoşi întru toate zilele vieţii voastre.
- Sfârşitul lui Bertoldu
Bertoldo
1774
1774
- [ 99 ] 1 DE-NCEPUTUL LUMIEEI DENTÎIU.Suflet tinăiubi avuţie socoteaşte şi pururea o pohteaşte, iară tu, suflet împărătesc, de pururea însetoşezi cu mentea, ca să afli învăţătura cărţilor şi dentr-înse cu dulceaţă să te { 4v} adăpi şi întrebi să ştii -carii [v:au domnit] [p:] [a:dentâiu] şi pînă unde au ajuns, şi cum au împărăţit, şi cîţi ani.Noi vom lua acest greu, să-i şi cu preaget.Ca darurile tale iale ne răcoresc sudorile noastre.Mulţi se-au nevoit de-au scris aii şi i-au chibzuit să spue adevăr, şi unul cu alt nu ş-au sămănat.Iată şi noi, de cît ne iaste putearea, spunem cu adevăr.Începutul lu Dumnezeu, ce fu făcătoriu desăvîrşit lumiei { 5r} [p:] [a:Dentâiu] [v:făcu] ceriu fără steale, numai cu cuvîntu-l feace, şi-l frîmseţă Dumnezeu cu frîmseaţea lui.Pămîntul iară era nepodobit că era coperit cu-ntunearecul.Deci străluci lumină şi fugi întunearecul, şi se arătă pămîntul.Şi trecu zua dentîiu.A doua zi - Lumină şi a doa zi, şi făcu şi al doile ceriu, şi-i puse nume Dumnezeu cel ce-l feace.Atunce împărţi apa, una o sui sus, alta jos, în sînurile pămînutului, şi puse { 5v} între iale ceriul, ca un păreate vîrtos.A treia zi - Străluci şi a treia zi.Atunce tocmi iazerele şi izvoarăle şi văile şi munţii şi pietrile, vîrtoapele, codrii, [ 100 ] pădurile, dumbrăvile, pomii, erbile, sămănăturile, leguminle, florile şi toată frîmseaţea pămîntului.A patra zi - Lumină şi a patra zi.Începu a podobi ceriul cu steale şi cu luceaferi, cu soarele şi cu luna, de se întrec una cu altă, întru lauda cui { 6r} le-au fapt şi să cunoască osmenii vremile ailor.Puse pre Cron mai sus, al doile Zevs şi al treile Aris, al patrule Soarele, de luminează lumiei, al cincile Afrodit, al şasele Ermia, şi Luna mai jos şi [v:îmblă] [a:nepărăsit] , după zisa lui Dumnezeu, careaş în rîndul ei.A cincea zi - Deci pînă a cincea zi nu era pre pămînt nice o vită, nice într-apă, nice în văzduh a zbura.Şi zise Dumnezeu apelor de feaceră peşti de tot fealiul, să le fie { 6v} sufletul şi hrana dentr-apă, şi dentr-apă eşi şi rodul paserilor ce zboară, iară den pămînt toate dobitoacele şi fierile, gadinele şi toate gînganiile, cîte îmblă pre pămînt.A şasea zi - Feace Dumnezeu raiul, cu toate pomeatele şi cu frumoase mirizmă şi cu dulceaţă desfătată, cu învăţătura sfinţiei lui.Şi în mijlocul raiului răsădi Dumnezeu pom de preceput ce iaste bine şi rău şi apă curătoare în mijlocul { 7r} raiului, de udă pomeţii, şi de acolo să împart în patru, de es în lume, anume Gheon şi Nilul şi Efratul şi Tigr.Făcu Dumnezeu omul cu mîna lui, de lut, [a:desăvîrşitu] -l [v:feace] , cu suflet viu, şi-i dărui minte slobodă şi prcepătoare, pre chipul obrazului său, şi-l puse să se sălăşluiască în Edem, unde e hrană de raiu.Şi fu altă lume, lume cu înţelepciune deplină şi-l învăţă cu tot binele raiului să se îndulcească, iară de pomul { 7v} preceputului să se ferească, nice cu mîna să se atîngă.Atunce aduse Dumnezeu cătră Adam toate vitele şi toate fierile şi gadinile, cîte îmblă pre pămînt, şi toate paserile, cîte zboară de pre pămînt în sus, de se închinară lu Adam, ca nişte robi domnu-său.Şi le puse nume Adam tuturora, căriiaş pre podoaba ei, că pînă aciia răutăţi hitleane în inima lui nu era.[ 101 ] Adurmi Adam somnul cel amar, începătura căderiei, { 8r} şi să atinse Ziditoriul cătră coastele lui şi luo os de-i feace soţ.Şi se deşteptă Adam de o văzu, şi-i zise Evva, ce se chiamă viaţă, iar Adam să chiamă pămînt roşu.A şaptea zi - Dumnezeu, deaca săvîrşi toae lucrurile bune ale lui, a şaptea zi odihni de toate şi le puse leage lor, de le zise: "O, doi întîiu născuţi den pămînt şi ai raiului viiatnici, aceaste toae sînt aduse pentru treaba voastră!De toate să vă îndulciţi cu saţiu, { 8v} numai ce vă feriţi de pomul preceputului, că în ceas ce veri mînca, [p:cu] [a:amar] [v:veţ muri] ; iară de vă veţi feri, viaţa viaţă nesfîrşită fără grije veţ moşteni!" Iară ei să spăreară de cuvînt şi să feriia de acel pom ca de un vrăjmaş.Iară diavolul văzu viiaţa lor într-atîta bine în raiu, ca îngerii.Ce nu putu răbda, ce aruncă urgie spr-inşii cu pizmă şi-ş află hitleniia lui şarpele ca un vas, de se apropie de aromi pre strămoaşa, de-i arătă poamele frumoase { 9r} la vedeare şi dulci la gustare.Şi [v:minţi] [a:întîiu] de-i şopti: "Mîncaţi zise, că veţi fi ca Dumnezeu, de veţi şti binele şi răul!" Iară deaca auzi aceastea Evva, numai cît se protivi sfatul şarpelui, ce fu învăţat de Satana.Deci gustă şi deade şi lu Adam de mîncă.Iară numai cît se văzură goli, şi se ruşinară unul de alt.O, amarnică neascultare!O, năprasnică cădeare!Că învăţătura a preaînălţatului Dumnezeu ziditoriul nu au ascultat, iară { 9v} sfatul celui îngr ăzut au luat.De-aciia-şi acoperiră ruşinea cu frunze şi se ascunseră supt desime de turteale.Iară Dumnezeu ştiu aceastea şi-i ponoslui pentru neascultarea lor.Şi-i scoase din raiu, de-i pedepsi cu ostenit şi cu ghimpi ce împung, şi cu trudă, şi cu durori să se hrănească, şi cu sudori să lucreaze pămîntul, şi Evva grijă bărbatului-şi şi greul născutului să-l poarte.Şi-i învăscu în piei de trup, de { 10r} lăcuia înaintea raiului şi [v:plîngea] [a:nemîngîiat] .De-aciia-ş cunoscu muiarea şi născu pre Avel şi pre Cain.De atunce întră zavistiia în lume, că se sculă Cain de ucise pre frate-său Avel.De-aciia se înmulţiră oamenii [ 102 ] pre pămînt, împreună cu răotăţile.Şi trăi Adam 230 de ai, iară născu şi pre Sith; iară de tot trăi Adam 932. Sith găsi de numele lui Dumnezeu şi puse nume stealelor, şi toată filosofiia.Şi născu pre Enos, şi trăi { 10v} de tot 912 ai.Enos născu pre Cainan şi trăi 905 ai.Cainan născu pre Mathusal şi trăi 715 ai.Şi Mathusal născu pre Maleleil şi trăi 740 ai.Maleleil născu pre Ared şi trăi 895 ai.Ared născu pre Enoh şi trăi 962 ai.Enoh născu pre Matusal şi trăi 690 de ai, şi se mută, nu muri.Matusal născu pre Lameh şi trăi 782. Lameh născu pre Noe şi trăi 755 de ai.Noe, cînd fu de 160 de ai, născu pre Sima şi Hama şi Afeta.{ 11r} Atunce se împlu lumea de răotăţi; uitară pre Dumnezeu, pre cela ce i-au făcut, şi se închina soarelui şi luniei şi stealelor, şi se mestecară în lucruri fără de leage.Numai ce era den ruda lui Sith derept Noe, al doile după Adam, de se feriia de mestecătura cea rea; şi mult [ 103 ] învăţa pre toţi să se părăsească de rău, ce nime nu-l asculta.Deci-l învăţă Dumnezeu să facă corabie, şi o găti.Deci slobozi Dumnezeu sloata ceriului şi se vărsară ploi, de acoperiră { 11v} pămîntul.Noe întră în corabie cu feciorii şi cu nurorile, şi trimise Dumnezeu de ceale de pre pămînt, de toate vitele şi fieri şi paseri, de se aciuară cu nus în corabie.De-aciia înălţă apa corabia şi ei se mîntuiră, iară alalţi toţi se necară.De-nceputul lumiei pînă la potop 2242 de ai.Cînd stătu ploaia şi scăzură apele, eşi Noe den corabie cu toate sufletele şi dihaniile cîte era în corabie, şi iară se deade mulţime { 12r} a toate sufletele.Deci, după potop, Sim născu pe Arfaxad şi trăi 500 de ai.Arfaxad născu pre Cainan şi trăi 420 de ai.Cainan născu pre Salla şi trăi 405 ai.Salla născu pre Ever şi trăi 330 de ani.Ever născu pre Falec şi trăi 133 de ai.Falec născu pre Ragav şi trăi 123 de ai.În zilele lu Falec se-au început stîlpul.2. ÎMPĂRĂŢIIA lui Nevrod.Că se sculă den ruda lui Sim un om, anume Nevrod, şi se puse întîiu domn pre pămînt { 12v} şi zise că apucă cinstea lui Dumnezeu, de o puse spre el, că iaste Dumnezeu.Şi măsură pămîntul şi nevoi oamenii să facă stîlpul.Deci începură a lucra pînă în 40 de ai; totu-l înălţară, puţin [ 104 ] nu ajunse crăgul luniei.Limba le era tot una, şi era puşi 72 de deregători.Deci Dumnezeu le văzu nebuniia şi osteneala în deşert.De-acii le împărţi limbile pre dregători, numai ever ce-ş ţinu limba cu ceata-ş.De la potop pînă la stîlp 600 de ai.{ 13r} De-aciia să răsfirară limbile preste toată lumea.Şi, după stîlp, Ragav născu pre Seruh şi trăi 135 de ai.Acest Seruh începu întîiu a face dumnezeu; deci începură oamenii a să închina bozilor şi uitară cu totul pre Dumnezeu.şi se umplu lumea de răotăţi şi-ş făcea cetăţi, carii unde descăleca ocine şi ţerri, carii pre rudă.Den ruda lui Afet, Troian face Troada; Asurdin, ruda lui Sim, feace Vavilonul, ce se cheamă Asiria; Mesrem, den ruda lui { 13v} Ham, feace Misirul, anume Eghipetul.3. ÎMPĂRĂŢIIA EGHIPETULUI.Deaca se mulţiră limbile pre pămînt, întîiu se sculă împărăţiia de Eghipet şi începură a lua bir de pre la alţii, şi făcea rău mult, războae, jafuri, furtuşaguri, curvii, ucideri.Mai [a:rău] [v:era] că se închina bodzilor; de vrea ijderi cineva ceva pre lume, ei-l făcea că e Dumnezeu şi-l scria icoană, de i se închina.Şi au ţinut împărăţiia eghipteanii 1663 de ai.[ 105 ] îMPĂRĂţIIA ASIRIILOR.{ 14r} Seruh născu pre Nahor şi trăi 137 de ai.Nahor născu pre Thara şi trăi 209 de ai.Thara născu pre Avraam şi trăi 200 de ai.De împărţirea limbilor pînă la Avraam 1072, iară de la Adam pînă la Avraam 3320 de ai.Avraam, cînd fugi de la Avimeleh, împăratul Eghipetului, întru Asiria, atunce să rădică domnul asiriilor, Vil cel mare şi tare de-l avea şil cinstiia ca pre Dumnezeu; acela dobîndi împărăţiia de la eghipteani.Şi au ţinut împărăţiia asirianii { 14v} 1300 de ai, pînă la Sardanapal.5. ÎMPĂRĂŢIIA LUI SOSTRIE EGHIPTEAN.Multe ţeri şi bărbaţi buni aduse Sostrie şi purcease de îmblă mai toată lumea şi birui; de-aciia nevoiia pre toţi să-i dea bir.Tocma îmblă zeace ai si se întoarse cu multă dobîndă şi obori şi împărăţiia asirilor.Deaca muri Sostrie, iară crescu împărăţiia asiriilor.[ 106 ] Avraam născu pre Isaac, iar Isaac născu pre Iacov; { 15r} Iacov născu pre Levie; Levie născu pre Catha; Catha născu pre Aram; Aram născu pre Moisi.Cînd fu Moisi de 85 de ai, atunce scoase pre ruda ovreiască den robiia lu faraon den Eghipet, şi-i trecu Marea Roşie, cu putearea lu Dumnezeu, pre uscat.Şi au trăit în pustie 40 de ai şi au mîncat mană sfîntă.Den anul dentîiu a lui Avraam pînă cînd au eşit ovreaii den Eghipet 505 ai, iară de la potop 3689. După moartea lui Moisi stătu Isus Naviin, şi-i băgă Dumnezeu în ţara { 15v} ceaea ce le făgăduise lui Avraam.Şi domni 27 de ai; bătrîni, anume judeaţe, 23 de ai; Gothonoil, 40 de ai; Strinie, 50 de ai; Methuaod, 80 de ai; Devora şi Varac, 20 de ai, Strinie, 20 de ai; Madinee, 7 ai; Ghedeon, 40 de ai; Avimeleh, 6 ai; Thola, 20 de ai; Air, 10 ai; Manite, 18 ai; Eftae, 6 ai; Mon, 7 ai; Elom, [ 107 ] 10 ai; Lavdon, 8 ai; Strinie, 40 de ai; Sampson cel tare, 20 de ai; popa Ilia, 20 de ai.De-nceputul lu Samoil cu Saul pînă la David 40 de ai.{ 16r} 6. ÎMPĂRĂŢIIA LUI DAVID.Den eşitul izraililor den Eghipet pînă la David 630 de ai, iară de la Adam 4456 de ai.Şi împărăţi David 40 de ai.Solomon era de 12 ai, cînd stătu împărat; şi făcu besearica Sionului şi împărăţi 40 de ai.De-acii stătu Rovoam.Atunce se adunară toţi izrailii, de-l rugară să le iuşureze mîncăturile ce-i asuprise Solomon.El nu ascultă sfatul bătrînilor, să le ogodească, ce ascultă de { 16 v} tineri, deci mai rău-i întărîtă.Iară ei răspunseră: "Nice tu nu veri domni de acum." i-ş aleaseră pre slugă a lui Solomon, pre nume Ierovoam, de şi-l puseră domn.Şi-l părăsiră 10 rude, numai cît rămase fiiul lui Solomon cu doao rude; şi domni 17 ai.Avia, fiiul lui Rovoam, 6 ai.Asa, 40 de ai.[ 108 ] Iosafat, 20 de ai.Întru zilele acelora au prorocit Ilie şi Ilisei şi Mihei.Ioaram, 8 ai.Ozia, 40 de ai.Pre vreame ce împărăţiia Ozie, { 17r} atunce să rădică, după alţi împăraţi, Senahirem viteazul cu ţara Asiriei şi cu ruda persilor şi mideanii cu oaste mare pre Ierosalim.Şi huliia pre Dumnezeu cu cuvinte reale, iară sfinţiia lui trimise înger den cer, de ucise într-o noapte 185 de mii de oştile lu Senahirem, cele ce ocăriia întîiu pre Dumnezeu, apoi fugiia ca epure, să scape.Deci, după Ozie, el împărăţi Ahav, 17 ai.Gotholia, maica lu Ozie, 7 ai.{ 17v} Ioas, 1 an.Amassia, 29 de ai.Azariia şi Oziia, 12 ai.În zilele acestora au prorocit Iosie, Amos, Isaia, Ionna, Ioil.Ioatham împărăţi 16 ai.Ahaz, 16 ai.Ezechia, 23 de ai.[ 109 ] Manasia, 18 ai.Acesta au făcut Vizantiia veache şi nevoiia oamenii de se închina idolilor.Mon, 12 ai.Iosie, 31 de ai.În zilele acestora au fost prorocit Ieremiia şi Sofronie.Ioahaz, 3 luni.Sedechie, 11 ai.Pre acesta-l orbi Navăhodonosor împărat, cînd răsipi Ierosalimul şi-l duse în Vavilon { 18r} cu robii.De-aciia au împărăţit Navăhodonosor 25 de ai.Şi pentru mîndriia lui-l feace Dumnezeu de au fost porc 7 ai.Valtasar, fiiul său, 11 ai.Acesta îndrăzni cu vasăle beseareciei, de beu cu curvele, şi văzu în vedeare că eşi dentr-un păreate o mînă şi scrise trei cuvinte: "Mani, thekel, fares." [ 110 ] Daniil proroc le spuse "împărţitoriul au numărat viaţa ta şi ţe-au luat împărăţiia." 7. ÎMPĂRĂŢIIA LUI CHIR.De-aciia se sculă den Persida { 18v} Chir cu unchiu-său Darie Mideanul şi sparseră împărăţiia Vavilonului, şi peri rău Valtasar.De-aciia stătu împărat mare pre lume Chir şi au împărăţit 30 de ai.Şi slobozi Chir ovreaii den robie şi-i lăsă să-ş facă cetate în Ierosalim şi în beseareca Sionului, că se umplură atunce 70 de ai de cînd era robiţi.După Chir împărăţi Camvis 7 ai.Darie Istasp, 36 de ai şi multe ostroave şi ţări cu cetăţi dobîndi, şi Anatolia cu { 19r} totul.Acesta Darie iară slobozi izrailii la ocine-ş şi le puse mai mare pe Zorovavel, strenepotul lui David.Şi purceaseră de cinci ori cîte o mie de mii şi 1000 de popi.După Darie stătu Xers.Acesta adună oşti mari, pre apă şi pre uscat, de se lovi cu grecii, şi nu folosi nemică,ce [v:se întoarse] [a:ruşinat] . Şi împărăţi 28 de ai.[ 111 ] Artaxers cu muiarea lui, 41 de ai.Darie Arsihon, 4 ai.Şi alţii s-au orîndit, de s-au mînat de la Chir dentîiu { 19v} pînă la Darie, cel bătut de Alexandru, 230 de ai.Ariavarsam împărăţi 6 ai.8 îMPĂRĂţIIA LUI ALEXANDRU MACHIDON.De la Adam pînă la Alexandru Machidon, 5167 de ai.Acesta obori domniia turcilor şi plecă Indiia, Siriia, Finichiia şi toţi domnii pămîntului şi toţi viteajii lumiei, de la răsărit pînă la apus şi s-au plecat lui.Şi împărăţi de tot 38 de ai şi muri otrăvit în Vavilon.[ 112 ] Şi i se împărţi împărăţiia în 10 părţi - unii { 20r} ţinea Siriia şi Finichiia, alţii Răsăritul şi alţii Apusul.9. ÎMPĂRĂŢIIA LUI POTOLOMEI EPURE.Pre Eghipet şi pre Alexandriia întîiu stătu Potolomei Epure.Acesta se rădică şi pridădi supt mîna lui ţări multe şi pre aceale locuri cu totul şi avu comoară multă.Şi împărăţi 40 de ai.Şi iubiia şi alţii să-i chiiame Potolomei.Iară Potolomei Brata, 38 de ai.Acesta nevoi pre ovreaide [v:scoaseră] cărţile { 20v} lor toate den ovreeşti [a:greceaşte] .[ 113 ] Potolomei Everghet, 25 de ai.Antioh Epifan, 4 ai.Potolomei Filopator, 25 de ai.Potolomei, fiiul lui, 20 de ai.Potolomei Fusco, 17 ai.Potolomei Alexandru, 10 ai.Potolomei, frate-său, 8 ai.Potolomei Dionis, 30 de ai.Potolomei Patr, 22 de ai.Cleopatra împărăteasă au ţinut împărăţiia Eghipetului.[ 114 ] Şi s-au mînat de la Potolomei Epifan pînă la Cleopatra 300 de ai.De atunce să lărgiia pre lume { 21r} împărăţiia Rimului.Aceastea cum ne fu putearea noi scrisem.10. ÎMPĂRĂŢIIA TROIANILOR.Să începem de acum arăta şi de împărăţiia rîmlenilor, de-nceputul lor.Pre vreame ce împărăţiia David Ierosalimul, iară în Troada domniia Priiam şi avea doamnă, şi născură dentr-însă feciori mulţi, de-i chema ca vrea.Iară Priam văzu atunce un vis păru-i că văzu un tăciune aprins eşind den trupul mueriei lui şi deade de o parte vînt, de arse cetatea { 21v} toată.Şi spuse aceastea filosofilor.Ei răspunseră că "ară fi mai bine, ce va naşte să-l arunci în foc." Iară curund născu anumeAlexandru, cocon fromoşel şi-i fu milă a-l piiarderea ce-l lepădă într-un cîmp şi-l aflară [ 115 ] neşte păstori, de-l luară şi-i puseră nume cum chema acel cîmp, Parie.Deci,deaca [v:crescu] [a:voinic] , el fu cunoscut de Priam, deci-l luo la dins că-i păru că au scăpat de pacoste.Ce ce iaste să fie, nu se poate treace.{ 22r} De-aciia fără pesteală Alexandru Parie, elu-ş ucise un frate şi pribegi în Spart, unde e ţara greciască, la Menelai.Elu-l priimi la dinsul cu cinste şi-l ţinea ca pre un fecior de domn.Parie văzu pre Elena, muiarea lui Menelai, preafrumoasă şi albă.Deci o preaîndrăgi şi puse ochii hitleani spr-insa, şi aşteptă pînă cînd se duse Menelai oareunde.Atunce se sculă Alexandru, deci apucă pre Elena cu toată avuţiia lui Menelai şi întră { 22v} în corabie să fugă pre mare la Troada.Iară fortuna-i zmîci, de-i scoase în gura Nilului, la un loc, anume Canovicum.Iară soţii lui [p:de] [a:greu] -l [v:pîrîră] cătră Protives, împăratul Eghipetului, şi-i spuseră cum au apucat acea muiare, cu bunătatea toată a lu Menelai.Iară Protives i împută cu amar.De-aciia-l goni şi opri pre Elena, cu toată avuţiia, pînă va veni domnu-său la dinsă.Deaca se întoarse Menelai den cale şi nu-ş găsi muiarea, nice { 23r} bunătatea, puse scîrbă mare şi-ş dîriia faţa şi-ş rumpea hainile, cu Darie, socru-său.Şiu adună grecii toţi cei mai mari, şi le spuse de patimă şili [v:se rugă] [a:foarte] ca să se bată cu troianii pentru el.Ei se jurară toţi să-ş pue capetele derept dinsa, şi iată mulţi se sculară de pren ostrove şi de pre uscat, dentru Atina şi den Talia, den Ahaia, den Elada şi ostrovele cu totul, şi viteaji bărbaţi buni şi toţi voevozii Ahilei, Nestor, { 23v} Palamid, Patroclei, Devsis, Pilei.[ 116 ] Deci rădicară mulţime spre Troada şi trimiseră înainte pre Ahilei cu Palamid să prade uscatul şi ostrovele.Deci, deaca văzură troianii adunate atîta oşti de pretutindenea, adunară şi ei ajutor - carii şi lichianii, misii, frighii şi Asia cu totul.Şi den cetatea troianilor mai mulţi de 50 000 de bărbaţi buni eşiră, şi Ector, feciorul lu Priam crai, şi alţi mulţi { 24r} viteji hrăbori,de [v:se loviră] [p:de] [a:făţiş] cu grecii.Şi mult sînge se vărsă, şi nice o parte nu birui.Şi se închiseră troianii în Troada, iară grecilor se tîmplă împărecheare,că [v:avea] Divses vrăjmăşie pre Palamid [p:întru] [a:ascuns] şi-l pîrî cătră împăratul cu hitlenşug, că va să pleace oştile supt troiani, iar împăratul crezu şi pierdu pre Palamid.Deaca auzi Ahilei şi Thetid şi alţi voevozi, [a:foarte] [v:se întristară] şi puseră pizmă; { 24v} deci nu se nevoia nimenilea la războiu.Atunce eşiră troianii den cetate şi se loviră cu elinii şi biruiră, şi mulţi greci periră, şi mult sînge se vărsă, pînă cînd obori Ector pe Patroclei.Atunce văzu Ahalie atîta cădeare grecilor, eşi ca un leu mînios şi spărgea stolure şi se lovi cu Ector, în nădeajdea troianilor.Deci-l birui, şi iară se închiseră în cetate.Văzu Priam craiu că-i slăbeşte putearea, trimise { 25r} la David, împăratul ovreesc, de cerşu ajutoriu, ce nu-i deade, că-ş feriia oamenii să nu se meastece cu păgînii.Atunce trimease şi la Indiia, de cerşu la Tavtanie ajutoriu, şi veniră fără număr mulţi.Deci aşa le era sfada - aorea biruia grecii pre troiani, aorea troianii pre greci.Deci au fost oşti şi războae şi vărsare de sănge pînă tocma în 12 ai, pînă cînd se sfătuiră grecii să-i părăsiască, că săgetă Alexandru Parie, feciorul { 25v} lu Priam craiu, pre [ 117 ] Ahilei, şi se întristară.Încă aruncară vraje şi li se arătă că cu bărbăţiia nu vor putea lua Troada, nice cu sabiia, numai cu hitleniia.Deci feaceră un cal de lemn găunos şi închiseră într-însul nişte bărbaţi şi se feaceră a se duce - lăsară calul şi se ascunseră într-un ostrov.Troianii eşiră şi văzură pristaniştea pustie, numai calul ce aflară.Şi întîiu sfătuiră să-l arză sau să-l neace.El { 26r} venise atunce vreamea trioanilor de perit.Deci-l băgară în cetate şi se luară a bea şi a mînca şi a juca pînă înoptă şi [v:adurmiră] [p:de] [a:greu] .Atunce eşiră cei ascunşi den cal şi rădicară pară şi văzură grecii.Atunce mearseră şi prinseră porţile şi întrară în cetate.De-aciia aşa dobîndiră grecii Troada.Deci junghea pre voevozi, pre mai mari şi, [p:cu] [a:dereptul] [article:] [v:zicînd] , den bărbaţi pînă-n mueri şi coconii fără milă era { 26v} ucişi.Şi răteza ca cu seacera spicele necruţat.Şi deaca se săturară de jefuit şi de tăiat, aprinseră şi cetatea, de arse pînă în themelie.De-aciia se sculă Menelai, după spartul Troadei, de au chinuit pre mare şi au rătăcit.Şi deaca-şi află muiarea Elina în Eghipet, în cetate în Memfa, şi avu ospăţ de la Preteu împărat.Şi s-au mînat de tot 8 ai după răsipitul Troadii, pînă ce au venit Menelai în casă şi în Spart.Iată [v:se sfîrşi] { 27r} poveastea cu troiani, ca [p:în] [a:scurt] [p:de] [a:plin] .N-am scris ca Omir, că el au avut limbă dulce,de [v:au fost] [a:drag] a podobi povestile.11. DE îNCEPUTUL RîMLENILOR.Să înceapem a scrie de acuma tăriia şi putearea rumînilor, de unde s-au început şi au ţinut pămîntul tot şi ţări.[ 118 ] Deci, după prada Troadei, Enia, ginerele lui Priam craiu, au scăpat, sau-l de zlobozise oşteanii, el se mută cu toată ruda lui, cu cîţi scăpase, în ţara Veneţiei.Deci Enea cu cîţi notase cu nunsul feaceră { 27v} vrajă şi luară plăzuit, că le zise script să noate de acolea spre apus, pînă vor sosi la cîmp şi le se va umplea masa lor de hrană, acolo să descalece ţară, iară unde va muri o vită fugînd de ostenită, acolea să facă cetate; şi luară acest plaz.Deci sosiră la acel cîmp şi feaceră colibi.Acolo era iarbă, de o chema sealină, multă.Şi prînzind ei, unul gustă sealină.De-aciia şi altul, şi altul; atunce strigară - { 28r} "Acum ni se împlu plăzuitul cu measele." Deci vrură să facă sfară cu scroafă groasă, iară ia se zmîci den mîna Eniei.El o goni tocma 4 mile, pînă osteni, şi scroafa obosi, de căzu, şi născură o dată 30 de purcei.Enia înţelease că se vor mulţi pre acolo şi auzi glas de-i zise să zidească acolea cetate.Deaca începu a zidi, tîmplă-se de văzu foc dentru acel loc.Şi veni un lup den pădure şi purta gătejii, de băga în foc, iară un vultur { 28v} bătea cu arepile şi aducea vînt de-l aţîţa.Iară o vulpe hitleană nemeri de-şi uda coada în apă şi scutura pre foc, de vrea să-l stingă.Ei-l aprindea, ia stîngea, însă apoi biruiră ei, iară ia fugi.Deci precepu Enia că cu multe svade şi îndelungă vreame ei se vor înălţa pre alte limbi.Şi zidi cetatea Albă şi Lungă [ 119 ] ş-altă cetate, anume Leon.Şi au avut svadă multă cu domnul latinesc, lu Latin Favno, şi Turnos Savaitul { 29r} şi cu alţi domni denprejur, şi totu-i bătea Enia.Apoi se împăcară şi împărţiră loc de ţară.Deaca muri Enia, el stătu domn fiiu-său Ascanie, născut den Creusa, fata lui Priam craiu.Dup-însul stătu fiiu-său Tever; şi era mîndru şi viteaz, şi muri necat.De-acii rămaseră doi feciori - Nemitor şi Amulie.Nemitor luo domniia, Amulie, avuţie.şi se sculă Nemitor de ucise feciorii lu Amulie toţi, iară pre o fată el o puse popă şi puse leage - { 29v} featele ce vor fi popi să nu se mărite.Iară ia se amestecase cu oarecine.Deaca auzi Nemitor că e grea, puse de o păziia, pînă cînd născură doi geameni.Deci pre dînsa o băgară în temniţă, iară pre coconii-i lepădară cu un cin pre apa Tiveriei, să piară.Iară Dumnezeu-i cruţă, că-i găsi un porcariu, anume Festul, şi feace bine că-i duse acasă-şi, iară muiarea lui, Lupa, născuse un cocon mort, că fu voia lui Dumnezeu.De-aciia-i puse { 30r} sugaşii în loc de feciori.De-aciia le zise nume - Rom şi Romil.Deaca crescură, lor le era viaţa cu porcarii, de păştea turme şi fura.Cu neştiutul stricară turma lui Amulie, ce le era moş, tată mîni-sa.Deaci-i prinseră şi-i duseră la Amulie.[ 120 ] Elu-li văzu voinici şi frumoşi şi află că-i sîmt nepoţi.Şi adunară gloate de scoaseră pre Nemitor den domnie şi deaderă lui Amulie domniia, iar Amulie deade avuţie multă nepoţilor, de rădicară { 30v} oşti şi dobîndiră multe domnii şi ţărri.După aceaea zidi Romil cetate preamare şi frumoasă.De la Adam pînă s-au făcut Rimul, 4708 de ai.Şi cu glas de bucin ură - să asculte toată lumea de cetatea ce i se puse numele Rim.Deci cîţi es de acolea, ei se cheamă rumîni.12. ÎMPĂRĂŢIIA LU ROMIL, CE AU îMPĂRĂţIT îNTîIU îN RIM.Deaca muri moşul lu Romil, Amulie, atunce se rădică împărat Romil şi adună oameni mulţi denprejur, { 31r} de-i băgă să lăcuiască în Rim.Şi fu întîiu împărat Rimului Romil.Şi-ş tocmi boiari sveatnici, tot înţelepţi, şi multe ţărri plecă supt sine.Şi împărăţi Romil 48 de ai.Noman Pombilion stătu domn după Romil.Acesta tocmi 12 luni întru an, anume ghenuarie şi fevruarie, şi alte bunătăţi multe ijdări şi opri pre oameni să nu se închine bodzilor, ce să se închine lui Dumnezeu celui viu.Noman împărţi ocine den { 31v} pămînt oamenilor să se hrăneaască.Şi împărăţi 52 de ani.Til, 38. Dup-îns Marchie, 42 de ai.[ 121 ] Tarchinie, 20 de ai.În zilele lu Tarchinie pridădi Alexandru Machedon toată lumea.După aceaea împărăţi ginerele lui Tarchinie, Tulie, 44 de ai.De la Romil pînă la Tulie, 204 de ai.Acesta [a:întîiu] -l [v:chema] Serbie, iară romîneşte serb, că născuse dentr-o roabă.La acesta, Tulie, aduse o muiare 9 cărţi, de avea plăzuiturile Seviliei.{ 32r} El băgă în foc trei dentr-însele şi i le plăti.Ia veni iară.El arse ş-alte trei, şi iară le plăti, că-i părea că nu-s de treabă.Ia veni şi a treia oară.Miră-se de-aciia împăratul, plăti şi aceale trei şi le arătă vrăjitorilor.Ei răspunseră că spun de folos cetăţiei aceale cărţi.De-aciia le ţinea la cinste.Acest împărat vrea să zidească în Rim besearecă şi, [v:săpînd] temeliia [p:] [a:afund] în pămînt, aflară un cap de os, de curea sînge cum ară { 32v} fi tăiat atunce, şi-i era faţa caldă, ca de om viu.Deaca ştiu un filosof, anume Ersinie, zise: "Această cetate va fi cap a multe limbi, însă cu spata şi cu vărsare de sînge." i puse nume beseareciei Capitol, şi de atunce şi pînă acum noi chemăm besearecile latineşte romîneaşte capişte.[ 122 ] Cetatea Rimului pînă la Tulie au fost supt împăraţi.Iară pentru că sili un fecior al lui Tulie, luo pre Lucritiia, muiarea lu Colatin, { 33r} om de rudă bună, atunce se adunară toţi bunii Rimului depreună şi sfătuiră să nu mai fie împăraţi, ce tocmiră în toţi ani să-ş pue sfeatnici, cum zicem noi judeţ cu pîrgari, iară grecii ipat, pentru trufa lor.13. DOMNIIA RIMULUI CEI ORÎNDIŢI.Deaca se scoaseră den Rim muncitorii, mai nainte de alţii dobîndi mesereare Vrut de la ipat şi Colatin. [v:Să spunem] [a:puţinel] de Vrut.Era oarecine în Rim, { 33v} anume Marchie, de rudă bună şi plin de bunătate.Acestuia aruncă pizmă Tulie de-l tăe, şi pre feciorii, şi strînse bunătatea [ 123 ] toată la dinsul.Iară un fecior a lui Marchian, anume Vrut, să feace nebun, de scăpă de moarte.Şi-l puse Tulie măscărici coconiloru-şi.Vrut, el se chiamă nebun.Deci petrecea cu feciorii împăratului ca un nebun.Oarecînd Tulie tremise feciorii la Delfos, să întreabe de proroci: "Carele va { 34r} fi împărat?" i mergea şi Vrut cu nunşii, de veseliia cu măscărnicii pre cale.Şi ducea daruri lu Apolon.Iară Vrut împlu un toiag de galbeni, că era găunos, şi-l ducea dar.Ei rîdea de darul lui Vrut.Cînd vrură să iasă, ei întrebară pre Apolon: "Cine va domni rimleanii?" Iară lor li se răspunse: "Cine va săruta mai nainte mumă-sa." Alţii nu înţeleaseră, ce numai Vrut, şi grăbi de sărută pămîntul, că e maica tuturor.{ 34v} Alţii să întrecea să-ş sărute mumînile.De-acii fu Vrut mai mare Rimului, cu sfatul bătrînilor, şi Colatin, iară dup-înşii alţii - Casie, Chicherone şi Levcole şi Catli, Catone şi Schipione.Pombie Magnea să rădică voevod Rimului, cu sfatul lui Iulie, ce fu apoi Chesar.Acesta Pombie multe [ 124 ] războae pre mare şi pre uscat au făcut şi multe ţări au dobîndit.Şi-ntr-o dată ce au îmblat în oaste, el au dobîndit 1000 de { 35r} cetăţi şi 540 de cetăţi, tot mari şi vestite.Şi au domnit 45 de ai.Şi s-au mînat de la Tulie pînă la Chesar 464, de au ţinut Rimul tot sveatnici.14. ÎMPĂRĂŢIIA LUI GAIE CHESAR.Gaie schimbă domniia spre împărăţie, că pobedi fără de număr multe limbi şi ţări şi lărgi tăriia Rimului pînă la marginea pămîntului.Şi-ş puse nume Chesar, pentru că era zimislit în trupul maică-sa, şi cînd fu aproape de născut, { 35v} ia muri, şi numărară lunile şi socotiră că e viu coconul într-însa.Deci o spentecară şi scoaseră coconul dentr-însa.Derept aceaea-i puseră nume Chesar, ce se zice spentecat.Deaca muri Gaie Chesar, el stătu în urma lui Sevast Avgust.[ 125 ] 15. ÎMPĂRĂŢIIA LUI AVGUST CHESAR.Acest Avgust sparse împărăţiia lui Potolomei.Deci de la Adam pînă la Potolomei şi pînă se rădică Avgust, 5457 de ai.Acesta încă iubi să-l cheame Chesar, şi mainte { 36r} de naşterea lui văzu tată-său un vis, că răsări soarele den trupul mueriei lui.Şi spuse un filosof, deaca auzi: "O, ome, împărat a toată lumea veri naşte."Acesta, [p:] [a:dentîiu] cînd şedea, a mulţi [v:făcea] cazne reale.Iară u-nţalapt scrise o hîrtie, de o aruncă naintea lu Chesar.În scriptură zicea - "Părăseaşte-te de-a muncirea!" De-aciia se dereptă,de [a:foarte] [v:socotiia] şi nu minciia pre nime de grabi, că-l învăţă şi un filosof, anume Anthinodor, { 36v} de-i zise: "O, Sevaste, nu grăbi cu mîniia pre nimenea a lovi, ce mainte ceteaşte 24 de slove, anume a, b, v, g." Alt nărav încă avea, că lua mueri de la bărbaţi, de zăcea cu nunsele.Iară Anthinodor meşterşugui se-l scoaţă den nărav, că văzu pre un boiarin plîngînd şi ştiu pentru ce plînge şi să vaetă.Că-i era zis de Chesar să-şi ducă muiarea la aşternutul lui Avgust, într-o raclă încuiată.Anthinodor se cerşu de întră el în locul mueriei { 37r} în secriu, cu sabiia goală, şi-l duseră la Chesar.Şi cînd vru să se culce Chesar, el descue racla.Anthinodor sări cu sabia la Chesar, de multu-l învălui, pînă cînd se jură că va părăsi acel nărav.De-aciia-l lăsă.[ 126 ] El de-aciia goni de la sine măscărniciile şi cinstiia înţelepciunile şi cărtularii.Şi tocmi lumea toată supt sine, de-i da dajde.Şi au împărăţit 57 de ai.16. DE DOMNUL NOSTRU ISUS HRISTOS. Atunce cînd născu Domnul nostru Isus Hristos, n-al 40 de ai { 37v} de împărăţiia lui Avgust, cînd tremisease să scrie lumea toată.De la Adam pînă la Hristos 5500 de ani.Şi pre ovreai-i domniia Irod.Atunce-i era dată domniia de la Chesar Avgust.Şi fu Isus Dumnezeu şi om, şi făcea ciudese mari şi multe, şi nvăţa oamenii cu adevăr, şi mulţi crezură întru Isus, că vindeca toate boalele dentre oameni.17. ÎMPĂRĂŢIIA LUI TIVERIE CHESAR.După Avgust, el stătu Tiverie Chesar în Rim.Şi dentîiu aşa-l iubiia boiarii, cît îmbla { 38r} şi zua şi noaptea fără păzitori şi fără arme, că de vrea pune vreun voevod sau vrea cinsti cu altă boerie, nu-l mai schimba.Şi spuse şi o pildă, că era un om de avea o rană rea şi plină de puroi împuţite, şi-l mînca muştele.Oarecui-i fu milă d-insul şi vru să le gonească.El zise: "Lasă-le că sîmt sătule aceastea, de nu mănîncă rău, numai ce ling, iară de vor încăpea nişte flămînde,mai [a:rău] [v:vor mînca] ." [ 127 ] Aceastea grăi Tiverie { 38v} de boiari - să fie în vreame multă pre mesereare, pînă se satură.Deci mai nu mănîncă rău pre săraci.Aşa [v:era] [p:] [a:dentîiu] .Apoi [v:feace] bogat [a:rău] şi pierdea mulţi fără vină.În al 19 an de domniia lui Tiverie, pre Isus Hristos l-au răstignit ovreaii pre cruce şi Pilat întru Ierosalim; ş-au arătat moartea şi au fost îngropat.De-acii au prădat iadul şi i-au spart tăriia şi au învis a treia zi de moarte.Şi, după ce s-au înălţat { 39r} la cer prespre 40 de zile, Mariia Magdalina s-au dus tocma la Rim de-au jeluit.Şi atîta se mînie Tiverie Chesar,cît [v:au muncit] preuţii şi cărtularii jidoveşti, mai [a:vîrtos] pre Pilat, pînă ce au murit.Tiverie au domnit 23 de ai.18. ÎMPĂRĂŢIIA LUI GAIE CHESAR.Deaca muri Tiverie, dobîndi steagul Rimului nepotu-său Gaie.Avea viaţă spurcată şi nărav sireap şi ucigaşu, şi siliia feate, şi de ruda lui ruşina, şi { 39v} numai ce bea şi mînca, cu alăute şi cu măscărici.Şi mulţi cu avuţie ucise fără de vină, de le lua bunătatea.Acesta oarcînd văzînd tină pre uliţa Rimului, deci nevoi pre Uespasian voevodul de o au curăţit cu poala lui.Şi peri jungheat la războiu.19 îMPĂRĂţIIA LU CLAVDIE CHESAR.Apucă Clavdie domniia şi era blaznă şi fricos.deci cînd venia cineva la dins, mainte-l cerca să nu fie armă ascunsă.[ 128 ] în zilele acestuia { 40r} fu foamete mare prespre toată lumea.Şi au domnit 13 ai şi 9n luni.20. ÎMPĂRĂŢIIA LU NERON CHESAR.Stătu şi Neron, şi era fără ruşine şi plin de curvie.Făcea-ş voia trupului şi pre via pîntecelui, mînca şi bea fără rînd, şi era tot beat de vin.Acesta-ş ucise pre umă-sa şi răstigni pre sveti Petr şi tăe capul lu sveti Pavel apostolul, şi mult rău feace celora ce mărturisiia numele lu Hristos, că e fiiul { 40v} lu Dumnezeu.Deaca-i văzură rîmleanii viaţa porcească, întinată şi împuţită, el era urît tuturor şi-l părăsiră, şi să spăre, de se junghe însuş.Şi au domnit 13 ai.Iutulie 8 luni.Şi semnă un numărătoriu de steale ceasul cînd va muri şi fu aşa.Athon, 3 luni şi muri ucis de Uespasian.[ 129 ] 21 îMPĂRĂţIIA LU UESPASIAN CHESAR.Veni rîndul la Uespasian la domnie, că-l alese sfatul şi oştile pentru că era înţelept şi bărbat bun { 41r} şi cu năroc.Acesta multe împărăţii au biruit şi multă avuţi adună, şi se întoarse în Rim pre mare, iară pre tit, fiiu-său,-l lăsă în Ierosalim cu oşti, să-l pleace, că se lepădase de-a firea supt rimleni.Deci s-au închis în cetate mulţi ovreai, fără de numă, iară Tit au ocolit cu oştile cetatea şi o au bătut doi ai, pînă i-au flămînzit, şi au răsipit cetatea şi le-au ars beseareca.De-aciia au perit unii de foame, alţii ucişi, { 41v} tocma o mie de mii, şi şi-au luat robi 207 de mii.Aşa păţia rău mare şi foame, cît unii-ş mînca feciorii, că-i ajunsese atunci pedeapsa lui Iisus, cum zisese că nu se va ţinea piatră pre piatră, ca să nu să răsipească cetatea cu besearica, şi lor perire.Aceastea fură, deaca trecură 40 de ai după înălţatul lui Histos în cer.Uespasian au domnit 10 ai şi au murit bătrîn.[ 130 ] îMPĂRĂţIIA LUI TIT FIUL LUI SPASIAN.{ 42r} Lasă-ş domniia lui fiiu-său, lu tit, om dumnezeesc şi preavoinic, bun şi ogodnic şi foarte îndurător şi darnic.şi-l iubiia boiarii şi toţi ţăranii de pren toată lumea.Acesta multă bărbăţie arătă, cît de vrea ş-altă lume alăturea, destoinic ar fi fost a o ţinea şi a o derepta.Şi zicea toţi: "Pînă nu vom vedea faţa împăratului să nu ne întoarcem întristaţi şi mîhniţi." Ce-l apucă moartea mainte de vreame, numai ce domni { 42v} doi ai.23. ÎMPĂRĂţIIA LU DOMENTIANMută-se partera de domnie lui Domentian, pare-ţ că nu ea frate dentr-un snge cu Tit, că pohtiia avuţie şi aur şi argint, de cîrciumăriia viniturile şi adăogea vamele, văersa sîngele fără de milă şi prăda oamenii.Acestuia spuse un filosof, cum şi cînd va muri şi cine va domni dup-îns.Elu-l chemă aproape de el, de-l întrebă: "Dară tu, ome, cum şi cîndu-ţ va fi { 43r} sfîrşeniia?" Al spuse adevăr, iară împăraul vru să-l lase în menciună şi zise să-l arză de viu.Şi atunceş căzu ploae mare, de stinse focul, şi roaseră neşte cimni legăturile,de-l sloboziră, şi fu cum zise filosoful.Acest Domentian mult rău făcea celor ce credea în Hristos şitrimise de [v:aduse] nepoţii lui Iacov şi ai Iudei, fraţii lui Hristos [a:trupeaşte] , den ruda lui David.Şi-i întreba de împărăţia lui Hristos, unde-i şi cînd va fi.ei răspunseră { 43v} că va fi la sfîrşeniia veacului, şi nu e de pre ceastă lume împărăţia lui Hristos.Elu-i lăsă, nu-i mai învălui şi porunci să nu mai muncească pre creştini.Şi domni 15 ai; rău fu, rău se sfîrşi.[ 131 ] 24. ÎMPĂRĂţIIA LU NERUE.Cîndu-ş deade acesta sufletul cu nevoe, Nerue dup-însul dobîndi domniia.Om bun şi milostiv şi nu iubiia strîmbătăţile, nice pre nime, ce domni 1 an şi patru luni.25. ÎMPĂRĂţIIA LU TRAIAN CHESAR.Puse-se în scaun, de împărăţiia Traian, voinic şi bărbat, viteaz şi răbduriv întru judecată şi derept şi nefăţarnic.Acesta plecă cerbicea eghipteanilor şi birui trufa turcilor şi în puţină vreame de marginea pămîntului pînă în margini o primblă şi toţi înălţaţii supt sabiia Rimului plecă.Acestuia-i părea rău de ceia ce păţiia rău şi-l durea inima de ceia ce boliia, nemearnicii-i miluia, soţii-ş i dăruia { 44v} şi răbda multe hule omeneşti.Acesta încă zicea: "Cade-se împăratului a se asemăna cu răbdarea lui Dumnezeu." Deci naintea a toată curtea deade-şi sabiia goală în mîna pîrcălabului şi-i zise - "De vezi că domnesc preste leage, loveaşte-mă fără milă cu sabiia, iară de merg pre leage, tu mă cruţă." [ 132 ] Acesta împărăţi 19 ai şi 6 luni.Şi în zilele lui multu se cutremură pămîntul prspre toată lumea, şi multe cetăţi { 45r} s-au răsipit, şi mulţi oameni au perit.26. ÎMPĂRĂŢIIA LUI ANDRIAN.Traian, elu-ş deade domnia, la moarte, ginere-său, lui Andrian.Acesta se veseliia cu cărţile ellineşti şi întreba cuvinte scumpe, şi cinstiia pre ceia ce ştiia carte bine, şi-i dăruiia, şi-i purta cu nunsul în oaste şi acase, şi pre toate drumurile.Şi era tuturor preadrag, sveatnicilor şi gloatelor.Acesta pre ovreai de totu-i sfîrşi şi-i pierdu, pentru ce se lepădase de a-şi pleca cerbicea { 45v} supt jugul Rimului, şi le sparse cetăţile şi le arse casele.Şi-i junghea den mic pînă în mare şi le pustii ţara, iară cetatea Ierosalimului den rădăcină o răsipi.Şi iară feace de băgă ellini să lăcuiască, şi-i puse nume Elie cetatea.Şi domni 21 de ai.27. ÎMPĂRĂŢIIA LUI ANTONIN.Antonin luo cunună de domnie şi era om bun pre creştini, unde-i vedea mergînd sara, demăneaţa { 46r} la besearecă de se închină lu Hristos, ca şi ei bodzilor.El porunci pretutindenea [ 133 ] să le dea pace, ca să-ş ţie leagea; pentru aceaea-l chema blagocestiv.Şi domni 22 de ai.28. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MARCO ANTONIN.Şi dup-îns stătu Marco domn.Acesta încă era plin de toată înţelepciunea şi ştiinţa, şi avea dar şi chip de omenie bună, şi-i era dragi înţelepţii şi cărtularii, şi era preaîndurătoriu şi darnic.Spuseră că năvăliră vrăjmaşi { 46v} mulţi cu oşti spre ţara Rimului, de o prăda, şi nu avea de unde lua bani să rădice oşti.Ce scoase toate ferecăturile împărăteşti, cîte era de aur şi cîte era de argint, scule, mărgăritariu, căftane, stime şi veşmentele împărăteseei, la tîrguri le scoase, de cumpăra cui trebuiia, şi strînse avuţie.Deci rădică oşti şi obori toţi vrăjmaşii supt sabiia lui.Şi multe talere de aur şi de argint aduse { 47r} şi de alte avuţii, şi strigă: "Cine va vrea de voia lui să ia galbeni şi să întoarne ce-au cumpărat, noi vom da, iară de nu va vrea, în voia lui să fie." Aşa era viaţa acestui împărat bun, că pre săraci cu birurile nu-i asupriia.Şi domni 20 de ai.Şi pentru că era bun şi milostiv, lui-i fu moartea ca un somn de adurmire.[ 134 ] 29. ÎMPĂRĂŢIIA LU COMOD.Miru-mă cum nu-ş ară duce fecior a părinte, că să-i leu, pardos tigr, toţi fac puii mînioşi, cum sîmtu { 47v} şi ei.Dară den om bun cum nu născu bun?Că feciorul lui Marco, Comod, stătu împărat, ce nemică nu-şi semăna la nărav cu tată-său.Că-i era viaţa cu hlapii şi cu curvele, cu beţivii, şi-i era gata sabiia a tăiarea în boiari şi înţelepţii şi bunii.Deci cumu-i fu viaţa, aşa-i fu şi moartea, că muri otrăvit.Şi domni doi ai.30. ÎMPĂRĂţIIA LU PERTINAX.Dup-însul stătu Pertinax preabătrînul.Şi domni { 52r} un an.Iulian cumpănă împărăţiia, ce nu-i fu folos d-însa, că se sculă Sevir, de-l tăe.Şi domni 9 luni.[ 135 ] 31. ÎMPĂRĂţIIA LUI SEVIR ţAR.Acesta Sevir mult au îmblat de-au dobîndit ţărri şi cetăţi, şi s-au dus pre apa Nilului foarte mult, deci cîte au găsit, toate le-au luat.Iani să spunem de Nil că iase dentr-un munte, ce-l cheamă Atlant, la un loc anume Machentida, spre apus, aproape de ochian.Şi e mai înalt de toate măgurile { 52v} a toată lumea, şi nime nu i se poate urca în vîrh, şi numai ce i se topeaşte zăpada în miază-vară.Atunce vine Nilul mare, luna lu avgust.Acesta muncă multă şi goană punea pre creştini.Atunce se munci şi Linodid, tatăl lui Orighin.Şi domni 17 ai.Aşa-i era năravul - Cînd vrea fi în pace, oarece vrea cugeta de demăneaţă, de-aciia se osebiia însuşi, de vrea vorovi de boiari şi de mesereri.De-aciia şedea de judeca pînă amiazăzi.{ 53r} După aceaea încăleca,de [v:se prembla] [a:puţinel] . De-aciia prînziia şivrea [v:durmi] [a:puţinel] . Deaca se scula, el să scălda.De-aciia cetiia cărţile greceşti şi lătineşti pînă sara.Iară la prazdnice mari cheltuială făcea la masă.32. ÎMPĂRĂŢIIA LUI DECHEI CHESAR.Stătu şi Dechei împărat în Rim.Şi rădică goană mare spre creştini, şi mulţi se munciră pentru Hristos, de luară [ 136 ] cunună de mucenic.Atunce vru să se muncească şi Orighin, ce nu putu { 53v} răbda.Ce se lepădă de Hristos şi rău eretic se feace, că era prea cărtulariu, de scrise hule reale spre Hristos şi alte îmblături.Acesta Dechei domni doi ai şi muri necat într-o tină la un războiu.Gala, doi ai.Valerian, 15 ai.Agalian, 9 ai.Clavdie, 1 an.Avrilian, 2 ai.Prov, 6 ai.[ 137 ] Numerian, 2 ai.Marin, 2 ai.Andonic Caracal, 8 ai.33. ÎMPĂRĂţIIA LUI DIOCLITIAN I A LUI MAXIMIAN.Luară steag de domnie Dioclitian { 54r} şi Maximian.Amîndoi era într-un nărav rău şi făcea cumu-i învăţa Satana - jungheri şi ucisături, vărsare de sînge şi temniţe, rane, sau ce rău era să nu se facă atunce pre cei ce era creştini!Că se nevoiia den rădăcină să zmulgă creştinătatea şi de tot să o stingă.Şi scrîşniia cu dinţii spre turma lui Hristo, ca nişte cîni turbaţi, că era curvari, cît nu avea saţiu, şi plini de tot răul.Şi răi { 54v} era, [a:rău] [v:se sfîrşiră] , că Dioclitian arse ascuns într-o pleavniţă, iară Maximian-îl umplură viermii de viu.Şi aşa-şi lepădară sufletele.Şi au domnit 20 de ai.[ 138 ] 34. ÎMPĂRĂŢIIA CONSTEI; TATĂL LU CONSTANTIN îMPĂRAT.Acesta Consta mainte era ginere lui Maximian, că-i ţinea o fată, anume Theodora.De-acii născu dentr-însa pre Constie, tatăl lui Gal şi a procleatului lu Iulian, cela ce-ş călcă leagea.Şi împărăţiia { 55r} Consta Vretania şi Galia şi Alpa, iară Maxentie ţinea atunce Rimul şi Italiia.Şi împărăţi Consta 4 ai.35. ÎMPĂRĂŢIIA LU COSTANTIN, MARELE îMPĂRAT îNTîIU îN CRE TINI.Deaca stătu împărat Costantin, feciorul Costei, născutul den svetaa Elina, pre partea tătîne-său, că atunce se răshirară multe părţi împărăţiia Rimului - Maxentie luase Rimul, Sevir altă lature, Maximian alta, aşijderea Galerie; [ 139 ] Şi poronciră rimleanii la Costantin, { 55v} ca să-i izbăvască de muncitori.Atunce rădică oşti spr-înşii şi-i se arătă crucea den ceriu şi fu cuvînt: "Costantine, cu aceasta veri birui!" i feace steagul cu cruce.De-acii mearse şi birui pre toţi, şi [v:fu] însuş împărat [a:întîiu] creştinesc.Şi abătu de surupă casele idolilor şi astupă capiştele unde purta ellinii sfara dracului, şi le sfîrşi toată spurcăciunea lor.Şi deşchise besearecile creştineşti, şi se lărgi { 48r} preste toată lumea ca cu un bucin de aur glasul lui, de la marginea pămîntului pînă în margini, să răsună cătră credinţa lui Hristos.De la Hristos pînă la Costantin, cînd adună săbor în Nichei, de alease leage creştinească, 318 ai, iară de la Adam 5836 de ai.Costantin dărui pre părintele lui, papa Selevestru, cu cetatea Rimului, şi carii vor fi dup-îns.Iară elu-ş feace cetate împărătească Ţarigradul, la Vizantiia, 5852 de ai.Atunce { 48v} au aflat Elina crucea lui Hristos.Şi au împărăţit Costantin 32 de ai şi 11 luni.La moartea lui puse domn pre partea Răsăritului al doile fiiu, Costantie, iară pre Consta şi Costantin, lor le deade Apusul şi Galia;ce [v:se stinseră] [a:curînd] , o, amar, că se sfădiră adins ei-şi.[ 140 ] 36. ÎMPĂRĂţIIA LU COSTANTIE, FECIORUL LU COSTANTIN.Veni toată împărăţiia la Costantie, şi puse pre nepotu-său Gaie, feciorul lui Costantin, să fie chesar.Deaca-l ştiu că se { 49r} rădică să fie împărat, elu-i tăe capul, şide-aciia [v:se începu] [a:rău] .Şi domni Costantie 24 de ai.37. ÎMPĂRĂţIIA LUI IULIAN, CĂLCĂTORIU DE LEGE.Iată că stătu şi Iulian, fratele lui Gal, cu viaţă împuţită, porcească, de fu chesar.Şi deaca muri frate-său Gal, atunce si se lepădă de Dumnezeu şi părăsi leagea creştinească.Deci se lepi de dracul şi rădică arme şi războae spre Hristos.Deaca auzi aceasta Costandie, de scîrbă elu se războli şi muri.{ 49v} De-acii stătu împărat Iulian.Atunce ivi veninul amar de la inimă ce avea.Deci huliia pre Hristos şi zicea că i-au sfîrşit ruda şi i-au spart leagea moşilor.Şi vărsă sînge creştinesc fără milă şi-i pierdea cu groaznice morţi.Însă ochiul drept nu doarme.Ce văzu răotăţile lui şi [v:nu răbdă] [p:] [p:] [a:îndelung] , ce-i tremise sfada cu turcii.Deci, [ 141 ] ducîndu-se el la dinşii, mîniia lu Dumnezeu-l săgetă pre cale.Şi domni { 50r} 2 ani.Iuvian domni 9 luni.Ualentianin, 1 an.Ual, frate-său, 13 ani.Gratian şi cu Alestin, 3 ani.38 îMPĂRĂţIIA LUI THEODOSIE CELUI MARE.Gratian, pînă era viu, deade domnia despre Răsărit lu Theodosie; el ţinea Rimul.Ce [a:curundu] -l [v:junghiară] nişte vrăjmaşi.Iară Theodosie purcease la Rim.Cînd fu în Solun, avu împutare cu soluneanii, deci tăe 15000 de oameni.[ 142 ] Deaa sosi în Rim, toţi vrăjmaşii lu Gratian i pierdu şi deade domniia { 50v} Rimului lu Alend, fratele lu Gratian.Ce nu trăi mult, că se rădică oarecine, anume Evghenie, spr-insul.El, de frică, se spînzură.Iară se rădică Theodosie cu oşti spre Evghenie şi-l dobîndi, de-l pierdu.Al doile an den domniia lui Theodosie fu al doile săbor a toată lumea, adunat în Ţarigrad, 150 de părinţi.Theodosie puse în Rim domn pre fiiul său Onorie.Şi domni Theodosie 17 ani şi muri în Mediolan, unde era Amvrosie arhiepiscopul.{ 51r} 39. ÎMPĂRĂŢIIA LU ARCADIE.Rimul domniia Onorie, iară frate-său Arcadie, Ţarigradul, feciorii lu Theodosie.Aceştia amîndoi, cînd era coconaşi, ei învăţa carte la sveti Arsenie şi-i certa tată-său, să asculte de dascăl.Ei se lăuda cu rău, cînd vor fi împăraţi.Arsenie fugi de frică la călugărie.Iară deaca fură ei împăraţi, cerca pren toaă lumea să-l miluiască, şi-l aflară.Deci-i scriseră carte, doară e trebuiaşte milă, se-i { 51v} tremiţă şi să-i iarte de greşală.[ 143 ] Acesta Arcadie avea o muiare, anume Evdoxiia, foarte rea şi lacomă şi-ş purta bărbatul cum era voia ei.Şi-l nevoi de scoase pre sveti Ioann Zlatoust den iparhie, pentru că-i învăţa pre binele lor, să le fie de spăseniie.Arcadie domni 14 ani.40. ÎMPĂRĂŢIIA LU THEODOSIE CEL MIC.Deaca muri Arcadie, lăsă-şi cununa şi scaunul fiiu-său, lui Theodosie, născut den Evdoxiia.Iară el era tinerel de 7 ani; elu-l învăţa soru-sa Polhiriia toată { 56r} înţelepciunea.Şi nu-i cuteza nimenea, pentru frica lui Izdigherd, domnul tucesc, că-l rugase Arcadie să-i fie priiatin feciorului.Pentru aceea tremise un boiarin a lui socotitor şi scrise la boiari: "Carele nu să va pleca, eu voiu veni de voiu face izbîndă coconului." Deci, deaca veni în vîrstă de însurat, soru-sa Polhiriia grijiia să-i afle soţ.Era întru Athina un om, anume Leontie, şi ştiia tot numărul stealelor şi avea doi feciori { 56v} şi o fată, anume Athina, de era preafrumoasă.[ 144 ] De-aciia, la moartea lui Leontie, el împărţi toată avuţiia feciorilor, că era bogat, iară featei lăsă numai 100 de galbeni şi-i zise: "Socoteşte-ţi atîta şi frîmseţile!", că-i cunoştea în steale ce va fi.Iară fraţii după moartea tătîne-său, nice atîta nu-i deaderă.Ia se sculă cu o mătuşe a ei, sor tătînesău, de se dse în Ţarigrad şi-ş plîngea strîmbătatea înaintea { 57r} Polhireei.Ia o văzu aşa tinără şi frumoasă şi se miră de înţelepciunea ei, şi ştiu că e fată curată.Şi încă nu era creştină, şi o deade la Pavlin logofetul, de o boteză şi-i puseră numele de Evdoxiia.De-acii feaceră nunta şi o cununară, de fu împărăteasă.Şi născu şi o fată, de fu apoi dată de Theodosie după Valentian, împăratul de Rim. [v:Să spunem] [a:puţinel] de rimleani, ce li s-au tîmplat.Era în Rim un boiarin mare, anume Maxim, { 57v} şi avea o muiare preafrumoasă.Şi o preaîndrăgi împăratul şi meşterşugui de dobîndi inelul lu Maxim, şi-l tremease la muiare-i de o chemă cu numele lu Maxim.Ia crezu şi mearse la aşternut.Împăratul o prinse de o ruşină.Deaca auzi Maxim, [a:foarte] [v:se mînie] şi rădică sfadă rea pre împăratul de săvîrşit, i tăiară capul şi ruşină şi împărăteasa.Iară ia de scrîbă tremeas la Ghezerih, domnul Andalului, şi se sculă cu oşti, şi veni de luo Rimul { 58r} şi robi lu Maxim muiarea şi fata.Pînă atunce s-au ţinut de rumîni Rimul.De-aciia încăpură uandalii, că stătu împărat Maxim, cela ce feace atunci răzmiriţa.Şi dup-îns Olevrie.[ 145 ] De-acii Manor.Dup-îns Glicherie.De-aci Nepotian şi Orest şi fiiu-său Romil.Întîiu marea cetate Rimul o au împărţit Romil şi apoi iară o au împărţit şi i-au fost perirea de la Romil.De-aciia o luară streinii, şi toţii voevozii, pîrcălabii, nimearnicii fură plecaţi { 58v} supt andali.Deci, de-acum iară să îndereptăm pre poveaste înainte cum mearge.Cumu-ş împărăţiia Theodosie împreună cu soţu-său, împărăteasa Evdoxiia, veniră şi fraţii ei dentru Athina.Ia le zise: "De nu mă vreaţi dosădi, nu aş fi astădzi împărăteasă." i fură puşi de împăratul boiari mari.Ce nice un bine pre lume nu iaste ca să nu se amestece cu scîrba şi cu mult amar - soarele-l acoper nourii, aşa şi pre bine vrăjmaşii.Deci, ce vom să spunem?{ 59r} Viia bine Theodosie cu împărăteasa, în toate zilele în dezmierdăciune.Deci de năprasnă veni ca un vînt cu vivor urîciunea.Că aduse oarecine împăratului un măr preamare şi frumos.El se miră şi-l tremise împărăteasei.Ia încă se miră şi-l tremise la Pavlin, naşu-său.El nu ştiuse de măr, că au fost în mîna împăratului ce i-l duse dar.Deaca-l văzu, elu-ş prepuse cu gînd rău şi tremease atunceş de o chemă şi o întrebă: "Unde e mărul?" Iară ea se jură că l-au { 59v} mîncat.El atunce-i arătă mărul şi-i scoase minciuna în faţă.Deci pre bietul Pavlin i tăe capul atunceş, iară pre împărăteasă o goni de la dins.Ia se duse la Ierosalim şi multă milostenie împărţi mănăstirilor şi mişeilor şi se sfîrşi acolo.[ 146 ] Acesta Theodosie i se arătă 7 coconi, den somn adormiţi den zilele lu Dechei ascunşi în cetatea Efesului de frica muncilor şi au dormit 372 de ani.acesta împărat fu aromit { 60r} de un scopit, anume Hrisafie, de-ş goni soru-sa de la dins, Polheria, că era om hitlean şi rău.Apoi o chemă iarăş împăratul la dins.Theodosie au domnit 42 de ani.41. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MARCHIAN.Rămase împărăţiia la soru-sa Polhiriia, după moartea lu Theodosie, şi era preaînţeleaptă.Deci văzu că nu poate fi Ţarigradul fără împărat, că feciorii lu Theodosie nu trăiră.Deci alease ia pre un om bun, anume Marchian, şi mainte-l jură că o va lăsa { 60v} să-şi ţie fetiia, cum s-au făgăduit lui Dumnezeu den tinereaţe; atunce-l cunună împărat.Acest Marchian era de rudă measeră, ce era un nărav bun şi înţelept; deci întrase a sluji în curte.Oarecînd, într-o oaste, eşise cu grecii, că le prăda turcii ţara.Elu se războli pre cale, de záăcea înt-un sat, la neşte oameni şi se înfîrtăţi cu nunşii.Deaca se sculă den boală şi se duseră la vînat şi osteniră gonind, de-acii se culcară ca să doarmă.Şi mai nainte { 61r} se deşteptă unul, văzu un vultur desupra lui Marchian, de-ş tinsease arepile, de-l umbriia.Atunce deşteptă pre frate-său şi-i arătă.Pentru aceaea cunoscură că semnează că va fi Marchian împărat şi-l deşteptară, de-i spuseră cu bucurie.Atunce-l dăruiră cu 300 de galbeni, ca să nu-i uite cînd va veni la împărăţie.[ 147 ] Elu se duse la Ţarigrad şi se lepi de Aspar, ce era voevod pre toate ceatele.Tîmplă-se de se duseră în oaste, să se bată cu Gheezerih, { 61v} domnul Andalului.Şi fură biruiţi şi fu Mrchian prins viu, şi cu alţii.De-aci-i ţinea în legătură, şi văzu şi Ghezerih un vultur umblînd cu arepile pre Marchian durmind în legătură.deci [v:se miră] [a:foarte] , deci cunoscu că va fi în bine mare, şi legă cu nuns jurămînt, de va fi împărat, să fie cu pace cu ghezerih.Deci caută - pre cine cruţă Dumnezeu, paserile încă-i slujesc şi păgînii-l cinstesc.Deci-l tremise cu soţii-ş, cu toţ în Ţarigrad şi fără zăbavă stătu împărat.Deci chiemă pre Tatian, deci-l puse patrichie şi pre Iulie voevod Iliricului, că-i erafraţi pre cruce şi-i făcuse mult bine în sărăcie.Marchian împărăţiia, iar Polhiriia zidi beseareca Vlaherna.Atunce fu al patrul săborul a toată lumea, adunată în Halchidon, 630 de părinţi.{ 62v} îMPĂRĂţIIA MARELUI LEONT.Atunce era boeriu mai mare Aspar, de avea o slugă, anume Leont, şi era pus pre toată avuţiia lui, să o ţie.Deci îl rădică împărat, ca să-i pue un fecior a lui chesar, că nu lăsa Dumnezeu pre Aspar să fie împărat că era arian.Aşa se înşelă în nădeajdea înţelepciuneei omeneşti.[ 148 ] După aceaea să apropie Aspar la împăratul cu mare îndrăznire şi zise: "O, împărate, nu se cade cine poartă caftan mohorît să grăiască menciuni!împle-mi ce-ai făgăduit, de pune { 63r} un fecior al mieu să fie chesar!" împăratul grăi: "Cine poartă căftan mohorît nu se cade să fie biruit de sluga-ş, ce se asculte sluga de împăratul." Acest împărat află comoară multă şi rădică oşti pre liviani şi Gheezerih, şi puse voevod pre cumnatu-său Vasilesc oştilor.i era pre mare şi pre uscat ca năsipul de mulţi, de bărbaţi buni şi viteji.Ce fu mai tare şi mai putearnic aurul decît mulţimea oştilor, că poate sparge cetăţi şi a răsipi { 63v} ziduri.Aurul poate birui războiul, poate piiarde toate bărbăţiile, că e segeată lucie şi se înfige lesne la inimă de om.Aurul lu Gheezerih şi-i fu de ajutor, şi [p:pre] [a:ascuns] tremise la Vasilesc.Elu se amăgi de dragostea aurului.Deci, cînd fu la războiu, el întîiu începu a fugi.De-acii îndărătnici pre toţi a fugi.Ian căutaţi, cîte limbi şi oşti adunate în lucire de aur le birui!Aşa se tîmplă grecilor în Livia.Şi domni 17 ani.43. ÎMPĂRĂŢIIA LUI { 64r} LĂV CELUI MIC.Acest Leu nice un fecior nu avea, numai o fată, anume Areadniia şi o mărită după un boiarin, anume Zinon.[ 149 ] Deci născu dentr-însa un cocon numele Leont.Acestuia-i deade la moarte moşu-său împărăţiia ce numai ce domni un an.44. ÎMPĂRĂŢIIA LU ZINON VîRCOLACUL.Zinon, tatăl său Leont nu era derept la credinţă creştinească, ce mulţi den turma lu Hristos munciia şi păstorii turmeeiîncă-i [v:slutiia] { 64v} [a:rău] .Şi bău şi el păharul ce adăpa pre alalţi, că-i spuse un cetitoriu de steale cumu-i va fi sfîrşitul.Deci mulţi voinici pierdu den curte.şi domni 17 ani.45. ÎMPĂRĂŢIIA LU ANASTASIE ţAR.Trecu împărăţia grecească şi la Anastasie Ceurul, ce cum era el, aşa avea şi viaţa ceură.Că [v:ceură] [p:] [a:dentîiu] -ş [a:strînb] spre eresa lui Evtihie.Deci dentr-însul se scorni negură întunecată şi vihor iute pre creştini.Deci începu pre patriar şi den scaune cu ruşine { 65r} a-i scoate, ca neşte făcători răi, şi-i goniia pre cei creştini derepţi şi groznice munci-i munciia, şi era pretutindenea suspin şi plîngeri, şi-l blăstăma mulţi de faţă, [v:să împle] [a:rău] .[ 150 ] Deci, oarecînd durmind el văzu în vis - un om mare ţiind o hîrtie, de era numele lu Anastsie scris.Şi zise cu mînie: "Bunătăţile Ezecheei le văzu Dumnezeu, de-i mai deade viaţă 15 ani.Iară năravul tău cel rău văzu, deci ţe-au tăiat den viaţă 15 ani." i-l rase { 65v} den hîrtie.De-acii se [a:foarte] [v:mîhni] şi [v:muri] [a:curînd] de tunat şi fulger, şi fu îngropat.Prespre puţine zile, el strigă se-l dezgroape şi se ruga cu omilenie de la inimă.Iară priveghitorii răspunseră că domneaşte altul şi nu-l descoperiră.Puţină vreame trecu, fu descoperit şi-l găsiră că-ş mînca tot, şi paşmagii, şi mestii, şi braţele, ca de striin.Nu era de tot rău Anastasie, ce era şi bun.Că de nu vrea fi întunecat cu acea vîrcolăcie, { 66r} de făcea rău pravoslavnicilor, aimentrea el era bun.Că era semnat un lucru rău în ţara grecească şi rodise o poamă rea şi iute, şi nu altă, ce era prins un nărav rău, de toţi oamenii, şi de mueri, şi de copii, şi de toţi cîţi se scîrnăvesc şi se pişe, pînă în robi şi-m mişei, pus era să dea bir la anul un florint de argint, cum se zice, 12 aspri derept un om, deci toţi, pînă şi în coconi, iară derept vită, de toate 6 mangîri, de da { 66v} în visteariul împăratului.Iară Anastasie fu rugat de neşte părinţi călugări de zmusle den rădăcina acea dobîndă împuţită şi de ocară altor ţări.Anastasie au domnit 27 de ani.46. ÎMPĂRĂŢIIA LU IUSTIAN ÎNTÎIU.Acestuia Iustian se grăieşte că i-au dat Amantie, un boiarin, avuţie multă, ca să năemească ceate de voinici, [ 151 ] să rădice împărat pre un fecior a lu Amantie, anume Theocrit.Îară Ustin, cu avuţiia altora, dobîndi şi el împărăţiia.Şi era bun şi înţelept, şi scoase eresa den ţara { 67r} a maniheilor.Atunce se creştină Alamundar, domnul turcilor.Mearseră la dins acei eretici manihei, de vrea să-l scoaţe den credinţa dereaptă la eres, de zicea că au chinuit Hristos pre cruce cu trupul şi cu dumnezeirea.El vru să le arate menciunile, deci puse de-i şopti oarecine la ureache.De-acii se feace mîhnit.Ereticii-l întrebară.Elu le răspunse: "Veni-m veaste că au murit arhanghel Mihail." Ei ziseră: "Nu creade, că nu mor îngerii." Iar el zise: "De nu mor îngerii, nice dumnezeirea { 67v} n-au chinuit împreună cu trupul." Ei se duseră ruşinaţi.Iustian au domnit 9 ai.47. ÎMPĂRĂŢIIA LUI IUSTINIAN CELUI MARE.Deaca-ş deade Iustian datoriia datornicului şi lipi lutul de ţărînă, el stătu împărat frate-său, Iustinian cel Mare.Acesta [a:întîiu] [v:rădică] oşti pre Ghelamer, domnul andalilor, [ 152 ] că scrise Indirih la împăratul, de-l rugă şi-i spuse că l-au închis Ghelamer în cetate cu muiarea şi cu feciorii şi i-au luat domniia.Iară împăratul tremease voevod pre { 68r} Velisarie cu oştile, şi se duse cu mulţime de voinici, de se lovi cu Ghelamer la războiu.Deci-l birui şi-l prinse cu muiarea şi cu feciorii şi-i sparse cetatea, de găsi avuţie multă, fără număr, şi-l duse legat la împăratul, cu toată avuţiia lui.Acesta Velisarie bun bărbat se arătă grecilor - de suliţa lui să spăre Hozroi, domnul turcesc, şi dobîndi Rimul cel bătrîn şi le prinse domnul, de-l duseră legat, şi alte multe războae birui.Şi pre împăratul Iustinian den perire-l scoase, { 68v} că se rădicase o rudă a lu Anastasie, cu o samă de oameni, pre împăratul, iară Velisarie cuteză ca un leu şi-i birui.Deci tăe atunce 35 de mii de cei vrăjmaşi hitleani şi scăpă împăratul.De-acii era lăudat de toţi voevod Velisarie.Ce nu plăcu aceasta pizmeei, cumu-ş grăiaşte - ochiul hitlean şi pizmaşu nu iubeaşte binele omului.Celuia ce iaste bărbat bun şi cutezător la războiu, el sosi pizmeei rob şi bău păharul năpastiei, că-i tăiară capul.O, pizmă, de început { 69r} vrăjmaşe, fiară cumplită, tîlhariu, scorpie veninoasă, şarpe muşcătoriu, segeată fără fier, suliţă ascuţită, viaţă fără pace, cît rău faci şi cîţi munceşti!Acesta împărat zidi besearecă preamare şi frumoasă, anume Svetaa Sofiia şi era creştin bun, miluia pre mişei şi socotiia cu cinste preuţii şi rugătorii.[ 153 ] Şi-n al 26 de ani împărăţia lui fu a toată lumea al cincile săbor adunat în Ţarigrad, 165 de părinţi.Şi domni Iustinian cel mare 39 ani.{ 69v} 48. ÎMPĂRĂŢIIA LU IUSTIN CEL MIC.Cînd vrea să moară Iustinian, el feciori nu avea, ce-şi deade împărăţiia nepotu-său, lu Iustin.Şi era om bun şi derept, şi stîmbătăţile nu le iubiia, nice năravurile reale, ce era cu suflet curat şi cu chip frumos, şi cuvinte deşarte nu-i plăcea, nice iubitor la avuţiie.Şi era frumos şi blînd şi hitleşugul nu-l avea, ce era tot bolnav şi mai mult împărăţiia den pat.Deci, pentru că nu putea eşi des la mişei şi la săraci { 70r}să-i [v:judece] [p:cu] [a:dereptul] [article:] , ei avea asupreală multă şi strîmbătăţi greale şi mîntuiri reale de cătră o samă de boiari, că era lacomi şi nu se putea sătura, şi le era judeţul tot în plată.Deci era pretutindenea suspini şi plîngeri cu lacrămi şi ţipete.Deci auzi împăratul de răul lor, ce nu le putea folosi, că-l îngreoia durorile, numai ce le poroncia şi se lăuda şi-i îngroziia cu cuvîntul.Ce ei nu gîndiia, cumu se grăiaşte - "Inimă lacomă şi iubitoare la avuţie nu se ruşenează de faţă împărătească, nice se teame de Dumnezeu." Deci biruise răul pre bine şi acoperise strîmbătăţile pre dereptăţi, iară împăratul suspina şi tînjiia.Însă oarecine den boiari veni înaintea împăratului cu îndrăznire, de zise - "O, împărate, de vere vrea să iai den mînile răului, să izbăveşti pre oameni, dă mie sabia!Deci, de voiu tăia nesaţiul şi lăcomiia şi de voiu scoate den rădăcină năravul lacomilor, cinste să aib de la domniia-ta, iară de nu, { 71r} [p:pre] [a:drept] să-m [v:tai] capul!" împăratul atunce-l puse ban mare şi-i zise să grijască de dereptate.[ 154 ]De-acii judecînd el [p:cu] [a:dereptul] [article:] , veni o muiare văduo şi se jăluia pentru un postealnic, de era rudă împăratului, cumu i-au luat toată avearea pentru nice o vină.El tremease să-l cheme la judecată.Postealnicul nu mearse, ce încă-l înjură.Atunce feace împăratul ospăţ mare boiarilor.Tîmplă-se de fu şi postelnicul la acea veselie.Nemeri şi banul cel mare, grăi cătră împăratul - { 71v} "Doară te căeşti, doamne, de învăţătură ce mi-ai zis, cu judeţ derept să fiu,pre carii [v:vor obidi] pre cei săraci [p:cu] [a:strîmbul] [article:] , eu să-l cert?Deci iată-ţi închin boeriia-mi, că eu nu poci răbda hitleanii şi hlapii şi nemilostivii a fi în cinstea ta." Iară Iustian răspunse: "De am eu făcut ceva [p:cu] [a:nedereptul] [article:] , nu-mi veghea voe nemică, ce mă ia den scaun, de-m fă pre deală!Iară de iaste altcineva, de la masă-l scoală şi-l judecă cumu ţe-am zis!" Deaca zise împăratul aşa, atunceş { 72r} fu scos postealnicul de la masă cu ruşine şi-l duse de-l judecă cu muiarea ce-l pîrîia de avuţie ce i-au luat.Deci cela ce avea cerbice ţapănă şi trufă iute şi cu limbă ascuţită, elu se mue ca boul de jug şi-i găsi vina faţă.Deci zise de-l bătură şi-i rase barba şi capul şi sprînceanele, şi-l puseră pre u-măgariu, de-l purtară cu piialea pre toate uliţele cu ruşine.De-acii se spăreară toţi şi se tăiară lăcomiile şi jafurile ca cu briciul, şi se făcu { 72v} tuturor judeţ derept.Aşa iaste cine are minte slobodă şi nu e iubitoriu la avuţie, nice făţarnic - nu se teame de cei înalţi, nice se ruşinează de nimenea.Deci, de veri avea minte curată şi viaţă dereaptă, să nu lăcomeşti la dobînda hitleană, nu te veri ruşina de boiari, nice-ţ va fi frică de domni![ 155 ] Acesta Iustian multe dereptăţi au tocmit vieţiei lumiei şi au tocmit 12 luni.Şi-n al şaptele an { 73r} de domniia lui, atunce s-au împlut Paştilor de la învierea lui Hristos 532 de ani, iară de la Adam 6065 de ani.49. ÎMPĂRĂŢIIA LU TIVERIE.Nu avea Iustin feciori, nice feate, ce-ş deade, la moarte împărăţiia lu Tiverie, cu tocmala sfatului şi a părinţi patriarşi.Şi era bărbat la oşti şi cutezătoriu la războiu.De-aciia-şi apăra cu toate părţile ţara de cătră vrăjmaşi, ca un păstor turma.Că se începuse însă den zilele lu Anastasie { 73v} împărat a avea luptare cu şcheaii, că luase ţara de jos, Diiul şi Ohridul.Şi Sofiia o deadese împărăteaseei lui Iustin şi cu mult bine şi cu daruri o cinstiia Tiverie, ca [ 156 ] pre o maică a lui.Iară ia, cît avea, tot împărţiia mişeilor şi zidiia beseareci şi trimitea milostenie pre la mănăstiri.Tiverie avea o fată, de-acii o deade după Mavrichie, la moarte-ş.Şi domni Tiverie 5 ani.50. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MAVRICHIE.Mavrichie, deaca stătu împărat, { 74r} elu-ş deade o sor după Filipic, că era bărbat bun şi de multe ori se lupta cu turcii şi totu-i bătea.Deci odată-i birui şi prinse vii mulţi, fără număr, şi pre Hozroi, domnul lor, şi la mulţi se afla cruce sămnată în frunte.Şi-i întreba împăratul că - nu-s creştini, pentru ce s-au sămnat cruce în obrazele?Ei răspunseră: "Părinţii noştri, cînd dobîndiră Anatoliia, fu omor mare, şi muriiam numai noi, turcii, iară creştinii nice unul.Atunce ne sămnăm { 74v} şi noi, de scăpăm, iară acmu noi vom peri de voi, că vă închinaţi cruciei." Zise şi aceastea Hozroi: "Multă dosadă avem noi de voi, grecii.Ce va veni vreame de vom dobîndi noi ţara voastră şi vom domni Răsăritul cu totul 588 de ani, deci veţi fi atîta vreame robi turcilor.De-aciia se va apropiia acea zi fără sară oamenilor." i iară se sculară turcii cu oşti, de-au ajuns pînă la zidul lung, ce zidise Anastasie împărat, den mare pînă la Silivriia, de încătruo veniia scheaii { 75r} şi tătarîi.Mavrichie le tremease dajde şi legă cu dinşii pace, şi se întoarseră.[ 157 ] Oarecine-i spuse că-i va fi perirea de unul ce-i va fi numele Fita.El atunce închise pre Filipic în temniţă cela ce purta greul la războae si-l apăra de cătră vrăjmaşi.Atunce se sculă hagan, domnul sîrbesc, cu oşti mari spre greci.Mavrichie tremease cu oştile voevod Comentiolan, în locul lu Filipic.Atunce se întunecă sarele şi alt semn încă fu, că născu o muiare o fată, ce nice avea ochi, nice mîni, nice picioare, numai ce avea coadă ca de peaşte.Deaca [v:se loviră] cu sîrbii [p:de] [a:făţişu] , Cumentiolan pizmiia împăratului şi începu a fugi.De-acii periră grecii preamulţi şi prinseră vii 12 000, şi tremise hagan la Mavrichie să-i răscumpere.El nu vru, nice lasă rudele să-i răscumpere, şi cerea numai cîte un perper pre unul.Hagan să mînie, de-i tăe pre toţi.De-acii veni mîniia lui Dumnezeu spr-însul şi-i aruncară pizma toţi.Atunce văzu Mavrichie şi în vis, că-l pîrîia { 76r} mulţi oameni înaintea lu Hristos şi fu întrebat - den doao să-ş iubească munca, aicea, au nesvîrşit.Elu-şi cerşu aicea.Şi zise glas: "Daţi-l să-l muncească Foca!" Atunce se deşteptă şi scoase pre Filipic den temniţă.Mainte puţin de acea vreame era remis Foca de străjari să le ceară mirtic, iară împăratulu-i bătu şi-i zise: "Treceţi Dunărea, de vă hrăniţi cu prădare!" Foca se întoarse mînios şi [v:pîrî] pre împăratul [p:cu] [a:amar] .Atunce se sculară toate ceatele de { 76v} rădicară pre Foca împărat.[ 158 ] Deaca ştiu Mavrichie, suspină şi zise: "Acesta va ca cu seacerea răteza de pre lume pre mine şi pre ruda mea toată." Că se ivi atunce şi cea stea comit, ca o sabie.Deci vru să fugă.Ce carele poate scăpa denaintea celuia ce le poate toate şi-ş scumpără mîniia pînă în a patra rudenie de sămînţă?51. ÎMPĂRĂŢIIA FOCĂEI MUNCITORIUL.Deaca stătu Foca împărat şi dobîndi scaunul şi steagul, { 77r} atunceşi tremeaseră de prinseră pre Mavrichie şi toţi feciorii lui şi muiarea.De-acii tăe pre toţi pre rînd.Şi priviia Mavrichie, suspina şi zicea: "Dereptu-ţi-l judeţul, Doamne Isuse!" Apoi peri şi Mavrichie.Şi au domnit 20 de ani.Şi fură îngropaţi toţi într-un loc şi era scris: "eu sînt fata lu Tiverie, împărăteasa lu Mavrichie, maica a mulţi coconi, născuţi cu bucurie şi muriţi cu scîrbă.Deci Mavrichie fu vinovat; dară coconii pentru ce-i uciseră fără vină?" De-acii se întărîtă Foca spre răotăţi { 77v}, că avea năravul dracului, ucigaşu, sireap, mînios, gustăreţ, beţiv, măreţ, mîndru, rău de tot.De-acii da rău mult oamenilor - unii de boiari ardea-i cu foc, pre alţii-i junghea, pre alţii-i slutiia, mai mulţi ucidea şi făcea morţi groznice şi în boiari, şi în curteani, şi în ţărani, sîngele amului-l avea ca o beutură dulce.De-acii plîngea toţi pretutindinea şi ruga toţi pre Dumnezeu să-i izbăvească den gura leului.Şi-i fu { 78r} milă lui Dumnezeu, şi căută cu ochii cei milostivi şi văzu răotăţile lui, şi-i fu milă de junghearea lor.De-aciia aduse judeţ, ce făcea şi el altora.Că neşte boiari văzură atîta rău şi sînge vărsîndu-se, şi fără milă prădaţi şi munciţi, şi ca un leu beundu-le sîngele, scriseră carte la Iraclie, voevodul den Frighiia, ca să vie.[ 159 ] El rădică oşti şi purcease; deci se loviră cu Foca, şi-l biruiră şi fu prins viu muncitoriul.De-acii fu pus { 78v} de l-au săgetat în procică, şi aşa ş-au lepădat sufletul.Şi au domnit 8 ani.52. ÎMPĂRĂŢIIA LU IRACLIE îMPĂRAT.Acestuia era naşterea den Capadochia şi de rudă mare şi bogat; şi era voinic şi tare de vîrtute, şi cutezătoriu şi măestru la războiu - şi născu fecior de-i sămăna întru tot, anume Costantin.În al treile an de domniia lui, eşi Hozroi cu mulţime de turci, de luo Palistina cu totul şi cu cetatea Ierosalimului şi prădă Asiia toată { 79r} şi ţara grecească, pînă sosiră la Ţarigrad.Şi se lăda că va îngrădi cetatea cu suliţele, cu pavezele şi cu arcele, şi de către mare cu corăbiile.Că adusease cu dinsul mideanii, haldianii, asirianii, turcii şi tătarîi, de-i spărea şi-şi rîdea şi zicea că nu se vor turna, pînă nu vor dobîndi cetatea.Deaca văzu Iraclie împărat că nu se va putea bate cu oştile lu Hozroe, că era mulţi ca năsipul, el sfătui meşterşug plin de înţelepciune, că aflară { 79v} nişte măestrii ale lui Arhimid rimleanul de ijderîse cînd bătea rimleanii de demult pre siracusi.Deci tocmiră nişte oglinde şi le puseră în zidul cetăţiei dencătruo ardea soarele naintea corăbiilor.De-acii soarele bătea în sticle, de acolea eşiia foc ca fulgerul şi le ardea corăbiile şi pr-inşii.Deci să spăreară şi se mutară de pre apă toţi.[ 160 ] Iraclie închină cetatea Fecioareei şi Maiceei Domnului, şi-ş lăsă fiiu-său.El [v:eşi] [p:pre] [a:ascuns] şi strînse { 80r} oşti mari.Deci se duse în Persida, de le prădă ţara şi le răsipi cetăţile şi le arse satele, şi le tăia muerile şi le ucidea feciorii şi le junghea pruncii, pînă mai le pustii ţara, şi multă comoară adună.Deaca auzi împăratul Hozroe, lăsă cetatea şi se turnă.Deci se timpinară şi se loviră de faţă, şi birui Iraclie, şi mulţi turci periră, şi voevozii lu Hozroe şi ruda lui cu totul.6000 de ani era cursul soarelui cînd au îmblat { 80v} spata grecească pren ţara turcească.Acestea s-au tîmplat apoi iară.Cînd era încă Iraclie în Persida, Hozroi adunase denprejur toate ţările asupra Ţarigradului, iară în mijlocul se trudiia cetatea, ca o corabie de valure, în mijloc de mare.Şi de toate părţile era neprecepuţi, însă-i apăra braţul cel tare şi nalt, de-ş tinse mîna împreună cu mînie şi scorni vînt cu vivor, şi porni ploi cu grindine.Cei de pre apă-i necă, iară cei de pre uscat ca un prahu-i { 81r} răsipi, iară în cetate cînta: "Ceaea ce eşti mai biruitoare decît voinicii Ţarigradului, cei de biruire." Iraclie au domnit 31 de ani.[ 161 ] 53. ÎMPĂRĂŢIIA LUI COSTANTIN, FIIUL LU IRACLIE.Cerşu-l pămîntul la Iraclie împrumutul şi-l deade.Pre urmă-şi lăsă împărăţiia fiiu-său, lu Costantin.Ce domni numai un an şi nu apucă să facă ceva ca să se cunoască, că-l otrăvi maştehu-său Martin.54. ÎMPĂRĂŢIIA LU IRACLON, FRĂŢÎNI-SĂU.După Costantin apucă Martin domniia cu fiiu-său Iraclon, { 81v}ce [a:puţinel] le [v:trăi] , că luară curînd răscumpărare de la Dumnezeu, pentru că numai ce se arătă rău, lu Iraclon i tăiară nasul, iară lu Martineei limba, şi-i scoaseră cu ruşine.55. ÎMPĂRĂŢIIA LU CONSTA, FIIUL LU COSTANTIN.Stătu Consta împărat, nepotul Iracliei, şi avea întru inimă dentîiu-ş credinţă rea, că era eretic şi învăluiia rău pre pravoslavnici.[ 162 ] Şi fu în zilele lui al şasele săbor den toată lumea adunat în Ţarigrad, 170 de părinţi sfinţi.atunce-se { 82r} ivi pre lume Mahmet, cela ce au tocmit leage turcilor şi năvălise mulţime de sărăcini la Ţarigrad, ca să-l dobîndească, ce-i bătu Consta şi-i goni de ruşine rea.Acesta vrea să pleace scaunul Ţarigradului supt cetatea Rimului.Ce unde nu va să ajute Dumnezeu, [p:în] [a:deşertu] [v:se nevoiaşte] niştine, că beu acolo păharul cumplit de moarte.şi au domnit 17 ai.56. ÎMPĂRĂŢIIA LU COSTANTIN BĂRBOSUL, FECIORUL CONSTEI.Deaca peri Consta, el se rădică den Sichilia un om, anume Mizizia, { 82v} ce curînd se svîrşi; că se sculă Costantin Bărbosul cu oşti spre Sichilia şipre toţi vrăjmaşii tătîne-său Constei [p:cu] [a:dereptul] [article:] [v:pierdu] , împreună cu Mizizia.Acesta, cînd purcease în oaste, era tinerel, iară cînd veni, era bărbos.[ 163 ] în zilele acestuia împărat trecură şcheaii Dunărea şi luară ţară multă de la greci.Acea ţară o chema mainte Misia.Şi au domnit Constantin 10 ani.57. ÎMPĂRĂŢIIA LU IUSTINIAN.Duse-se şi Costantin de pre { 83r} lume după alalţi şi-ş lăsă împărăţiia fiiu-său, lu Iustianin.Ce nu-l iubiia boiarii, nice ţăranii, pentru că era rău, vizetlean, sireap, ucigaş, plin de nebunie, nice avea om derept sine, nice sfat întreba de nime, ce se ţinea însuşi că e preaînţelept.Pentru aceaea-l certă Dumnezeu, că se sculară şcheaii, sîrbii şi rumînii munteanii, de le luară ţara de cătră Dunăre, tocma pînă la Dracea, şiIustianin încă [v:peri] [a:rău] .Şi au domnit 6 ani.[ 164 ] { 83v} 58. ÎMPĂRĂŢIIA LU LEONTIE ţAR.Că se sculă un boiarin de curte, anume Leontie, şi cu alţii, noaptea, şi prinseră pre Iustianin, de-i tăiară nasul şi-l tremiseră în Herson, prespre Marea Pontului.Însă ochiul [a:derept] le [v:veade] toate.Deci cine ce face, lui face.Că se rădicară neşte tîlhari cu turci şi cu caraimani, de prădă Africhia şi ţara pre lîngă mare.El tremease boiarii cu oşti, de se loviră o dată cu dinşii şi-i biruiră.Turcii încă se mai { 84r} înmulţiră.De-acii se loviră ş-altă dată şi biruiră atunce pre greci şi le luară o cetate, Carhidonul.Grecii nu putură răbda ruşinea şi dosada, ce adunară toţi mai-marii, de sfătuiră şi aleaseră pre un pribeag, de-l chema Tiverie Apsimar şi-l rădicară împărat.Leontie au domnit 3 ani.59. ÎMPĂRĂŢIIA LU TIVERIE APSIMAR.De-acii veni Apsimar şi dobîndi Ţarigradul şi prinse pre Leontie, de-i tăe nasul şi-l băgă în temniţă.De-acii fu împărat Apsimar.Ce avea frică { 84v} de Iustianin cel cu [ 165 ] nasul tăiat, că va veni de-i va lua împărăţia, pentru că-i spunea aceaea un numărătoriu de steale.Deci tremease la hagan, domnul sîrbesc, şi-i făgădui aur mult, ca să-i tremeaţă capul lui Iustianin.Hagan vreasă-l [v:tremeaţă] [a:legat] , iară el deaca prinse de veaste, fugi la domnul şchienesc, la Tervelea.Deci năemi de acolo oşti mari şi se duse la Ţarigrad şi a puţini adeveri sfatul.De-acii găsiră sulinariul ca pre unde mergea apa în cetate şi meşterşuguiră, { 85r} de întrară în cetate.Tiverie Apsimar au domnit 7 ani.60. IARĂ îMPĂRĂţIIA LU IUSTINIAN.Deci încăpu Iustinian Cîrnul iară la împărăţie şi dărui pre domnul şcheailor bine, şi se turnă.De-aciia ce vom spune mainte de năpastea rea ce aduce pre boiari,că le [v:lua] [a:întîiu] bunătatea toată.De-aci-i lega cu muerile-ş şi feţii lor, cu featele, şi-i băga prin case-şi de-i ardea cu case cu tot.Şi pre alţii mulţi i junghea ca vitele, şi nu numai boiarilor le făcea rău, ce-ş aduse { 85v} amente de patimă, cînd era el în Herson.Deci tremise la dinşii, nice să cruţe bătrîn, nice tînăr, nice muiare, nice babă, nice fată, nice cocon de ţiţă, ce pre toţi să-i piarză şi să-i svîrşească.deci era plîngere şi chiote multe atunce hersoneanilor, cît covîrşiia pre Vithleaen.Şi auzi împăratul că li-e milă, de nu-i pierd pre toţi, ce încă tremease pre Filipic cu oştile şi-l învăţă să-i svîrşască cu totul şi să le răsipească oraşul, { 86r} să-l facă ţărină de arat.[ 166 ] Oştile văzură năravul lui fără milă şi svireap ca de lup, ce bea sînge fără saţiu.deci nu vrură să se împreune întru atîta spurcăciune a lui.61. ÎMPĂRĂŢIIA LUI FILIP ţAR.Ce rădicară împărat pre Filipic şi purceaseră spre Ţarigrad cu corăbiile pre mare.Iustianin se spăre, însă eşi în tîmpinat, să se lovască cu dinşii pre uscat.Cînd prinse de veaste - Filipic mai soseaşte la Ţarigrad, atunce se tuarse de sîrg la cetate să apuce { 86v} scaunul.Cînd sosi, Filipic întra în cetate şi prinse porţile, şi fără pesteală fu prins Iustinian.Deci, cum făcea el altora, aşa i se feace, că fu jungheat, cu fiiu-său Tiverie.Filipic împărat nu era creştin, ce era eretic şi defăima pre leagea dereaptă.Ce nu se ascunse de ochiul lu Dumnezeu, că-ş pierdu ochii, împreună cu împărăţiia.Şi au domnit Filipic 2 ani.62. ÎMPĂRĂŢIIA LU ARTEMIE ţAR.Deaca se tîmplă aşa lu Filipic, { 87r} curtea se sculă cu svatul împreună de puseră pre Artemie împărat.Şi era iute şi îndrăzneţ şi cărtulariu.Atunce se tîmplă oaste cu turcii.Deci tremease voinicii toţi şi boiarii să se ucigă cu turcii.Deaca-i bătură şi-i goniră den hotarăle greceşti, ei rădicară unpărat pre Theodosie, om blaznă şi nu ştiia rîndul, nice se precepea la războiu.[ 167 ] Artemie, deaca ştiu, elu se închise în cetatea Nicheiului şi lăsă paznici să păzească Ţarigradul.Deaca { 87v} veni Theodosie, el puse multă nevoinţă cu cetăţeanii şi cu mare chin şi meşterşug de-abia dobîndi cetatea.Şi tremise jurămînt mare şi înfricoşat în Nicheiu, la Artemie, că nice un rău nu-i va face, numai să se călugăreacsă.Şi domni Theodosie numai un an.63. ÎMPĂRĂŢIIA LU LEU ICONOBOREţ.Acesta Leu, cu numele şi cu năravul de leu şi cu sufletul de fiară, el era den Isavria, de rudă measeră, şi-l găsiră la un puţ nişte ovreai neguţători şi-l cunoscură cu { 88r} ale lor măestrii că va fi împărat.Deci-l jurară ca să asculte d-inşii, cumu-l vor învăţa, cînd va fi împărat.Elu li se făgădui că-i va asculta, şi de-acii curînd fu cunoscut de sfatnici.Şi sosi voevod răsăritului şi-i află ajutoriu Artavazd, anume un boiarin.De-acii se rădică împărat, iară Theodosie, deaca auzi, el fugi, de-ş luă scaunul şi cununa muncitoriului şi se călugări; deci dobîndi împărăţiia de veci.Iară cel cu nărav de leu, fiară { 88v} năsilnică, atunce veniră cei procleaţi de ovreai la acel leu sălbatec şi svireap.Deci nice cerşură aur, nice argint, nice boerie de la împăratul, ce-i ziseră aşa: "De veri să mori bătrîn în-păeăţie, iară tu leapădă icoanele den besearecă şi rade obrazele de pre ziduri, şi opreaşte oamenii să nu se închine lor." [ 168 ] Elu se făgădui, puiul aspideei, nepoţilor năpîrceei şi chemă pre Gherman patriarhul, de vru să-l împreuneaze a rău sfatul { 89r} lor.Iară părintele înfruntă rău, cu sfentele scripturi.Elu-l goni den patrierşie.O, amar, sculă-se lupul pre păstoriu şi întrară lupii în turma lui Hristos, de o spărgea şi o neca,cum [v:era] mai [a:rău] !i sfîrşiia obrazul lui Hristos şi a preacuratei Maice şi a tuturor sfinţilor şi-ş vărsă veninul amar pre toţi creştinii cîţi se închina sfintelor obraze, de-i munciia şi-i [v:răniia] , cu multă învăţătură a dracului, încă mai { 89v} [a:vîrtos] pre părinţii călugări.Soţu se feace lu Vartasar, cu reale lucrare ale lui,că [v:covîrşiia] pre muncitorii [p:] [a:dentîiu] .Iată eu voi arăta corbului negreala, că era o besearecă aproape de Sveta Sofia şi era strînse cărţi într-însa trei întunearece şi trei mii, şi era a toată lumea filosofii într-înse adunate, de le ţinea 4 dascali plini de toată înţelepciunea.Şi ştiia filosofiia toată şi adîncul scriptelor elineşti cu creştineşti, { 90r} şi veachea, cu totul.Tuturor arăta şi-i lumina cu cuvintele ca soarele, că tocma înşişi împăraţii nemică nu făcea fără sfatul acelora părinţi filosofi.Iară împăratul Leu mult nevoi să-i poată întoarce, să-i fie soţi spre răul lui ce făcea, ce mai bine vrea goni vîltur sau vrea prinde steale.Deaca văzu că nemică nu va folosi, el aduse găteaje uscate demprejur de besearecă.Deci arse pre acei sfinţi părinţi, împreună cu cărţile, în besearecă.{ 90v} O, amar, Leu cu suflet crunt şi cu minte de fiară vrăjmaşe, cîtă pagubă faceş!Că era acolea, mai scump de toate, un sfitoc minunat de pîntece de şarpe şi era într-îns scriptura lui Omir, Iliada şi Odisia.[ 169 ] în zilele acestuia Leu prădară cumanii ţara grecească pînă lîngă Ţarigrad.Şi domni acesta Leu cumplit 25 de ani.64. ÎMPĂRĂŢIIA LU COSTANTIN CUFURITUL.Rîcăi leul şi sări pardos, mai mînios, veşteji măceşul şi odrăsli stîlpări mai { 91r} înghimpose, cu poame împuţite şi necăcioase!Acesta Costantin, anume Copronim, Cufuritul, născu den năpîrcă şarpe.Deci, cumu-i era numele, Căcacea, aşa-i puţiia şi viaţa.O, Doamne, cela ce eşti de toate văzătoriu, cum rabzi om fărmăcătoriu şi otravnic?Călcă cu totul leagea şi împlu voia dracului, căce că nu era munci pre lume, elu le ijdărîia şi slutiia pre creştini, şi răsipiia mănăsirile şi le lua avuţiile, şi rădea sfintele { 91v} obraze de pre beseareci, de scriia cîni şi cai şi alte gadini, şi huliia pre Maica preacurata.Că deşertă un ticseu plin de galbeni pre o masă şi-l aruncă înaintea a nişte părinţi şi zise: "Ce e bun de-acmu?Aşa e şi Maica Mariia, aşijderea şi alte mueri." Deci şi alte multe vrăjmaşul defăima.Ce vom povesti mai mult d-însul?Dentr-un cîne născu un fecior de cîne,deci [v:făcea] tot [a:cîneaşte] . Acesta spurcat omori pre sveti Stefan Novii.Şi avu { 92r} viaţă îndelungată şi nu [ 170 ] avea războae cu striinii, ce numai cu capetele legiei creştineşti.Şi pre călugări nu iubiia, nice în ochi să-i vază.Acesta arse moştile sfinteei măceniţă Eftimiia - cu oase de vită şi de cîne le mesteca şi le aprinse.Şi domni 30 de ani.65. ÎMPĂRĂŢIIA LU LEU, FIIUL CUFURITULUI.Lepădă-şi oarecînd şi acesta sufletul, lu Leu, fiiu-său, lăsă-i steagul, şi domni 1 an numai.66. ÎMPĂRĂŢIIA LU COSTANTIN, FIIUL LU LEU, I MAICĂ-SA IRINA.Leu trecu curînd den lume.{ 92v} Irina, soaţa lui, şi fiiu-său, Costantin, născut dentr-însa, lăsă-î împărăţiia, însă el era atunce tinerel, deci purta Irina cîrma.Acesta adună de pretutindenea săbor, al şaptele săbor a toată lumea în Nicheiu, 318 de părinţi sfinţi.Deci [ 171 ] mărăcinii ceia ce dîriia sfintele icoane den rădăcină-i zmulseră şi noiră pămîntul ţelenit, şi aruncară sămînţa de pravoslavie, de creştea mare întru inima a buni creştini.Iară { 93r} deaca răsăriia musteaaţă coconului, atunce se apropiară d-insul neşte arumitori hitleani şi-l mîglisiră de-ş goni pre mumă-sa împărăteasa de la dinsul, de luo el cîrma de împărăţie.De-acii se întoarse în lucrare nepotreabnice şi-ş călugări muiarea şi se amestecă cu alta.Cum se zice - "Picătura, de va pica de pururea pre piatră, încă o pătrunde", aşaşi amăgiia pre oameni blazne.Însă [v:se deşteptă] [p:ca] [a:tîrziu] , deaca se sătură de voia lui.Şi iarăşi chemă { 93v} mumă-sa, să înderepteaze tocmealele împărăteşti.Deci petrecea fiul cu maică-sa în tot binele depreună.Atunce veniră mulţi şcheai, de prăda Rumele, şi eşi împăratul, de se bătu cu dinşii, şi-l biruiră şi periră mulţi greci şi boiari.De-acii se loviră grecii cu armeanii, şi-i biruiră şi prinseră mulţi armeani.Şi cu aravleanii încă au făcut luptă, şi-i biruiră.Iară Kardan, domnul şchienesc, tremease la împăratul, de-i zise: "Curînd { 94r} să-m tremiţi haraciu, sau voiu veni de voiu prăda ţara pînă la Ţarigrad!" Elu-i răspunse: "Bătrîn eşti, nu te osteni, ce voiu veni eu la tine, că sînt tînăr!" De-acii eşiră unii l-alalţi cu oşti, ce nu se loviră, că se spăreară şcheaii, de fugiră.Într-aceaea vreame săpa un om la un zid.El găsi un mormînt de marmure şi un mort într-îns şi slove scrise, de zicea: "Hristos va naşte den fată, şi crez, iară în zilele lui Costantin împărat şi a Irinei iară { 94v} mă va vedea soarele." Iară Irina tot bătea să fie însăşi cîrmitoare.De-acii află neşte oameni hlapi, de-i îndemnă - cînd durmiia împăratul amiază-zi, ei întrară şi-l prinseră, de-l orbiră.Şi de-acii fu Irina însăşi împărăteasă.[ 172 ] întru vreamea aceaea muri papa Andrian de Rim şi stătu în scaun Leont.Iară ruda lu Andrian scoaseră pre Leont den Rim cu ruşine.El cerşu ajutoriu la Irina, să-i folosească; ia nu-i deade.Leont tremease la Carul în pania, { 95r} de veni cu oşti îi încăpu în Rim şi deade scaunul lu Leont.Elu se sculă de blagoslovi pre Carul să fie împărat Rimului şi Veneţiei.Iară după moartea lui Leont, el stătu papă unul ce venise cu Carul den pania, de-l chema Formos.Acela [v:scoase] [a:întîiu] eresa latinească, şi de atunce s-au lepădat grecii de rimleani.Şi de-acii au avut svadă multă maica cu fata, de-au întrat între iale sabiia, de s-au împărţit şi s-au tăiat.Iară împărăteasa Irina, după ce-ş { 95v} orbi pre fiiu-său, multu se căiia şi multă milostenie da săracilor, ca să poată urni mîniia lu Dumnezeu de la dinsa.Ce ochiul ce veade toate şi judecă inimile omeneşti, elu se mînie şi puse urîciune, şi-i trăi puţin putearea şi beu păhar amar şi pelinat.Şi domniră de tot, cu fiiu-său, 14 ani.[ 173 ] 67. ÎMPĂRĂŢIIA LU NECHIFOR GHENICA.Că se sculă spr-însa unul den curte de cei vestiţi, anume Nichifor, de o scoase den domnie, deci o tremease de fu ţărancă { 96r} measeră şi de nemică.În viaţa ei nu-i ajungea, ce se hrăniia ca o văduo săracă pre la uşile altora.Aşa plăteaşte Dumnezeu cui nu ştie har de bine ce-i dă.De-acii, învîrtindu-se roata de mînie împrejur, înălţă pre Nichifor desupra, om rău, ucigaşu, cu nărav rău, iubitoriu de aur, închis la cuvinte.Boeriile nu le da voinicilor pentru slujbe, ce le vindea pre aur.Gura lui era tot de aur şi chiteala lui, iară limba lui era de bou.Şi { 96v} de alte era mîhnit, iară de vrea aduce cineva aur, atunce era veasel.Şi aruncă pre toţi dăjdi greale; tăe şi leafa voinicilor.Pentru aceaea toţi tînjiia şi pretutindinea era chiote; şi nevoiia pre voevod Varda să le fie împărat.Elu se duse la un părinte sfînt, în pustie, de-i spuse valurile.Şi-i spuse cumu l-au rugat să le fie împărat şi-l întrebă: "Fi-va?" El opri, de-i zise - întru nemică să nu se bage, că-ş va piiarde ochii, "iară den ceşti trei ce-au { 97r} venit cu tine - le zise -, Leo va fi întîiu împărat, dup-însul Mihail, Toma al treile, ce nu va încăpea, numai ce-ş va pune nume şi va peri." [ 174 ] Atunce se rădică Nechifor împărat cu oşti mari spre şcheai, lîngă Dunăre, şi [v:se loviră] [a:făţişu] cu Krum, domnul lor.Şi fură biruiţi atunce grecii şi Nichifor, şi fură mîncare sabiei şi hrană armelor.Deci ferecă Krum ţestul capului lui Nichifor cu aur şi deade tuturor de bea vin dentr-însul.Şi { 97v} au domnit Nichifor 8 ani şi 9 luni.Stavrichie, fiiu-său, apucă steagul, ce peri curînd, într-acelaş războiu, de aceale suliţe.68. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MIHAIL RUGAVEI.Mihail Rugavei era ginere lui Nichifor.Văzu atunce Vizantiia zi bună şi slobodă, pînă fu Mihail împărat, că era om bun şi înţelept, blînd şi lin, veasel, răbduriu, nelacom, nice se bucura de scandala altuia, nice grăbiia cu moartea cuiva, nice asupriia pre săraci { 98r} cu birurile, preoţii cinstiia, rugătorii miluia.Atunce puţină vreame văzu ţara grecească mare răpaos şi multă pace şi alinată viaţă, fără valuri.Ce de năprasnă lovi vînt cu fortună, că se sculă iară Krum împărat cu şcheii, de feace războiu cu Mihail împărat lîngă Odriiu, şi-l birui şi periră mulţi greci.Împăratul încă abiia scăpă, şi toată avuţiia împărătească şi grecească o apucară şcheaii.Şi de-aciia fără pesteală se sculă { 98v} cel cu nume şi cu nărav de leu, ce mînca carnea oilor lu Hristos.Iară Mihail, [ 175 ] deaca văzu că vine leul cel cu nărav de fiară, se duse de voe-şi şi lăsă scaunul celui ce-i bat mulţi pizmă, muncitoriului.Fugi, de se duse, de nu-l ştiu nime ce se feace.Şi domni 2 ani.69. ÎMPĂRĂŢIIA LUI LEU ARMEANUL I LUPTĂTORIUL ICOANELOR.Acesta Leu era rudă de armean.Şi iară ivi acesta mărăcini înghimpoşi şi [v:odrăsliră] mai [a:ascuţiţi] decît [a:întîiu] , de înghimpa pre creştini { 99r} ce se închina sfintelor icoane şi ca un şarpe căsca gura şi-ş vărsa veninul pre obrazul lu Hristos şi a lui Maică preacurată cu hule grozave.Şi ardea icoanele sfinţilor şi cerca pretutindenea vîrtoapele pre unde era beseareci şi lăcuite de părinţi, de rău-i învăluiia.Şi plîngea pretutindinea toţi.Acesta Leu vru să piarză ruda lui Mihail toată şi-i scopi un fecior, Nichita; poi fu patriarh, de-l chema Ignatie, în schimbul vieţiei.Aduse-şi aminte de cel { 99v} părinte ce prorocise d-inşii.Deci se temea de Mihail dentru Amorea, de să nu se scoale şi să-i ia împărăţiia.Deci-l [v:băgă] [a:legat] în temniţă, că vrea să-l piarză.Ce pre cine-l fereaşte Dumnezeu, [p:] [a:îndeşert] [v:cugetă] [a:rău] mintea omenească!Că Mihail se nădejduiia pre cuvîntul celui părinte sfînt.Deci descoperi şi goli şi arătă lu Ipatie postealnicul - cumu i-au prorocit acel părinte minunat şi [ 176 ] bătrîn sufletesc, chicnos cu peanele de aur, [v:cînta] [a:dumnezeieşte] , cărunt cu părul { 100r} şi cu mintea.Şi altă încă zise: "De nu veţi grăbi, eu voiu spune pre toţi cîţi-s hitleani împăratului." Deci strînse papie ceată, toţi cu arme şi-i băgă în besearecă demăneaţa, într-o zi de naşterea lu Hristos.Deci viind împăratul la besearecă, ei năvăliră şi-l jungheară.Aşa peri Leu Armeanul, vrăjmaşul creştinilor, răsipitoriul icoanelor şi al legiei.De moartea lui scrisese şi Sevila de demult, că se află o carte a ei în curtea împărătească, de era scrise multe { 100v} prorocii de domni şi era obraze de fieri şi de oameni scrise în carte.Şi era un leu şi sta un om, de-l împungea cu o suliţă şi trecea suliţa prentr-o slovă, anume her.Atunce zise Chiestor filosoful de acel her: "într-o zi de naşterea lu Hristos va peri un-părat de-l va chema Leu", cum şi fu.Şi au domnit Leu 7 ani.[ 177 ] 70. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MIHAIL.Mihail fu domn, în loc de legat, şi den temniţă eşi, în { 101r} scaun de împărăţiie şezu.Acesta încă nu se închina icoanelor, ce iară nu le răsipiia, nice pre alţii opriia să nu se închine.Şi avea de multe ori dosadă de turci, şi le oborîia stolurile şi le prăda ţara.Deci avea ponos că e blaznă şi fricos, iară l tînjiia rău de-aceaea şi să scîrbiia, că năvăliia mult rău de multe părţi asupră-i.Atunce se rădică Thoma, cela ce-i spuse cel părinte semn rău, cu mulţime de greci şi-ş rădică nume de împărat, că era ciudat şi înfricoşat cu îndrăznire.Ce de nu va putearnicul { 101v} Dumnezeu răilor să stea în tîmpinişu, ca un painjin le e putearea şi sfatul omenesc.De la Thoma nu avea ajutor, ce vrea să-i fie nădeajdea pre striini, ce nu putu.Că avea Mihail priiatin bun pre Murtag, domnul şcheailor.Deci-i porunci de veni cu oşti şi birui pre Thoma, şi [v:fu prins] [a:viu] .De-aci-i se stinse lumina ochilor.Mihail domni 8 ani.71. ÎMPĂRĂŢIIA LUI THEOFIL.Theofil, cînd vrea tată-său Mihail să-l însoare, el adună { 102r} feate frumoase de pren toată ţara într-o casă, şi mearse să-ş aleagă.El văzu o fată preafrumoasă şi înţeleaptă.[ 178 ] Deci grăi cătr-însa cu ispită: "Pentru muiare au venit răul în lume." Ia răspunse cătr-însul - "Adevăr iaste, şi pentru muiare au întrat şi binele în lume", cum ai zice: "Pentru Eva răul şi pentru precistaa mariia binele." Auzi împăratul şi se miră, de zise: "Eu mai înţeleaptă muiare de mene nu voiu lua", şi deade mărul cel de aur, ce { 102v} era semn de nuntă, unii feate, anume Theodora.Casiia zise cătră Theodora: "Dobîndişi împărăţiia lumească!i eu voiu nevoi să fiu împărăteasă!" De-acii se făcu călugăriţă şi s-au închis într-o chilie, de au petrecut viaţă îngerească.De-aciia au dobîndit împărăţia lu Hristos.Theodora se cunună cu Theofil.De aimintrea era om bun şi nu iubiia strîmbătăţile, şi pre Hristos proslăviia şi precistaa Maică.Iară icoanelor nu se închina şi pre ceia ce se închina, elu-i văluiia.{ 103r} Că scoase pre Methodie den patrierşie, de-l tremease cu doi tîlhari într-un ostrovel, să chinuiască într-o peşteră.un tîlhariu muri, de au răbdat în putoare ca-ntr-o muncă.Şi Theodor şi Theofan, nişte sfinţi părinţi, stîlpi dereptei legi, de răzima cu a lor învăţătură lumea de creadere pînă acmu, elu-i [v:bătu] [a:rău] şi le scrise seamne în obraze, slove de ponoslu.aşa-i era lui Theofil viaţa încremenită de a se închinarea icoanelor.Iară dereptatea avea, că veni { 103v} o muiare văduo, de jelui pentru un boiarin, că ş-au făcut casă şi i-au astupat ferestrile [ 179 ] căşcioarei, de şade în-tunearec.Împăratul cercetă de află bine, deci zise de răsipiră casa lui Petrov boiarinul pînă în temelie şi pr-insul scoaseră în mijloc de tîrg,de [v:fu bătut] [a:foarte] .Altă încă să spunem, cum nu avea lăcomie pre avuţie.Că previia pre mare dentr-un foişor, el văzu o corabie viind preaîncărcată, veniia cu mare nevoe, şi ştiu { 104r} că iaste negoţul împărăteaseei.Şi o chemă atunceşi, de o certă şi-i zise - "O, împărăteaasă, în ce viaţă eşti cu cinste şi cununată de împărat, au nu-ţi soseaşte?Ce ai luat hrana săracilor, de negoţetoreşti şi precupeşti?" i zise de aprinseră corabiia, şi arse cu totul negoţul.De va vrea neştine să se adeverească eftenşugul lui, să auză - Căzu odată o iarnă geroasă, de îngheţă marea pînă într-adînc.Şi curînd veni căldură, de se dejgheţă.De-acii se { 104v} rupseră sloii, pînă covîrşiia turnurile, şi era trăsnete şi urlete, de-ţ părea că piare lumea.Cînd se sloboziră în jos, ei sparseră o bucată mare de zidul cetăţiei.Iară Theofil atunce abătu, de nu căuta să rămîe ceva dentru anuţie-ş, ce păzi de noi acea spărtură de cetate.Thoedora [p:pre] [a:ascuns] ţinea sfintele icoaneşi se închina lor şicoconii-ş [p:pre] [a:furişu] -i [v:învăţa] să se închine, { 105r}derep-ce împăratul Theofil [a:foarte] -i [v:certa] şi-i feriia de aceaea.Şi-i [v:era] [a:drag] a ceti la scripturi, deci afla cuvinte scumpe şi nu se afla nime să i le spue.Iară un postealnic lăudă pre părintele Methodie că ştie tot.Şi-l aduseră den legătură, ce-i căzuse dinţii şi măsealele de răul peşteriei.Atunce se ivi lumina de învăţătură lui Methodie, ca un mărgăritariu den scoică şi ca un { 105v} luceafăr de supt nuori, că zice: "Nu [ 180 ] se poate ascunde cetatea stînd în vîrful muntelui." Deci-l ţinea la aşternutşi-i [v:gusta] [p:cu] [a:dulce] den izvorul de miiare învăţături bune, cuvintele lui, şi-l ţinea ca o piatră luminată în curtea lui.Şi se adăpa împăratul ca den apa Nilului cu şipocul de aur.Şi au domnit Theofil 12 ani.72. îMPĂRĂŢIIA LU MIHAIL; FECIORUL LUI THEOFIL I AL THEODORIEI.Trecu şi acesta valea cea de moarte, ce pre nime nu-l treace, { 106r} şi-ş deade cununa fiiu-său, lui Mihail.Ce încă era cocon mitiutel, deci era Theodora de tocmiia toate în-pără-ţiia fiiu-său.Şi pînă atunce [v:cinstiia] [p:] [p:prentr]- [a:ascuns] sfintele icoane,iată Nicodim [v:zicînd] [p:cu] [a:dereptul] [article:] .Iară ca o pasere ce-şi hrăneaşte puişorii şi-i pitula pînă trecu vînătoriul,atunce [v:strigă] [a:chear] cu glas de bucin ferecat cu aurşi-ş arătă semănătura den inimă.Deaca trecu iarna, şi înflori primăvara, că strînse { 106v} săpători şi lucrători, de scoaseră den rădăcină acea eresă a celor luptători de icoane şi se sămănă pravoslaviia, şi slobozi doamna toţi de pren toate legăturile şi se smeri lor, de feaceră rugă derept Theofil; nevoi-se şi adeveri că l-au ertat Dumnezeu.Şi deade iară scauunul de patrierşie lui Methodie, iară pre Ioan-îl scoase, că era eretic.El puse pizmă, de îndemnă [ 181 ] ş-alţii răi ca şi el, de pîrîia pre Methodie că au curvit cu o muiare, { 107r} şi se adună săbor de aceaea.Muiarea sta de faţă de vădiia, iară părintele se goli înaintea tuturor, de-l văzu săborul, că-i era veştejite măruntaiele, de numai ce avea de udat.Deci se ruşinară ca neşte cîni pîrîşii, şi muiarea încă spuse pizma lor apoi adevăr.Întru zilele lui Mihail s-au creştinat şcheaii, că prinsease grecii într-o oaste o sor a domnului şchienesc, deci o învăţară carte şi o creştinară.Apoi o scumpără frate-său { 107v} de la greci.Ia boteză şi pre frate-său creştineaşte.Cînd ştiură alţi şcheai, ei săriră spre domnu-său, să-l ucigă.Elu-i birui, de-acii scrise la Mihail, de-i tremease un părinte mitropolit, de-i boteză pre toţi, unii de voe, alţii de nevoe.Atunce au fost de la Adam ani 6352. Mihail, pînă fu supt ascultarea mîne-sa, el era bunişor şi purta cîrma Theodora cu mare cinste.Iară deaca crescu Mihail şi veni în vîrstă, el lipi { 108r} pre lîngă el nişte hlapi şi smîrzi şi unchiaşul, frate mîne-sa, de-l chema Varda, plin de toate hitleniile, de purta pre împăratul cumu-i era lui voia şi-l feace de-ş goni mumă-sa de la dinsul.Iară ia, cînd vru să se ducă, adună toţi boiarii, deci lăsă în mîna fiiu-său, împăratului, 1200 de chindinare de aur - un chindinar iaste 150 de litre - şi 3000 de chindinare de argint şi alte ferecături multe, şi eşi den curte.Deaca se { 108v} văzu Mihail volnic, el curînd răsipi acea avuţie toată, cum nu se cădea, balamuţilor, hoţilor, măscăricilor.şi cu multe răotăţi îndemna Varda pre împăratul de junghe pre Theoctist logofetul, om bun şi priitoriu împăratului.Thoedora-i blăstemă şi amîndoi să paţă ca Theoctist.Mihail se îndeletniciia cu jocurile, făcea vîrtealniţă şi se făcea sechiraşu, de îmbla cu carul cu 4 cai, prindea cumătrii, boteza fiini, { 109r} cununa, pînă svîrşi şi [v:lăsă] visteariul [a:pustiu] , bea de se îmbăta.De-aciia se făcea patriarh, de băga muştariu [ 182 ] într-un potir şi cumeneca boiarii, cîntări cu curvele de iuboste scorniia.Deci, îmblînd aşa şi răsipind, Varda totu-l îndemna spre rău, de strică un copaci de aur, ce era făcut de Leu Preaînţeleptul, şi era tocmite paseri prin stîlpări, de cînta careaş în chipul ei, şi doi lei tot de aur, şi doi sturzi, ş-alte { 109v} lucrure multe de aur, făcute de împăraţi bătrîni, de le scotea cînd veniia soli de la alţi împăraţi, să se mire.Elu le topi şi feace galbeni, şi dărui fiinii şi măscăricii.Cei boiari buni şi bătrîni, unii muriră.Sosi şi Varda chesar.De-acii făcea rău cumu-i era voia, ca şi împăratul, nu numai ca pînă aciia, ce încă neşte spurcăciuni reale făcea, că încă curviia cu un fiastru-şi ca cu muiarea lui, { 110r} şi ştiia oraşul mai tot.Auzi şi Ignatie patriarhul, deci-l învăţa şi-l îngroziia cu muncile veacilor.Ce era adevăr pilda lui Solomon - Certarea nebunului fluer iaste.De-aciia aruncă pizmă cu vrăjmăşie Varda pre părintele, în loc de blagodarenie.Deci veni odată să se cuminece cu alţi.Ignatie-l obidi şi-i zise: "Nu va lua vasul spurcat mir sfînt!" El se mînie, de-l scoase den scaun şi puse pre Fotie.De-aciia feace rău mult lui Ignatie, ce curînd { 110v} se osîndi, că purcease împăratul în oaste, să se bată cu turcii.Varda bătea să fie împărat şi păziia den zi în zi, ca să-l poată piiarde.Mihail ştiu şi zise lu Vasilie Machedon de-l junghe, mergînd în oaste. [v:Să spunem] [a:puţinel] de Vasilie, că era den Machedoniia, fecior de oameni measeri şi fură robiţi de şcheai.El sugea ţiţă atunce şi secera muma lui în cîmpul stăpînilor.Coconul zăcea pre mirişte şi veniia un vîltur de-l umbria.{ 111r} Mumă-sa-l goniia, el iară veniia.Apoi-l lăsă, că precepu că e semn bun.Deaca sosi în vîrstă, elu-ş părăsi maică-sa, de se duse în Ţarigrad şi se năimi pre la oameni, de se hrăniia.Noaptea [ 183 ] durmiia la o besearică, anume sveti Mochie.Atunce veni sfîntul de grăi preotului: "Ce dormi, de nu te scoli să bagi pre împăratul în casă?" Elu se sculă şi mearse la besearecă, de văzu un om spărtigos, cu neşte mîni groase,durmind pre pămîntul gol.Lui i se păru o vedeare, { 111v} deci se turnă.Lui i veni pînă a treia oară şi-i spuse apoi: "Cine doarme aciia,va fi împărat!" Atunce mearse de-l deşteptă şi duse în casă-ş cu cinste mare.Şi avea preotul un frate, de slujiia la un boiarin mare, de-l chema Theofiliţ.De-acii-l deaderă la boiarin; elu-l puse comis.Atunce aduseră lui Mihail un bidiviu preaabun, dar den Missir, şi nu se afla nime să-l poată încăleca.Iară Theofiliţ spuse că are o slugă bărbată, şi fu atunceş chemat Vasilie.{ 112r} Deci prinse calul de frîu şi-l şi încălecă, şi alergă cîtu-i fu voia.atunce îl puse comis mare, şi curînd sosi şi postealnic mare, şi [a:foarte] -l [v:iubiia] împăratul.Şi de-acii începu a uri pre Varda.Mihail, elu-şi păziia jocurile şi berile şi mîncările.Atunce veni un veastnic, de-i spuse împăratului că-i pradă cărăimni ţara.El, derept să nu să spare boiarii şi să nu părăseasscă jocul, alergă de sfărîmă o oglindă ce era făcută de un filosof, { 112v} deci cît vreai căuta într-însa, tu vreai cunoaşte, fie dence lauri a toată lumea să se vrea rădica oşti.O, nebunie, cîtă pagubă feace grecilor![ 184 ] Atunce deade Mihail o ibovnică a lui după Vasilie, anume Evdochiia, şi o cunună însuşi şi-şi deade cunun de împărăţie lu Vasilie, să fie împărat.Odată jucă toată zua, sara beu, de se îmbătă.Oarecine, anume Vasilichin, lăudă pre împăratul că: "Jucaşi bine astăzi şi vîrtejişi bine { 113r} calul la alca!" El era beat, de se bucură, şi-l dărui pre cela cu paşmagii lui şi-l puse să fie împărat.Vasilie sta de priviia, şi [v:căută] împăratul [p:cu] [a:amar] lu Vasilie.Atunce să spăre şi adună ceată, şi se rădicară într-acea noapte de uciseră pre Mihail,că-l [v:aflară] [a:mahmur] la aşternut.Deci nu se putea apăra, ce fu jungheat acolea.Şi au domnit Mihail împreună cu mumă-sa 14 ani, iară însuşi 11 ani.Şi-l îngropară la mănăstire, { 113v} ce o chema Hrisopoli, lîngă mumă-sa.Aşa era lui Mihail viaţa, numai ce bea şi mînca şi juca.73. ÎMPĂRĂŢIIA LUI VASILIE MACHEDONEANUL.Acesta Vasilie deaca stătu împărat, scoase pre Fotie den besearecă şi deade scaunul iară lui Ignatie.Cercă vistearele şi nu află neminca, că vrea să dea leafă curţiei şi nu avea de unde.Ce tremease pre unde afla avuţie împărătească, răsipită de Mihail, de o strînseră şi curînd îmlpu visteriile.Şi feace { 114r} 3 feciori - Constantin şi Lăv şi Alexandru.[ 185 ] [v:Feace] oaste [a:întîiu] Vasilie la caraimani, şi-l biruiră, de periră greci mulţi, şi puţin de nu peri şi împăratul.După aceaea tremease pre ggineri-său Hrisofor şi birui pre agareani.Şi iară se sculă însuş împăratul cu oşti, de trecu la rîul Efrathului şi feace războiu cu turcii şi cu maniheii şi cu alte limbi, şi-i birui Vasilie.De-acii dobîndi cetăţile ceale tari şi pline de bunătate { 114v} şi se turnă cu multă avuţie.Şi de multe ori s-au bătut cu tăr de pre împrejur, şi totu-i biruia Vasilie.Atunce se tîmplă de fu cutremur mare, cîtu se răsipiia besearecile; împăratul le rădica şi mulţi ovreai creştină.i iaste o ţară mare, ce se chiamă Rusi, spre miazănoapte.Deci tocmiră pace bună cu grecii şi se făgăduiră că se vor creştina.Împăratul Vasilie tremise pre un părinte mitropolit să-i înveaţe { 115r} leage şi să-i boteaze.Atunce ziseră - "Pînă nu vom vedea mainte de la tine seamne minunate, nu vom creade nici vom fi creştini!" El zise de feaceră foc, de-acii rădică mînile în sus vlădica şi zise: "Hristoase Doamne proslăveaşte numele tău!" şi aruncă evangheliia în foc, de stătu vreame multă şi nu arse.Rusii se mirară de putearea lui Hristos şi se botezară toţi creştineaşte.Un fecior a împăratului, anume Constantin, el muri, şi foarte tînjiia Vasilie { 115v} de el.Iară el era un călugăr de fărmăca, [ 186 ] anume Theodor Sandavarin, şi aduse neşte vederi împăratului cu farmece.Deci-ş văzu fiiu-său Constantin,unde [v:veni] [a:călăreaşte] şi sărută pre tată-său împăratul; de-acii fu nevăzut.i alte seamne cu farmecele lui făcea; pentru aceaea-l iubiia împăratul pre Savadarin, iară Leont, fiiiul lui Vasilie, nu-l iubiia, ca apre un măscărici.Sadavarin puse pizmă pre Leont; de-aciia-l aromisesă { 116r} [v:poarte] hangear [p:pe] [a:ascuns] : "Cînd iase la vînat împăratul, cîndai năvăleaşte vrun hitlean sau vro fiară la tată-său de pripă, iară tu să aibi cu ce-l sprijoni!" El crezu şi feace aşa.Sandavarin se apropie şi la împăratul, de-i zise: "Păzeaşte-te, că fiiu-tău Leont te dibuiaşte să te piarză, ca să-ţi ia împărăţiia, şi te va năvăli acum la vînat!De veri să crezi, cearcă-l, că veri armă hitleană găsi la dînsul!", cum şi fu.De-acii se mînie { 116v} împăratul, deci-l băgă în temniţă.Şi au zăcut vreame multă şi nece un boiarin nu putea întoarce pre împăratul să iarte pre fiiu-său.Odată feace împăratul ospăţ boiarilor.Deci la masă, unde cinstiia, era o paserea într-o culvie, de auzi unii afară plîngînd pre Leo.Paserea den culvie încă striga: "Leo!Leo!" Auziră de la masă boiarii şi-ş aflaară de-aciia prilej şi începură a plînge şi a ruga pre împăratul, şi-i zicea: "Doamne, ceastă păsărue { 117r} ce e desupra noastră, unde nu vede pre Leont, ia-l strigă pentru noi, că noi sîntem oameni de mîncăm şi bem depreună cu domniia ta şi aminte nu ne aducem de-nsul, şi atîta vreame închis în temniţă.Ce ne rugăm, iartă-l, că-ţi iaste fiiu!" Atunce-l ertă şi-i deade împărăţiia-ş.Şi eşiră la vînat - un cerb mare năvăli la împăratul, de-l luo de brîu în coarne pre Vasilie şi vrea peri atunceş.El grăbi un voinic, de tăe { 117v} brîul împăratului cu sabia şi uidi.De-acii, în loc de cinste, că-i scoase capul den perire, el zise de-i tăiară capul şi-i puse prihană că au scos sabiia spre împăratul.i Vasilie de vătămătura cornului cerbului puţină vreame trăi şi muri.Şi au domnit 20 de ani.[ 187 ] 74. ÎMPĂRĂŢIIA LU LEU PREAîNţELEPTUL.Pre urmă lăsă îMPĂRĂŢIIA lu Leu, fiiu-său.Şi au făcut războae cu şcheii şi cu frîncii şi cu turcii.Deci aorea-l biruiia { 118r} aorea-i biruia.Şi era om bun şi înţelept şi zidiia beseareci multe şi frumoase întru lauda luiDumnezeu şi a afinţilor.Şi meareseră într-o zi, de Rosalii, la beseareca lui sfeti Mochie, să se închine.El năvăli den altar un om de lovi pre împăratul şi-i curea sînge mult.Şi fu prins omul de boiari, de-l munciră mult, şi pre nime nu vădi, că era cu duh necurat.Iară un { 118v} părinte călugăr, de-l chema Marco, el mîngîia pre împăraul cu cuvende den psalmii lui David şi-l bucura, de-i zise: "Să ştii, împărate, că veri împărăţi de acum 10 ani!" în cezi fu lovit, într-acea zi muri.Acesta Leu, pentru că nu făcea fecori, el ţinu pînă a patra muiare, ce avu certare pentru aceaea de cătră Nicolae patriarhul.Elu-l scoase den scaun şi puse pre un părinte bun, den coconie petrecut tot în călugărie şi { 119r} şi on preaştiutoriu.Deci multe lucrure bune au tocmit, şi de a patra nuntă, carele va călca leagea.Leu a domnit 30 de ani.[ 188 ] îMPĂRĂŢIIA LUI ALEXANDRU FRATELE LUI LEU I AL LU COSTANTIN FECIORUL LU LEU.La moarte-ş lăsă îMPĂRĂŢIIA frăţini-său, lui Alexandru, şi fiiu-său, lui Constantin.Atîta el zise Leu la moarte-ş: "Văz pre Alexandru, 13 luni dată-i viaţă." i fu aşa că numai ce bea şi mînca şi se răposa, iară grija { 119v} altor valuri nu se amesteca.Şi se veşteji ca o floare - numai ce domni un an şi o lună.De-ciia însuş împărat Costantin, ce era tinerel de 7 ani, de nu putea derepta cîrma de domnie.Ce era un boiarin bun şi bătrîn, de-l chema Roman Lacapin, de-acii purta acela grijea.Atuncea să rădică un fecior al lui Andronic Duca, de adună voinici şi se ispiti să apuce domniia, ce mainte-l apucă arma şi-i se vărsă sîngele.După { 120r} aceaea se rădică un boiarin, anume Foca Lev, şi era atunce voevod pre toate ceatele.Deci văzu pre Roman întru atîta cinste, elu se făcea încă a fi priiatin împăratului.Deci adună oşti mari de pretutindinea, demn Licaon, den Frighiia, den Iveri, den Pamfilia, den Misiia, den Siriia, den Chilichia, de era mulţi, cîtă frunză şi iarbă.Iară [p:pre] [a:ascuns] el [v:vrea] să fie el, foca, împărat.[ 189 ] Aşijdirea şi Roman, de elu-ş să făcea a purta grijea împăratului, { 120v} iară dentru adîncul inimei lui bătea să fie împărat.Deci tocmi el de veniia aprozi de la Foca, de-i spunea necredinţa cătră împăratul, deci-l sfătui Roman de scrise carte la voinici şi arătă prietniciia lui Roman şi hitlenşugul Focăi.Deci-l părăsiră şi fu prins foca, şi-l urbiră.Iată-i goni Roman lupii, ca să-ş mănînce însuş oile şi să spargă turma.Atunce prădară şcheii ţara grecească pînă { 121r} la Ţarigrad şi luară Odriiul.De-acii împăratulu-i părea că iaste cu bine Roman, deci încă-l mai îndrăgi.Deci tocmi de deade o fată-ş roman după împăratul şi, cînd fu nunta, Constantin cunună pre Roman, socru-său, să fie împărat.Domni pînă atunce Costantin 7 ani.ÎMPĂRĂŢIIA LUI ROMAN LACAPIN.Cel cu minte adîncă, Roman,deaca [v:se văzu] [a:înălţat] în scaun de împărăţie, pre ginere-său numai cu numele ce era de { 121v} împărat, iară steagul şi voia cu vistearele domniia Roman, şi celui ce avea pîne de saţiu se apucă de-a mînă-i şi se sătura ai lui, iară sătulul rămase flămînd.Că începu Roman a scrie cărţi de punea numele lui de împărat şi a feciorilor, iară fiiul împărătesc deade îndărăt.[ 190 ]Atunce [v:veniră] turcii [a:întîiu] spre dobînda ţăriei greceştişi o au prădat pînă la cetatea de Brusa.Şi au fost atunce numărul ailor 6453 945. ce, cîndu-i { 122r} părea lui Roman că ş-au toate întărit şi tocmit, atunce căzu şi pierdu, că veni Costantin la vîrstă de bărbat şi dobîndi minte.Deci se sfătui cu boiarii, căce că Roman prea îmbătrînise, deci-l scoaseră şi-l feaceră călugăr.Şi au domnit Roman 25 de ani.77. IARĂ îMPĂRĂŢIIA LUI COSTANTIN, FECIORUL LUI LEU.Deci pre feciorii lui Roman elu-i prinse Costantin şi-i goli de toată avuţiia-ş şi-i tremease să fie ţărani { 122v} săraci.Şi-ş puse voevod pre toate ceatele pre Nichifor Foca şi pre Vasilie postealnicul.Şi născu-se fecior den Elena, fata lui Roman, de-l chema pr-insul Roman, pre numele moşu-său.Şi domni Costantin al doile rînd 15 ani.78. ÎMPĂRĂŢIIA LUI ROMAN, FIIUL LUI COSTANTIN, NĂSCUTUL îN OR ENICE.Lăsă-şi Costantin la moarte domniia fiiu-său, lu Roman.Acesta se îndeletniciia cu ogari, cu tăraşi, cu şoimi, de goniia fieri şi vîna paseri { 123r} şi îmbla cum nu trebuiia, iară cîrma şi sfatul dedease a neşte ticăiţi şi nebuni de-l ţinea.[ 191 ] Atunce luară cărăimanii Critul şi făcea dosadă uscatului, iară Foca Nichifor voevod scorni oşti şi trecu la Crit.Deci bătu pre caraimani şi le prinse domnul viu.Atunce-i veni veaste că i-au luat turcii Antiohiia.Turnă-se Nichifor şi acolo, birui şi pre aceia şi scoase cetatea den mînile lor.Deci încă fiind Foca în oaste, Roman { 123v} împăratul muri.Şi domni 3 ani, şi lăsă mueriei, Theofaniei, împărăţiia şi coconilor.Deci fu voevod Nichifor, şi iară fu mînat cu oştile la Siriia.El era un procleat de hadîm, deci purta el putearea în sus, în jos de împărăţie şi nu iubiia binele lui Nichifor.Ce scrise carte la Ion Ţimish, să vie ca să-l pue împărat.Ţimishi era rudă Focăei şi era bărbat bun şi înţelept, frumos şi om bun, deci spuse { 124r} sfatul evnuhului.Atunce se sfătuiră toţi boiarii den curte, deci rădicară pre Nichifor împărat şi-l iubi cu drag şi împărăteasa Theofana, că pruncii lui Roman era tinerei.79. ÎMPĂRĂŢIIA LUI NICHIFOR FOCA.Nichifor era voinic şi cu îndrăznire bună, tare de mîni şi milostiv, şi se lipi de Theofana împărăteasa.Pre coconii lui Roman, pentru liubovul lui, elu-i ţinea cu cinste.[ 192 ] Avea Nichifor, pre lîngă bărbăţiia { 124v} trupască, şi cea sufletească, că avea împreunată dragoste cu sveti Athanasie den Svetaa Gora Athonului.De-acii zidi besearecă şi mănăstire preamare şi frumoasă, anume Lavra, şi au fost atunce numărul ailor 6482 974. Şi multe oşti şi războae cu multe limbi au bătut, că au îndereptat pre caraimani şi au plecat Siriia, şi s-au închinat Lichiia, şi au dobîndit Finichiia, şi iară adaose greceasa să fie greceasca.Atunce prădară rusii { 125r} pre şcheai adoară cu tocmala lui Nichifor.Aşa era Foca de toate bun, ce numai ce-l smintiia că ţinea muiare pre Theofana, şi-i era cumătră.Şi alta încă se tîmplă, că fu foamete mare în Ţarigrad, de sosi chila de grîu cîte un galben.Împăratul avea jitniţe preamari pline de pîne, deci zise să vînză de pînea lui cîte 2 chile într-un galben.Deci-l defăima ţara, pentru că la Vasilie Machidon încă fusease în zilele lui foamete mare, ce el învăţă de vindea { 125v} den jitniţa împărătească cîte 12 chile pre un galben, de-ş scoase ţara pre uşor de foamete.Foca aruncă urgie pre Ţimishi, pentru că-l vădise oarecine cu nişte cuvinte reale, deci-l goni de la dins.Iară împărăteasa [ 193 ] [a:foarte] [v:tînjiia] dup-îns, de nu-i vrea vedea faţa săva o zi.De-acii rugă cu hitlenşug pre Foca, de-l chemă iară.Şi era prea voinic şi frumos Ţimishi, deci vrea să moară Theofana, de nu-l vedea.Şi Foca foarte se păziia de Dumnezeu, { 126r} că purta desupra căftan de aur, iară pre lîngă piiale cămaşe de lînă.Şi aşternutul lui era de olovirne, el se culca jos pre rogojină, şi psaltirea nu-i trecea în zi.La muiare-şi [v:mergea] [a:rar] , ce nu-i plăcea aşa.Deci se însoţi cu Ţimishi şi [v:sfătuiră] [a:rău] pre împăratul, ca Dalida pre Samson şi Tindarida bărbatului-ş.De-acii-l păziră de-l găsiră durmind jos pre un ţol, şi-l jungheară acolea.Şi domni Nichifor Foca 6 ani.{ 126v} 80. ÎMPĂRĂŢIIA LUI IOAN ŢIMISHI.Ţimishi puse cunună în capu-şi de împărăţie.Deci iar se spăreară prinprejur ţătile, şi-i fugiia dinaintea sabiei lui toţi vrîjmaşii, şi de suliţa lui se temea toate limbile.Şi lărgi ocină grecilor de toate părţile, şi luo de la rusi, de le dobîndi steagurile cu totul şi pre Boris, domnul lor, [v:fu prins] [a:viu] , de-l duse în Ţarigrad şi-l puse boiarin mare, anume maghistru.Şi cu sîrbii avea sfadă şi-i birui.{ 127r} Deci, după ce stătu Ţimishi rusii, elu se sculă Sveatslav, domnul rusesc, cu oşti mari, şi bătu pre şcheai, de-i [ 194 ] plecă supt sine.Deci, şezînd el în Dîrstor, el veni Ţimishi şi se loviră de faţă cu rusii; biruiră şi-i goniră pînă-i scoaseră den ţara şcheailor.Aşa era Ţimishi, bărbat bun şi voinic.Şi domni 6 ani.81. ÎMPĂRĂŢIIA LUI VASILIE, FIIUL LUI ROMAN.Pînă cînd împărăţi Foca şi Ţimishi,ei [v:crescură] [a:voinici] Vasilie şi Costantin { 127v} în urşenic născuţii, feciorii lui Roman împărat.De-acii şezu Vasilie în scaun şi se arătă împărat stolurelor.Deci Vasilie întru tot se nevoiia să-ş samene moşu-său, Machedoneanului.Că gustările nu le iubiia fără vreame, nice-ş da vieţiei odihnă, ce purta arme greale, în tot ceasul prejur el, şi paveţele, coifurele, segeatele, suliţele, platoşele şi toate armele lui era mai dragi decît mease tinse, pline de veselie şi de vin dulce; sunetele { 128r} armelor şi răsunul coardelor de arc mai iubiia decît glas de alăute.Multe războae au făcut Vasilie şi multe ţări au biruit, şi mulţi vrăjmaşi au pus supt sabiia lui şi i-au plecat - sîrbii, arbănaşii, frîncii, iverii, cărăimanii.Şi pre şchei i smeri cu totul şi le slăbi putearea, că prinse la războiu vii 15 000, fără cîţi perise şi-i orbi pre toţi, numai ce lăsă dentr-o sută unul cu un ochiu ca să tragă pre alalţi în ţara lor - { 128v} cîte pre [ 195 ] 99 orbi.Şi scoase toate cetăţile şi toate ocinele ce luase mainte de şcheai de la greci.Şi au domnit Vasilie 30 de ani.82. ÎMPĂRĂŢIIA LUI COSTANTIN, FRATELE LUI VASILIE.Muri Vasilie bătrîn şi şezu în scaun frate-său Costsntin.Ce numică nu-ş semăna frăţine-său, ce cum cinstiia Vasilie pre ceia ce era bărbaţi buni şi ţinea cai buni şi arme, atîta Costantin nu iubiia sunete de sabii şi bucine, seamne { 129r} de războae, nici chiote de gloate, nice glas de oaste, ce numai ce bea şi mînca cu mueri frumoase şi cu fluere şi cu alăute, jucări şi cîntece curveşti de iuboste.Şi era bătrîn şi cărunt, şi era fricos şi blaznă şi prepuitoriu.Că ştiu dentru oarecine pre Roman, unul den curte, că va fi pre urmă împărat, deci-ş deade fie-sa Zoe dup-însul.Şi domni Constantin 2 ani şi 11 luni.{ 129v} 83. ÎMPĂRĂŢIIA LU ROMAN ARGHIROPOLSCOE.Roman fu împărat, ginerele lui Constantin, om preaînţelept, şi avea frica lui Dumnezeu, şi se învăţa pururea în sfentele cărţi, şi sta pre rugă toată noaptea şi zidiia beseareci întru lauda lui Dumnezeu.Iară împărăteasei îi înfluriia tinereaţele şi o dogoriia pohtele - vedea pre Roman cu viaţă curată şi usebi dormind [ 196 ] d-insa,iară ia începu [v:a cugeta] [a:rău] , că era un voinic frumos şi chipeşu, anume Mihail, den Peflagon { 130r} de rudă, de slujiia în curte.Iară Zoe [a:foarte] -l [v:iubiia] , cu rîvne, şi-i tremitea cuvinte cu pilde, pînă cînd se mestecară unul cu alt depreună.De-acii [v:sfătuiră] [a:rău] pre Roman, de-acii tocmiră pre neşte făcători de răotăţi - cîndu se scălda Roman în bae, ei-l sugrumară, de muri.Şi au domnit Roman 5 ani.84. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MIHAIL PEFLAGON.Stătu Mihail împărat; acesta plată luo pentru lucru de curvie, ce el cum era { 130v} de frumos şi cu chip trupesc, aşa era şi sufletesc frumos, că înţelease den cîtă sărăcie se înălţă împărat.Deci era om bun şi smearen, şi-i era milă de mişei, şi mîngîia pre ceia ce păţiia rău, nice se grăbiia cu piiarderea omului şi săracii-i miluia, preoţii cinstiia, besearecile întăriia, boiarii-i dăruiia, voinicii-i miluia, cu dereptul zicînd - nime nu se ducea de la dins cu ochii lăcrămoşi, sau cine-l prea ruga,nu se vrea [v:întoarce] [a:mîhnit] .{ 131r} Ce avea o bătaie cu duh necurat, de-ş păţiia rău de multe ori; cînd se trezviia,el mai [a:vîrtos] [v:nevoiia] de sta pre rugă.Şi avea neşte fraţi răi, porcari, văcari, nebuni, neînţelepţi, cu nărav rău, păcurari;deci [v:îmbla] [a:nebuneaşte] şi învăluia ţara, pînă ce trecu şi Mihail după alalţi.şi domni 7 ani.[ 197 ] 85. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MIHAIL CALAFATIN.Schimbă-se domniia şi la acesta Mihail, om rău, cu mente de vită, mîndru, mînios, { 131v} fără sfat; şi lipi de el neşte tineri, goni pre Zoia împărăteasa şi pre Theodora într-un ostov, de le tunse.Deci se rădică gîlceavă mare întru boiari şi întru voievozi, că-ş aducea aminte de părinţii Zoeei, cît bine au avut şi cum o au tuns fără voe, deci ţara împărăţieei o sug neşte nebuni, păstori de porci.deci se înglotiră şi se rădicară spr-inşii, pînă-i scoaseră cu ruşine rea, şi iară aduseră pre Zoia la scaunul moşiloru-ş de împărăţie.{ 132r} i domni Mihail 1 an.86. ÎMPĂRĂŢIIA LUI COSTANTIN MONOMAH.Zoia împărăteasa pururea pohtiia să se cheame maică a fiiu născut den trupul ei.De-acii se adăpa den doi grădinari, ca un pomet - unu-l chema Costantin Monomah, om bun şi voinic şi preamilostiv, deci-şi puse de-i era bărbat.Aşa se goneaşte binele cu răul, ca o roată ce îmblă împrejur - şi în sus, şi în jos.Acesta Monomah la războiu nu ştiia rîndul, iară la alalte, la tot, era bun şi înţelept { 132v} şi darnic, şi îndurătoriu la mişei, şi cetiia mult la scripturi.Şi [a:foarte] -l iubiia toţi,că [v:judeca] [p:cu] [a:dereptul] [article:] pre toţi, fără făţărieşi toţi, şi mişeii, de pretutindinea mult bine lua dentru mînile lui.Şi cine va vrea, să se adevereze a mare credinţă ce avea - besearecă preafrumoasă zidi lu sveti Gheorghie, şi alte [ 198 ] multe făcea cu caldă inmă cătră Dumnezeu bunătăţi.Ce tot boliia de picioare; pentru aceaea mulţi, de multe ori, { 133r} se rădica vrăjmaş spr-insul.Ce cui nu iaste dată de sus, [p:în] [a:deşertu] [v:se ispiteaşte] , că periră ca prahul naintea unui vînt.Iară pentru mare dereptatea lui, nemica nu-i putea strica, numai acea boală ce-l dosădiia şi-ntru aceaea se svîrşi.Şi domni 13 ani.87. ÎMPĂRĂţIIA THEODORIEI, îN UR ENIC NĂSCUTĂ.Rămase domniia la Theodora, că Zoia, soru-sa, murise mainte.şi era iubeaţă la fieşce bărbat deci o ţinea un { 133v} bătrîn, anume Mihail.Şi ţinu ia domniia însuşi un an; atunce se svîrşiră toţi de ruda lu Vasilie Machedon.88.îMPĂRĂţIIA LUI MIHAIL.Atunce au fost numărul ailor 6513 1005. Numai ce avu Theodora rudă de pre moaşe-sa, fata lu Roman împărat, socrul lui Costantin, feciorul lui Lăv, de-l chema Isachie.Deci numai ce se chema cu numele Roman împărat, iară [ 199 ] pentru că era prea bătrîn şi era legat { 134r} cu jurămînt înfricoşat de Theodora, el purta rîndul şi cîrma Isachie Comnin; era bărbat bun şi chibzuit cu oştile, deci vru să-l scoaţă şi den scaun, şi fu sfadă mare întru ei.Deci -ş poncişa suliţele greci spre greci şi-ş rădica arme pre alte arme, încă tot tutindinea birui Isachie şi dobîndi împărăţiia.89. ÎMPĂRĂŢIIA LUI ISACHIE COMNIN.Deci eşi prututindinea veaste de împărăţiia lui Isachie { 134v} Comnin.Şi [v:domniia] [a:înţelepţeaşte] ,ce [a:curîndu] -l [v:ajunseră] boale grealeşi-ş deade cu bună vreare a lui împărăţiia şi avuţiia lu Costantin Duca.Elu-ş tunse părul, împreună cu năravul, şi prinse viiiaţă călugărească.Şi domni 3 ani.90. ÎMPĂRĂţIIA LU COSTANTIN DUCA.Fu Duca împărat şi domniia bine,că nice se [a:foarte] [v:înălţa] , nice se iară lăsa, ce mergea pre cale împărătească.Carii era buni, ei avea de la dinsul cinste, iară carii era { 135r} răi, ei era certaţi.Şi avea 7 feciori, născuţi den doamnă-sa Evdochiia, ce ducea grije d-insa, că era tinără şi frumoasă.Deci se [ 200 ] temea, după moartea lui că se va mărita după altul şi va naşte feciori cu alt bărbat.Deci se sfătui să o scoaţă de la dins şi să dea coconii la alţii, să-i crească şi să-i ţie.Ia ştiu, deci se adeveri cu jurămînt mare că nu se va mărita după moartea lui, ce-i va socoti feciorii şi-i va cruţa.Deci muri Duca.Şi rămase Evdochiia cu { 135v} coconii tinerei, de-i ocrotiia.Ce de pripă se risipi bura trupască şi rădică furtună turbure de unda pohtelor; deci-şi puse veatrile trupul de sprejiniia vînt de stîmpărare, în ce chip, vine cuvînt de răspunde.Era un voevod de-l chema Roman Dioghen, vesel şi mîngîiuos, voinic şi frumos, de rude den Capadochiia,.Acesta văzu pre o muiare ţiind visterele greceşti, cu neşte coconi tinerei; elu se rădică cu oşti să-i ia domniia { 136r} şi se lovi cu oştile împărăteaseei.Şi fu biruit Roman şi [v:prins] [a:viu] , şi-l aduseră să-l muncească.Deci-l [v:văzu] împărăteasa atîta de [a:voinic] , [a:frumos] şi [a:cuvios] , nu-ş căută să-ş scumpere mîniia de pre Roman, nice-ş gîndi de cel jurămînt înfricoşat, ce-l şi îndrăgi cu rîvne.Deci, în loc de temniţă dobîndi Roman pat de nuntă şi, în loc de legat, sosi împărat.Şi au domnit Duca împreună cu Evdochiia, iară { 136v} însăşi cu coconii 7 ani.91. ÎMPĂRĂţIIA LUI ROMAN DIOGHEN.Deaca [v:se văzu] Roman [a:sosit] întru atîta mărie de împărăţie, multă bărbăţie arătă, că cu multe ţări se luptă şi multe limbi au biruit.Mai [a:vîrtos] cu turcii [v:au avut] de multe ori sfadăşi totu i-au bătut şi făr număr mulţime de turci au [ 201 ] tăiat.Deci le arătă el cîtă bărbăţie au grecii şi sînt viteji la războiu.Ce e mai hrăboară urîciunea şi pizma, pentru că era Roman vîrtos { 137r} şi mînios, cutezătoriu şi-ş purta lucrul pre sine.Rudele împărăteaseei era boiari mari, deci nu-l iubiia.Iară Roman nice pre unii nu credea, ce pre toţi-i avea hitleani şi vrăjmaşi, şi încă pre împărăteasa şi pre feciorii Ducăei.Pentu aceaea să începură cuvinte cu şopte şi sfaturi hitleane să dea pre împăratul în mîinile vrăjmaşilor, că era atunce chesar fratele lu Costantin şi Andronic, fiiu-său, voevod pre ceate.Atunce se tîmplă de { 137v} eşi împăratul [v:să se lovească] [a:făţişu] cu turcii.Lui i zbură pre dinainte o porumbiţă.Elu o prinse şi o tremise împărătesei să se bucure de piezi buni, ce nemica nu e mai rău de vrăjmaşul den casă.De veri adeveri şi veri avea muiare necredincioasă, nu veri scăpa de nevoe, s-ai lăcui în turnul Seminreanului, să ai fi îngrădit cu foc.Deci cîndu se tocmiră pîlcure la războiu şi fură gata de lovit, voevodul cu alalţi vrăjmaşi hitleani { 138r} prinseră a fugi.De-acii se spăreară stolurile şi fu prins împăratul de turci.Şi, încă fără nădejde, domnul turcesc ertă împăratul, de se duse la ţară-ş, ce nu putu încăpea, că mai sîrguiră, de prinseră şi porţile a tuturoe cetăţilor.Şi au domnit Roman Dioghen 3 ani şi 6 luni.[ 202 ] îMPĂRĂţIIA LUI MIHAIL, FIIUL DUCĂEI.Atunce veninla vîrstă Mihail, feciorul lu Costantin, şi fu rădicat împărat.Deci-ş scoase pre mumă-sa fără voia ei, { 138v} de o tunse călugăriţă.Auzi iară de Roman, că se rădică împărat, deci tremise oşti şi-l prinse.Alt rău nu-i feace, ce-i deade cetatea Efesului cu tot venitul.Deci şedea acolea, de bea şi mînca şi-şp răpousa bătrîneaţele, pînă la moarte.Şi au domnit Mihail al Ducăei 6 ani.Deci au fost pînă la Mihail fiiul Ducăei 6613 1105. 93. EPILOG LA PARTEA îNTîI.Pînă aicea s-au sco dentr-alte cărţi sloveneşti pre limba noastră vieţile şi petreacerile împărăteaşti, ce au fost { 139r} de începutul lumieei pînă la Mihail feciorul Ducăei.Atunce au fost numărul ailor 6613 1105. Ce, cum nu poţi ajunge naltul ceriului, nice adîncul pămîntului, nice marginea lumiei, şi cum nu se poate număra stealele ceriului, nice năsipul măriei, aşa nu se poate afla adîncul scripturilor.Că unii de cei sfinţi părinţi letopiseţ [ 203 ] au scris de unele, alţii de altele, unii pre une locuri şi de unii împăraţi au înmulţit,alţii [v:au scris] mai [a:scurt] , { 139v}iară aicea [v:s-au adunat] ca [p:în] [a:scurt] şi ca în de tot.Şi este zisa preasfinţiei tale, o, preaînţeleptule părinte, chir Theofil, episcopul de Rîbnic!Iată şi eu, robul sfinţiei tale, mai micul şi mai apoi de toţi ticălosul călugărul Moxa Mihail, cîtu mi-u fost ştiinţa şi m-am preceput, eu am nevoit de-am scris.Deci să ca punem şi noi odihnă condeiului, ca un trăgătoriu vînsla, că oare cum jeluiaşte cine e pre mare să vază pristanişte, aşişi scriitoriului păzeaşte să vază svîrşitul.Deci să punem { 140r} şi noi negoţul corabiei noastre să stea în vadul păscarilor!Cîndu au făcut păscarii vad de odihnă furtunaţilor, el au fost ai 5555 47 e.n., iară cînd am sosit eu la acest vad, el au fost numărul ailor 7129 1620, în luna lu septevrie.De acmu s-au scos dentr-alte izvoade de aceaeaş împărăţie.După Costantin, feciorul Ducăei, au domnit Nichifor vataniat, 3 ani şi jumătate.[ 204 ] Alexie Comnin, 37 de ani.Ioan, fiiu-său, 25 de ani.Manoil, fiiu-său, în urşenic născut, 37 de ani.{ 140v} Alexie, fiiu-său, 3 ani.Andronic Comnin, 2 ani.Pre acesta-l prinse Isachie Anghel, de-l munci, pînă-l omorî, şi-i luo fata, de-i fu împărăteasă.Şi domni 7 ani.Alexie, frate-său, domni 8 ani.Au fost numărul atunce 6702 1194. Au mutat Calioan, domnul şcheailor, trupul lui svetii Ioan Rilskii, de l-au adus la cetate în Tîrnov.[ 205 ] Isachie au domnit depreună cu fiiu-său 5 luni.Alexie Murţuflon domni 70 de zile.Şi fu sfadă mare atunce în Ţarigrad, că se sculă ruda lui Comnin, de se certară { 141r} cu a lui Paleolog, şi fugi Mutţuflon la Vaneţiia, de veni cu frîncii.Ani 6710 1202, luară frîncii Ţarigradul de la greci şi l-au ţinut 62 de ani.Şi de frica frîncilor pomeniia grecii pre papa la jărtăvnic; şi avea grecii atunce şi de cătră şcheai, că le prăda ţara.Atunce deaderă moştiile sfintei Vineri în loc de dajde şi alte rînduri scumpe multe.Deci au împărăţit Theodor cel mare, împreună cu frîncii, 18 ani.Ioan, cumnată-său, 32 de ani.Theodor cel mic, { 141v} fiiu-său, 14 ani.[ 206 ] Mihail Paleolog scoase cetatea de la frînci, ani 6769 1261. Şi au domnit 24 de ani.Andronic, fiiul lui Paleolog, 30 de ani.Acesta avea un cocon tinerel, anume Calioan.Deci se văzură că e bătrîn şi aproape de moarte şi nu i-au rămas nice un nepot, ce chemă pre Catacozinu, de-i zise: "Vezi, că moriu, şi fiiu-mieu iaste mic; fii tu împărat!" - deci-l cunună cu împărăţie denaintea gloatelor."Iară pre fiiul mieu socoteaşte - să ară trăi el, va fi cîndva împărat." { 142r} 94. ÎMPĂRĂţIIA LU CATACOZINU.Stătu împărat Catacozinu.Ani 6804 1296. Atunce, într-aceaea, s-au sculat un [ 207 ] boiariu oarecarele turc, anume Otman, cu mulţi turci, de au luat multe ţări despre răsărit, de le-au robit şi le-au pridădit, pînă ce ajunseră cetatea Brusa.Şi muri acolo Otman, şi fu în loc fiiu-său, Orcan.Şi prinseră vadul la Calipoli, şi de-aciia făcea rău mult creştinilor; iară Catacozinu-i apăra şi nu-i lăsa să treacă marea.Atunce muri şi Orcan şi-i fu { 142v} în loc Murat,şi [a:foarte] [v:nevoiia] să treacă marea.El văzu Catacozinu că nu-i va putea opri, că se obîrşiră vistearele şi hrana voinicilor.Deci poronci la Alexandru, domnul şcheailor, şi la oraşe, şi la domnul sîrbilor, şi la Ugleş dispot, şi la craiul Vîlcaşin, ca să-i tremiţe oşti într-ajutoriu.Ei nu vrură, ce-i răspunseră - "Apără-te cum ştii!" [ 208 ]Catacozinu [v:se întristă] [a:foarte] mult.De-acii încă mai tremease şi le zise: "De nu-m veţi ajuta acmu, apoi voi vă veţi { 143r} căi!" Ei răspunseră: "Cînd vor veni turcii la noi, noi ne vom apăra." Atunce legă jurămînt mare Catacozinu cu Amurat şi scriseră cărţi de adeverit, ca să nu strice turcii grecilor nice Rumele, nice Machedoniia, nice alte ocine greceşti.Şi se făgăduiră turcii să fie aşa, deci lăsă Catacozinu Calipoli turcilor.95. CUM AU TRECUT TURCII MAREA, DE AU LUAT îMPĂRĂţIIA.Atunce era ai 6834 1326 cînd trecu Amurat cu turcii şi purceaseră spre şcheai, şi [v:feaceră] { 143v} [a:întîiu] război cu Asean, feciorul lu Alexandru, şi peri atunci Asean şi mulţi şcheai cu dins.Deci iară se adunase şcheaii cu Mihail, fiiul lui Alexandru, de se mai loviră.Peri şi acela, şi robiră mult nărod, fără număr, de-l duseră la Calipoli.Atunce muri Catacozinu.Şi au domnit 25 de ani.[ 209 ] 96. ÎMPĂRĂţIIA LUI CALOIOAN.Sosi Caloioan în vîrstă de bărbat şi sui împărăţiia tătîne-său, lui Andronic, ai 6845 1337. Şi avea Caloioan doi { 144r} feciori, anume Andronic şi Manoil.Deci se sfătuiră Andronic cu ţalapie, ca să-ş ucigă părinţii - ţalapie pre Murat, iară Andronic pre Caloioan.Iară ei ştiură, deci-ş orbi feciorii - Murat pre ţalapie, Caloioan pre Andronic.Şi avea viaţă bună depreună Murat cu Caloioan şi pace.Atunce iară se rădică Murat cu turcii spre Ugleş şi spre Vîlcaşin craiul.Ei strînseră oşti mari sîrbeşti şi [v:se loviră] [p:de] [a:făţiş] cu turcii, şi mult sînge se { 144v} vărsă într-amîndoao oştile.Apoi biruiră turcii şi peri Ugleş şi Vîlcaşin, la Valea Mariţa, ani 6879 1371, şi luară turcii plean mult, de-l duseră la Calipoli.Atunce întunecă soarele într-o amiază-zi, cîtu se vedea stealele.Atunce muri Alexandru, domnul Tîrnovului, şi-i fu în loc uşman.Şi tremise Murat de-i cerşu pre soru-sa; el, de nevoe, o deade să-i fie doamnă.[ 210 ] De-acii se sculă Murat cu turcii, de luară Tîrnovul şi alte cetăţi multe { 145r} şi ţara şcheailor.Elu-şi împărăţiia Caloioan în Ţarigrad.Turcii călcară jurămîntul - deci ce dobîndiia, tot punea împrejurul Calipolului; luară şi Machedoniia cu totul.Atunce muri Caloioan împăratul, ani 6880 1372. Şi domni 35 de ani.97. ÎMPĂRĂţIIA LUI MANOIL PALEOLOG.Stătu în loc fiiu-său Manoil împărat.Atunce se sculă multă mulţime de turci şi începură a prăda şi lua ţări şi cetăţi - luară şi Amorea, şi Draciul, pînă la { 145v} Dalmatiia, şi toată ţara arbănaşilor.Şi începură a scădea putearea creştinească, cît nu avea nime puteare să le stea înainte.De-acii se duseră şi la sîrbi şi feaceră acolo războiu mare, şi mult sînge s-au vărsat, şi mulţi, fără număr, au perit.Atunce un voinic, anume Miloş Cobilici, viteaz şi bărbat bun, deci meşterşugui de se apropie şi spintecă cu un hangeariu pre Murat -beghi, şi aşa peri.Pre acea vreame ucise şi uşman, domnul { 146r} şcheailor, pre Dan voevod, domnul rumînesc.[ 211 ] De-acii se rădică Baiazit-beg, feciorul lui Murat, de se loviră cu Lazar, domnul sîrbesc, şi-l birui, de-l ucise.Şi plecă ţara sîrbască supt sine, să-i dea dajde, şi le puse domn pre Stefan dispot, ani 6897 1389. De-acii se rădică Baiazit cu turcii spre rumîni, deci se loviră cu Mircea voevod.Şi fu războiu mare, cîtu se întuneca de nu se vedea văzduhul de mulţimea săgeatelor, şi mai pierdu Baiazit oastea lui { 146v} cu totul, iară paşii şi voevozii periră toţi.Atunce peri Costantin Dragovici şi Marco Cralevici.Aşa de se vărsă sînge mult, cît era văile crunte, deci se spăre Baiazit şi fugi de trecu Dunărea.Şi puse socotitori pre toate vadurile, şi prinse pre uşman, domnul şcheailor, de-l tăe, ani 6903 1395 - atunce luară turcii ţara şcheailor cu totul.6905 1396. Jicmon, craiul unguresc, adună tuată tăriia despre apus - domnii, voevozii, boiarii, neamţii { 147r} şi frîncii, [ 212 ] şi pre uscat şi pre Dunăre, cît nu se vedea apa de mulţimea corabiilor, Mircea voevod cu rumînii; şi de la Manoil Paleolog veniră corabii multe, pline de voinici den Ţarigrad, şi den Veneţiia 30 de corabii.Deci mergea craiu pre uscat în jos, pre Dunăre, cu hvală mare şi cu oşti tocmite, împlătoşaţi, poleiţi, şi scripiia, de-ţ părea că răsare soarele.Şi cînd sosi la cetatea de Necopoe, el vrea să ia Necopoia, iară Baiazit strînse turcii cu totul despre { 147v} răsărit şi [v:păziră] [a:curînd] de [v:se loviră] [a:făţişu] cu cei despre apus.Şi fu sfadă mare în multă vreame, ce învenseră turcii pre unguri, iară craiu scăpă într-o corabie.Iară Baiazit i-au gonit pînă la Dunăre, şi mulţi se necară în Dunăre.Deci craiu, cu cîtă hvală venise, cu mai mare ruşine se întoarse, că-ş pierdu voinicii cu totul şi lăsă oase de oameni, cît nu-ş putea ara oamenii pre acei cîmpi.Însă Baiazit nu aşteptă ce în ani 6906 1397 se rădică { 148r} în sus, pre Dunăre, spre apus, de lua împăărţii şi prinse ocine şi pre Sraţimic, împăratul de-l puse supt sine birnic.Şi mearese şi în ţara ungurească, de o prădă şi o arse, pînă la Buda şi se întoarse cu mulţi robi, fără număr.De-acii purcease Baiazit cu turcii spre Ţarigrad, ca să-l dobîndească.Şi trecea pren ţara grecească, şi eşiia grecii de i se închina; el nu-i învăluia pre nimeni.Dobîndi şi Odriiul, [ 213 ] deci sosi la Ţarigrad; cetăţeanii se spăreară, cu { 148v} Manoil împărat.Şi tremise Baiazit la împăratul, ca săl lase să între în cetate.El nu ştiu ce va face, ce numai ce tindea mînile cătră ceriu şi ruga pre Dumnezeu.Şi se sfătui cu curtea, de-i trimeseră dar scump şi cerşură pace ca să le dea dajde.Iară el nice darurile nu vru să le ia, ce zise că va întra încetate "şi voiu lua cetatea voastră, iară pre voi vă voiu scoate goli, de vă veţi duce unde veţ vrea." Deaca auziră grecii, numai ce suspinară cătră { 149r} Dumnezeu den adîncul inimiei lor.Şi se apropiară turcii de zidul cetăţiei, deci atîta de lăsa săgeate pretutindinea în cetate, cît nu se vedea soarele de grosimea lor.Şi unde striga elu se răsuna văzduhul ca de tun; ce nemică nu putea folosi cu a lor spaimă, că-i împrăştiia pre departe cu puşcile şi cu săcalăşele.Deci se năpustiră la Galata, de făcea şi acolo groază.Iară Baiazit stătu într-un loc înalt, de văzu Sfînta { 149v} Sofie, deci grăi cătră boiarii lui: "Acolea voiu lăcui cu muiarea mea." Aşijderea, toţi boiarii-ş picniia locure de lăcuit unde vedea beseareci frumoase.Deci [v:se prinseră] [a:întîiu] de Galatasă o dobîndească şi puseră trăbăcie.Deci începură a o bate cu tunuri, şi oboriia zimţii cetăţiei, aorea pătrundea şi păreţii.Deci cît strica [ 214 ] turcii zua, noaptea zidiia frîncii; şi se mira turcii că o vedea demăneaţă întreagă.Deci nu-ş [a:foarte] { 150r} [v:gîndiia] , că-i împrocica şi frîncii den cetate cu tunurile, de-i delunga departe.Însă odată năvăliră turcii şi întrară supt cetate.Atunce se spăreară frîncii, e grăbiră den Ţarigrad, de-i apărară.Deci aşa ajuta unii altora şi se sprejeniia unii pre alţii de cătră vrăjmaşi, tocma 7 ani.Şi le aducea den Trapezonda şi den Cafa bucate şi arme şi ajutor, şi de pren toate ostroavele cîte nu erau luate de turci; şi den Veneţiia încă veniia de le { 150v} aducea hrană.Şi se suiia grecii şi frîncii prin turnurile cetăţilor, de-i împrăştiia pre departe pre turci cu svineaţe, cu sacalăşe şi cu tunure.Şi săpară prin pămînt gaură, de eşiia noaptea den cetate, şi ucidea mulţi turci.Deci văzu Baiazit întru atîta vreame că nu-i sporeaşte nemică, ce numai cîtu-i pier voinicii,elu [v:se rădică] [a:mînios] şi cu ruşinea rea, de se duse la locu-ş.Atunce se sculă Temerlean domnul tătărăsc, de rădică oşti { 151r} asupra lui Baiazit [ 215 ] şi-l birui, şi peri Baiazit întru acela războiu, ani 6910 1402. Iară grecii deaderă atunce laudă lui Dumnezeu, că-i izbăvi de vrăjmaşi.Iară în locul lui Baiazit stătu ţalapie Musulman; şi-n al 16 an de domniia lui fu iarnă prea mare şi rea.Şi ani 6917 1409 muri bun creştin împărat Calaioan, nepotul lui Manoil împărat.Pre aceaea vreame se rădică Musia cu rumînii şi cu şcheaii şi Stefan dispot cu sîrbii, de se duseră la Ţarigrad să se { 151v} lovască cu ţalapie, să dobîndească Ţarigradul.Şi feaceră războiu mare den afară de cetate, la Cosmida, şi fu biruit ţalapie, şi mulţi turci periră cu dinsul.[ 216 ] Şi după aceaea au fost ani 6918 1410, junghe Musia pre Vîlcan şi pre Lazar, iulie 6. Ani 6921 1413, purcease Musia de dobîndi Bîrdo; şi el încă peri la Iscra într-acel an, şi-i fu în loc Murat.Ani 6926 1418, muri Mircea voevod, domnul rumînesc.Ani 6934 1426, prădă Murat ţara sîrbască, şi la anul muri { 152r} Stefan, domnul sîrbesc.[ 217 ] Ani 6947 1439, dobîndi Murat Smederova, avgust 27, şi scoase pre Grigor şi pre Toma şi prinse Stepan, de-i legă şi-i băgă în temniţă.Ani 6950 1442, ucise Iancul voevod pre Mezit-beg în ţara Rumînească.Şi iară, al doile an, s-au lovit Iancul voevod cu turcii în ţara Rumînească, la Ialovniţă, şi-i birui; şi periră atunce turci mulţi, fără număr.Atunce se rădică Gheorghie dispot cu ungurii şi cu sîrbii, de trecură Dunărea pre la Slatina şi bătură { 152v} pre turci, şi luară iarăş Smederova sîrbii.Dea-cii se sculă Taud-beg cu turcii, de bătu oastea sîrbească la Sitniţă.Ani 6953 1444, se rădică Vlădislav cu oşti mari la turci,de [v:se loviră] [a:făţiş] , şi biruiră turcii atunce; deci peri Vlădislav la Varna.Ani 6954 1 sept.1447 - 31 aug.1448, purcease Murat-beg cu turcii, de se lovi cu Toma, domnul Bosneei, şi-l biruiră şi [ 218 ] luară atunce turcii Bosna.Şi la anul se lovi Murat cu Iancul voevod la Cosova, şi peri Iancul; deci dobîndiră { 153r} turcii Cosovul.Şin al doile an muri Murat-beghi, în fevruarie, în 4 zile.98. ÎMPĂRĂŢIIA LU MEHMET, FIIUL LUI MURAT.Cînd stătu Mahamet împărat, el era numărul ailor 6960 1452. Deci aduse toţi turcii de pretutindinea şi purceseră mulţi, fără număr, spre Ţarigrad, ca să-l dobîndească;şi [v:au ocolit] [a:întîiu] Galata, de o au bătut, pînă ce o au dobîndit.[ 219 ] Şi de-acii se legară de Ţarigrad cu toate meşterşugurile lor şi cu toate bărbăţiile şi putearea lor; şi, după nevoinţă { 153v} şi vărsare de sînge, ei încăpură în Ţarigrad.99. De Ţarigrad.Ani 6961 1453, dobîndi Mahamet Ţarigradul, în luna lu mai, 29, într-o zi de vineri.Cine au zidit întîiu Ţarigradul, elu l-au chemat Costantin, marele împărat, fiiul Costei şi al Elinei.Şi cînd au luat turcii Ţarigradul, cine au fost împărat iară l-au chemat Costantin.Fost-au de la Adam pînă cînd au gătit Costantin Ţarigradul ani 5836, iară de la naşterea lui Hristos 318. Deci, de la Costantin ce au zidit cetatea pînă cînd o au { 154r} luat turcii, ei au trecut 1125; iară cînd veniră întîiul la Calipoli, ei au fost ani 6867 1359. Atunce s-au început a se descăleca Ţara Moldoveei.[ 220 ] Deci, deaca luară turcii cetatea de la greci, ei le tăiară împăratul şi pre toţi boiarii şi toate capetele, şi slăbi toată putearea grecească.De-acii scrise Mahamet în toate laturile, pre la crai, pre la domni, pre la voevozi, de se mărturisi împărat, că pînă atunce se chema beghi.Deci, de atunce tot sfădesc cu toate ţările { 154v} şi nu au răzbun, ce tot lărgesc pre toate părţile.Ani 6963 1455, bătu Mahamet pre sîrbi şi le luo o cetate, anume Bîrdă, şi Sitniţa şi alte cetăţi împrejur.i de-acii purcease Mahamet la Belgrad, ca să-l dobîndească, şi se lovi cu Iancul, şi birui Iancul pre Mahamet, cu cristoşii; deci se turnă Mahamet ruşinat.De-acie tremise mahamet un paşu, de dobîndi iară Smeredova şi o cetate, anume Răşava, şi alte cetăţi multe.Ani 6969 1461, trecu { 155r} Mahamet marea la Anatoliia şi dobîndi o cetate, anume Sinopul, şi Trapezondul, şi se bătu cu Iuzum Hasan, şi-l birui.i-n al treile an mearse de dobîndi toată Bosna.[ 221 ] Ani 6974 1466, prădă Mahamet, pre arbănaşi şi mulţi tăe, pre Schendira domnu-l scoase den ţară şi zidi acolo o cetate, de o chema Coniuh.i la anul iară purcease la arbănaşi, pre altă cale, şi prădă Tomorniţa.Ani 6976 1468, mearse Mahamet la cărăimani şi le { 155v} bătu o cetate, anume Galova, şi alte cetăţi multe cărăimăneşti; dobîndi şi Negripul.Ani 6981 1473, rădică-se Mahamet cu oşti mari spre Iuzum Hasan şi nu putu folosi nemică, ce-ş pierdu voevozii şi paşii şi mai oastea cu totul în Valea Efratului.Acolo peri şi Hasan Murat, paşul den Romaniia.[ 222 ] Ani 6983 1475, tremese Mahamet oşti mari spre tefan voevod, la Ţara Moldoveei, şi periră atunce turci mulţi, fără număr.i iară, ani 6984 1476 se sculă însuşi { 156r} Mahamet cu oşti mari spre Moldova, şi se loviră de faţă la Valea Albă, şi biruiră atunce turcii, deci feaceră rău mare moldoveanilor.i cu misireanii au făcut războiu, ce n-au izbîndit; şi s-au bătut şi cu iverii.Cînd au fost ani 6989 1481, Mahamet au murit, şi au stătut în loc fiiu-său, Baiazit.Deci se sculă Baiazit întîiu la Chiliia şi la Cetatea Albă, de le luo de la Stefan voevod.i se duse la aravleani şi la misireani, ce nu folosi [ 223 ] nemică, că-ş pierdu voinicii { 156v} şi [v:se întoarse] [a:ruşinat] de acolo; veni cu puţini voinici.i cînd au fost ani 6997 1489, iară tremease Baiazit oşti prea mari pre misireani şi pre aravleani, şi mai mulţi periră.i în Ţarigrad încă să tîmplă atunce un semn, că iată căzu fulger den cer, de aprinse prahul cel de puşcă, deci răsipi case multe prin prejur şi periră mulţi, şi pămîntul încă se cutremură, cît împăratul încă se spăre că va peri atunce.
Cronica
universală
1620
1620
- CHEAIA ÎNŢELESULUI Scoasă pre limbă rumînească cu osîrdia Prea Sfinţitului Chir Varlaam Mitropolitul Ungrovlahiei în zilele Prea luminatului Domn Io Şerban Voevod şi [v:s-au tipărit] [a:întîiu] în Mitropolia Bucureştilor.Anii Domnului, 1678. (Aţi luat cheaia înţelesului, că nici sînguri aţi întrat, nici pre ceaia ce-au vrut să între n-aţi lăsat.Luca, 11.Cuvintele Domnului.Cuvînt curat.Argint lămurit.Psalm, 11.Ieşi sămănătorul ca să samene.Matei, 13; Spată sufletească carea iaste graiul lui Dumnezeu.Efeseani, 6.Ca un canon va da glas.Isaia, 16. Ca o trîmbiţă va da glasul său.Isaia, 18. Au dorenu sînt cuvintele meale, arzînd ca focul, zise Domnul, şi ca un ciocan zdrobind pietri.Ieremia, 23. Ca să aşteapte ca ploaia luminarea mea şi se pogoare ca roao graiurile meale, ca tunetule spre troscot şi ca chi despre fîn.Deuter, 32.) (Verso f. de titlu) Semnul carele iaste dat de la Dumnezeu prea sfinţilor Mitropoliţi Ţărîi Ungrovlahiei: Den patru stihii, pre om Dumnezeu l-au zidit/ Şi patru seamne Arhiereilor Hristos au dăruit./ Crucea, cîrjea, mitra şi capasul mare/ Cu aceaste patru arme să bată războiu tare./ Cu crucea vrăjmaşul nevăzut să biruiască,/ Cu cîrja oile ceale sufleteşti să păzească,/ Mitra podoabă arhierească însemnează,/ Capasul umbrire Duhului Sfînt lucrează./ Fiind şi Chir Varlaam Ţărîi Rumîneşti păstoriu/ Să află limbii sale de cuvîntul lui Dumnezeu dăruitoriu./ { 1r} Varlaam, Cu mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop i Mitropolit al Tîrgoviştii şi al Scaunului Bucureştilor, Exarh plaiului şi a toată Ungrovlahia, tuturor pravoslavnicilor creştini, carii sînt născuţi întru limba noastră rumînească, sănătate, spăsenie, roagă şi priaşte cu toată inema.Zis-au înţeleptul Sirah, precum iaste scris în cartea lui, în 33 de capete, grăind: "A toate răutăţile învaţă pre om lenevirea."Puind şi smerenia noastră înainte cuvîntul stăpînului nostru, lui Isus Hristos, pentru sluga cea leaneşe, carele, luînd talantul dentru mîna Domnului său, n-au vrut să lucreaze cu dînsul, ce l-au îngropat în pămînt, o, iubite cititoriule, socotit-am ca să nu cază şi asupra noastră judecata acea straşnică, carea s-au zis slugii aceia, precum mărturiseaşte Matei, bunul vestitoriu în 25 de capete, grăind: "Luaţi pre această slugă leaneşe, carea nu iaste nici de o treabă şi-l aruncaţi întunearecul cel împărţit." Sfîntul Ieronim şi Sfîntul Ioan Zlatoust, dascalii besearecii noastre cei pravoslavnici, tîlcuind aceaste cuvinte, zic că talanţii aceia sînt darurile care să dau de la Dumnezeu oamenilor, adecă stăpînirile lumii şi stăpînirile besearecii nărodului creştinesc, învăţăturile, meşteşugurile.Dirept aceaea, dîndu-ni-se şi noauă de la putearnicul şi atot ţiitoriul Dumnezeu talantul, adecă darul diregătoriei arhiereşti a Ţărîi noastre Rumîneşti, cu păstoria şi cu stăpînirea oilor celor cuvîntătoare { 1v} şi făcute după chipul sfinţiei sale, spaimă şi grijă ajungîndu-mă pentru cuvîntul dătătoriului de talanţi, am socotit întru inema mea că a multe răutăţi învaţă leanea.Dirept aceaea, chibzuiiu ca să nu mă aflu întru leane pentru negrijirea talantului, care mi s-au dat mie de la stăpînul şi Dumnezeul mieu Isus Hristos, ce, cu cît mi-ar fi putearea priceaperii meale, să-l înmulţesc întru neamul mieu rumînesc.Şi această socoteală şi chibzuială viind întru inema mea, cu ajutoriul aceluia ce petreace mai pe deasupra ceriurilor întru mărirea veacinică, Părintele, făcătoriul veacilor şi a tuturor faptelor, apucatu-m-am şi, cu multă osîrdie, am nevoit şi dascali de tipografie am adus în Sfînta şi de Dumnezeu păzita Mitropolie a Scaunului Bucureştilor.Şi i-am aşezat şi de iznoavă tipografie, adecă tipariu de tipăritul cărţilor am rădicat, cu toate meşteşugurile cîte au trebuit.Şi, iarăş, mai de iznoavă, cu tot denadinsul, socoteală şi cercetare am făcut, ce carte ar fi deocamdată mai de folos întru neamul nostru rumînesc a să tipări şi a să da besearecii noastre cei pravoslavnici.Şi am aflat această cartece [v:să cheamă] [a:sloveneaşte] "cliuci razumeania",adecă ce [v:să zice] [a:rumîneaşte] "Cheaia înţelesului", făcută şi culeasă dintru multe scripturi sfinte, cu bună socoteală scoasă pre limbă rumînească de prea învăţatul Chir Ioanichie Galeatovski, Arhimandritul Cernigovului, carea, fiind tipărită întru vestita cetate a Livovului, de această carte am pus smerenia mea în socoteală cum va fi de folos mare besearecii Ţărîi noastre Rumîneşti şi de îndreptare a mulţi, spre { 2r} folosul sufletului neamului nostru, scoţîndu-se dentru acoperirea limbii striine.Şi, cu multă osîrdie, am nevoit şi n-am cruţat dentru direapta agonisită a mea, ce, cu multă cheltuială, am tocmit dascali învăţaţi şi le-am dat această cartede o [v:au scos] di pre limbă rusească pre limba noastră dirept [a:rumîneaşte] .Şi, pentru ca să să înmulţească acest dar bun şi scump spre înţeleagerea neamului nostru, o am pus în tipariu cu ajutoriul bunului mieu stăpîn şi Dumnezeu Isus Hristos, carele mi-au dat mie această îndemnare şi s-au început a să tipări, cu toată nevoinţa, cu bună socotire.Dirept aceaea, rog smerenia mea pre voi, pre toţi, fii iubiţi întru Duhul Sfînt, căutaţi şi ispitiţi scriptura aceasta, că veţi afla viaţă şi îndireptare cătră împărăţia ceriului, după cuvîntul Domnului, că într-această carte sînt învăţături cu bună tocmire alcătuite şi cu adevărate mărturii dentru Sfînta Scriptură a legii cei vechi şi a legii cei noauă.Din leagea cea veache, adevărări luminate, den cărţile lui Moisei, din cărţile împăraţilor şi din cărţile tuturor prorocilor.Aşijderea, şi dentru leagea cea noauă a Domnului nostru, lui Isus Hristos, dentru Evanghelie, dentru poslaniile Sfîntului Pavel Apostol şi din cărţile altor apostoli şi din cărţile sfinţilor carii, cu multă nevoinţă, au îndireptat şi au întărit cu învăţăturile lor sfînta pravoslavnica besearecă, nevoindu-se şi ei pentru adaogerea talantului carele li s-au fost dat de la Hristos şi nu să aflară leaneşi stăpînului său.Deci, cu acest dar scump, ca cu o sculă de mult preţ sau ca cu o comoară plină de avuţie, vă dăruiesc.Şi voi, iubiţii miei, { 2v} primiţi de la smerenia noastră, cu bună mulţămire şi ca pe o grădină sufletească, plină de flori, cu bună mireazmă a Duhului Sfînt, care flori sînt de tămăduire sufletelor voastre, o cinstiţi şi, primind cu dragoste şi cu osîrdie, cetiţi şi vă îndireptaţi viaţa voastră.Şi pre smerenia noastră, întru rugile voastre pomeniţi, iară nu uitare-ţi.Şi, după aceasta, cu toţii, împreună, să proslăvim pre Dumnezeu, părintele cel fără de început, şi pre fiul Isus Hristos, carele de la părintele s-au înnăscut, şi pre Duhul Sfînt în veaci, amin.Ca un tată tuturor, întru pravoslavie de obşte şi voitoriu de tot binele, acelaş carele mai sus scris.{ 3r} Dară cum vor creade de care lucru n-au auzit şi cum vor auzi făr'de cela ce propoveduiaşte.Rîmleani, 10.Să iai aminte pre sine şi învăţăturei şi să petreci întru eale, că făcînd aceastea, te vei spăsi singur şi pre ceia ce te vor asculta.1, Tim, 4.Că nu veţi fi voi grăind, ce Duhul părintelui vostru va fi grăind întru voi.Matei, 10.Cela ce va asculta pre voi, pre mine mă va asculta şi cela ce să leapădă de voi de mine să leapădă.Luca, 10. { 3v} Judecata lui Hristos tuturor iaste adeverită,/ Iar mila lui Dumnezeu oamenilor buni făgăduită./ Omul cela ce va petreace în lume lucrînd răutate,/ Unul ca acela va avea de muncile iadului parte./ Dirept aceaea, trebuiaşte să să roage sfinţilor,/ Ca să-l izbăvească de supărări cu rugăciunile lor./ Însă pînă iaste viu aceastea să isprăvească/ Şi ceale ce sînt scrise în cartea aceasta să păzească./Pentru Varlaam Mitropolitul pururea să să roage/ Apoi şi el a lăcui în sînul lui Avraam va ajunge./ { 1v} Cazanie la Dumineca a Tuturor Sfinţilor întîiu, după Pogorîrea Duhului Sfînt.Zis-au Domnul nostru Isus Hristos, precum scrie Matei, bunul vestitor, grăind: "Tot carele mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi eu pre dînsul înaintea Părintelui mieu, carele iaste spre ceriuri." Beseareca noastră a Răsăritului prăznuiaşte dumineca a părinţilor celor sfinţi şi dumineca a tuturor sfinţilor, crezînd: "Precum oamenii cei sfinţi cînd mor, sufletele lor, ieşind din trup,numaidecît [v:merg] [a:dirept] la împărăţia ceriului, spre odihnirea cea veacinicăşi, acolo, să roagă lui Dumnezeu pentru noi şi ne văd pre noi şi toate trebile noastre." Că aşa cîntă beseareca noastră cea pravoslavnică şi catolicească, zicînd: "Prea lăudaţi mucenici, pre voi pămîntul nu vă { 1v} putu ascunde, ce ceriul vă priimi şi să deşchise voauă uşile raiului şi fiind înlăuntru vă îndulci din pomul vieţii." Rugaţi-vă lui Hristos, ca să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.Făgăduiesc şi eu dumnevoastră a arăta cu multe fealiuri de mărturii în ce chip acuma să află sfinţii în ceriu, după aceaea voiu arăta voia lor, cum să roagă pentru noi lui Dumnezeu, mai pre urmă voiu să arăt în ce chip ne văd pre noi şi ştiu toate trebile noastre.Şi aceaea voiu face pentru ca să priceapeţi şi să chemaţi sfinţii într-ajutoriu întru toate nevoile voastre şi pre numele lor să faceţi beseareci spre lauda lui Dumnezeu şi să prăznuiţi sărbătorile lor.Dirept aceaea, să fie această voroavă a mea spre laudă tuturor sfinţilor şi dumneavoastră spre folos sufletesc.Adevărate şi luminate şi tari mărturisiri sînt, precum să află sfinţii în ceriu, că aşa scrie Sfîntul Apostol Pavel: "Ştim acuma că, de să va strica casa trupului nostru cea de pămînt, zidire avem de la Dumnezeu, casă veacinică nefăcută de mîini spre ceriuri." Şi iară, acelaşi apostol doriia a să despărţi de trup şi a petreace cu Hristos carele să află în ceriu, că aşa scrie cătră filipiseani, zicînd: "Ce voiu pofti nu ştiu, cuprins sînt dentr-amîndoauă, avînd dorire a mă dezlega şi a fi cu Hristos, ce iaste cu mult mai bun, iară ce-i a petreace în trup mai cu nevoie-mi iaste pentru voi." Şi într-alt loc grăiaşte de Avraam, şi de Isaac, şi de Iacov şi de alţi sfinţi a leagei vechi, cum n-au fost luată plata în ceriu cea făgăduită a vederii feaţei lui Dumnezeu pănă la venirea lui Hristos pentru acela lucru, ca să ia plată deplină, împreună cu noi, întru leagea cea noao.{ 2r} Cînd au deşchis Hristos împărăţia ceriului, precum scrie acelaşi apostol la cartea cătră ovreai, grăind: "Aceştia toţi fiind ascultători cu credinţa şi nu dobăndiră făgăduirea, Dumnezeu, oarece mai bun, socotind mai înainte şi pentru noica [v:să nu ia] plată fără de noi [a:desăvîrşit] , Sfîntul Ioan, cuvîntătoriul de Dumnezeu, au văzut în ceriu, supt oltar, sufletele mucenicilor, precum scrie la Apocalips în 6 capete, grăind: "Şi date fură fieştecăruia de dînşii veşminte albe şi aceale veşminte albe închipuia mărirea cea veacinecă a vederii feaţei lui Dumnezeu." Sfîntul marele mucenic Dimitrie, înaintea morţei sale, au auzit glas din ceriu grăind cătră dînsul: "Pasă întru împărăţia cea cerească, şi-ţi ia cununa ta, carea iaste gătită ţie dintru florile ceale neputrezitoare." Avrelian, împăratul Rimului cînd omorî în cetatea Rimului pre Sfîntul Papa Alexandru, şi pre Theodul, şi pre Eventie şi rîdea de dînşii, fiind ei morţi, într-acela ceas auzi glas den ceriu grăind cătră dînsul: "Avreliane, acelora de carii rîzi tu, lor le iaste ceriul deşchis, iară ţie-ţi iaste gătit iadul." Sfîntul Antonie cel Mare văzu îngerii carii ducea la ceriu sufletul lui Sveatîi Pavel de la Thivea, carele au fost sihastru întîiu în lume.Şi Sfîntul Pahomie văzu mulţime de îngeri carii ducea spre ceriu sufletul unui călugăr sfînt, pre carele-l chema Snavan.Sfîntul Pavnutie auzi glas de mulţime de îngeri, cîntînd în văzduh, carii ducea cu cîntări frumoase sufletul lui sveatîi Onufrie, lăcuitoriul de pustie.Sfînta muceniţa Agniia, după moartea sa, s-au arătat părinţilor săi şi le-au zis: "Cu Hristos întru împărăţia ceriului m-am împreunat, pre carele dentru toată inema pre pămînt { 2v} l-am iubit.Şi Sfîntul mucenic Uară, după moartea sa, s-au arătat unii fămei pre carea o chema Cleopatra, carea plîngea la mormîntul lui pentru fiul său şi s-au arătat împreună cu fiul ei Ioan, carele murise, şi zise Sfîntul Uară cătră Cleopatra: "Iată fiul tău, pre carele l-am luat şi l-am făcut voinic împăratului celui ceresc." După aceaea, fiul ei, Ioan, zise cătră dînsa: "O, maica mea, căci plîngi pentru mine şi suspini aşa tare, că eu sînt tocmit a fi voinic lui Hristos împărat şi, împreună cu ceatele îngerilor, pururea dvorbesc în cer înaintea lui." Sfinţii aceia, stînd în ceriu înaintea lui Dumnezeu, în toată vreamea să roagă sfinţiii sale pentru noi, că aşa iaste scris în cartea prorocului Ieremiei, în 15 capete, cum Moisei şi Samoil, după moartea lor, s-au rugat lui Dumnezeu pentru galateani şi n-au vrut Dumnezeu să asculte rugăciunele lor, pentru căci şi galateanii nu vrură să să pocăiască de păcatele lor.Dirept aceaea, zise Dumnezeu: "De vor sta înaintea mea Moisei şi Samoil, nu va fi sufletul mieu cătră oamenii aceştia." Şi în cartea prorocului Iezechiil, în 14 capete iaste scris, precum nici a lui Daniil celui viu, nici a lui Noe şi a lui Iov celor morţi, carii s-au rugat pentru oamenii cei întăriţi întru păcate, n-au vrut Dumnezeu să asculte ruga lor, ce au zis: "De vor fi aceşti trei bărbaţi pre mijlocul ei, (adecă a ţărîi cei reale ovreeşti) trăiesc eu, grăiaşte alesul Domnul Dumnezeu, nu voi izbăvi nici pre feciori, nici pre featele sale, ce numai singuri să vor mîntui." În cartea Prorocului Baruh scris iaste în 3 capete, precum şi el s-au rugat lui Dumnezeu, zicînd: "Doamne întru tot ţiitoriule, Dumnezeul lui Israil, ascultă rugăciunele izrailteanilor celor morţi." Şi, { 3r} în a doauă Carte a macaveilor, în 15 capete, iaste scris precum Nonie preotul şi prorocul Ieremia s-au rugat lui Dumnezeu pentru oamenii lui Izrail.Să cetiţi Evanghelia Sfîntului Lucăi în 16 capete.Acolo vei găsi cuvintele lui Hristos, ce au zis: "Să faceţi voao priateni (oamenii cei săraci) dentru avuţie nedireaptă, dîndu-le lor milostenie ca, deaca veţi sărăci, (la vreamea morţii voastre), fiind ei în ceriu, cu rugăciunile sale vă vor duce şi pre voi întru veacineca împărăţie a ceriurilor.Să cetiţi în a doao poslanie săbornicească a lui Sveatîi Petru Apostol, în glava dentîiu, că veţi găsi acolo cum Sfîntul Petru, după moartea sa, s-au făgăduit a să ruga lui Dumnezeu pentru oameni, zicînd: "Nevoi-mă-voiu pururea a avea pre voi după ieşirea mea." Ce iaste a face pomenire pentru aceasta, să cetiţi în Apocalips, în 5 capete, că veţi afla acolo, precum au văzut Sfîntul Ioan Bogoslov în ceriu 24 de bătrîni carii ţinea întru mîinele sale căţii de aur pline de tămie, care tămie să înţeleage rugăciunele svinţilor.Cetiţi iară în Apocalips, în 8 capete.Acolo încă veţi găsi cum acelaşi svint Ioan Apostol au văzut în ceriu pre un înger carele veni şi stătu înaintea oltariului, avînd cădelniţă de aur, şi date-i fură lui multe feliuri de tămîi, ca să dea tuturor rugăciunelor sfinţilor, spre oltariul cel de aur ce era înaintea scaunului şi ieşi fumul cel de tămîiarea a rugăciunelor sfinţilor dentru mîna îngerului înaintea lui Dumnezeu.Acestor lucruri ne învaţă Sfîntul marele Vasilie, cum sfinţii să roagă pentru noi lui Dumnezeu, că, lăudînd pre 40 de mucenici întru cazania lui, zice: { 3v}"Adease aţi avut grije ca să aveţi numai unul, carele să să roage pentru voi.Iată, aveţi acuma 40, carii, cu un glas, să roagă pentru voi înaintea lui Dumnezeu." Învaţă, de-aceaea, Sfîntul Grigorie de la Nanzianz, precum sfinţii să roagă pentru voi, că, lăudînd întru cazania lui pre Sfîntul mucenic Teodor, zice: "Măcară de-ai şi ieşit, Sfinţia ta, dentr-această lume, iară tot ştii de trebile noastre şi a tuturor oamenilor.Dirept aceaea, dobîndeaşte noauă cu rugăciunea ta pace pentru ca să nu să contenească sfintele sărbători şi să nu facă vorbele sale vrăjmaşul cel mînios şi jăfuitor de ceale sfinte în sfintele beseareci şi oltariurile aceastea şi să nu spurce locurile aceaste sfinte." Învaţă de aceasta şi Sfîntul Ioan Damaschin, precum sfinţii să roagă lui Dumnezeu pentru voi, că aşa zice cătră tot omul: "Cum te grijeşti cu toată nevoinţa ca să aibi ajutoriu ţie carele să te ducă la împăratul cel muritoriu şi ca să grăiască lui pentru tine, aşa şi aceia ajutori a toată naşterea omenească, carii pentru noi dau rugăciune înaintea lui Dumnezeu, în ce chip să nu fie cinstiţi?" [p:Cu] [a:adevărat] ni [v:să cade] să-i cinstim şi beseareci pre numele lor să le facem spre laudă lui Dumnezeu.Învaţă de-aceasta, Leon papa a Rimului, (Vorbă de post), precum să roagă sfinţii lui Dumnezeu pentru noi, că aşa zice, să postim miercurea şi vinerea, iară sîmbăta să ne strîngem la rugăciunea cea de dimeneaţă, la beseareca lui Sveatîi Petru şi acela rugăciunile, şi posturile, şi milosteniile noastre cu rugăciunea sa va întări.Ştiut-au de-aceasta un diacon pre carele l-au chemat Adelman, precum să roagă sfinţii pentru noi lui Dumnezeu, că i s-au prilejit lui a muri într-o cetate ce s-au chiemat Verdunia.Iară cînd vrea alţi { 4r} creştini să-l ducă la îngropare, atunce, numaidecît, învise şi spunea că au văzut multe fealiuri de locuri de certare, munci şi de odihnă.Şi pre dînsul l-au scos prea curata fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, pentru să facă pocăinţă pentru păcatele sale.Înştiinţatu-se-au, de-aceaea, un preot, anume Daniil, carele lăcuia între sihastri, cum să roagă sfinţii pentru noi lui Dumnezeu, că el au văzut în vis pre Hristos în cetatea Ierusalimului, şezînd pre mormîntul sfinţiii sale, şi pre sfînta fecioară Născătoarea de Dumnezeu, închinîndu-se la picioarele lui Hristos.Şi să ruga pentru dînsul şi pentru rugăciunele sfinţiii sale.Rămase Daniil iertat şi slobod de certarea carea au răbdat pentru Evloghie, tăietoriul de pietri, pentru carele fu chezaş înaintea lui Dumnezeu.Luat-au ştiinţă, deaceaea, în cetatea Antiohiei, Athanasia, muiarea lui Andronic, cum sfinţii să roagă pentru noi cătră Dumnezeu, carea plîngea şi tînguia pentru coconii săi cei morţi, pentru un fecior şi o fată, cînd au rămas întru beseareca Sfîntului Mucenic Iulian.Şi, la miazănoapte, să arătă cătră dînsa Sfîntul Mucenic Iulian, întru haine călugăreşti şi i-au zis cum coconii lor să roagă lui Dumnezeu pentru dînşii în ceaealaltă lume şi zic cătră Dumnezeu: "Doamne, carele eşti judecătoriu dirept, de vreame ce ai luat lor lucrurile ceale peminteşti, dăruiaşte-le lor lucrurile ceale cereşti." Auzind aceaea acea fămeaie înţeleaptă, să conteni a mai plînge şi de atunce nu mai văzu pre sfîntul mucenicul acela.Înştiinţatu-se-au dintr-aceaea rimleanii cum să roagă sfinţii pentru noi lui Dumnezeu, că Alexie, omul lui Dumnezeu, cînd au murit în cetatea Rimului, atunce să auzi glas { 4v} în văzduh, grăind: "Să cercaţi unde iaste omul lui Dumnezeu, că acela pururea va fi rugîndu-se lui Dumnezeu pentru cetatea Rimului.Şi toate lucrurile voastre vor fi voauă spre bine." Încă trebuiaşte a grăi cum văd sfinţii pre noi şi ştiu toate trebile noastre.Spun dascalii besearecii cum sfinţii întru Dumnezeu, ca într-o oglindă, văd pre noi şi toate trebile noastre.Căci că Dumnezeu iaste aseamenea oglindei, că noi, cînd căutăm spre oglindă, atunce vedem într-acea oglindă lucrurile ceale de departe, vedem ce iaste deasupra noastră şi dedesuptul nostru, înaintea noastră şi după noi.Într-acela chip văd şi sfinţii pre Dumnezeu, după cuvîntul Sfîntului Apostol Ioan, cum zice, grăind: "Vedea-l-vom pre dînsul cum iaste.Şi în Dumnezeu, ca-ntr-o oglindă, văd toate lucrurile ceale departe şi ceale de aproape, văd toate ce să lucrează în ceriu şi pre pămînt şi peste toată lumea.Văd întru Dumnezeu sfînta besearecă nărodul creştinesc, şi toată supărarea noastră, şi toate trebile noastre, şi să roagă lui Dumnezeu pentru noi, ca să ne dea lucrul acela carele îl poftim noi de la sfinţia sa.Că Dumnezeu să află şi în ceriu şi pre pămînt, şi peste toată lumea, şi pentr-alte lucruri nesfîrşite." După cuvîntul Prorocului David, Dumnezeul nostru, în ceriu şi pre pămînt, toate cîte au vrut au făcut.Urmînd acestor cuvinte şi prea înţeleptul Solomon au zis cătră Dumnezeu, precum iaste scris în a treia Carte a Împăraţilor, în 8 capete, grăind: "De vreame ce nu ajunge ţie ceriul ceriurilor, dară beseareca aceasta carea am zidit întru numele tău?" Pentru aceaea sfinţii văd pre { 5r} Dumnezeu, carele iaste peste toată lumea.Văd întru Dumnezeu, ca-ntr-o oglindă, pre noi şi toate trebile noastre şi cîte să lucrează în toată lumea.Încă, sfinţii văd în ceriu treaba noastră şi pre noi, carii alergăm cătră dînşii, pren arătarea lui Dumnezeu.Că Dumnezeu au arătat, încă cînd era Avraam lăcuitoriu pre pămînt, patriarhul legii cei vechi, cum izrailteanii, nepoţii lui, vor fi întru robia Eghipetului, că i-au spus mai'nainte, precum iaste scris în cartea Bitiei, în 15 capete, grăind: "Văzînd, vei vedea că neamul (sau sămînţa ta) vor fi lăcuitori în ţară striină şi-i vor robi şi-i vor supăra pre dînşii." Arătăt-au Dumnezeu, încă cînd lăcuia pre pămînt prorocul Ielisei, gîndul şi voia împăratului sirinesc, ce au gîndit el singur, în casa odihnei sale, că vrea să meargă pe taină în ţara ovreiască şi să o strice, apoi Ielisei spuse gîndirea şi voia lui împăratului izrailtenesc.Pentru aceaea, au zis o slugă cătră împăratul sirienesc, cum scrie la a patra Carte a Împăraţilor, în 6 capete, zicînd: "Prorocul Elisei, carele iaste întru izrailteani, spuse împăratului izrailtenesc toate cuvintele care grăieşti întru odihna aşternutului tău." Spus-au Dumnezeu, încă fiind viu pre pămînt Sfîntul Apostol Petru, cum Anania şi muiarea lui, Sapfira, ascunseră o parte din banii aceia, care bani făgăduise ca să dea lui Dumnezeu, vînzînd o moşie.Pentru aceaea, le-au zis Apostolul Petru, precum iaste scris la Deanie, în 5 capete, grăind: "Ananie, pentru căci împlu satana inema ta a minţi Duhului Sfînt, ca să ascunzi den preţul satului, au doară acela n-au fost al tău şi cel vîndut întru biruinţa ta era?" Dirept aceaea, de vreame { 5v} ce oamenilor acelor ce lăcuia pre pămînt, patriarşilor, apostolilor, multor sfinţi au arătat Dumnezeu lucrurile ceale ce au fost şi ceale ce vor să fie,dară acuma, cu mult mai [a:vîrtos] , sfinţilor carii lăcuiesc în ceriu rugăciunele noastre şi supărările noastre Dumnezeu le arată.Pentru aceaea, văzînd sfinţii întru Dumnezeu ca-ntr-o oglindă şi iară văzînd dentru arătarea lui Dumnezeu pre noi singuri şi toate trebile noastre, să roagă lui Dumnezeu pentru noi, ca să ne dăruiască Dumnezeu lucrurile cealea care sînt de treaba noastră.Zic oamenii cei necredincioşi, precum sfinţii nu sînt în ceriu, că încă n-au luat plată pentru slujba lor, doară întru ziua cea de-apoi vor mearge la împărăţia ceriului.Şi vor lua cinste cineşi după osteneala sa, cînd va veni Hristos să judece toată lumea, că aşa scrie Apostol Petru, grăind: "Arătîndu-se începătoriul păstorilor, veţi lua cununa mărirei cea neveaştedă." Acelaş cuvînt şi Apostol Pavel scrie, grăind: "Că tuturor ni se cade noao a ne arăta înaintea judecăţii lui Hristos, ca să primească fieştecarele ce au lucrat cu trupul, sau ceale bune, sau ceale reale." Noi vom răspunde împotriva acelora în ce chip numai sufletele sfinţilor sînt în ceriu, iară trupurile lor să află pre pămînt.Şi încă [v:n-au luat] sfinţii plată şi cinste [p:] [a:deplin] , [a:trupeaşte] , ce numai sufletele lor în ceriu au luat plata şi cinstea a vederii feaţii lui Dumnezeu.Şi iară zic oamenii cei necredincioşi, deşi sînt sfinţii în ceriu, iară nu să roagă pentru noi lui Dumnezeu, că, făcînd aceaea, s-ar afla împăcători.Ce numai unul iaste împăcătoriu între Dumnezeu şi-ntre oameni, Hristos, { 6r} precum scrie Sfîntul Apostol Pavel, grăind: "Unul iaste solitoriu lui Dumnezeu şi oamenilor, omul Isus Hristos." La acea întrebare avem a răspunde cum în doao chipuri să află solire sau împăcare; cine, unde, sau plătind datorie pentru oarecine, cine va fi supărat pre cineva; sau rugîndu-se pentru dînsul aceluia pre carele au supărat el.Deci, după tocmeala cea dintîiu, numai singur Hristos unul iaste solitoriu sau împăcătoriu, că numai unul Hristos singur cu sine au plătit lui Dumnezeu şi părintelui său pentru oamenii cei păcătoşi, după cuvîntul lui Pavel Apostol, cum scrie la întîia Carte a lui Timothei, în 2 capete, grăind: "Cela ce deade pre sine izbăvire pentru toţi cu al doilea chip iaste; nu numai Hristos iaste împăcătoriu, ce şi toţi sfinţii sînt împăcători sau solitori.Că nu numai Hristos soleaşte pentru noi la Dumnezeu, Părintele său, ce şi toţi sfinţii să roagă pentru noi lui Dumnezeu, pentru ca să să milostivească spre noi şi să ne dăruiască noao mila sa." Iară, căci zice Prorocul David, în 113, Psalmi, grăind: "Nu cei morţi te vor lăuda, Doamne, nici toţi ceia ce pogoară în iad." Şi într-alt loc: "Nu iaste întru moarte cineva ca să te pomenească pre tine şi în iad cine ţi să va mărturisi ţie." Spre aceale cuvinte avem a răspunde cum sufletele oamenilor păcătoşi celor morţi, carii sînt osîndiţi la iad spre muncile ceale de veaci, aceia pre Dumnezeu nu laudă, nici să roagă pentru noi, iară sufletele sfinţilor, întru împărăţia ceriului fiind, pre Dumnezeu laudă şi să roagă pentru noi.Încă, mai zic oamenii cei necredincioşi că nu trebuiaşte pre sfinţi a chema într-ajutoriu, ca să să roage lui Dumnezeupentru noi, că, { 6v} fiind ei morţi, nu ştiu de cearerea noastră, că aşa scrie Ecleziastes în 9 capete, grăind: "Cei vii cunosc că vor să moară, iară cei morţi nu ştiu nemica." Aceasta zice şi Prorocul Isaia cătră Dumnezeu, în 63 de capete, grăind: "Că tu eşti părintele nostru, Avraam nu ne ştiu pre noi şi Izrail nu ne-au cunoscut pre noi." Că numai Dumnezeu singur ştie inemile omeneşti, precum iaste scris în a treia Carte a Împăraţilor, în 8 capete, grăind: "Numai tu singur ştii inemile tuturor fiilor omeneşti." Dirept aceaea, vom răspunde, pentru căci au scris Ecleziastes, cum morţii nu ştiu nemica dentru fire, însă toate ştiu pespre fire dentru arătarea lui Dumnezeu.Aşijderea, şi pentru cuvintele ceale ce zice Isaia Prorocul, grăind: "Avraam nu ne-au cunoscut pre noi şi Izrail nu ne-au ştiut pre noi." Vom răspunde cum părinţii cei sfinţi, carii au murit întru leagea cea veache n-au ştiut dentru firea lor, ce numai mai presus de fire, dentru arătarea lui Dumnezeu.Putut-au şti ce să lucrează în lume, cu oamenii ceia ce lăcuiesc pre pămînt, căci că atunce era sfinţii în temniţele iadului şi pînă atunce faţa lui Dumnezeu n-au văzut.Iară acuma sfinţii să află întru împărăţia ceriului şi pururea văd pre Dumnezeu; şi toate văd întru Dumnezeu, ca-ntr-o oglindă, ce să face în lume.Şi, iarăşi, pentru aceale cuvinte, ce zice Scriptura: "Tu singur ştii inemile tuturor fiilor omeneşti." Vom să răspundem cum Dumnezeu, singur de la sine, iară nu de la altcineva ştie toate lucrurile noastre.Iară sfinţii, iarăşi, ştiu toate lucrurile, nu singuri de la sine, ce de la Dumnezeu, pentru căci văd întru Dumnezeu ca-ntr-o oglindă, văd şi { 7r} dentru arătarea lui Dumnezeu toate lucrurile care să află şi să lucrează în lume.Încă mai zic oamenii cei necredincioşi, măcară de să şi roagă sfinţii în ceriu pentru noi lui Dumnezeu şi văd toate trebile noastre, iară tot nu se cade a cinsti pre ei, şi a ne închina lor, şi a ne ruga lor, ca să să roage pentru noi lui Dumnezeu.Că aşa iaste scris: "Numai unui Dumnezeu să cade cinstea şi mărirea." Şi într-alt loc iaste scris: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi aceluia unuia să-i slujeşti." Spre aceaea avem a răspunde, precum numai unui Dumnezeu să cade cinstea cea mai mare, carea facem Sfinţiei sale, ca să ne dea noao singur, de la sine, iertare păcatelor şi împărăţia ceriului.Iară tuturor sfinţilor să cuvine cinstea cea mai mică, carea o facem lor rugîndu-i ca să ne dea noao nu sînguri de la sine, ce să să roage pentru noi lui Dumnezeu şi cu rugămintele lor să ne dobîndească de la Dumnezeu iertare păcatelor şi împărăţia ceriului.Că, pentru aceaea scrie Împăratul David, în 138 de Psalmi, grăind: "Iară mie [a:foarte] -m [v:fură] cinstiţi priatenii tăi, Doamne, pentru a cărora rugăciuni a sfinţilor priatenilor tăi, Doamne, Dumnezeul nostru, ne iartă şi pre noi de păcatele noastre, ca să te proslăvim în veaci, amin.Această Cazanie poţi spune şi la Dumineca a şaptea a Sfinţilor Părinţi, după Învierea lui Hristos, unde vei pune thema aceasta: "Sfinţeaşte pre ei întru numele tău, că cuvîntul tău adevărat iaste."Această Cazanie vei putea spune şi la Dumineca a Tuturor Sfinţilor înaintea născutului lui Hristos, unde vei pune { 7v} thema aceasta: "Carte de neamul lui Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam." Cazanie la a 2a Duminecă după Pogorîrea Duhului Sfînt.Zis-au Domnul nostru Isus Hristos, precum scrie Matei, bunul vestitoriu, în 4 capete, grăind: "Veniţi după mine şi voiu face pre voi vînători de oameni." Spun oarecarii dentru dascalii besearecii noastre, cum să fie chemat Hristos pre Petru, şi pre Andrei, şi pre Iacov, şi pre Ioan, de doauă ori la apostolie.O dată, lîngă marea Galileiului, le-au zis lor: "Veniţi după mine şi voiu face pre voi vînători de oameni." A doua oară i-au chemat lîngă iazerul Ghenisaretului, grăind lui Petru: "De-acuma înainte vei fi vînînd oamenii." Iară Sfîntul Ioan, cela cu rostul de aur, şi cu Sfîntul Theofilact zic că numai o dată au chemat Hristos pre acei ucenici la apostolie, căci că ei niciodată nu să depărtară de Hristos şi de-acea chemare a lor de care au scris cu mai scurte cuvinte Evanghelistul Matei mai pre larg scrie Evanghelistul Luca.Sfîntul Luca zice { 8r} că şezînd Hristos în corabia lui Simon au învăţat năroadele.Iară la sfîntul Matei aceaea nu iaste.Sfîntul Luca scrie că, după porunca lui Hristos, aruncară apostolii mrejile în mare şi prinseră mulţime de peşti, de care peşti să rumpea mreaja lor.Iară la Evanghelistul Matei nici aceaea nu iaste.Luca iazerul Ghenisaretului îi zice, iară Matei marea Galileiului pomeneaşte.Şi pentru aceasta nu să despart aceşti doi buni vestitori, căci că acea mare a Galileiului să cheamă şi a Tiveriadii şi să zice şi iazerul Ghenisaretului.Dirept aceaea, voiu arăta dumneavoastră întru această învăţătură a mea marea şi mrejile şi întru ce feal de mare şi cu ce fel de mreji să vinează oamenii, că aşa zise Domnul Hristos cătră Apostolul Petru: "Iată, de-acuma înainte vei vîna oamenii." Şi altor apostoli iară le-au zis, grăind: "Face-voiu pre voi vînători de oameni." Şi, pentru ca să pociu arăta ce să înţăleage marea aceaea şi mrejile acealea, rog pre Hristos Dumnezeu de ajutoriu şi pre dumneavastră de ascultare.Marea să înţeleage această lume.Că aşa scrie împăratul şi prorocul David în 103 Psalmi, grăind: "Aceasta mare iaste mare şi lată." Şi într-alt loc grăiaşte: "Veniiu întru adîncurile mării şi mă înecă vivorul." Scris iaste şi la a treia Carte a Împăraţilor, în 6 capete, că era în beseareca împăratului Solomon 12 boi de aramă, carii ţinea în spatele sale mare făcută de aramă.Şi, într-acea mare de aramă, spăla preoţii mîinile sale, cînd vrea să să apropie cătră oltariu, ca să aducă jărtvă lui Dumnezeu.Deci, beseareca lui Solomon au însemnat beseareca creştinească, adecă pre oamenii { 8v} cei credincioşi, cătră carii zice Sfîntul Apostol Pavel, grăind: "Voi sînteţi beseareca Dumnezeului celui viu." Iară cei 12 boi de aramă însemna 12 apostoli a lui Hristos.Că în ce chip sînt boii ostenitori, aşa au fost şi apostolii ostenitori, că mult s-au ostenit îmblînd prin toată lumea şi propoveduind oamenilor cuvîntul lui Dumnezeu, că de dînşii au fost scris cuvîntul acesta: "Să nu astupi gura boului cînd treieră." Marea cea de aramă însemna sfînta pocaanie, carea învăţa şi sfinţii apostoli cu mare glas, grăind: "Pocăiţi-vă, că s-au apropiat împărăţia ceriului." Marea cea de aramă să înţeleage şi această lume, căci că arama iaste tare şi [v:nu să zdrobeaşte] [a:lesne] .Într-acela chip să află şi oameni în lume întăriţi întru păcatele sale.Au inimi tari şi nicicum nu vor să să pocăiască, nu vor să mărturisească păcatele sale la duhovnicii lor, nu vor să supere inemile lor cu sfînta pocaanie, ce, întru multă vreame, să tăvălesc întru păcatele sale.Într-acela chip era neamul ovreiesc, întărit întru păcate, cătră care au zis Dumnezeu, prin rostul Prorocului Isaiei, în 48 de capete, grăind: "Fruntea ta iaste de aramă." Sfîntul Ioan, cuvîntătoriul de Dumnezeu, au văzut în ceriu înaintea scaunului lui Dumnezeu, mare de steclă, aseamenea criştalului, precum iaste scris la Apocalips, în 4 capete.Deci, marea cea de steclă luminoasă să înţeleage iarăşi această lume nestătătoare, căci că vasele ceale de steclă sînt slabe şi [p:pre] [a:lesne] [v:să zdrobesc] şi să sfărîmă.Într-acela chip şi într-această lume, stăpîniile, boieriile, domniile, crăiile, împărăţiile şi toate lucrurile oamenilor să strică şi să schimbă de la unul la altul.Că astăzi iaste omul stăpînitoriu { 9r} şi biruitoriu a multe ţări cu putearea lui, iară mîine biruinţa lui şi putearea lui să află călcată de vrăjmaşii lui.Pentru aceaea grăiaşte Sfîntul Apostol Pavel, zicînd: "Că treace chipul lumii aceştiia." În ţara Eghipetului să află mare mohorîtă, întru care s-au înecat Faraon, împăratul Eghipetului, împreună cu toată oastea lui.Şi această lume să înţeleage mare mohorîtă, că şi în lume să află multe războaie între oameni: ucideri, tîlhării, morţi fără de direptate,unde [v:să varsă] [p:din] [p:] [a:destul] direptul sînge a oamenilor.Şi, iată, de acel sînge rămîne lumea încruntată şi mohorîţită, dentru acela sînge nevinovat.Muncitori ca aceia era ovreaii, cătră carii zicea Hristos, precum scrie Matei Evanghelist în 23 de capete, grăind: "Iată, voiu trimite cătră voi proroci, şi prea înţelepţi, şi cărturari, şi, dentru dînşii, veţi ucide şi-i veţi răstigni şi, dentr-înşii, veţi bate la săboarele voastre şi-i veţi goni den cetăţile voastre, dentr-o cetate într-alta, că va veni spre voi tot sîngele cel dirept, carele s-au vărsat pre pămînt de la sîngele direptului Avel, pînă la sîngele Zahariei, feciorul lui Varahie, pre carele l-aţi ucis între besearecă şi-ntre oltariu." Află-să în lume şi mare moartă, la locul acela, unde au ars Dumnezeu cetatea Sodomului şi a Gomorului.Deci, şi lumea iaste mare moartă, că şi în lume să află mulţi oameni păcătoşi a cărora trupurile, măcar deşi sînt vii şi sănătoase, iară sufletele lor pentru păcate sînt moarte, după cuvîntul prorocului Iezechiil: "Sufletul carele greşaşte, acela moare." Întru acea mare, adecă în lume să vinează oamenii cu mrejile în multe chipuri, de care mreji vom înceape a face { 9v} voroavă.Întîi, cuvîntul lui Dumnezeu să cheamă mreaje, că aşa au zis sîngur domnul nostru Hristos, precum scrie Matei, bunul vestitoriu, în 13 capete, grăind: "Asămănată iaste împărăţia ceriului unui nevod, aruncat în mare şi strîngînd de tot feliul de peaşte, carele, deaca să împlu, îl scoaseră la margine şi şezînd, aleaseră cei buni întru vase, iară cei răi lepădară afară." Dentru aceaste cuvinte a lui Hristos, marea să înţeleage această lume, întru care, cu cuvîntul lui Dumnezeu, ca cu un nevod, pre mulţi oameni au prins apostolii, întorcîndu-i cătră credinţa creştinească.Iară, cînd va veni la marginea mării, adecă la sfîrşitul lumii, atunce creştinii cei buni vor fi priimiţi întru vase, adecă întru lăcaşurile ceriului, iară cei răi vor fi lepădaţi afară, întunearecul cel împărţit.Scris iaste în a treia Carte a Împăraţilor, în 6 capete, că era în beseareca lui Solomon doi stîlpi de aramă, pre care stîlpi era săpate flori de crin şi pe deasupra era florile înfăşurate cu mreji de aramă galbenă.Deci, stîlpii aceia însemna apostolii, patriarşii, mitropoliţii şi alţi învăţători a besearecii.Că ei beseareca lui Dumnezeu, adecă neamul creştinesc, ca nişte stîlpi, întăresc cu învăţătura sa.Că pentru dînşii iaste scris: "Eu întăriiu stîlpii ei", adecă învăţătorii besearecii creştineşti, spre stîlpurile acealea.Pentru aceaea era săpate florile crinului, căci că sînt datori arhiereii şi păstorii besearecii ca să fie înfloriţi cu toate bunătăţile, ca florile crinului.Unul ca acela era Simon, arhiereul legii vechi de care-l iaste scris în cartea înţeleptului Sirah în 8 de capete, grăind: "Era ca crinul lîngă ieşirile apelor." Spre stîlpii aceia era mreji de aramă, carile { 10r} însemna cuvîntul lui Dumnezeu, cu carele învăţătorii besearecii vinează pre oameni în lume şi-i duc cătră împărăţia ceriului.A doua oară să înţeleg mrejile acealea bogăţiile aceştii lumi, precum scrie Pavel, la Cartea cea dentîiu cătră Timothei, în 6 capete, grăind: "Ceia ce vor să îmbogăţească cad întru năpăşti şi-ntru mreji." Scriu istoricii precum Neron, împăratul Rimului, au vînat peaşte cu mreaje făcută de aur şi bogăţiile aceştii lumi să asamănă mrejii cei de aur şi de argint, că cărora oameni le place aurul şi argintul, unii ca aceia uită pre Dumnezeu, căci că sînt vînaţi şi prinşi de mreaja dragostii a aurului şi a argintului şi sufletele lor sînt duse spre munca iadului.Că pentru unii ca aceia scrie Iacov Apostol în cartea lui, în 5 capete, grăind: "Veniţi acuma, o, voi, bogaţilor, de plîngeţi şi vă tînguiţi, pentru cumplite scîrbele voastre, carile vin spre voi, că bogăţia voastră au putredit şi hainele voastre moliile au mîncat, aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina lor întru mărturie va fi spre voi şi ca nişte foc va mînca trupurile voastre, pre carele aţi agonisit întru zilele ceale de apoi." Şi, iarăşi, carii oameni împart aurul şi argintul său săracilor şi pre la mănăstiri pentru sufletele lor, unii ca aceia sînt vînaţi de mrejile ceale de argint şi de aur şi vor fi duşi la împărăţia ceriului.Că aşa au grăit Domnul nostru Isus Hristos cătră un voinic tînăr, zicînd: "Pasă şi vinde avuţia ta şi o dă săracilor şi vei avea comoară în ceriu." A treia oară să înţeleg mrejile păcate, că aşa scrie Sfîntul Pavel Apostol la a doao Carte cătră Timothei în 2 capete, grăind: "Doară cumva le va da lor Dumnezeu pocăinţi { 10v} întru înţeles adevărat şi să vor rădica dentru mreaja diavolului, fiind vii şi vînaţi de dînsul, întru a sa a lui voie." Văzut-au Sfîntul Antonie cel Mare peste toată lumea mreji întinse şi strigă, zîcînd: "Doamne, cine va putea să să ferească de aceaste mreji?" Şi, numaidecît, auzi glas din ceriu, zicîndu-i: "Numai ceia ce vor avea plecare." Deci mrejile acealea însemna păcate în multe chipuri, carele preste toată lumea vrăjmaşii cei sufleteşti spre oameni întind, ca şi paingul, carele întinde mrejile sale prin case şi prin multe locuri şi, cînd cade în mreaja lui muscă sau albină, numaidecît o apucă şi, cu multă muncă, o umoară." Aşa face şi paingul cel viclean a iadului, duhul cel necurat, prin toate casele şi pren mijlocul tuturor oamenilor, celor lumeani şi sufleteşti şi peste toată lumea tinde mrejile sale, adecă păcatele, ca să vineaze pre oameni.Şi, cum va cădea fieştecarele om întru mreaja lui,adecă [v:va face] păcatul [a:desăvîrşit] , numaidecît vine paingul cel veninat, vrăjmaşul sufletelor omeneşti şi, ca pre o albină-l apucă şi-l trage, ca pre un rob al său, spre moartea de veaci şi spre muncile nesfîrşite.Deci, o oame, creştine, cînd vei cădea în vreun păcat, atunce te socoteaşte că ai căzut întru mreaja vrăjmaşului sufletului tău, carele te-au vînat cu mreaja păcatului şi să găteaşte ca să ducă sufletul tău la muncile ceale nesfîrşite.Deci, ce vei să faci ca să rămîi slobod de mreaja păcatelor?Apucă-te, omule, de smerenie şi mărturiseaşte păcatele tale la duhovnicul tău cu plecăciune şi, numaidecît, atunce vei rămînea slobod de mrejile păcatelor.Şi vei zice cătră Dumnezeu { 11r} cuvintele Prorocului David, precum scrie în 30 de Psalmi, grăind: "Izbăvitu-m-ai dintru mîinile vrăjmaşilor miei şi de ceia ce mă goniia." A patra oară să înţeleg mrejile muncile iadului ceale veacinice.Şi aceale mreji sînt straşnice, că sînt de foc şi de piatră pucioasă aprinsă de vivor mare şi cu aceale mreji vor fi prinşi oamenii cei păcătoşi la judecata cea straşnică a lui Hristos, după cuvîntul cîntătoriului de psalmi, precum scrie în 5 Psalmi, zicînd: "Ploua-va spre păcătoşi mreji, foc şi piatră pucioasă şi duh cu vivor, partea păharului lor." Dirept aceaea, vă păziţi de-acea mreaje a iadului, voi chiţii şi alţi peşti mari, carii înghiţi pre oameni, precum înghiţi chitul pre Prorocul Iona.Chitul să înţeleage fiece om putearnec, carele iaste cumplit, mănios, lacom la bani; unul ca acela înghite pre oameni, că le ia cu sila avuţiile şi-i sărăceaşte.De chiţi ca aceştia scrie Împăratul David, în 123 de Psalmi, grăind: "De n-ar fi fost Dumnezeu întru noi, cînd era a să scula oamenilor spre noi, de vii ne-ar fi fost înghiţit." Păziţi-vă, de-acea mreaje a iadului, dulfii mării, carii vă îngrăşaţi şi vă plac ospeaţele şi băuturile, şi cîntecele, şi jocurile, că aceaste lucruri te duc în mreaja diavolului, ca să faci păcate.Că aşa scrie Prorocul Isaia, în 5 capete, grăind: "Amar celora ce să scoală de dimeneaţă şi gonesc beţia, şi aşteaptă seara, că vinul va arde pre ei, că beau vinul lor cu alăute, şi cu cimpoi, şi cu fluiere, şi cu tîmpenie.Iară de lucrurile lui Dumnezeu nu ştiu şi de lucrurile mîinelor lui nu socotesc." Păziţi-vă şi de mreaja iadului şi voi, peştii mării, carii aveţi coarne.Iată, dară, peşti { 11v} cu coarne să înţeleg oamenii cei mari, adecă împăraţii, domnii, biruitorii lumii aceştia; că biruinţa lor să cheamă coarne, după cuvîntul prorocului, precum scrie, grăind: "Întru numele tău, vrăjmaşii noştri îi vom împunge cu coarnele." Deci, păziţi-vă şi voi, biruitorii aceştii lumi, de mreaja iadului, ca să nu greşiţi împrotivă lui Dumnezeu şi să cădeţi întru mreaja diavolului,că apoi Dumnezeu [p:pre] [a:lesne] [v:va zdrobi] coarnele voastre, adecă putearea biruinţii voastre, precum scrie Împăratul David în 74 de Psalmi, grăind: "Toate coarnele păcătoşilor voiu sfărîma şi se va înălţa cornul direptului." Dirept aceaea, să ne rugăm lui sveatîi Petru, şi lui Andrei, şi lui Iacov, şi lui Ioan, pre carii pomeneaşte Sfînta Evanghelie la leturghie, întru ziua de astăzi.Deci, trebuiaşte să ne rugăm lor, ca să ne izbăvească ei, cu rugăciunele sale, de mrejile iadului, că Petru însemnează stîncă de piatră, Andrei-viteaz, Ioan-mila lui Dumnezeu.Pentru aceaea, să ne rugăm acestor apostoli, Petru, fiind stîncă, să ne întărească spre piatra credinţei, Andrei, fiind viteaz, să ne apere de vrăjmaşii noştri cei sufleteşti şi de lucrurile noastre ceale reale, Ioan, fiind mila lui Dumnezeu, să ne spodobească milei sfinţiii sale, carea noi toţi să o dobîndim pentru rugăciunile sfinţilor apostoli de la Domnul nostru Isus Hristos.Amin.Această Cazanie să spui şi la optspreazeace Duminecă după Pogorîrea Duhului Sfînt, unde să pui thema aceasta:"De-acuma înainte vei fi vînînd oameni." Luca, glava 5. { 12r} Cazanie la a treia Duminecă după Pogorîrea Duhului Sfînt.Zis-au Domnul nostru Isus Hristos, precum scrie Sfîntul Matei Evanghelist, în 6 capete, grăind: "Cercaţi mai nainte împărăţia lui Dumnezeu şi direptatea lui şi aceastea toate să vor adaoge voauă."Împărăţia ceriului să cheamă ceriul, căci că oamenii cei sfinţi împărăţesc în ceriu, şi întru veaci, nesfîrşiţi vor împărăţi, după graiul lui Sveatîi Ioan cuvîntătoriul de Dumnezeu, precum scrie la Apocalips, grăind: "Împărăţi-vor în veacii veacilor." Şi într-acea împărăţie a ceriului va fi hrana, şi băutura, şi îmbrăcămintele, vedearea feaţii lui Dumnezeu.Pentru aceaea ne porunceaşte Hristos ca să nu ne grijim de hrană, şi de băutură, şi de îmbrăcămintele trupului, precum scrie acelaş evanghelist cuvintele lui Hristos cătră noi, zicînd: "Să nu vă grijiţi cu sufletele { 12v} voastre ce veţi mînca sau ce veţi bea, nici cu trupurile voastre întru ce vă veţi îmbrăca." Ce ne porunceaşte noao Hristos, ca să purtăm grije pentru împărăţia ceriului, unde, în loc de hrană şi de băutură şi de îmbrăcămintele trupeşti, să ne învrednicim a vedea faţa lui Dumnezeu.Dirept aceaea ne zice: "Cercaţi mai nainte împărăţia lui Dumnezeu şi direptatea lui, iară altele toate să vor adaoge voao." Oamenii carii gîndesc în toată vreamea de împărăţia ceriului ca să o dobîndească, împreună cu toate bunătăţile ei, unii ca aceia să asamănă vulturilor celora ce zboară mai presus de alte pasări şi crinului celui cu bună mireazmă.Că fiind înfrămşeţaţi cu lucrurile lor ceale bune, ca cu nişte şaruri frumoase, noi încă sîntem datori a căuta spre dînşii şi să petreacem viaţa lor.Că aşa ne învaţă Hristos, grăind: "Căutaţi spre pasările ceriului, că nici samănă, nici seaceră, nici strîng în jichinţe; şi părintele vostru hrăneaşte pre eale." După aceaea, iarăşi grăiaşte Hristos, zicînd: "Socotiţi florile cîmpilor cum cresc, nu să ostenesc, nici torc.Şi vă grăiesc voao că nici Solomon întru toată înţelepţia sa nu s-au îmbrăcat ca una dentr-aceastea." Dirept-aceaea, voi arăta dumneavoastră, întru această voroavă a mea, după înţelesul cel sufletesc, în multe chipuri împărăţia ceriului pre carea ni se cade a o cerca, numai mă rog lui Hristos Dumnezeu de ajutoriu şi pre dumneavostră de ascultare.Întîiu să înţeleage împărăţia ceriului Hristos izbăvitoriul nostru.Că, cînd au întrebat fariseii pre Hristos zicînd cînd va veni împărăţia lui Dumnezeu şi petrecînd { 13r} Sfinţia sa între dînşii, le răspunse lor grăind: "Împărăţia lui Dumnezeu între voi iaste." Şi, într-o pildă, asămănă Hristos lui împărăţia ceriului, zicînd: "Asămănată iaste împărăţia ceriului omului împărat, carele vru să să întreabe, den cuvinte, cu slugile sale şi o slugă era dator lui cu o mie de talanţi şi, neavînd cu ce plăti, porunci împăratul ca să vînză pre dînsul şi pre muiarea şi pre copiii lui şi să-şi plătească datoria aceaea." Deci, căzu sluga aceaea şi să închina lui, grăind: "Doamne, [v:răbdă] -mi [a:puţinel] , şi toate-ţi voiu plăti." Şi, făcîndu-se milă Domnului de sluga aceaea, îl iertă pre dînsul şi lăsă toată datoria lui.Deci, ieşind sluga aceaea de la împăratul, află pre un soţ al său, carele îi era dator cu o sută de bani şi, apucîndu-l pre dînsul, începu a-l sugruma şi a-i zice: "Plăteaşte-mi cu ce-mi eşti dator." Deci căzu înaintea lui priatenul lui, ca să-l aşteapte puţină vreame.Iară el nu băgă în seamă rugămintele lui, ce-l băgă în temniţă, pînă cînd va da datoria lui.Văzînd aceaea priatenii, li să făcu milă pentru acel prins şi, venind la domnul lor, spuseră de toate cîte s-au tîmplat.Atunce chemă pre dînsul domnul lui şi grăi cătră dînsul: "Slugă vicleană, toată datoria ţ-am iertat, pentru căci te-ai rugat mie.Au nu ţi s-au căzut şi ţie să miluieşti pre priatenul tău, precum te-am miluit şi eu pre tine?" Şi să mînie pre dînsul Domnul lui şi-l deade pre dînsul muncitorilor, pînă cînd va da toată datoria lui.Deci, împăratul iaste Hristos, fiul lui Dumnezeu, de carele iaste scris, împăratul împăraţilor şi domnul domnilor, iară slugile lui sînt toţi oamenii den lume, cei mari şi cei mici.Iară talanţii aceia să înţeleg poruncile { 13v} lui Dumnezeu, care iaste datoriu fieştecarele om a le ţinea.Şi, de vom păzi acealea, cu adevărat nemica nu vom fi datori lui Dumnezeu.Iară, de vom călca numai una dentru poruncile lui Dumnezeu şi cealealalte porunci toate le vom păzi, tot vom fi datori lui Dumnezeu cu zeace mii de talanţi.Că şi ceale porunci a lui Dumnezeu care am ţinut de nici un folos nu ne sînt pentru acea poruncă a lui Dumnezeu carea am călcat.Că aşa scrie Sfîntul Iacov Apostol, grăind: "De va păzi omul toată leagea şi va greşi numai întru una, tuturor iaste datoriu." Pentru aceaea, muiarea carea pomeneaşte Evanghelistul, să înţeleage trupul nostru, iară coconii, mîinile şi picioarele şi alte mădulari ale noastre care au făcut păcate.Şi pentru acealea va Dumnezeu să ne cearte cu muncile iadului.Însă, cînd ne rugăm noi lui Hristos, împăratul nostru, pentru mila iertăciunei, [v:părîndu] -ne [a:rău] pentru păcatele noastre, mărturisind pre eale la duhovnicii noştri şi pocăindu-ne pentru aceaeacăci n-am păzit porunca lui Hristos, Sfinţia sa, ca un împărat milostiv, ne iartă toată datoria noastră.Iară cea sută de bani să înţeleage porunca omenească, cînd oarecarele om porunceaşte altui om şi el n-au făcut aceaea.Atunce rămîne datoriu celui ce i-au poruncit cu o sută de bani.Priatenii noştri să înţeleg îngerii, carii pururea să află cu noi şi ne păzesc pre noi de toate răutăţile şi supărările diavolului, precum zice Prorocul David, grăind: "Îngerilor săi va porunci de tine, ca să te ferească întru toate căile tale." Deci, acei priateni ai noştri, adecă îngerii, cînd ne văd pre noi că muncim pre oarecarele { 14r} om sau îl băgăm în temniţă, pentru puţinea datorie a lui, căci ne-au mîniat cu puţină greşală a lui, nepăzind porunca noastră care i-am poruncit,le [v:pare] [a:rău] şi duc jalba lui la Hristos Dumnezeu şi împăratul nostru.Apoi, Sfinţia sa nu va să ne iarte şi noao datoria noastră cea multă, cu care îi sîntem datori, adecă aceale zeace mii de talanţi, cum se-ar zice, nu va să ne iarte mulţimea păcatelor noastre cu care am mîniat pre Hristos, călcînd dumnezeeştile a lui porunci.Şi, pentru acealea, va arunca pre acei oameni nemilostivi în temniţa iadului, ca să să muncească acolo în veaci.A două oară să înţeleage împărăţia ceriului învăţătura bunei vestiri a lui Hristos, că aşa au zis sfinţia sa, precum mărturiseaşte Matei Evanghelist, în 13 capete, grăind: "Asămănată iaste împărăţia ceriului aluoatului, pre carele, luîndu-l muiarea, îl ascunse în trei măsuri de făină, pînă cînd să înăcriră toate." La acesta loc să înţeleage aluoatul învăţătura Evangheliei a lui Hristos, carea au primit muiarea, adecă sfînta besearecă cea pravoslavnică, pentru aceale trei feaţe într-o dumnezeire.Că aceale trei măsuri de făină însemnează trei feaţe, Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfînt, care chipuri sau feaţe într-o dumnezeire să află.A treia oară să înţeleage împărăţia ceriului credinţa creştinească cea pravoslavnică, că aşa au zis Hristos: "Aseamene iaste împărăţia ceriului unui grăunţ de muştariu, carele, luîndu-l un om, l-au sămănat la holda lui, carele iaste mai mic de toate seminţele.Iară, deaca crescu, fu mai mare de toate buruianele.Şi să făcu copaciu, cît era şi pasărilor ceriului a veni şi a petreace { 14v} spre ramurile lui." Aicea, grăunţul cel mic de muştariu însemnează credinţa creştinească,carea era [p:] [a:dentîiu] mică întru puţini oameni; numai întru apostoli să afla.După aceaea, ca un grăunţ de muştariu, den nemic să face copaciu mare.Aşa şi credinţa creştinească au ajuns mare, că s-au tins peste toată lumea.Pasările ceriului cari-l petrec întru ramurile copaciului celui de muştariu sînt împăraţii, craii, domnii, boiarii şi toţi putearnecii aceştii lumi carii s-au întors cătră credinţa creştinească şi trăiesc precum să cade întru leagea pravoslavnică.A patra oară să cheamă împărăţia ceriului sfînta besearecă, adecă nărodul creştinesc.Că aşa au zis Arhanghel Gavriil cătră prea blagoslovita fecioară Maria, cînd bine vestea ei că va naşte pre Hristos, precum iaste scris de Sfîntul Luca Evanghelist, în glava cea dentîi, grăind: "Împărăţi-va în casa lui Iacov în veaci şi împărăţiei lui nu va fi sfîrşit." La acesta loc să cheamă sfînta besearecă împărăţia ceriului, întru carea avea Hristos a împărăţi în veaci.Pentru aceaea, iară iaste scris că împărăţiei lui nu va fi sfîrşit, că multe împărăţii mari în lume s-au sfîrşit.Unde iaste mare şi tare împărăţia a machidoneanilor?S-au sfîrşit.Unde iaste ştiuta împărăţie a eghipteanilor?S-au sfîrşit.Unde iaste slăvita împărăţie a haranilor?S-au sfîrşit.Unde sînt împărăţiile a Moreilui, a Vasanului, Hananeiului?Toate s-au sfîrşit.Iară acea împărăţie a lui Hristos, sfînta besearecă, niciodată nu să va sfîrşi.Precum iaste scris, împărăţiei lui nu va fi sfîrşit.Mulţi au fost muncitori fără de toată mila, oameni necredincioşi, biruitori şi putearneci { 15r} carii împărăţia lui Hristos, sfînta beasearecă, au vrut să o strice, dară aceia n-au putut să aducă la cale, ce ei sînguri au perit.Unde eşti acuma, împărate Nerone?Unde eşti împărate Dechie?Unde sînteţi voi împăraţilor, tu Domentiane, şi Valeriane, şi Dioclitiane, şi tu, Iuliane?Unde vă aflaţi acuma, ş-alţi închinători idolilor şi muncitori cumpliţi, carii aţi muncit pre creştini cu multe fealiuri de munci şi i-aţi omorît întru multe chipuri, vrînd a strica sfînta besearecă, care iaste împărăţie lui Hristos.Toţi aţi perit şi pre toţi, pre voi, iadul cel nesăţios cu gura sa v-au înghiţit.Şi întru pîntecele său iadul, ca pre nişte bucate, cu focul nestins vă mistuiaşte, după cuvîntul Prorocului David, precum scrie, grăind: "Pieri pomenirea voastră cu sunet." Şi s-au stins putearea voastră cea muncitorească, mărirea voastră cea îmflată au putrezit şi numele vostru a toată lumea iaste urît şi împuţit.Iară besearica lui Hristos trăiaşte şi va trăi în veaci, luptătoare pre pămînt şi veselitoare spre ceriu, după cuvîntul lui Arhanghel Gavriil, că împărăţiei lui nu va fi sfîrşit.Prorocit-au, de-aceaea, Prorocul Daniil cum acea împărăţie a lui Hristos, sfînta besearică, are a trăi în veaci şi niciodată nu să va sfîrşi.Că aşa au scris în cartea lui, în 2 capete, grăind: "Rădica-va Dumnezeul cela den ceriu o împărăţie care în veaci nu să va strica şi împărăţia lui altor oameni nu va rămînea.Supiţa-va şi va rîşhira toate împărăţiile, iară aceaea va sta în veaci." Şi într-alt loc, acelaş Prorocul Daniil, pentru Hristos şi pentru împărăţia lui, sfînta besearică, în 7 capete grăiaşte: "Văzuiu, zice, în vis noaptea, şi iată spre norii { 15v} ceriului era ca un fiu omenesc şi era mergînd şi veni pînă la cel vechiu de zile.Şi înaintea lui să aduse şi aceluia să va da puteare, şi cinste, şi împărăţie şi toţi oamenii, neamurile şi limbile aceluia vor sluji şi biruirea lui biruire veacinecă, carea nu va treace şi împărăţia lui nu să va răsipi." Deci, fraţilor, acea împărăţie a ceriului sîntem datori să o cercăm pre Hristos, izbăvitoriul nostru, cu lucrurile noastre ceale bune.Datori sîntem să cercăm învăţătura lui Hristos.Datori sîntem să cercăm credinţa creştinească cea pravoslavnică.Datori sîntem să cercăm sfînta besearecă catholicească şi întru aceaea să petreacem cum să cade pînă la sfîrşitul vieţii noastre, că aşa ne-au zis Hristos: "Cercaţi mai înainte împărăţia lui Dumnezeu şi direptatea lui şi aceastea toate să vor adaoge voao." Dară, în ce chip vom avea a cerca împărăţia ceriului, ca să o găsim pre dînsa?Trebuiaşte să avem ochiul inemii noastre curat.Că aşa au grăit cătră noi Hristos, zicînd: "Lumina trupului iaste ochiul.Deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.Iară, de va fi ochiul tău viclean, tot trupul tău întunecat va fi." Ochiul acela să înţeleage mintea, şi ştiinţa, şi inema noastră, însă nu cea trupească, ce cea sufletească.Că acealea numai sînt nişte nume despărţite, iară toate un lucru sînt.Că, deaca zicem cătră un om oarecarele, ştie aceaea ştiinţa ta, ştie aceaea mintea ta, ştie aceaea inema ta ce ai lucrat?Pentru aceaea, ochiul acel sufletesc, mintea, ştiinţa şi inema noastră ne trebuiaşte să-l ferim curat de păcate şi atunce vom cerca împărăţia ceriului.Şi fiind acel ochiu al nostru curat, [a:chiar] { 16r} [v:vom vedea] pre dînsaşi o vom găsi.Lîngă aceaea, să ne depărtăm de lucrurile lumii ceale reale, să nu alergăm după strînsorile şi bogăţiile nedireapte, ci să slujim lui Dumnezeu, apoi ne vom afla că sîntem cercători împărăţiei ceriului şi o vom găsi, de vom lucra lucruri bune, slujind lui Dumnezeu, că Dumnezeu numai slugilor sale dă împărăţia ceriului.Şi, pentru aceaea, zise Hristos cătră noi: "Nu veţi putea să slujiţi lui Dumnezeu şi lăcomiii lumii." Mai pre urmă să iertăm datoriile noastre datornicilor noştri, carii ne sînt datori cu o sută de bani, adecă să iertăm greşalele ceale mici, supărările noastre şi toate greşalele oamenilor cu care ne-au scîrbit ei pre noi.Făcînd aceaea, iară vom fi cercători împărăţiei ceriului şi o vom găsi, că ne va ierta şi noauă Dumnezeu întunearec de talanţi, adecă ne va ierta noauă păcatele noastre ceale mari şi multe, cu care l-am mîniat pre dînsul.Şi ne va da noauă împărăţia ceriului, carea ne dăruiaşte noauă, Hristoase, fiul lui Dumnezeu, să o găsim şi să lăcuim acolo într-însa întru veaci nesfîrşiţi, amin.Această Cazanie să spui şi la Dumineca a 11 după Pogorîrea Duhului Sfînt, unde vei pune thema aceasta:"Asămănată iaste împărăţia ceriului unui om împărat, carele vru să să întreabe den cuvinte cu slugile sale." Matei, 18. { 16v} Cazanie la a opta Duminecă după Pogorîrea Duhului Sfînt.Scrie Sfîntul Matei Evanghelist, în 14 capete, grăind: "Deade Hristos pîine ucenicilor, iară ucenicii deaderă năroadelor şi mîncară toţi şi să săturară." Mare laudă are primirea de streini, că Avraam, patriarhul legii cei vechi, şi Lot, nepotul lui de frate, era iubitori de primire streinilor călători.Că pre toţi călătorii primiia întru casele lor, carii era oameni streini, oaspeţi şi călători.Deci, i-au ospătat şi i-au adăpat şi, pentru aceaea, s-au spodobit de-au fost destoinici a ospăta şi pre îngeri, ca pre nişte oaspeţi, întru casele lor.Că aşa scrie Sfîntul Pavel Apostol, la Cartea cătră ovreai, în 13 capete, grăind: "Primirea de streini să nu uitaţi, că cu aceaea văzîndu-să oarecarii, primiră îngerii." Şi Hristos, Dumnezeul nostru, la judecata lui cea straşnică, pre oamenii cei direpţi va lua cu sine şi-i va duce la împărăţia ceriului şi va zice cătră dînşii: "Strein am fost şi m-aţi primit în casele voastre." Şi pre oamenii cei păcătoşi iarăşi îi va trimite în iad, la { 17r} muncile ceale de veaci, zicîndu-le lor: "Striin am fost şi nu m-aţi dus în casele voastre." Şi singur Hristos au ţinut iubirea de striini, cînd au venit la dînsul năroade multe la un loc pustiu, unde n-avea ei ce mînca, nici avea de unde să cumpere.Atunce, Hristos au săturat cu 5 pite cinci mii de oameni, fără de muieri şi fără de coconi.Şi eu, învăţîndu-mă de la Hristos pentru iubirea striinilor, poftesc ca să vă ospetez pre dumneavoastră cu pîinea cea sufletească, căci că toţi oamenii şi voi sînteţi oaspeţi şi nemearneci într-această lume, numai întru împărăţia ceriului veţi fi lăcuitori desăvîrşit.Că aşa scrie Prorocul David, zicînd: "Nemearnec sînt eu pre pămînt." Aceaeaşi zice cătră noi şi Pavel Apostol, grăind: "Nu avem aicea cetate lăcuitoare, ce să căutăm care va să fie." Dirept aceaea, pre dumneavoastră, ca pre nişte oaspeţi şi striini nemearnici veniţi în casa lui Dumnezeu, întru sfînta besearecă, luînd pre Dumnezeu într-ajutoriu, poftesc a vă ospăta cu pîine sufletească, la care pîine chem pre dumneavoastră pre toţi la ospăţ.Pîinea să înţeleage întîi cuvîntul lui Dumnezeu, că aşa au zis Hristos, precum mărturiseaşte Matei Evanghelist în 4 capete, grăind: "Nu numai cu pîinea sîngură va fi viu omul, ce cu tot graiul carele iase din rostul lui Dumnezeu." Mare foamete era în zilele lui Iosif, cel prea frumos, că în 7 ai au trăit întru multe ţări.Scrie în cartea Bitiei, în 48 de capete, grăind: "Aşa zice Iosif lui Faraon, împăratul Eghipetului.Veni-va după aceşti 7 ai alţi 7 a foameţii şi să va { 17v} uita saţiul peste toată ţara Eghipetului şi va piarde foametea ţara şi nu va şti destulul pămîntului pentru foametea care va fi după aceasta,căci [v:va fi] mare [a:foarte] ." Mai mare foamete iaste în ţara aceaea unde nu să propoveduiaşte cuvîntul lui Dumnezeu, că, fără de pîine, trupul omului boleaşte şi moare.Aşa şi sufletele oamenilor, fără de ascultarea cuvîntului lui Dumnezeu, bolnăvesc şi mor, că aşa au zis Dumnezeu cătră Prorocul Amos, precum iaste scris în cartea lui, în 8 capete, grăind: "Trimite-voiu foamete pre pămînt, şi nu foamete de pîine sau de seatea apei, ci foamete de auzire cuvîntului lui Dumnezeu." Dirept aceaea, fieştecarele propoveduitoriu şi învăţătoriu besearecii poate să să cheame Iosif, căci că Iosif, în vreamea foameţii cei mari, au hrănit cu pîine pre eghipteani şi pre alte neamuri şi i-au scos de la moartea cea trupească.Aşa şi propoveduitorii şi învăţătorii besearecii, cu pîinea cea sufletească, cu cuvîntul lui Dumnezeu, hrănesc sufletele omeneşti ceale flămînde şi le izbăvesc de moartea cea veacinică.A doua oară să înţeleage pîinea sfînta pocaanie, cînd oarecinesă pocăiaşte de păcatele sale, mărturisind pre eale duhovnicului şi [v:părîndu] -i [a:rău] căci le-au făcut.Că aşa scrie psalomnicul, zicînd: "Fură lacrămile meale mie pîine ziua şi noaptea." Iaste scris în Cartea judeaţelor, în 7 capete, cum Ghedeon, judecătoriul izrailteanilor, cînd vru să facă război (să să bată) cu madiamiteanii şi, înaintea războiului, noaptea, au mers cu Thara, sluga lui, la tabăra madiamiteanilor şi auzi pre un madiamit carele spunea soţu-său visul într-acest chip, grăind: "Văzut-am în vis { 18r} o pîine de orz care să tăvăliia şi alerga la tabăra madiamiteanilor şi, deaca veni la cortul lor, îl oborî pre pămînt şi-l sfărîmi şi cu pămînt îl amestecă." (la pămînt).Răspunse soţul acelui voinic că acea pîine însemnează sabia a lui Ghedeon, căruia deade Dumnezeu în mînă toată tabăra Madiamului.Pîinea cea de orz numesc eu a fi pocăinţa, căci că orzul are ghimpi ascuţiţi şi iuţi.Într-acela chip iaste şi pocaania omului, ascuţită şi înghimpoasă.Cu nevoie iaste omului făcînd pocaanie pentru păcatele sale a posti, a nu mînca, nici a bea. [p:Cu] [a:greu] [v:iaste] omului la miazănoapte a să scula la rugăciune, [p:cu] [a:greu] [v:iaste] a face metaniişi a da milostenie, a ierta oamenilor supărările şi nedireptăţile cu care l-au mîniat.Şi alte bunătăţi ca aceastea a le face [a:foarte] iaste cu nevoie.Pîinea cea de orz oborî la pămînt cortul madiamiteanilor.Şi pîinea cea de orz, sfînta pocaanie, oboară pre om la pămînt, că-l aduce la multă smerenie, a căruia trup să cheamă că iaste cort.Că omul, cînd face pocaanie pentru păcatele sale, pleacă genuchele sale la pămînt, cade la pămînt şi, cu faţa lui rugîndu-se lui Dumnezeu ca să să milostivească spre dînsul şi să-i iarte păcatele lui.Pentru aceaea trupul omului să cheamă cort, căci că cortul întru sine are trei lucruri: are pînză, are funiceale (funii), are şi cuie.Aşa şi trupul omenesc, în loc de pînză, are pieliţă, în loc de funiceale sînt vinele, în locul cuielor sînt oasele.În corturi petrec voinici şi în trupul omului petreace sufletul cel înţelegătoriu carele să luptă pururea cu vrăjmaşii cei sufleteşti, că aşa grăiaşte Sfîntul Pavel { 18v} Apostol: "Chinuiaşte ca un voinic a lui Hristos." A treia oară pîinea să înţeleage Hristos, întru sfînta cumenecătură, că aşa au zis sfinţia sa, cum scrie Evanghelistul Ioan, în 6 capete, grăind: "Eu sînt pîinea vieţii, cela ce să pogoară din ceriu." Scrie în a treia Carte a Împăraţilor, în 19 capete, cînd au fugit Ilie prorocul dinaintea muncitoarei Ezavelii şi adormi supt un copaciu, veni îngerul lui Dumnezeu cătră dînsul şi aduse pîine şi apă, care pîine mîncînd şi apă bînd, departe mearse prorocul Ilie întru tăria mîncării aceiia, tocma 40 de zile şi 40 de nopţi, pînă la Hornv, muntele lui Dumnezeu.Şi acea pîine, prea sfîntul trup a lui Hristos, şi sîngele lui cine-l mănîncă întru taina sfintei cumenecături, poate, întru tăria mîncării aceia, să facă călătorie foarte îndelungată, tocma pînă la împărăţia ceriului cea de sus.Şi, pentru pîinea aceaea, [p:pre] [a:lesne] o [v:va dobîndi] , că acolo în veaci va petreace, care împărăţie a ceriului numeaşte prorocul David munte, zicînd: "Cu glasul mieu cătră Domnul strigaiu şi mă auzi din muntele cel sfînt al său." A patra oară să înţeleage pîinea mila lui Dumnezeu, carea dăruiaşte Dumnezeu oamenilor celor direpţi: a face minuni întru alţi oameni, a tămădui bolnavi, a învia morţii, a goni duhurile ceale necurate şi alte lucruri bune.Ca aceastea a face oamenilor, scrie Matei, bunul vestitoriu, în 15 capete, cînd mergea după Hristos o muiare harapcă şi striga zicînd: "Fiule a lui David, miluiaşte-mă,că o fată a mea [a:rău] [v:să îndrăceaşte] , ajută mie." Răspunse Hristos: "Nu iaste bine a lua pîinea de la coconi şi a o lepăda cîinilor." Deci, pîinea au numit Hristos mila sa, care o au { 19r} mărturisit ovreailor, făcînd întru dînşii multe minuni.Şi cîţi ovreai au crezut în Hristos, pre aceia-i cheamă coconii săi, după cuvîntul lui sveatîi Ioan Evanghelist, cum scrie, grăind: "Deade lor puteare a fi fiii lui Dumnezeu celora ce cred întru numele lui." Cîini să înţeleg păgînii cei necredincioşi carii nu era destoinici de acea pîine.De mila lui Dumnezeu nu era destoinici, ca să facă Hristos minuni între dînşii (întru dînşii), tămăduind oamenii cei bolnavi, pentru care lucru să ruga şi acea muiare harapcă, carea răspunse spre cuvintele lui Hristos, zicînd: "Doamne, că şi cîinii mănîncă dentru fărîmele care cad de la masa domnilor săi." Atunce o fărămitură dentru acea pîine a milei sale deade Hristos muierii harapce şi tămădui pre fata ei cea bolnavă, zicînd: "O, muiare, mare iaste credinţa ta, să fie ţie precum vei." Şi să tămădui fata ei dintr-acela ceas.Muiarea harapcă însemnează pre fieştecarele om păcătos carele face voia diavolului, cînd face păcate.Atunce, sufletul lui, ca şi fata muierii harapce, să îndrăceaşte, că iaste muncit de duhul cel necurat.Dirept aceaea, fieştecarele om păcătos iaste datoriu să alearge la Hristos şi să strige: "Miluiaşte-mă pre mine, Doamne, fiule a lui David,că fata mea [a:rău] [v:să îndrăceaşte] ." Şi, cum să ruga pre pămînt lui Hristos apostolii pentru muiarea harapcă, grăind: "Slobozi pre dînsa, că strigă în urma noastră", aşa şi acuma, în ceriu, aceiaşi apostoli, şi proroci, şi mucenici, şi toţi sfinţii, pentru omul cel păcătos, carele să pocăiaşte şi să roagă, să roagă şi ei pentru dînsul lui Hristos Dumnezeu, zicînd: "Lasă-l şi-l slobozi, că strigă în urma noastră." Muierii harapce, { 19v} ca unii păgîne n-au vrut Hristos să arate mila sa cea dumnezeiască, că nu-i răspunse ei cuvînt.După aceaea, deaca s-au rugat ucenicii pentru dînsa, au zis: "Nu sînt trimis cătră alţii, numai cătră oile ceale pierdute a casei lui Izrail." Mai pre urmă zise cătră muiarea harapcă: "Nu iaste bine a lua pîinea de la coconi şi a o lepăda cîinilor." Însă muiarea aceaea nu-şi piarde nădeajdea milei lui Hristos, ce, mergînd după dîns, să ruga lui fără de tăceare, ca să i să facă milă de dînsa şi zise cătră Hristos: "Doamne, că şi cîinii mănîncă den fărîmele ceale ce cad de la masa domnilor săi." Aşa şi acuma, fieştecare, oame păcătoase, măcară de-ai fi făcut toate păcatele, tot să nu te îndoieşti de mila lui Dumnezeu.Să nu pierzi nădeajdea pentru izbăvirea ta, ce te căiaşte şi ispovedeaşte păcatele tale şi, fără de tăceare, te roagă lui Hristos Dumnezeu şi pre oamenii cei buni îi numeaşte că sînt oile şi fiii lui Dumnezeu.Iară pre tine sîngur te cheamă dobitoc urît lui Dumnezeu şi nedestoinic, pentru aceale păcate care-ai făcut milei lui Dumnezeu, zicînd cătră dînsul: "Doamne, că şi cîinii mănîncă dentru fărîmele care cad de la masa domnilor săi." Şi cum tămădui Hristos fata cea îndrăcită a muierii harapce, aşa şi sufletul tău, oame păcătoase, va vindeca Hristos, zicînd: "Să-ţi fie ţie precum vei, şi atuncea să va vindeca fata, adecă sufletul tău, dentr-acelaş ceas." A cincea oară să înţeleage pîinea plata cea veacinică carea va fi direpţilor întru împărăţia ceriului a vederii feaţii lui Dumnezeu.De această pîine scrie Sfîntul Matei Evanghelistul, în 12 capete, grăind: "Fericit iaste carele va mînca prînzul întru împărăţia ceriului." { 20r} Scris iaste la întîia Carte a Împăraţilor, în 20 de capete, că în leagea veache era un feal de pîine carea să afla închinată lui Dumnezeu, de care pîine nu să cuveniia şi era păcat să mănînce oamenii mireani, ce numai preoţii.Iară David, cînd fugiia cu slugile sale denaintea lui Saul şi, deaca veni în besearecă Avimeleh preotul, deade lui acea pîine sfîntă să mănînce.Că aşa zise Hristos ovreailor, precum mărturiseaşte Sfîntul Luca, bunul vestitoriu, în 6 capete, zicînd: "Au doară n-aţi cetit ce au făcut David, cînd au flămînzit el şi ceia ce era cu dînsul, cum întră în beseareca lui Dumnezeu şi pîinile ceale sfinţite le mîncă, carele nu i să cădea lui să le mănînce, nici celora ce era cu dînsul, ce numai preoţilor singuri?" Şi acea pîine a vederii feaţii lui Dumnezeu întru împărăţia ceriului numai oamenii cei direpţi şi sfinţi vor mînca, iară oamenilor celor păcătoşi nu va fi slobozenie ca să meargă la împărăţia ceriului, să mănînce den pîinea aceaea.Că aşa scrie prorocul David, grăind: "Piarde-va din cetatea lui Dumnezeu (a piarde) pre toţi ceia ce lucrează fără de leage." Însă şi oamenii cei păcătoşi, de să vor lăsa şi vor fugi de la păcatele sale, precum au fugit David denaintea lui Saul, cînd să vor conteni a face păcate şi să vor ispovedui de păcatele lor, pocăindu-se pentru eale, unii ca aceia vor putea întra la beseareca împărăţiii ceriului, carea iaste odihnitoare şi veselitoare de sufletele omeneşti, unde iaste preotul Hristos, după tocmeala lui Melhisedec, care preot le va da lor pîinea aceaea, a vederii feaţii lui Dumnezeu ca să să sature de pîinea acea sfîntă.Că aşa au zis Dumnezeu cătră oamenii cei păcătoşi, { 20v} precum scrie prorocul Malahie, în 3 capete, grăind: "Întoarce-ţi-vă cătră mine şi mă voiu întoarce cătră voi", grăiaşte Dumnezeu atotţiitoriul.Scris iaste întru Sfînta Evanghelie cum Hristos, cu cinci pîini, au săturat cinci mii de nărod.Iată, dară, şi eu, dumneavoastră pentru hrană sufletească am pus înainte pîinea carea să înţeleage în cinci chipuri.O pîine să înţeleage cuvîntul lui Dumnezeu, a doauă, sfînta pocaanie, a treia, Hristos întru sfînta cumenecătură, a patra, mila lui Dumnezeu, a cincea pîine iaste vedearea feaţii lui Dumnezeu întru împărăţia ceriului.Scrie Matei Evanghelist, în 14 capete: "Că dintr-aceale cinci pîini au rămas doauăsprăzeace coşuri de rămăşiţe." Cu acea minune ne învaţă pre noi Hristos care oameni arată cătră alţi oameni iubire de striini, oapeţilor, călătorilor, streinilor, săracilor, îi hrănesc şi-i adapă în casele sale, unii ca aceia niciodată nu vor sărăci, ci pururea să va afla la dînşii pîine şi alte bunătăţi toate vor petreace la ei.Şi vor creaşte şi să vor înmulţi, după cuvîntul înţeleptului Solomon, carele au scris, grăind: "Cela ce va da săracului nu va scădea niciodată." Încă, învăţătorii besearecii, tîlcuind sufleteaşte aceale cuvinte, zic cum aceale cinci pîini să înţeleg cinci cărţi a lui Moisei, iară 12 coşuri însemnează 12 apostoli, carii fărîmele ceale rămase den cinci pîini, adecă scriptura sfîntă, carea iaste scrisă în cinci cărţi a lui Moisei primiră întru inemile lor şi o au înţeles prin deşchiderea lui Hristos, precum mărturiseaşte Sfîntul Luca Evanghelist, zicînd: "Deşchise lor mintea ca să înţeleagă scripturile." Şi iarăşi iaste scris în Evanghelie { 21r} cum, cu aceale cinci pîini, era şi doi peşti, cu care au săturat Hristos năroadele.Şi eu, întru hrana mea cea sufletească, vă dau dumneavoastră cu cinci pîini doi peşti, adecă doauă legi, cea noauă şi cea veache.Că, cum iaste peaştele hrană trupului omenesc, aşa şi scriptura sfîntă a poruncii lui Dumnezeu, carea să află în leagea cea veache şi în leagea cea noauă, hrăneaşte şi întăreaşte şi satură sufletul omului.Pentru aceaea scrie psalomnicul, grăind: "Nu voiu uita în veaci îndireptările tale, că într-însele m-ai hrănit." Dăruiaşte aceaea, Doamne, Dumnezeul nostru, ca să ne spodobim a ne sătura şi noi, credincioşii tăi, cu acei doi peşti dumnezeeşti, cu învăţăturile care sînt scrise într-amîndoauă legile şi să dobîndim viaţa de veaci întru împărăţia ceriului.Amin.Această Cazanie o vei putea spune şi la Dumineca a şaptesprăzeace după Pogorîrea Duhului Sfînt, unde să pui thema aceasta: "Nu iaste bine a lua pîinea de la coconi şi a o arunca cîinilor." Matei, glava 13. { 21v} Cazanie la a zeace Duminecă după Pogorîrea Duhului Sfînt.Zis-au domnul nostru Isus Hristos, precum scrie Sfîntul Matei Evanghelist în 17 capete, grăind: "O, rudă necredincioasă şi îndărătnică, pînă cînd voi fi cu voiu şi pînă cînd voiu răbda vouă?" Scris-au de Hristos Evanghelistul Ioan, în 20 de capete, zicînd: "Şi alte seamne multe făcu Isus înaintea ucenicilor săi, care nu sînt scrise în cărţile aceastea.Iară aceastea fură scrise, ca să creadeţi că Isus Hristos iaste fiul lui Dumnezeu şi, crezînd întru numele lui, să aveţi viaţă." Încă tot sînt oameni mulţi carii nu cred întru Hristos şi viaţa de veaci nu dobîndesc.Unii ca aceia sînt ereticii necredincioşi, de carii iaste scris în cartea Sfîntului Apostol Iuda, în capul dentîi: "Nuori fără de apă purtaţi de vînturi, copaci de toamnă fără de roadă, de doauă ori muriţi şi dezrădăcinaţi, valurile iuţimei mării aspumînd repejunele sale, steale înşelătoare, cărora negura întunearecului în veaci să păzeaşte." Era oameni ca aceia necredincioşi şi în vreamea aceaea cînd au venit Hristos în lume, că un om s-au rugat lui Hristos ca să scoaţă un duh rău dentru { 22r} feciorul lui, pre carele apostolii nu l-au putut scoate.Răspunse Hristos acelui om: "O, rudă necredincioasă şi îndărătnică, pînă cînd voiu fi cu voi, pînă cînd voiu răbda voauă?" Pentru aceaea să află eretici necredincioşi între creştinii cei credincioşi, că aşa zice Pavel Apostol: "Cade-se şi ereaselor a fi întru voi, ca cei iscusiţi să să arate întru voi." Deci, de acei eretici necredincioşi sîntem datori să ne ferim, să nu creadem ce grăiesc ei şi să nu ascultăm învăţăturile lor.Că aşa au zis Hristos apostolilor săi: "Păziţi-vă de aluatul fariseilor şi a saducheilor." Atunce înţeleaseră că nu zise să să ferească de aluatul pîinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.Dirept aceaea, voiu arăta întru această învăţătură multe fealiuri de eretici necredincioşi carii nu să tocmesc cu sfînta besearecă pravoslavnică şi catolicească la o credinţă.Rog pre Hristos, adevăratul Dumnezeu, de ajutoriu, pre dumneavoastră de ascultare.Multe fealiuri au fost de eretici necredincioşi, şi acuma să aflară în lume, carii nu să alcătuiesc la o credinţă cu beseareca noastră.Savelie au zis că în dumnezeire numai o faţă să află, carea să cheamă Părintele şi Fiul şi Duhul Sfînt, iară noi creadem că în dumnezeire trei feaţe să află.Altul iaste Părintele, altul iaste Fiul, altul iaste Duhul Sfînt.Că în vreamea botejunei a lui Hristos, în locuri despărţite şi în feaţe despărţite s-au arătat: Fiul în trupul omenesc la apa Iordanului, Duhul Sfînt în chipul porumbului în văzduh, Părintele spre ceriu întru glasul care-l grăi: "Acesta iaste fiul mieu cel iubit, pentru { 22v} care-le bine vruiu." Sevirie au zis cum dumnezeirea şi toată prea sfînta troiţă au răbdat pre cruce.Iară noi creadem că nici dumnezeirea, nici vreo faţă a dumnezeirei n-au răbdat pre cruce, ci numai sîngură firea omenească au răbdat munci, carea au luat spre sine fiul lui Dumnezeu.Şi cu aceaea s-au împreunat, că omul iaste supus schimbării şi poate răbda munci, iară Dumnezeu nici rabdă, nici să schimbă, că aşa au zis cătră prorocul Malahiia, precum iaste scris în cartea lui: "Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru carele nu mă schimb." Arie au zis cum Hristos nu iaste Dumnezeu adevărat, ci iaste zidire.Iară noi creadem cum Hristos iaste Dumnezeu adevărat, fără di-nceput şi-ntr-o fiinţare pururea cu Părintele.Că Pavel Apostol au zis lui Hristos cuvintele lui David, carele să cuvin Dumnezeului celui dirept: "Scaunul tău, Doamne, în veacii veacilor, toiagul direptăţii, toiagul împărăţiii tale, iubit-ai direptatea şi ai urît fărdeleagea." Machedonie au zis că Duhul Sfînt nu iaste Dumnezeu, ci iaste slugă lui Dumnezeu.Iară noi creadem că Duhul Sfînt iaste Dumnezeu dirept (adevărat), într-o fiinţă cu Părintele şi cu Fiul.Că prorocul David pre Duhul Sfînt îl numeaşte Dumnezeu, zicîndu-i: "Duhul lui Dumnezeu (Domnului) au grăit întru mine şi cuvîntul lui spre limba mea grăiaşte mie Dumnezeul lui Izrail.Florin au zis cum iaste Dumnezeu pricina păcatului.Iară noi creadem cum Dumnezeu pre nimeni nu îndeamnă spre păcate, nici iaste pricina păcatului, ce fieştecarele om face păcate dentru chiar voia sa.Că aşa scrie Sfîntul Iacov Apostol: "Nimea, fiind ispitit, să nu grăiască că de la Dumnezeu iaste ispitit, că Dumnezeu nu iaste ispititoriu realelor { 23r} şi acela nu ispiteaşte pre nimenea, ce fieştecine să ispiteaşte fiind tras de pofta sa şi să înşală.Deci, începînd pofta, naşte păcatul." Apolinarie au zis că Hristos n-au avut suflet, ce, în locul sufletului, au avut dumnezeire.Iară noi creadem cum Hristos are suflet dirept omenesc, fiind sfinţia sa om adevărat, că aşa zise Hristos: "Scîrbit iaste sufletul mieu pînă la moarte." Evtihie au zis că nu sînt doauă firi întru Hristos, adecă omenească şi dumnezeiască, numai o fire amestecată din doauă.Iară noi creadem cum Hristos are întru sine doauă firi, dumnezeiască şi omenească.Că aşa au scris de Hristos Pavel Apostol, la cartea cea dintîi cătră Timothei, în 3 capete, grăind: "Dumnezeu să arată în trup." Nestorie au zis că-ntru Hristos să află doauă feaţe, dumnezeiască şi omenească.Iară noi creadem cum întru Hristos să află numai o faţă dumnezeiască, carea au luat pre sine firea omenească, iară nu faţa.Şi cu firea, iară nu cu cu faţa omenească s-au împreunat.Că au întrebat Hristos pre apostoli, grăind: "Cine mă grăiesc oamenii fiind fiul omenesc?" După aceaea, iară zise: "Dară voi cine mă grăiţi a fi?" Răspunse Petru: "Tu eşti Hristos, fiul Dumnezeului celui viu." Dentr-aceale cuvinte, pre mine şi tu, vom putea vedea întru Hristos o faţă în doauă firi, că pre care faţă au arătat Hristos, zicînd: "Pre mine" şi chemîndu-o Fiul omenesc, aceaeaşi una faţă arătă Petru, zicînd: "Tu", şi chemîndu-l Fiul Dumnezeului celui viu.Pelaghie au zis că coconii mici pot dobîndi izbăvire.Iară noi creadem cum nici un om nu va dobîndi izbăvire au împărăţia ceriului, carele nu va fi { 23r} botezat, că aşa au zis Hristos: "De nu să va naşte neştine cu apă şi cu duhul, nu va putea să între întru împărăţia lui Dumnezeu." Evnomie au zis că numai credinţa sîngură, fără de lucrure bune, poate spăsi pre om.Iară noi creadem cum, fără de fapte bune, măcară de-ar avea omul credinţă, tot nu poate să să spăsească.Că aşa scrie Iacov Apostol: "Cum iaste trupul, fără de suflet, mort, aşa şi credinţa, fără de lucrure bune, iaste moartă." Novat au poruncit să nu dezleage de păcate pre oamenii aceia carii greşesc după botez.Iară noi creadem că, de cîte ori va greşi omul după botez şi deaca să va pocăi pentru păcatele sale şi le va ispoveduişi-i [v:va părea] [a:rău] pentru căci le-au făcut, trebuiaşte aceluia să i să iarte păcatele acealea.Că aşa au zis Petru Apostol cătră Hristos: "Doamne, de va greşi mie fratele mieu, de cîte ori voiu ierta lui?" "Au pînă de şapte ori", răspunse cătră dînsul Hristos.Nu zic ţie pînă de şapte ori, ce pînă de şaptezeci de ori cîte şapte." Calvin au zis cum Dumnezeu au însemnat pre unii oameni mai'nainte de veaci la împărăţia ceriului, iară pre alţii la munca iadului, nesocotind înainte destoiniciile fieştecăruia, de fieştecare lucruri omeneşti, ceale bune şi ceale reale.Că, de-ar petreace în lume neştine viaţa sa cît de bine lucrînd poruncile lui Dumnezeu, unul ca acela tot va fi în iad, căci că l-au însămnat pre dînsul Dumnezeu la muncă.Şi iarăşi,cine [v:ar petreace] în lume cît de [a:rău] , făcînd toate păcatele, unul ca acela tot va fi în împărăţia ceriului, căci că l-au rînduit Dumnezeu la împărăţia ceriului.Iară noi zicem cum au însemnat Dumnezeu mai'nainte de veaci pre unii oameni la împărăţia { 24r} ceriului pre carii a ştiut mai înainte că pînă la sfîrşitul vieţii sale vor fi buni şi vor face lucrure bune.Pre alţi oameni au însemnat Dumnezeu la iad mai înainte de veaci, pre carii au socotit mai înainte, carii au vrut să facă lucrurile ceale reale pînă la moartea lor şi a nu să pocăi pentru păcatele sale.Că aşa scrie Sfîntul Petru Apostol în a doua carte a lui, în glava cea dintîi, grăind: "Fraţilor, nevoiţi-vă cu lucrurile voastre ceale bune, cu înştiinţare chemarea voastră şi aleagerea a face, că, aceastea făcînd, nu veţi avea a greşi nici dineoară, că aceasta cu adaos vi să dă voauă dentru presosinţă întrare întru împărăţia cea de veaci a Domnului şi a Mîntuitoriului nostru, lui Isus Hristos." Vighiliantie zîse că nu se cade a cinsti oasele sfinţilor şi minunele şi ciudesele acealea ce să fac de la moaştele sfinţilor zicea că sînt de la diavoli.Iară leagea şi credinţa noastră porunceaşte ca să cinstim moaştele oamenilor celor sfinţi.Şi minunile ceale ce să fac de la dînsele, le face sîngur Dumnezeu cu putearea sfinţiei sale şi aceale oase şi trupurile sfinţilor întru nestricăciune întru mulţi ai le păzeaşte, după cuvîntul împăratului David, precum scrie în 33 de psalmi, zicînd: "Feri-va Dumnezeu toate oasele lor şi niciunul dentr-însele nu să va zdrobi." Theofil lepăda şi strica sfintele icoane, chemîndu-le că sînt idoli şi celora ce să închina lor le zicea că sînt închinători idolilor.Iară leagea noastră porunceaşte ca să dăm cinste şi închinăciune sfintelor icoane, căci că sfintele icoane să despart de la idoli, că Dumnezeu ne-au poruncit să nu ne facem idoli, zicînd cătră noi: "Să nu-ţi faci ţie idol." Iară chipurile sau { 24v} icoanele heruvimilor porunci Dumnezeu lui Moisi să le vearse de aur, precum iaste scris în cartea lui Moisei, grăind: "Să faci doi heruvimi de aur vărsaţi." Orighen învaţă că nu să vor munci păcătoşii în veaci în muncile iadului, ci-i va slobozi pre ei Dumnezeu, cînd va fi voia lui.Iară beseareca noastră creade că oamenii cei păcătoşi în veacii nesfîrşiţi să vor munci întru muncile iadului şi niciodată nu vor mai ieşi den iad.Că aşa au zis sîngur Domnul nostru Isus Hristos: "Mearge-vor aceştia întru munca cea de veaci." Antropomorfiti au zis că Dumnezeu iaste cu trup şi are trup ca şi oamenii, pentru aceaea căci au zis Dumnezeu să facem pre om după chipul şi după asemănarea noastră.Iară noi creadem cum Dumnezeu iaste duh fără de trup, că aşa zise Hristos: "Duhul iaste Dumnezeu, şi omul pentru sufletul său, iară nu pentru trup iaste chipul lui Dumnezeu." Dumnezeu iaste duh nevăzut şi nemuritoriu, cela ce are minte şi voie.Aşa şi sufletul omenesc iaste duh, nevăzut şi nemuritoriu, avînd minte şi voie, după cuvîntul cîntătoriului de psalmi, precum scrie în 103 psalmi, grăind: "Lua-vei duhul lor şi să vor sfîrşi." Monetileteanii zicea cum Hristos întru sine avea numai o voinţă.Iară noi creadem că, fiind Hristos Dumnezeu dirept şi om dirept (adevărat), are întru sine voie îndoită, adecă dumnezeiască şi omenească.Că aşa au zis Hristos cătră Dumnezeu, Părintele său: "Nu precum voiu eu (după firea omenească), ce cum vei tu (după firea dumnezeiască, care să află întru Hristos), fie voia ta." Donatisteanii porunciia oamenilor ca să să omoară de bună voie, pentru ca să dobîndească cununa muncilor.{ 25r} Iară leagea noastră nu porunceaşte să facă oamenii lucru ca acela, ce, de-ar şi vrea vreun muncitoriu să ne muncească pentru leagea lui Hristos, beseareca noastră porunceaşte să fugă omul atunce şi să să ascunză, că aşa ne-au zis Hristos: "Cînd vor goni pre voi den cetatea aceasta, fugiţi în ceaealaltă." Iară, deaca ne va prinde pre noi muncitoriul, atunce sîntem datori cu bucurie a răbda munci şi a muri pentru dragostea lui Hristos.Că atunce ne vom spodobi şi vom lua coroana mucenicilor, că aşa scrie Sfîntul Iacov Apostol: "Fericit iaste omul carele va răbda ispitire, că, fiind ispitit, va lua cununa vieţii." Ubicvatarii zic că firea cea omenească a lui Hristos petutindenea să află, împreunată fiind cu dumnezeirea.Iară noi creadem, măcar de iaste Hristos Dumnezeu adevărat şi cu dumnezeire să află pren toate locurile, adecă în toată lumea, însă firea lui cea omenească nu să află petutindenea, că aşa zise îngerul cela ce şădea la mormîntul lui Hristos cătră mironosiţe: "Pre Isus Nazarineanul cel răstignit cercaţi,.Sculatu-s-au.Nu iaste aicea.Iată locul unde l-au fost pus pre dînsul, ce păsaţi şi spuneţi ucenicilor lui şi lui Petru că vă sîrguiaşte pre voi înainte în Galileia, acolo veţi vedea pre dînsul." Berengarianii zic că nu iaste trup şi sînge a lui Hristos adevărat întru taina sfintei cuminecături.Iară noi creadem că acolo adevărat trupul lui Hristos şi adevărat sîngele lui să află, că aşa au zis Hristos: "De nu veţi mînca de trupul fiului omenesc şi nu veţi bea de sîngele lui, viaţă nu veţi avea întru sine." Prisţilianii zic că n-are omul întru sine voie slobodă.Pentru aceaea, cînd face păcat, nu să mai poate { 25v} pocăi.Iară noi creadem cum omul, pururea, are slobodă voia sa şi, făcînd păcat, poate să să pocăiască, că aşa scrie înţeleptul Sirah: "Înaintea omului iaste viaţa şi moartea şi, pre carea va pofti, să va da lui.Adamiteanii sting luminele în capiştile lor noaptea, făcea cu muieri păcatul cel spurcat a trupului şi fieşte cu carea muiare curvie şi acela lucru nu socotiia în loc de păcat, întărindu-şi ereasele cu aceale cuvinte ce zice: "Creaşte-ţi-vă şi vă înmulţiţi, împleţi pămîntul şi biruiţi pre dînsul." Iară beseareca noastră pravoslavnică opreaşte păcatul trupului cel spurcat, adecă curvia porunceaşte să nu să facă între credincioşii lui Dumnezeu.Că aşa au scris Sfîntul Pavel Apostol, grăind: "Curvarilor şi preacurvarilor va judeca Dumnezeu." Liuteranii zic, precum sfinţii nu împărăţesc cu Hristos întru împărăţia ceriului, pentru aceaea nu trebuiaşte să să roage oamenilor, ca să să roage ei lui Dumnezeu pentru dînşii.Iară beseareca noastră creade cum sfinţii, în ceriu, împărăţesc cu Hristos şi să roagă pentru noi.Dirept aceaea, ne porunceaşte ca să ne rugăm lor să să roage şi ei pentru noi cătră Dumnezeu.Că şi Sfîntul Ioan au văzut în ceriu 24 de bătrîni, carii avea întru mîinile sale pahară (căţii) de aur pline de tămîie, care să înţeleage rugăciunile sfinţilor.Evanghelicii zic că nu trebuiaşte pentru oamenii cei morţi a să ruga lui Dumnezeu, nici a aduce jărtve, nici să poarte grijă oamenii cei vii pentru cei morţi, ca să facă milostenie şi alte lucruri bune pentru sufletele lor, că nemica acealea nu le ajută lor.Iară noi creadem cum cîte lucruri bune, adecă milosteniile, sfintele leturghii facem pentru sufletele morţilor, { 26r} toate le sînt de folos spăseniii lor.Pentru aceaea, beseareca noastră porunceaşte ca să ne rugăm pentru morţi, aducînd lui Dumnezeu jărtve şi posturi şi milostenii şi alte bunătăţi să facem pentru sufletele lor.Că aşa iaste scris la Cartea a treia a Macaveilor: "Trimise Iuda Macavei doauă mii de costande (drahme) de argint la Ierusalim, ca să aducă jărtvă pentru păcatele morţilor, zicînd că prea bine şi plăcute făcînd, gîndind pentru înviere, că acela ce nu aşteaptă sculare celor căzuţi,deci mai [a:vîrtos] [v:ar fi fost] ruşine a să ruga pentru cei morţi.După aceasta, căutînd, cu bună credinţă, despărţirea cea mai bună celor răposaţi, bună mulţimirea, preacuviinţa şi bună credinţa cu cinste şi daruri deade, de unde, făcînd rugăciuni pentru cei morţi, va curăţi păcatele." Ovreaii zic cum oamenii cei sfinţi întru împărăţia ceriului vor mînca un bou, carele, într-o zi, la şapte munţi paşte iarbă şi să cheamă acela bou pre nume Şorabor.Şi încă mai au nădeajde întru împărăţia ceriului să mănînce şi un peaşte mare, carele să află în marea Ochianului şi încungiură tot pămîntul şi să chiamă acela peaşte Leviatham.Iară noi creadem că sfinţii întru împărăţia ceriului nici vor mînca, nici vor bea nemica, precum iaste scris, nu vor flămînzi de-acuma, nici vor înseta.Numai întru împărăţia ceriului oamenii cei sfinţi vor vedea faţa lui Dumnezeu şi cu acea vedeare a feaţii lui Dumnezeu vor fi sătui de toate, că aşa scrie prorocul David în 16 psalmi, grăind: "Sătura-mă-voi cînd mi să va arăta mărirea ta." { 26v} Iată, dară, arătaiu dumneavoastră multe fealiuri de eretici necredincioşi, carii stau împotrivă credinţei noastre.Cătră unii ca aceia, cătră toţi, au zis Hristos: "O, rudă necredincioasă şi îndărătnică, pînă cînd voiu fi cu voi şi pînă cînd voiu răbda voauă (pre voi)?" Întru oameni ca aceia necredincioşi lăcuiaşte duhul cel rău, cum au petrecut (lăcuit) întru tînărul acela den carele scoase Hristos pre duhul cel rău şi le-au zis că sînt rudă necredincioasă şi îndărătnică.Oameni necredincioşi ca aceia nu pot scoate dintr-alţi oameni duhuri necurate.Dirept aceaea, cînd au zis apostolii cătră Hristos: "Pentru căci n-am putut noi să-l scoatem pre el", răspunse Hristos: "Pentru necredinţa voastră." Spre oamenii necredincioşi şi eretici au puteare duhurile ceale necurate şi, cum vor, într-acela chip îi vatămă.Cînd era apostol Pavel în Efes şi cununele lui Hristos scotea duhurile ceale vicleane, văzînd una ca aceaea nişte ovreai necredincioşi, începură a scoate şi ei duhurile ceale necurate dentru oameni cu numele lui Hristos, zicînd: "Jurămu-vă cu numele lui Isus, pre carele propoveduiaşte Pavel." Răspunse duhul cel necurat: "Pre Isus ştiu şi pre Pavel îl cunosc, dară voi cine sînteţi?" Şi sări spre dînsul omul întru carele era duhul cel viclean, şi, biruind pre ei, să întări spre dînşii, cît le era a scăpa goli şi vătămaţi din casa aceaea.Pravoslavnici creştini, noi avem leage bună, pravoslavnică şi catholicească, şi vom putea, cu credinţa noastră, a scoate den oameni duhurile ceale necurate.Încă, lîngă credinţă, să facem rugăciuni şi să ne postim.Atunce [p:pre] [a:lesne] [v:vom scoate] duhurile ceale necurate { 27r} din oameni, că aşa au zis domnul Hristos cătră apostoli: "Acesta feal nu iase într-alt chip, numai cu rugăciunea şi cu postul", carele-i fealiu diavolesc ca să piaie pomenirea lor cu sunet.Iară noi, pravoslavnici creştini, să ne spodobim împărăţiei lui Hristos.Amin.Această Cazanie slujaşte şi la a patra Duminecă a Postului celui Mare, unde să pui thema aceasta: "O, rudă necredincioasă, pînă cînd voiu fi întru voi, pînă cînd voiu răbda pre voi?" Marcu, glava 9. Cazanie la a 13 Duminecă după Pogorîrea Duhului Sfînt.Zis-au Domnul nostru Isus Hristos, precum scrie Matei Evanghelist în 21 de capete, grăind: "Un om oarecarele era căsaş, carele răsădivie şi o îngrădi cu gard."În doauă chipuri iaste beseareca, una iaste care va fi făcută de fiece lucru, au de piatră, au de lemn.Besearecă ca aceaea au fost făcut Solomon, împăratul izrailteanilor, în cetatea Ierusalimului, şi i-au pus numele Sfînta a Sfinţilor.Că aşa au zis Solomon, rugîndu-se lui Dumnezeu: "Zidind, am zidit besearecă lăcaş ţie", precum mărturiseaşte în a treia Carte a Împăraţilor, în 8 capete.A doauă besearecă iaste săbornică catholicească, { 27v} adecă adunarea oamenilor credincioşi, cătră carii zice Sfîntul Pavel Apostol, grăind: "Voi sînteţi beseareca Dumnezeului celui viu." Acea besearecă pravoslavnică are de la Hristos puteare şi cinste dată ei, cu care cinste şi puteare poate nu numai pre mireani (lumeani), oamenii cei nesfinţiţi, şi pre clirici, oamenii sfinţiţi, ce poate şi pre arhiepiscopii cei mari la săbor mare a judeca, a-i certa şi a-i despărţi, şi a-i afurisi.Că aşa au zis stăpînul besearecii, Hristos, precum scrie Sfîntul Matei, bunul vestitoriu, în 18 capete, grăind: "De va greşi cătră tine fratele tău, pasă şi-l vădeaşte pre el între tine şi între dînsul sîngur şi, de te va asculta, atunce ai dobîndit pre fratele tău.Iară, de nu te va asculta, să iai cu tine iară unul sau doi, că den gura a doi sau a trei mărturii va sta tot graiul.Iară, de nu va asculta nici pre dînşii, spune besearecii." Dirept aceaea, arhiereii cei mai mari şi mai cinstiţi datori sînt să fie ascultători besearecei cei de pururea şi să fie supuşi judecăţii şi săborului ei, că aşa au zis Hristos: "Iară de nu va asculta nici de besearecă, să-ţi fie ţie ca un păgîn şi vameş." Deci, acea besearecă pravoslavnică, cu multe fealiuri de nume să numeaşte, care nume întru această cazanie de astăzi poftesc a le spune, numai ce rog pre Domnul Hristos de ajutoriu şi pre dumneavoastră de ascultare.Întîiu să cheamă sfînta besearecă vie, că aşa au zis Hristos ovreailor: "Un om oarecarele era căsaş, carele răsădi o vie şi o îngrădi cu gard şi săpă într-însa teasc şi zidi turn şi deade pre ea lucrătorilor şi { 28r} să duse." Aicea, omul acela să înţeleage întru tot putearnecul Dumnezeu, iară via aceaea, sfînta besearecă sau săborul ovreailor.Gardul să cheamă îngerii carii păziia adunarea ovreiască, teascul să înţeleage leagea carea au fost dat Dumnezeu ovreailor în muntele Sinaiei, că leagea iaste în chipul teascului, că pre fieştecarele om îl strînge şi-l nevoiaşte, ca să dea laudă lui Dumnezeu.Turnul cel înalt însemnează înălţimea cinstii, carea era datori ovreaii să dea lui Dumnezeu, după porunca lui.Lucrătorii, într-acea vie, era împăraţii, arhiereii, cărturarii şi alţi mai mari a ovreailor, la carii trimease Dumnezeu slugile sale, prorocii, cerînd roadele ceale sufleteşti, lucrurile ceale bune.Dară acei lucrători răi au ucis pre prorocii carii era slugi lui Dumnezeu.Pre Isaia l-au tăiat în doauă cu hierestreul, pre Ieremia şi pre Zaharia cu pietri i-au ucis şi pre alţii cu alt feliu de moarte cumplită i-au omorît.Mai pre urmă la acei lucrători trimise Dumnezeu părintele pre Hristos, fiul său.Iară ei îl prinseră şi-l scoaseră afară den vie, adecă din cetatea Ierusalimului, şi-l uciseră.Dară ce au făcut întru tot putearnecul Dumnezeu?Pre ovreaii cei răi i-au certat şi i-au pierdut, trimiţînd asupra lor pre Titus, împăratul Rimului, carele i-au omrît şi au stricat cetatea Ierusalimului.După aceaea, ş-au făcut Hristos altă besearecă dentru neamurile păgînilor, carii s-au întors cătră Hristos, Dumnezeul cel adevărat, şi au crezut într-însul.Şi acea vie, sfînta besearecă, au dat altor lucrători, mai marilor creştineşti, ca să stăpînească acea vie, sfînta besearecă şi să facă orînduială şi tocmeale bune întru dînsa.Că aşa iaste scris întru Sfînta Evanghelie: "Răii [a:rău] { 28v} [v:va piarde] pre eişi via va da altor lucrători, carii vor da lui roadă întru vremile sale." A doauă să cheamă sfînta besearecă porumbiţă, că aşa scrie împăratul şi prorocul David, în 67 de psalmi, grăind: "Arepile porumbului-s argintate şi între umerile lui întru strălucire aurului." Deci, arepile însemnează credinţa şi lucrurile ceale bune.Că, cu acealea, ca cu nişte arepi zboară sfînta besearecă, adecă neamul creştinesc, cătră împărăţia ceriului.Şi, numai cu o arepă, un lucru iaste [a:foarte] cu nevoie a zbura.Aşa iaste cu nevoie numai cu sîngură credinţa, fără de lucrurile ceale bune, a dobîndi împărăţia ceriului.Că aşa scrie Sfîntul Iacov Apostol, grăind: "Credinţa, fără de lucruri bune, iaste moartă." Şi iarăşi cu lucrurile ceale bune şi fără credinţă nu iaste puteare a dobîndi împărăţia ceriului, după cuvîntul Sfîntului Pavel Apostol, carele zice: "Fără de credinţă nu iaste putinţă a îngădui lui Dumnezeu." Pentru aceaea, iarăşi iaste scris arepile porumbului sînt argentite.Argintul însemnează cuvintele lui Dumnezeu, cu carele învaţă pre oameni dascalii besearecii, care învăţătură păzeaşte sfînta besearecă a noastră, ascultînd de cuvintele prorocului David, precum scrie în 11 psalmi, zicînd: "Cuvintele lui Dumnezeu sînt cuvinte curate, ca nişte argint lămurit." După aceaea, iaste scris: "Şi-ntru umerile lui, întru strălucirile aurului." Aurul însemnează liubov sau dragoste, care dragoste are cătră Dumnezeu sfînta besearecă, că aşa au zis Hristos, precum iaste scris în Apocalips: "Sfătuiescu-te pre tine, ca să cumperi de la mine aur lămurit cu foc (adecă dragoste), ca să te îmbogăţeşti şi cu îmbrăcăminte albe să te îmbraci, { 29r} adecă cu lucrurile ceale bune, ca să nu să arate goliciunea ta." A treia să cheamă sfînta besearecă trupul lui Hristos, iară Hristos iaste cap besearecei, după cuvîntul lui sveatîi Pavel Apostol, precum scrie la Cartea cătră Efeseani, în glava cea dentîi, grăind: "Pre acela deade cap mai sus de toată beseareca, carea iaste trupul lui." De la capul omului purceade spre tot trupul viaţa şi sănătatea, aşa şi de la Hristos purceade toate darurile ceale dumnezeeşti spre sfînta besearecă.Pentru aceaea iaste scris în Cartea cîntecelor, în 7 capete, zicînd, pentru besearecă: "Capul tău spre tine, ca muntele Carmilului." Părul acelui cap să înţeleg sfinţii mucenici, căci că părul să tunde şi să taie; aşa şi mucenicilor, pentru numele lui Hristos, le-au tăiat toate mădularile.Şi pentru dînşii iaste scris acesta: "Părul al tău, ca nişte turme de oi (capre), care s-au arătat de la Galaad." Ochii sînt prorocii, căci că ei lucrurile ceale trecute şi ceale viitoare toate au văzut şi au spus.Şi de dînşii iaste scris: "Ochii tăi, ca iazerul Esevonului." Rostul acelui cap a besearecii, adecă a lui Hristos, să înţeleg învăţătorii besearecei carii propoveduiesc cuvîntul lui Dumnezeu oamenilor şi-i învaţă legii pravoslavnici şi lucrurilor celor bune.Şi de dînşii iaste scris în Cartea cîntecelor, în 4 capete, grăind: "Rostul tău, ca o împletitură de mătase frumoasă." Dinţii să înţeleg acelui cap a besearecei, călugării,căci că iaste un lucru [a:foarte] cu ruşine omului a-şi arăta dinţii în toată vreamea, ce iaste lucru cu cinste a-i ascunde, aşa iaste lucru cu ruşine călugărilor a ieşi den mănăstire fără de treabă şi a îmbla în lume între mireani.Şi, iarăşi, { 29v} iaste lucru frumos ca să petreacă călugării în mănăstire şi nu dvoresc oamenilor celor den lume, că de ei iaste scris : "Dinţii tăi, ca nişte turme tunse, care au ieşit dentru scăldare." Faţa să înţeleg preoţii,că şi noi [v:spălăm] faţa [p:] [a:a des] , ca să fie frumoasă şi curată, aşa să cade şi preoţilor cînd vor să facă Sfînta Leturghie, trebuiaşte să speale sufletele sale cu ispovedanie, ca să fie curaţi şi neîntinaţi nici de un păcat, că de ei iaste scris: "Obrazul lui, adecă a lui Hristos, carele iaste capul besearecii, ca nişte flori cu bună mireazmă, răsărind toate frumseaţele." Grumazii, în trupul besearecei, să înţeleg patriarşii, mitropoliţii, episcopii, căci că ei să află mai aproape de Hristos, carele iaste cap besearecii şi, întru inemile lor, pururea poartă pre Sfinţia sa, spuind numele lui tuturor oamenilor, că de dînşii iaste scris: "Grumazii tăi, ca un stîlp de marmură." Pieptul besearecii să înţeleg 2 legi, cea veache şi cea noauă, dentru care oamenii cei credincioşi, ca nişte lapte dulce, sug învăţăturile ceale bune pentru săturarea şi folosul sufletelor, că pentru aceale 2 legi, care ţine beseareca noastră, iaste scris: "Doao ţîţe ale tale, ca doi pui de căprioară, carii pasc întru flori." Mîinile besearecii să înţeleg stăpînitoriii creştineşti, căci că mîinile apără tot trupul de vrăjmaşii lui, aşa şi stăpînitorii creştineşti, împăraţii, domnii, craii şi alţi putearnici, apără sfînta besearecă de vrăjmaşii ei, de păgîni, de eretici, bătîndu-se cu ei.Şi de dînşii iaste scris în Cartea Cîntării, în 5 capete, grăind: "Mîinile lui rătunde de aur, pline de îndrăznire." Picioarele besearecii să chiamă apostolii, { 30r} căci că picioarele poartă spre sine tot trupul.Aaşa şi apostolii îmbla pren toată lumea şi propoveduia leagea creştinească şi toate besearecile spre credinţa sa au zidit şi au întărit.Că de dînşii iaste scris: "Pulpele picioarelor lui sînt ca nişte stîlpi de marmură întăriţi pre stepele de aur." A patra besearecă sfîntă să chiamă corabia, iară lumea să chiamă mare, că aşa scrie împăratul David, în 103 psalmi, zicînd: "Marea aceasta iaste mare şi lată." După aceaea, grăiaşte iarăşi: "Aicea corăbiile înoată." Scrie Matei Evanghelist în 14 capete că, fiind apostolii în corabie, i-au purtat furtuna mării, că era corabia pren mijlocul mării învăluită de valuri, că le bătea vîntul împotrivă.Învăţătorii besearecii noastre, tîlcuind aceale cuvinte, după poveastea sufletească, lumii zic că iaste mare şi corăbiii că iaste besearecă, întru care să află apostolii.Valurile mării să chiamă vrăjmaşii besearecii cei văzuţi, oamenii cei răi şi necredincioşi, vîntul împotrivă să chiamă vrăjmaşii besearecii cei nevăzuţi, duhurile ceale vicleane, carii acea corabie sfînta besearecă o poartă pre marea cea cu vifor şi valuri multe ale lumii, supărîndu-o cu multe scîrbe şi năcazuri.Pentru aceaea, iaste scris: "Cu multe scîrbe ni să cade noao a întra întru împărăţia ceriului." Şi iarăşi acolo iaste scris în Evanghelie: "Iară în al patrulea ceas de noapte, veni catră ei Hristos, îmblînd pre mare." Dentru cuvintele aceaste înţeleagem cum Hristos ajută sfintii beseareci, întru vremile supărărilor ei, şi iaste pururea ajutoriu fieştecăruia om credincios.Pentru aceaea, zice cîntătoriul de psalmi: "Cu dînsul sînt în scîrbe, { 30v} scoate-l-voiu şi-l voi proslăvi şi-l voi împlea de zile îndelungi şi-i voi arăta lui mîntuirea mea." Iară, cum au îmblat Petru Apostol cu Hristos pre apa mării şi au rămas slobod de moarte, că nu s-au înecat în mare, întru carea începuse a să îneca, cînd au chemat pre Hristos ca să-i ajute, grăind: "Doamne, mîntuiaşte-mă pre mine" şi, numaidecît, tinse Isus mîna şi-l apucă pre dînsul, aşa şi noi, toţi creştinii, cînd vom chema într-ajutoriu pre domnul Hristos, întru vreamea nevoilor noastre, vom putea îmbla împreună cu Hristos pe desupra mării, adecă a valurilor lumii, şi vom spăla denaintea morii cei veacinice, că nu vor avea puteare să ne îneace valurile aceştii lumi.Pentru aceaea scrie psalmistul, grăind: "De mă voi duce pre mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teame de rău, că tu cu mine eşti." Cînd au venit Hristos la corabie, să alină marea şi stătu vîntul.Şi acuma, cînd va veni Hristos la corabia besearicei, numaidecît valurile mării, vrăjmaşii cei văzuţi, şi vînturile ceale împotrivă, vrăjmaşii cei nevăzuţi, să vor alina, carii supără beseareca lui Dumnezeu.Dirept aceaea, zice apostol Pavel: "De va fi Dumnezeu cu noi, cine va fi spre noi?" Încă să mai află şi alte nume multe cu carea să numeaşte sfînta besearecă pravoslavnică şi, de această dată, nu le voi număra, pentru ca să nu fac zăbavă dumneavoastră.Dirept aceaea, cine va întreba carea biruinţă sau puteare iaste a sfintei beseareci, căci că în trei chipuri iaste biruinţa lumii, una să cheamă monarhia, a doao aristocraţia, a treia democraţia?Monarhia { 31r} iaste acolo unde numai un om împărat, sau crai, sau alt putearnec stăpîneaşte şi biruiaşte cu toată ţara aceaea şi, ce va, aceaea face, netemîndu-se, nici întrebînd de nimea.Aristocraţia iaste acolo unde biruiesc şi stăpînesc oamenii mulţi.Unii ca aceia sînt boiarii sau sveatnicii, carii biruiesc fieşte ţară şi, cu svatul lor, stăpînesc cu toţi.Iară democraţia acolo iaste unde toţi oamenii, cîţi sînt, stăpînesc şi biruiesc şi, adunîndu-se toţi, pre fieştecine judecă şi-l ceartă, după vina lui, şi fac război şi pace cu fieştecine pentru ţara lor.Şi, întru sfînta besearecă iaste stăpînire ce să chiamă monarhia, căci că sîngur unul Hristos iaste monarha, împărat şi cap a toată beseareca, după cuvîntul apostolesc, cum iaste scris, grăind: "Pre acela deade cap mai sus de toată beseareca, care iaste trupul lui." Aceeaşi au grăit şi Hristos pren rostul prorocului David, zicînd: "Iară eu sînt pus împărat de la dînsul, spre Sion, măgura sfîntă a lui, adecă spre sfînta besearecă." Iară, măcară de să şi împarte beseareca în doo părţi, una iaste, în ceriu, cea nevăzută, veselitoare, alta, pre pămînt, cea văzută, luptătoare (oştitoare).Iară, tot sîngur Hristos, biruiaşte cu beseareca cea nevăzută, veselitoare, petrecînd în ceriu împreună cu dînsa.Şi, iarăşi, singur biruia şi pre pămînt, cu beseareca cea văzută, luptătoare, pren slugile sale, care-s mai mari besearecei, de care iaste scris: "Acela au dat pre unii apostoli, iară pre alţii proroci, pre alţii buni vestitori, iară pre alţii păstori şi învăţători, pentru săvîrşirea sfinţilor întru lucrul slujirii, întru { 31v} zidirea trupului lui Hristos." Pentru aceaea, fieştecarele om, în lume, mai marii besearecii şi mireanii sînt datori să să pleace judecăţii besearecii, căriia s-au făcut la sfintele săboară, că fieştece om poate să cază în multe sminteale.Iară sfînta besearecă, după tocmirea lui Hristos, capului său, şi căruia iaste izbăvitoriu ei, păzeaşte pururea credinţa cea direaptă şi niciodată nu să sminteaşte.Dirept aceaea, scrie apostol Pavel la Timothei, în cartea cea dentîi, în 3 capete, grăind: "Ca să înţelege cum să cade a petreace în casa lui Dumnezeu, carea iaste beseareca Dumnezeului celui viu, stîlpul şi întărirea adevărului", care adevăr ferind noi, creştinii, vom putea dobîndi împărăţia ceriului şi acolo vom petreace în vecia veacilor.Amin.Această Cazanie să o spui şi la a 9 Duminecă după Pogorîrea Duhului Sfînt, unde să pui thema aceasta: "Iară corabia era pren mijlocul mării, învăluită de valuri." Matei, glava 14. { 32r} Cazanie la Dumineca a 26 după Pogorîrea Duhului SfîntZis-au un om bogat foarte, precum scrie Sfîntul Luca Evanghelistul, în 12 capete, grăind: "Ce voi face, că n-am unde să strîng roadele meale?" Cine, într-această lume, mănîncă şi [v:bea] [a:mult] , unul ca acela nu trăiaşte mult în lume.Că stomahul lui, fiind îndesat de multe bucate şi băuturi, nu poate să mistuiască aceale, să întinde şi boleaşte.După aceaea, acea boală să răşchiră de la stomah peste tot trupul şi apoi goneaşte sufletul den trup.Şi iarăşi, carii oameni mănîncă şi [v:beau] [a:puţin] , unii ca aceia trăiesc mult în lume.Aşijderea, şi oamenii cei săraci, carii au puţină folosinţă dentru lucrurile omeneşti, aceia trăiesc mult în lume, iară oamenii cei bogaţi, ceia ce au bogăţie multă, nu pot să trăiască mult în lume, căci că ei să ospătează adease, mănîncă şi [v:beau] [a:mult] şi să îmbată.Unul ca acela era bogatul acesta, carele să îmbrăca în caftane şi în frenghii (haine de mătase) şi luminat să veseliia în toate zile şi, pentru aceaea, oamenii cei bogaţi nu pot [v:să trăiască] în lume { 32v} [a:mult] , căci că au inemă rea multă pentru ca să nu-şi piarză strînsorile avuţiilor sale.Unul ca acela era un tînăr cătră carele zise Hristos: "Pasă şi vinde avuţia ta şi o dă săracilor." Auzind el aceale cuvinte, să duse scîrbit, că era de avea strînsori (avuţii) multe.Încă, şi pentru aceaea nu pot oamenii cei bogaţi [v:să trăiască] [a:mult] în lume, căci că ei multă inemă rea poartă, pentru căci n-au unde ascunde bogăţia sa.Unul ca acela era bogatul acesta, căruia s-au buiecit holda.Atunce, el ş-au făcut inema rea, pentru căci nu avea unde să strîngă viptul (roadele) lui şi au zis: "Ce voi face, că n-am unde strînge roadele meale." Mai pre urmă, şi pentru aceaea nu pot [v:să trăiască] bogaţii [a:mult] într-această lume, că ei să depărtează de Dumnezeu şi slujesc mamonului (lăcomiei), adecă bogăţiilor sale.Iară David Proroc aşa grăiaşte: "Că ceia ce să depărtează de tine, Doamne, vor pieri." Pentru căci oamenii cei bogaţi pre mamona, adecă bogăţiile lor au în loc de Dumnezeu, a cărora slujesc şi pre Dumnezeu, carele iaste ziditoriul lor, îl leapădă, unora ca acelora le zicea Hristos: "Nu veţi putea să slujiţi lui Dumnezeu şi lăcomiii." Iată, dară, oamenii cei lacomi la avuţie sînt închinătorii idolilor, căci că oamenii ceia ce slujiia şi să închina idolilor celor de aur şi de argint, acelora era şi sufletele lor, după cuvîntul psalmistei: "Idolii limbilor aur şi argint." Aşa şi oamenii cei bogaţi şi lacomi, cînd slujesc aurului şi argintului său, atunce slujesc idolilor celor de argint şi de aur şi, pentru aceaea, oamenii cei bogaţi nu pot să trăiască mult în lume, că, precum au certat Dumnezeu de năprasnă { 33r} cu moartea pre neamul izrailteanilor, pentru închinarea idolilor, şi i-au dezrădăcinat în pripă den lumea aceasta, aşa şi acum, pre închinătorii idolilor, pre bogaţii cei lacomi, fără de veaste îi ceartă Dumnezeu cu moarte şi în pripă dezrădăcinează pre ei den lume.Deci, ce veţi face, o, voi, bogaţilor lacomi, cu avuţiile voastre, care avuţii vă lipsesc pre voi de viaţa aceasta de acum şi de cea de vecie?Împărţiţi bogăţiile voastre oamenilor celor săraci şi le ajutaţi lor cu sfînta milostenie, ascultaţi pre Sfîntul Ioan Botezătoriul, carele grăiaşte cătră voi: "Cela ce are doao haine, ca să dea celui ce n-are şi cela ce are bucate aşijderea să facă." Şi dumneavoastră, pentru ca să daţi milostenie cu inimă deşchisă, vă voi arăta într-această Cazanie folosurile care ne aduce noao sfînta milostenie, cînd o împărţim săracilor, numai să fie această învăţătură spre cinste lui Dumnezeu şi dumneavoastră spre folosul sufletelor.Folos ne face sufletelor noastre sfînta milostenie, carea o dăm noi săracilor, ştearge şi răşchiră păcatele noastre, că aşa au zis prorocul Daniil cătră împăratul Navuhodonosor, precum iaste scris la cartea lui, în 4 capete, grăind: "Împărate, svatul mieu să-ţi fie plăcut, răşchiră păcatele tale cu milosteniile şi nedereptăţile tale cu îndurările săracilor." Folos ne iaste noao de sfînta milostenie, cînd o împărţim săracilor, ne plăteaşte noao Dumnezeu aceaea la judecata cea straşnică, cînd să vor scula toţi oamenii din morţi şi vor sta înaintea judecăţii (scaunului) lui Hristos şi vor da seama fieştecarele cum au petrecut în lume, { 33v} ori bine, ori rău.Dirept aceaea, au zis Hristos, precum scrie Sfîntul Luca, bunul vestitoriu, în 14 capete, grăind: "Cînd vei face prînz sau cină, să nu chiemi priatenii tăi, nici fraţii tăi, nici rudeniile tale, nici vecinii tăi cei bogaţi, doară cîndva, aceia te vor chiema aşijderea şi-ţi va fi plagă.Ce, cînd vei face ospăţ, chiamă săracii, cei cu puţină puteare, şchiopi, orbi şi vei fi fericit, că aceia n-au cu ce-ţi plăti, ce ţi să va plăti la învierea direpţilor." Folosul milostenii iaste şi acesta, cînd împărţim săracilor, atunce niciodată nu vom sărăci.Scris iaste în a treia Carte a Şmpăraţilor, în 17 capete, precum n-au sărăcit vădua aceaea în Saretha Sidonului, care, întru vreamea foameţii cei mari, au hrănit pre prorocul Ilie, avînd numai un pumn de făină şi un urcior cu unt de lemn şi, pentru aceaea, n-au sărăcit, că nici făina dentru vas, nici untul de lemn den urcior n-au scăzut, ce pururea să afla pînă atunce, pînă cînd trecu foametea.Aşa şi acuma, cine hrăneaşte pre oamenii cei săraci, şi-i adapă, şi-i îmbracă, şi dă lor de toate cîte le trebuiesc, unul ca acela niciodată nu va săraci, ce pururea vor fi la dînsul toate de ajuns, şi vor creaşte şi să vor înmulţi.Încredinţează-ne pre noi de aceasta înţeleptul Solomon, grăind: "Cela ce dă săracilor, niciodată nu va scădea." Folosul milosteniii iaste şi acesta, cînd împărţim săracilor, pururea are Dumnezeu întru pomenire acea milostenie a noastră şi trimite la noi îngerii săi.Scris iaste în Deanie, în 10 capete: "Că era în cetatea Chesariii un căpitan oştilor Italiei,care era [a:foarte] temătoriu de Dumnezeuşi împărţiia multă { 34r} milostenie săracilor.Pentru aceaea, fu trimis la dinsul, de la Dumnezeu, îngerul şi zise cătră dinsul: "Cornilie, rugăciunile tale şi milosteniile tale suiră întru pomenire, înaintea lui Dumnezeu." Aşa, şi noi să fim dumnezeeşti şi milostivi, să împărţim milostenie săracilor, atuncea şi la noi va trimite Dumnezeu îngerii săi, carii ne vor păzi pre noi de toate lucrurile ceale reale şi, la vreamea morţii noastre, cătră fieştecare de noi va zice îngerul: "Rugăciunile şi milostenia ta să suiră întru pomenire înaintea lui Dumnezeu." Folos iaste şi aceasta pentru milostenie, carea dăm săracilor, că ne plăteaşte noao Dumnezeu pentru dinsa, într-această lume, cu mai multe bunătăţi decît împărţim noi săracilor.Încredinţatu-s-au de aceasta Tiberie, împăratul grecilor, carele multe avuţii ale sale au împărţit săracilor, iară, primblîndu-se odată pren polatele (casele) sale, văzu pre pămînt o piatră, pre care piatră era săpată o cruce.Zise împăratul: "Doamne Hristoase, sfînta cruce a ta la piept şi la frunte ni să cade a o purta, iară a o călca, nu ni să cade." Şi, numaidecît, porunci să ia acea piatră supt care era alta, iarăşi cu cruce ca şi aceaea; porunci să ia şi aceaea; supt aceaea s-au găsit şi alta, iarăşi, cu cruce; porunci să ia şi aceaea şi, de-acii, supt acea a treia piatră, s-au aflat o comoară mare, că mai mult au luat împăratul de acolo de o mie de cîntare de aur şi, dentr-acelaş ceas, s-au făcut şi mai milostiv spre săraci.Deci, cum au plătit Dumnezeu lui Tiberie împărat milosteniile lui într-această lume, aşa şi noi, de vom da milostenie săracilor cu toată inima, ne va plăti noo Dumnezeu aceaea într-această lume şi, cine va da mai mult, mai multă { 34v} plată va lua; cine va da mai puţin, mai puţin va lua şi de la Dumnezeu.Că pentru aceaea zice apostol Pavel: "Cela ce seamănă cu scădeare, cu scădeare va şi secera, iară cela samănă întru blagoslovenie, cu blagoslovenie va şi secera." Folosul milosteniii iaste şi acesta cînd, cu inemă curată, o dăm săracilor, ne plăteaşte noao Dumnezeu în lumea carea va să fie.Încredinţatu-s-au de aceaea filosoful Evagrie, carele au dat trei cîntare de aur episcopului de la Chirinei, ca să fie de împărţirea milosteniei.Iară Sinezie i-au dat lui zapis de la sine, precum îi va da lui Hristos acela aur, în ceaealaltă lume, şi-i va plăti cu mai multe daruri.După aceaea, muri Evagrie şi, după porunca lui, feciorii lui puseră împreună cu dînsul în groapă şi zapisul acela, iară, cînd fu a treia zi, să arătă filosoful în vis lui Sinezie, grăind: "Pasă la mormîntul mieu şi-ţi ia zapisul tău, că mi s-au plătit ce ţ-am dat.Iată că am şi scris pe dînsul, cu mîna mea, precum te-ai plătit de mine." Atunce Sinezie, episcopul, strînse pre toţi oamenii şi deşchise mormîntul lui şi află întru mîinile lui zapisul,pre care [v:era scris] [a:proaspăt] , cu mîna acelui mort, cuvintele aceastea: "Eu, Evagrie filosoful, Sfinţiii tale, Episcope Sinezie, trimeţ sănătate şi să ştii că mi s-au plătit datoria carea iaste scrisă cu mîna ta în zapisul acesta. [v:Plătitu-mi-s-au] [p:de]- [a:ajuns] pentru aurul acelacare am dat cu mîna ta lui Hristos Dumnezeu, izbăvitoriului nostru." Deci, cum au plătit Dumnezeu lui Evagrie într-aceaea lume aurul acela, care au dat el săracilor, aşa şi noi, cînd vom da săracilor aur şi argint şi alte milostenii, ne va plăti { 35r} noao Dumnezeu în ceaealaltă lume, că pentru aceaea au scris Ecleziastes, grăind: "Trimite pîinea ta spre faţa apei (adecă, o dă săracilor), căci întru mulţimea zilelor vei afla pre dînsa." Folosul milosteniei iaste şi aceasta care dăm noi săracilor, atuncea o dăm lui Hristos, că singur Sfinţia sa primeaşte de la noi.Încredinţatu-s-au de aceaea Petru vameşul, carele, văzînd pre un om sărac, să dezbrăcă de o haină scumpă şi o deade săracului, iară omul cel sărac, nevrînd să îmble în haina cea scumpă, o vîndu şi, luînd ştiinţă pentru aceaea Petru vameşul,îi [v:păru] [a:rău] , căci că milostenia lui nu rămase de pomenire la acel sărac.Atuncea, în vis Hristos să arătă lui, îmbrăcat în haina lui, şi-i zise: "Nu te întrista pentru această haină, că o ai dat mie şi eu îmblu cu dînsa." Aşa şi noi, de vom da milostenie săracilor, măcară de-ar vinde ei lucrul acela carele dăm lor, nu trebuiaşte să facem noi inimă rea pentru acela lucru, ci să gîndim că acea milostenie am dat lui Hristos.Pentru aceaea va zice Hristos la judecata cea straşnică, cătră oamenii cei milostivi: "Pentru căci aţi făcut unuia dentru aceşti mai mici fraţii miei, mie mi-aţi făcut." Folosul sfintei milostenii iaste şi acesta, cînd o dăm săracilor, că ea ne izbăveaşte de muncile ceale de veaci a iadului.Încredinţatu-s-au de aceasta o fecioară călugăriţă ce-i era numele Mononia, care lăcuiia în cetatea Alexandriei a Eghipetului, căriia Sfîntul Macarie, priotul, vindea doao pietri scumpe, diaţint şi zmarald şi, luînd de la dînsa o sută de talere, au împărţit săracilor, iară cîndu-i pomeniia călugăriţa Mononia pentru aceale pietri scumpe, ca să i le dea, el arătă ei { 35v} nişte oameni săraci şi-i zise: "Aceştia sînt diaţintul." După aceaea, i-au arătat muierii sărace şi i-au zis: "Aceastea sînt zmaraldul."Auzind acealea, Mononia [a:foarte] [v:să mănie] , cît, de scărbă mare, căzu în boală şi, de inimă rea ce avea într-acea boală, era aproape de moarte şi-au văzut muncile iadului, şi întunearecul cel împărţit, şi focul cel nestins, şi viermii cei neadormiţi,de care munci [a:foarte] [v:s-au înfricoşat] .Şi iarăşi acolo văzu pre un înger, ca pre un om luminat, carele zise cătră dînsa: "Dentr-aceaste munci te-au izbăvit Macarie, carele ţ-au cumpărat pietrile ceale scumpe, diaţintul şi zmaraldul." După aceaea, ea, den boala aceaea, ca dentr-un somn s-au deşteptat şi au început a da multă milostenie săracilor, carea mai'nainte nici pre un sărac n-au miluit.Deci, cum atuncea pre Mononia fecioara o au izbăvit banii milosteniii de muncile iadului, care bani au împărţit săracilor Sfîntul Macarie, aşa şi noi, cînd vom da banii şi alte agonisiri ale noastre săracilor, ne va izbăvi pre noi milostenia aceaea de muncile ceale straşnice a iadului.Că pentru aceaea zise Tobie cătră fiul său, precum iaste scris în cartea lui, în 4 capete, grăind: "Milostenia de toate păcatele şi de moarte izbăveaşte şi nu lasă sufletul să meargă întunearecul cel împărţit." Folosul milosteniii iaste şi acesta, cînd o împărţim săracilor, ne facem case de lăcuinţă întru împărăţia ceriului.Încredinţatu-s-au de aceasta Gondofor, împăratul Indiei, carele au dat multă avuţie a sa apostolului Tomei (viaţa Sfîntului Tomei Apostol), ca să-i facă nişte case împărăteşti, iară sfîntul apostol toată avuţia lui o împărţi săracilor şi, { 36r} după doi ai, întorcîndu-să împăratul den cale de unde au mers şi nevăzîndu-şi casele nefăcute, băgă în temniţă pre Sfîntul Toma Apostol.Într-aceaea vreame muri un frate împăratului şi văzu întru împărăţia ceriului neşte case foarte frumoase şi auzi un glas, cum aceale case scumpe sînt făcute fratelui lui de apostolul Toma, pentru milostenie carea au dat săracilor.A patra zi, trezvindu-se (sculîndu-se) din moartea lui, spuse aceaea fratelui său, împăratului, şi, într-acela ceas, fu slobozit Sfîntul Apostol Toma din legătură şi l-au lăsat slobod.Deci, cum au făcut atunce apostolul Toma case împărăţia ceriului lui Gondofor, împăratului Indiei, pentru avuţia împărătească, carea au împărţit săracilor, aşa şi noi, de vom împărţi dentru averile noastre celor lipsiţi şi săraci, ne vom face noao pentru aceale, întru ceriu, case scumpe, în care case vom lăcui în veaci.Că la aceale case a împărăţiei ceriului ne vor duce oamenii cei săraci, cărora dăm noi acuma milostenie.Duce-ne-vor pre noi acolo cînd vom svîrşi viaţa noastră ceastă de acum, carea iaste pînă la o vreame.Pentru aceaea, grăiaşte cătră noi Hristos, precum mărturiseaşte sfîntul Luca, bunul vestitoriu, în 16 capete, grăind: "Să vă faceţi voao priateni dentru Mamona (adecă avuţia nedireptăţii) şi, cînd veţi sărăci, vă vor priimi întru casele ceale veacinice." Folosul milosteniii iaste şi acesta carea o dăm săracilor, atunce avuţiile noastre, pren datul săracilor, le trimitem la împăraţia ceriului, că aşa ne învăţă Hristos, grăind: "Ascundeţi comoarăle voastre spre ceriuri, unde nu sînt viermi, nici putreciunea putredeaşte şi unde furii nu o sapă, nici { 36v} o fură." Şi, într-alt loc, iară au zis Hristos: "Pasă şi vinde avuţia ta şi să o împarţi săracilor şi vei fi avînd comoară în ceriu." Şi, după ce vom svîrşi viaţa noastră ceastă de acum, sufletele noastre vor mearge spre petreacere la împărăţia ceriului, unde vor fi avuţiile noastre.Încredinţatu-s-au de aceaea Sfîntul Ioan cel milostiv, Patriarhul Alexandriei, carele, împărţind săracilor avuţiile sale, le trimise la împărăţia ceriului şi acolo le ascunse.Iară cînd au murit, atuncea, prea cuviosul părintele Savin călugărul, în cetatea Alexandriei, fu întru schimbarea minţii şi văzu o fecioară luminată ca soarele, care fecioară avea în capul ei cunună împletită den frunzele maslinului.Şi, luînd de mînă pre Sfîntul Ioan, îl ducea la împăratul ceresc, carele iaste întru tot putearnicul Dumnezeu, ca să petreacă întru împărăţia ceriului, unde să afla şi avearea lui cea împărţită săracilor.Deci, fata aceaea, care ducea de mînă pre Sfîntul Ioan, era sfînta milostenie.Aşa şi noi, cînd vom svîrşi viaţa noastră ceastă de acuma, atuncea milostenia noastră carea o dăm oamenilor săraci, ca o fecioară luminată, împodobită cu cunună făcută den frunzele maslinului, sufletele noastre va lua şi le va duce la împăratul ceriului, carele iaste întru tot putearnic, ca să lăcuiască întru împărăţia ceriului sufletele noastre în veaci, unde vor fi şi avuţiile noastre ceale împărţite săracilor.Că aşa ne învaţă Domnul nostru Isus Hristos, grăind: "Unde va fi comoarea voastră, acolo va fi şi inima voastră." { 37r} Pentru ce, dară, faci ţie inemă rea, o, bogatule, căci că n-ai unde strînge agonisita ta, ce zici: "Ce voiu face, că n-am unde strînge roadele meale?" Datoriu eşti să împarţi pîinea săracilor, că, dînd lor, o vei trimite la împărăţia ceriului şi în ceriu vei ascunde avuţia şi pîinea ta şi vei face ariile tale.Ce, fără de minte şi [a:nebuneaşte] [v:faci] , bogatule, cînd grăieşti: "Voiu strica jitniţele meale şi mai mari le voiu face şi acolo voiu strînge tot grîul mieu şi tot binele mieu.Şi voiu zice sufletului mieu: "Suflete, ai mult bine, gătit la mulţi ani, odihneaşte, mănîncă, bea şi te veseleaşte." Dară, ce ţ-au răspuns Dumnezeu spre cuvintele acealea?Răspunsu-ţ-au, grăind: "Nebune, într-această noapte, sufletul tău vor strînge de la tine, dară ce ai gătit, cui va fi?" Fără de minte ai îmblat şi tu, bogatule, căruia au zis Hristos: "Pasă şi vinde avuţiile tale şi să împarţi săracilor." Iară tu, auzind aceale cuvinte, fuseşi scărbit, căci că ai avut strînsoare multă, că şi ţie ţ-au răspuns Hristos: "Mai [a:lesne] [v:iaste] cămilei să treacă pren urechile acului, decît bogatului să între întru împărăţia ceriului." [a:Neînţelepţeaşte] [v:ai îmblat] şi tu, bogatule, carele te îmbrăcai în caftane şi în mătăşi şi te veseliiai în toate zile luminat, iară săracul Lazar, nici den fărîmele care cădea de la masa ta ai poruncit să nu-i dea, că, desupra mormîntului tău, sînt scrise aceaste cuvinte den Evanghelie: "Iară, deaca muri şi bogatul şi-l îngropară pre dînsul şi-şi rădică ochii săi în iad, fiind în munci." O, nemilostive bogatule, acuma-ţ aduci aminte şi te căieşti, dară ţ-au trecut { 37v} vreamea.Iată, după moarte fiind în iad, te pocăieşti, iară lăcuind în lume, n-ai vrut să arăţi mila cătră oamenii cei săraci.Lăcuind în casele ceale luminate, pre Lazăr, carele zăcea în gunoiu înaintea porţii tale, n-ai poruncit să-l aducă în curtea ta.Îmbrăcîndu-te în caftane şi în mătăşi, n-ai vrut cu o haină proastă să îmbraci pre Lazar cel gol.Ospătîndu-te cu multe fealiuri de bucate scumpe, n-ai zis să sature pre Lazar cel flămînd cu fărîmele ceale ce cădea de la masa ta.Îmbătîndu-te cu multe fealiuri de băuturi scumpe, n-ai poruncit să adape cineva pre Lazar cu puţinea apă.Cînd te-ai dezmierdat cu multe fealiuri de zicături, cu jocuri şi cu cîntece lumeşti, nici un cuvînt n-ai vrut să-i grăieşti de mîngîiare, de cum ţi-au fost porunca de la Dumnezeu,ca [v:să să veselească] [a:puţinel] şi el dentru cuvintele tale.Avînd tu destule slugi şi n-ai vrut să trimeţi o slugă care au fost mai proastă, ca să slujască şi bolnavului Lazar, întru sărăcia şi în boala lui.Pentru aceaea, acum, nemilostive bogatule, rămîi în muncile iadului, poftind tu a dobîndi milă şi zici cătră Avraam: "Miluiaşte-mă pre mine, părinte Avraame, şi trimite pre Lazar ca să ude vîrful deagetului şi să răcorească limba mea,că [v:chinuiesc] [a:rău] într-această văpaie." Iară ţie, ca unui om nemilostiv, nime nu va să arate milă asupra ta, că şi Avraam ţi-au răspuns, grăind: "Fiule, adu-ţi aminte că ai luat ceale bune întru viaţa ta, iară Lazar, aşijderea, ceale reale.Pentru aceaea, acuma să mîngăie, iară tu chinuieşti." Dirept aceaea, poftim şi noi ca să nu ne întimpineaze şi pre noi aceaea { 38r} ce-au întimpinat pre acei bogaţi nemilostivi, trebuiaşte să ne păzim de lăcomie, ci să fim înduraţi spre oamenii cei săraci, să împărţim acelora bogăţiile noastre, să le ajutăm lor întru nevoia şi sărăcia lor.Şi, pentru acealea, vom dobîndi ajutoriu de la Dumnezeu, întru ceasul cel înfricoşat al morţii noastre, după cuvîntul prorocului David, carele au scris, grăind: "Ferice de cela carele înţeleage spre cel measer şi sărac, întru zioa cumplită îl va izbăvi pre el Domnul." Doamne, Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, spodobeaşte-ne şi pre noi milei tale.Amin.Această Cazanie o vei putea spune şi la Dumineca a doaosprăzeace după Pogorîrea Duhului Sfînt, unde să pui thema aceasta: "Iară, deaca auzi tînărul cuvîntul, să duse scîrbit şi era de avea strînsori multe." Matei, glava 19.Această Cazanie o vei putea spune şi la Dumineca a doaozeci şi doao după Pogorîrea Duhului Sfînt, unde să pui thema aceasta: "Un om oarecarele era bogat şi să îmbrăca în caftane şi în olofire şi să veseliia în toate zilele, luminat." Luca, glava 16.Această Cazanie o vei putea spune şi la Dumineca a treizeci după Pogorîrea Duhului Sfînt, unde să pui thema aceasta: "Iară el, deaca auzi aceasta, fu scărbit, că era foarte bogat." { 38v} Cazanie la Dumineca a 27 după Pogorîrea Duhului Sfînt.Zis-au un mai mare al săborului cătră oameni, precum mărturiseaşte Sfîntul Evanghelist Luca, în 13 capete, grăind: "Şase zile sînt întru care să cade a lucra.Deci, într-acealea venind, vă tămăduiţi (vindecaţi), iară nu întru zioa sîmbetei." Zis-au Domnul nostru Isus Hristos: "Ferice de cela ce nu să va sminti pentru mine." Dară ovreaii nu să pot chiema fericiţi, căci că ei s-au smintit, că n-au iubit pre Hristos.Unul ca acela era mai marele săborului ovreiesc, căruia n-au plăcut Hristos.Căci, venind Hristos în capiştea ovreailor într-o sîmbătă, au tămăduit acolo pre o muiare zgîrcită, zicînd cătră dînsa: "Muiare, slobodă eşti de neputinţa ta", şi puse mîinile sale pre dînsa şi, numaidecît, să întinse (să îndireptă) şi slăviia pre Dumnezeu.Deci, văzînd aceaea mai marele ovreailor, începu a grăi: "Şase zile sînt întru care să cade a lucra, deci într-acealea venind, vă vindecaţi, iară nu întru zioa sîmbetei." Iară Hristos răspunse cătră dînsul: "Făţarnice, de au fieştecarele de voi, nu va dezlega sîmbăta de la iasle boul sau asinul său, ca să-l adape pre el şi-l duce de-l adapă.Deci, şi pre această fată a lui Avraam pre carea au fost legat Satana, iată, acuma sînt optsprezeace ai de au nu să cădea şi ei ca să să dezleage de legătura aceasta întru zioa sîmbetei." { 39r} Auzind acel răspuns al lui Hristos, [v:s-au ruşinat] [a:foarte] mai marele săborului ovreilor, că aşa iaste scris: "Să ruşina toţi aceia carii sta împotriva lui." Pravoslavnicilor creştini, pentru căci Evanghelia aceasta de astăzi pomeneaşte pre un om carele era mai mare săborului ovreiesc, carele, fără de toată cuviinţa, au defăimat pre Hristos, deci, eu voiu să spuiu, precum Hristos nici unui om n-au arătat sminteală, ci le-au arătat lucrurile şi chipuri bune dentru sine a multe fapte bune, numai să fie această voroavă a mea, Hristoase, Dumnezeul mieu, Sfinţiii tale spre cinste şi spre mărire şi ascultătorilor miei spre folosul sufletesc.Amîndoao legile, cea veache şi cea nouă, chiar ne arată noao cum Hristos n-au lăsat sminteală oamenilor, nici le-au dat, că, întru leagea cea veache, Hristos, Dumnezeul nostru, încă pînă n-au luat spre sine firea omenească, au dat învăţătură ca aceasta: "De va deşchide oarecine un puţ sau va săpa groapă şi nu o va acoperi şi va cădea într-însa viţelul sau asinul, stăpînul groapei, ca să plătească pagubă preţul dobitocului stăpînului lui, iară dobitocul cel mort să fie al lui." Puţul acela şi groapa să înţeleg iadul, care nu sîntem datori a deşchide altor oameni, dîndu-le lor sminteală, îndemnîndu-i pre ei spre păcate, pentru ca să nu cădem şi noi singuri în puţul iadului şi în groapa cea adîncă a muncilor, după cuvîntul prorocului David, carele scrie, grăind: "Groapa carele o scurmă şi o sapă, acela cade într-însa." Şi iarăş, acolo, în leagea cea veache, Hristos, Dumnezeul nostru, dat-au învăţătura aceasta { 39v}: "De vei face casă noauă, ca să faci ogradă casei tale şi să nu faci ucidere în casa ta, numai de va cădea cel căzut de la vdînsa." Casă lui Dunmnezeu iaste fieştecarele om, cela ce să teame de Dumnezeu, după cum scrie Sfîntul Apostol Pavel, zicînd: "De-au nu ştiţi că beseareca a lui Dumnezeu sînteţi şi duhul lui Dumnezeu petreace întru voi, iară, de va strica neştine beseareca lui Dumnezeu, îl va strica pre el Dumnezeu." Îngrădire sînt învăţăturile dumnezeeşti, cu care sîntem datori a îngrădi trupurile şi sufletele noastre, ţiindu-le pre eale, ca să nu să smintească şi alţi oameni pentru noi şi să nu cază în păcate.Căci că vom fi şi noi datori smintirii şi căderii lor, că aşa au zis Hristos: "De va sminti neştine pre unul den ceşti mici, carii cred întru mine, mai bine şi mai cu tărie iaste lui, ca să-şi leage o piatră de rîşniţă de grumazii lui şi să fie aruncat în mare." Iară, în leagea noao, îmbrăcînd Hristos firea sa cea dumnezeiască cu firea cea omenească, au zis: "De te va sminti mîna ta sau piciorul tău, taie-o şi o leapădă de la tine, că mai bine-ţi iaste să întri întru viaţă şchiop (ciung) sau nevoiaş decît avînd doao mîini şi doao picioare şi să fii aruncat în focul de vecie.Şi, de te va sminti pre tine ochiul tău, scoate-l şi-l leapădă de la tine, că mai bine iaste ca să întri în viaţă cu un ochiu decît avînd doi ochi şi să fii aruncat în matca (gheena) focului." Mîna, piciorul, ochiul să înţeleg tatăl, maica, fraţii, surorile şi alţi priateni, carii, cînd ne pun înainte vreo sminteală, îndemnîndu-ne (aducîndu-ne) spre vreo ereticie sau spre alte păcate, sîntem datori să-i lepădăm pre dînşii şi să ne depărtăm de la { 40r} ei, căci că acei priateni ne sînt vrăjmaşi, după cuvintele lui Hristos, vrăjmaşii omului cei den casa lui.Şi iarăşi, cînd poftiia bir de la Hristos în Capernaum, Hristos, ca să nu facă acolo sminteală, zise lui Petru, precum mărturiseaşte Matei Evanghelist în 17 capete, grăind: "Ca să nu-i smintim pre ei, pasă şi aruncă undiţa în mare şi, peaştele pre carele vei prinde dentîiu, să-l iai şi să-i deşchizi gura lui şi vei afla un statir (ce [v:să cheamă] [a:rumîneaşte] jumătate de taler).Acela, luînd, le dă lor pentru mine şi pentru tine." Marea să înţeleage lumea, peaştele să înţeleg oamenii, undiţa să înţeleage cuvîntul lui Dumnezeu, cu care era să vîneaze apostol Petru oamenii în lume şi să-i tragă cătră împărăţia ceriului.Statiriul acela însămna ispovedania, carea purceade şi să naşte dentru gurile oamenilor, cînd mărturisesc numele lui oamenii cei credincioşi înaintea oamenilor celor păgîni.Şi, pentru acea mărturisire, ca pentru un statir, cumpără lor izbăvirea cea de veaci, după cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel: "Cu inima să creade întru direptate, iară cu gura să mărturiseaşte întru spăsenie." Iată, dar, acuma ştiţi că n-au lăsat Hristos nici o sminteală oamenilor în lume.Încă să cade a şti dumneavoastră a căror lucruri bune au dat asămănare bună, ca să căutăm şi noi spre Isus şi singuri să ne zidim întru lucrurile ceale bune.Dat-au Hristos oamenilor asămănări bune îndurării (milei) inimii.Cînd muriia pe cruce de muncitorii ovreailor, s-au rugat lui Dumnezeu, Părintelui său, pentru jidovi, vrăjmaşii săi, grăind: "Părinte, iartă-le, că nu ştiu ce fac." Şi, pentru aceasta au făcut Hristos aceaea, pentru ca să arătăm şi noi milă cătră vrăjmaşii noştri şi să le { 40v} iertăm greşalele lor, cu care ei ne-au mîniat pre noi.Apoi, atunce, vom putea [v:zice] [a:dirept] cătră Dumnezeu: "Iartă-ne noauă datoriile noastre, precum iertăm şi noi datornecilor noştri." Iară, pînă cînd nu iertăm noi altor oameni nedireptăţile şi supărările care avem de la ei, nici noauă nu ne va ierta Dumnezeu păcatele noastre, cu carele am supărat pre dînsul.Şi, rugîndu-ne lui Dumnezeu, nu vom putea zice aceaste cuvinte: "Iartă-ne noauă datoriile noastre, precum iertăm şi noi datornicilor noştri." Pentru aceaea şi Sfîntul Ştefan, mucenicul cel dentîiu, cîndu-l ucidea ovreaii cu pietri, el să ruga pentru dînşii cătră Dumnezeu, grăind: "Doamne, nu le pune lor păcatul acesta", precum mărturiseaşte în Cartea Deanilor apostoleşti, în 7 capete.Dat-au Hristos oamenilor asămănare bună privegherii, căci că Hristos era privigătoriu întru rugăciune.Cîndu-i era a mearge spre moartea cea de bună voie pentru păcatele noastre, într-aceaea vreame, noaptea s-au rugat lui Dumnezeu şi Părintelui său şi, găsind pre apostoli adormiţi, i-au certat (învăţat) ca să fie privigători şi au zis cătră ei: "Deci, aşa n-aţi putut numai un ceas să priveghiaţi cu mine.Priveghiaţi şi vă rugaţi, ca să nu întraţi în năpaste." Pentru aceaea, să fim şi noi privigători, adecă nesomnoroşi întru toate lucrurile bune.Să nu ne lenevim a ne scula la miazănoapte la rugăciune, că aşa grăiaşte scriitoriul de psalmi: "La miazănoapte mă sculaiu a mă mărturisi ţie." Pentru aceaea au fost Hristos privighetoriu şi pre ucenicii săi i-au îndemnat spre priveghiare şi spre dumnezeire, ca să să înveaţe de la dînsul toţi, mai marii, a priveghea şi a purta grije, cu bună socotinţă, pentru cei mai mici, pre carii au supt biruinţa lor, { 41r} ca să trăiască şi cei mai mici bine, după porunca lui Dumnezeu, ca şi dentru cei mai mici să nu cază vreunul întru păcate şi să nu să piarză sufletul lui.Pentru aceaea să cade să ştiţi voi, o, mai marilor, toţi mai marii besearecii şi a lumeanilor că, la ziua cea de apoi, veţi da seama înaintea lui Dumnezeu pentru toţi mai micii voştri pre carii aveţi supt mîna voastră.Voi, egumenilor, arhimandriţilor, veţi da răspuns şi voi înaintea lui Dumnezeu pentru călugării carii sînt supt mîna voastră.Şi voi, episcopi, arhiepiscopi, mitropoliţi, patriarşi, veţi da răspuns înaintea lui Dumnezeu pentru preoţi şi pentru alţi oameni, carii să află întru eparhiile voastre.Şi voi, împăraţilor, şi crailor, şi domnilor, şi toţi biruitorilor lumii, veţi să daţi răspuns înaintea lui Dumnezeu pentru slugile şi pentru robii voştri.Şi voi, purtătorilor de oşti, veţi da seama pentru voinicii carii sînt supt mîna voastră.Şi voi, învăţătorilor, veţi da seama înaintea lui Dumnezeu pentru ucenicii voştri.Şi voi, părinţilor lumeani, cărora v-au dat Dumnezeu coconi, veţi da răspuns înaintea judecăţii lui Dumnezeu pentru feciorii voştri.Pentru aceaea, cătră voi toţi, cei mai mici, carii sînteţi supt biruinţă, grăiaşte Pavel Apostol, la Cartea cătră ovreai, în 13 capete, zicînd: "Plecaţi-vă mai marilor voştri şi cu toată firea vă supuneţi lor, că aceia priveaghe pentru sufletele voastre, că vor da răspuns pentru voi." Dat-au Hristos oamenilor asămănare bună ostenealei, că în toate zilele vieţii lui s-au ostenit, petrecînd în lume.Cînd s-au născut, numaidecît au fugit { 41v} den Vitleaem la Eghipet, den Eghipet s-au întors la Nazaret, după aceaea la Ierusalim, la Capernaum, la Vithania, în laturea Gadarinului, în hotarăle Tirului şi a Sidonului şi la multe oraşe făcea Hristos călătorie, învăţînd pre oameni credinţei şi lucrurilor celor bune.Pentru aceaea au zis Hristos: "Întru osteneale sînt den tinereaţele meale." Dirept aceaea, să ostenim şi noi căutînd spre Hristos.Fieştece lucru bun să lucrăm şi să ne ferim de îndeletnicire, că voinicii lui Antioh, cînd să oştiia împrotiva ovreailor carii să ascundea în pustie în ziua sîmbetei, ovreaii cinstind sîmbăta, în carea le-au poruncit Dumnezeu să nu lucreaze nemica, nu s-au apărat de vrăjmaşii săi.Aşa scrie la întîia Carte a macaveilor, în 2 capete, grăind: "Nu le răspunseră lor şi nu aruncară nici o piatră spre ei, nici în grădiră locurile ceale de taină şi, pentru aceaea, fură ucişi de vrăjmaşii lor, că muriră aceştia, şi muierile lor, şi feciorii lor, şi dobitoacele lor, pînă la o mie de suflete omeneşti.Văzînd aceaea alţi ovreai, numaidecît începură şi sîmbăta a să apăra de vrăjmaşii lor şi cu ei a să bată, grăind: "Tot omul carele va veni spre noi cu războiu în ziua sîmbetei, să ne oştim spre ei şi să stăm împotrivă lor, şi nu vom muri toţi, precum au murit fraţii noştri în locurile ceale ascunse." Deci, cum au ucis vrăjmaşii pre jidovi în ziua sîmbetei, întru carea nemica nu lucra, iară deaca începură a lucra şi sîmbăta şi a să apăra de vrăjmaşii lor, deci înainte vrăjmaşii lor nu-i ucidea.Şi, acum, care oameni şed fără lucru îndeletniciţi, nu lucrează nemica, spre unii ca aceia să oştesc vrăjmaşii cei sufleteşti şi ucig { 42r} sufletele lor cu păcate.Iară, carii oameni să ostenesc, făcînd lucrure bune, spre unii ca aceia n-au puteare să lupte vrăjmaşii cei sufleteşti şi nu pot să ucigă sufletele lor.Dirept aceaea, omului îndeletnicit zice Pavel Apostol, să nu-i dea să mănînce, grăind: "De nu va vrea oarecine să lucreaze, să nu mănînce." Dat-au Hristos oamenilor asemănare bună plecăciunei, căci că Hristos au fost plecat.Fiind făcătoriu de toată lumea, au slujit făpturii sale, că au spălat picioarele apostolilor.Dirept aceaea, să fim şi noi plecaţi, [v:să spălăm] şi noi picioarele altor oameni, încă mai [a:ales] bolnavilor, călătorilor, săracilor, că aşa au zis Hristos cătră apostoli: "Oare ştiţi ce v-am făcut voauă, voi mă grăiţi învăţătoriu şi domn şi bine grăiţi, că aşa sînt.Deci, de vă spălaiu eu picioarele voastre, fiind domn şi învăţătoriul vostru, şi voi sînteţi datori a spăla picioarele unul altuia, că v-am dat voao chip, că, precum v-am făcut eu, aşa să faceţi şi voi." Pentru aceaea, să fim şi noi plecaţi, să mărturisim cu plecăciune păcatele noastre şi să spălăm sufletele noastre de tina păcatelor cu ispovedanie şi cu sfînta pocăinţă,să spălăm tina păcatelor cu carea sînt întinate sufletele noastre cu apa lacrămilor, [v:părîndu] -ne [a:rău] şi plîngînd pentru păcatele noastre cu care am mîniat pre Dumnezeu, precum au făcut împăratul David, carele au grăit: "Ieşiri de ape scoasără ochii miei, pentru căci nu feriiu leagea ta." Dirept aceaea, să fim şi noi plecaţi, să slujim altor oameni, cînd vom şti de vreun om că să tăvăleaşte în nescare păcate, să-l nevoim a-l duce pre el la { 42v} ispovedanie şi la pocăinţă, ca să-şi speale sufletul său de păcate cu sfînta ispovedanie.Iară, cum n-au vrut Petru Apostol ca să-i speale Hristos picioarele lui şi au zis lui Hristos: "Nu vei spăla picioarele meale în veaci", răspunse Hristos cătră dînsul: "De nu te voiu spăla, n-ai parte cu mine." Aşa şi noi, cînd vom certa (învăţa) pre oarecine ca să-şi speale întinatul sufletelui său cu sfînta pocaanie, iară el nu va asculta de învăţătura noastră şi nu va vrea să să pocăiască şi să să mărturisească de păcatele sale şi, întru multă vreame, să va tăvăli întru păcatele lui, de la omul împietrit ca acela să cade a să depărta fieştecăruia om creştin dumnezeiesc şi sîntem datori a-i zice lui: "De nu te voi spăla, n-ai parte cu mine." Dat-au Hristos oamenilor asămănare bună şi de alte lucruri bune, în multe chipuri şi fără număr, ascultările, ţinerile, blîndeaţele, răbdările şi alte lucruri bune, ca să căutăm şi noi spre Hristos şi să facem lucrurile ceale bune, precum au lucrat sfinţia sa.Că aşa au zis cătră Moisei, cînd i-au poruncit să-i facă cort de lăcaş şi vasele ceale ce să cuveniia cortului.Arătatu-i-au chip în măgura Sinaiei, pentru ca să caute spre chipul acela, să facă cortul şi vasele lui după chipul acela şi au zis cătră Moisei, precum iaste scris în cartea Ieşirii, în 25 de capete, grăind: "Să-mi faci, după toate cîte-ţi voiu arăta eu ţie în măgură, chipul besearecei (casei) şi asămănarea tuturor vaselor ei." Să ne zidim şi noi întru bunătăţi şi întru lucrările ceale bune, căutînd pre Hristos, izbăvitoriul nostru, carele ne-au dat noao chip şi asămănare tuturor bunătăţilor.Care chip să { 43r} află spre măgura ceriului, căci că sufletele noastre sînt lăcaşuri lui Dumnezeu, întru care petreace Dumnezeu, precum iaste scris în Cartea Cîntecelor, în glava cea dentîi, grăind: "Bune sînt featele Ierusalimului (adecă sufletele ceale bune), ca neşte holde a Chidarului." Dară, pentru căci tu, o, dascale ovreiesc, te sminteşti pentru Hristos, căci că Hristos n-au lăsat nici unui om sminteală în lume, ce le-au arătat pildă de lucrurile ceale bune, ca să lucreaze dentru asămănarea lui?Dară, de vreame ce te-ai îndoit pentru aceaea, nebune dascale ovreiesc?Te-ai smintit, căci au tămăduit Hristos sîmbăta muiarea gîrbovă, iată-ţi răspunde Hristos într-acesta chip, ca să te ruşinezi pentru nebunia ta, după cuvîntul Evanghelistului Luca, cum zice de Hristos: "Să ruşina toţi carii sta împotrivă lui." Iară muiarea cea zgîrcită însemna neamul păgînesc, căci că păgînii era zgîrciţi, că inima lor era plecată la pămînt şi nu putea să rădice cătră ceriu gîndurile sale.Scrie prorocul Daniil, în 5 capete, grăind: "Cînd lăudară păgînii dumnezeii cei de aur, şi de argint, şi de aramă, şi de piatră, şi de lemn, şi de fier, iară pre Dumnezeul cela de sus nu cuvîntară de bine." Iară, deaca crezură păgînii în Hristos, Dumnezeul cel adevărat, carele să află întru ceriuri, într-acelaş ceas să îndireptară şi înălţară inemile sale şi gîndurile sale de la pămînt cătră ceriu şi vor putea zice cuvintele apostoleşti: "Viaţa noastră spre ceriu iaste." Şi iarăşi, acea muiare însămnează pre fieştecarele om lacom carele iubeaşte avuţia, iară de Dumnezeu nemica nu gîndeaşte, că sufletul omului aceluia iaste plecat şi zgîrcit cătră deşărtăciunele { 43v} peminteşti şi nu să poate să să îndirepteaze cătră ceriu.Şi iarăşi, cînd va lepăda omul bogăţiile peminteşti, care sînt numai pînă la o vreame, şi va înceape a sluji lui Hristos, Dumnezeului celui de sus, carele lăcuiaşte în ceriu, într-acela ceas rămîne sufletul omului aceluia sănătos, îndireptat şi înălţat cătră ceriu.Şi poate grăi cuvintele vasului celui ales a lui Hristos: "Viaţa noastră spre ceriuri iaste." Dăruiaşte aceaea, Hristoase, Dumnezeul nostru, că, svîrşind noi viaţa noastră cea de acuma, care-i pînă la o vreame, să meargem la ceriu a lăcui în veaci şi să putem zice acolo, împreună cu Pavel apostol: "Viaţa noastră spre ceriuri iaste.Amin."Cazanie la Dumineca a 32 după Pogorîrea Duhului Sfînt.Scris-au Sfîntul Luca Evanghelist în 19 capete, grăind: "Un om ce să chema Zachei, acesta era mai marele vameşilor şi acela era bogat şi cerca să vază pre Isus cine iaste." Mulţi oameni doriia să vază pre Hristos, cînd lăcuiia pre pămînt, dară nu sînt toţi buni (norociţi), carii l-au văzut pre dînsul.Irod au dorit să vază pe Hristos, după cum scrie Luca, bunul vestitoriu, în 23 de capete, grăind: "Iară Irod, văzînd pre Isus, foarte fu bucuros, că era dorind de multă vreame { 44r} a-l vedea pre dînsul, pentru că auziia multe de dînsul şi să nădăjduia a vedea oarecarele semn, care să făcea de la dînsul." Dară Irod tot iaste făr' de noroc, căci că n-au crezut întru Hristos, ce, mai vîrtos l-au batjocorit şi l-au ocărît pre dînsul, cu voinicii săi.Cu noroc bun iarăş iaste Zachei, carele dori să vază pre Hristos, carele lăcuia pre pămînt, dară nu putea de năroade, că era de stat mic şi, alergînd înainte, să sui într-un agud (smochin), ca să-l vază pre dînsul, că pre acolo vrea să treacă.Nărocit iaste Zachei, căci s-au suit spre lemnul agudului, vrînd să vază pre Hristos, că atunce, într-acela ceas, veni Hristos în casa lui şi zise cătră dînsul: "Zachei, grăbeaşte de pogoară, că astăzi mi să cade a fi în casa ta." Într-aceaea zi, cu venirea sa, Hristos l-au adus pre Zachei la pocaanie, că, în casă, Zachei s-au făgăduit că să va pocăi pentru păcatele sale, zicînd lui Hristos: "Doamne, iată jumătate de avuţia a mea voiu da săracilor şi, de am năpăstuit pre cineva, voiu întoarce de patru ori mai mult." Atunce au iertat Hristos toate păcatele a lui Zachei, grăind: "Astăzi fu mîntuirea casei aceştiia, că şi acesta, de acum înainte, iaste fiul lui Avraam." Noi, pravoslavnicilor creştini, sîntem mai norociţi şi mai buni decît Zachei şi decît alţi oameni carii au văzut pre Hristos, căci că noi, nevăzînd pre Hristos, creadem într-însul, că aşa zise Hristos cătră Apostol Toma: "Căci m-ai văzut şi-ai crezut, iară mai fericiţi care nu m-au văzut şi-au crezut." Încă vom fi şi mai buni şi mai cu noroc, cînd ne vom spodobi a vedea pre Hristos împărăţia ceriului.Că Zachei şi alţi oameni, numai ce au văzut firea cea omenească a lui Hristos pre pămînt, iară firea lui cea dumnezeiască { 44v} n-au putut să vază, că aşa zice Evanghelistul Ioan: "Pre Dumnezeu nicăirea nime nu l-au văzut." Iară în ceriu vom vedea firea lui Hristos, şi cea dumnerzeiască, şi cea omenească, după cuvîntul lui Sveatîi Ioan Apostol, cum zice: "Vedea-l-vom pre dînsul, precum iaste." Arăta-voi, dirept aceaea, întru această cazanie a mea numele în doao chipuri a lui Hristos, şi asămănările (adevericiunile) şi lucrurile ceale dumnezeeşti şi ceale omeneşti, dentru care fire îndoită întru Hristos vom putea înţeleage, adecă, cea dumnezeiască şi cea omenească.Şi aceaea voiu face ca să putem răspunde ereticilor, carii nu cred ca să fie întru Hristos doao firi, dumnezeiască şi omenească, numai ce zic lui Hristos că iaste om, iară Dumnezeu nu vor să-i zică.Hristoase, carele eşti Dumnezeu adevărat şi eşti om deplin, să-mi fii mie ajutoriu întru gîndul mieu, ca să aduc aceaea la socotinţă bună şi să fii ajutoriu şi ascultătorilor miei, ca să asculte, cu toată inima, învăţătura ta, carea eu voiu să le propoveduiesc lor.Doao fealiuri de nume să află întru Hristos, ceale dumnezeeşti şi ceale omeneşti, carii arată îndoită firea lui, dumnezeiască şi omenească.Prorocul Varuh pomeneaşte numele lui Hristos cel dumnezeiesc, scriind în 3 capete pentru Hristos: "Acesta iaste Dumnezeul nostru şi altul nu va fi aseamene (cătră el) lui." Pilat de la Pont au mărturisit numele lui Hristos cel omenesc, că, scoţînd pre Hristos la ovreai, grăia: "Iată omul." Apostol Petru mărturisi numele lui Hristos cel dumnezeiesc, grăind cătră Hristos: "Tu eşti Hristos, fiul Dumnezeului celui viu." Şi Hristos, iarăşi mărturisindu-şi { 45r} firea omenească, numele său mărturisi, zicînd ovreailor: "De-acuma înainte veţi vedea pre fiul omenesc şezînd de-a direapta puterii şi venind spre noorii ceriului." Numele ceale de dumnezeire scrise lui Hristos Pavel Apostol la întîia carte cătră corinteani, în 8 capete, le grăiaşte: "Unul Domnul Isus Hristos, prin carele toate, şi noi de la acela." La prorocul Zaharia iarăşi iaste scris numele lui Hristos cel omenesc, în cartea lui, în 3 capete, grăind: "Eu scoţ pre robul mieu, răsăritul." Apostol Pavel, la Cartea cea dentîi cătră Colaseani, în capul dentîi, arată numele cel dumnezeiesc a lui Hristos, scriind: "Carele iaste chipul Dumnezeului celui nevăzut." Şi iarăşi, acelaşi apostol cătră filipisei, scriind în 2 capete, grăiaşte, mărturisind numele lui Hristos cel omenesc, zice: "Cu chipul să află ca un om." Închipuiaşte numele cel dumnezeiesc al lui Hristos Sfîntul Ioan, cuvîntătoriul de Dumnezeu, în Apocalipsis, în capul dentîi, grăind: "Acesta era şi cela ce vine." Şi în poslania, iarăşi cătră Galateani, iaste asemănat numele lui Hristos, în 4 capete, grăind: "Deaca veni sfîrşitul ailor, tremise Dumnezeu pre fiul său." În psalmii lui David iaste scris numele dumnezeirei lui Hristos, zicînd: "Tare iaste şi putearnec." Şi, iară, în poslania cătră Corinteani, în a doauă carte, în 13 capete, scrie de numele omenirei lui Hristos: "Răstignit fu dentru neputinţă." Zaharia, grăind cătră născut fiul său, Ioan Botezătoriul, pomeneaşte de numele dumnezeirii lui Hristos: "Şi tu, pruncule, prorocul Celui de Sus te vei chema, că vei mearge înaintea feaţii lui." Hristos, iară pren rostul prorocului David, pomeneaşte numele omenirii sale: "Eu sînt viiarme." Apostol Pavel, scriind { 45v} la Cartea cătră Tit, în 2 capete, însămnează numele dumnezeirii lui Hristos, zicînd: "A marelui Dumnezeu şi ispăsitoriului nostru, lui Isus Hristos." Prorocul Isaia, în 53 de capete, numele omenirii lui Hristos mărturiseaşte, grăind: "Vedearea lui fără de cinste, micşurată mai vîrtos de toţi fiii omeneşti." Mărturiseaşte numele dumnezeirei lui Hristos prorocul Ieremia, în 23 de capete, grăind: "Dumnezeul nostru iaste dirept." Apostol Pavel iarăşi mărturiseaşte numele cel omenesc al lui Hristos, că aşa scrie la a doao Carte cătră Corinteani, în 5 capete, zicînd: "Pre cela ce n-au ştiut de păcat, pentru noi au făcut păcat." Prorocul David, mărturisind numele cel dumnezeiesc al lui Hristos, grăiaşte pentru dînsul cătră îngeri, boiarii ceriurilor: "Luaţi, boiari, porţile voastre şi vă luaţi porţile ceale de veaci şi va întra împăratul mărirei." Prorocul Isaia, iară scrie de numele omenirei lui Hristos, în 53 de capete, grăind: "Nu iaste chipul lui nici mărire." Dară, tu, eretice necredincioase, rădici războiu împotriva dumnezeirei lui Hristos cu aceale cuvinte care au grăit tînărul acela cătră Hristos: " Învăţătoriu bun, ce voi face ca să moştenesc viaţa de veaci?" Răspunse lui Hristos: "Ce mă grăieşti bun, că nimea nu iaste bun, numai singur (unul) Dumnezeu." Şi pentru aceaste cuvinte zice că n-are Hristos întru sine fire dumnezeiască şi nu iaste Dumnezeu, că n-au vrut să să cheame că iaste bună, care nume numai lui Dumnezeu să cuvine.Iară noi, creştinii cei pravoslavnici, biruim războiul tău, răspunzînd ţie, că tînărului aceluia răspunse Hristos, după firea sa cea omenească, iară nu după firea dumnezeirii { 46r} sale, căci că tînărul acela, socotind pre Hristos ca pre un om prost şi nesocotindu-l Dumnezeu a fi, l-au numit pre dînsul bunul, care nume chiar şi den fire iaste cuvios numai unui Dumnezeu, iară nu omului.Încă tu, o, vrăjmaşule al lui Hristos, rădici şi alt războiu împotriva dumnezeirei lui Hristos, aducîndu-ţi aminte de ovreaii carii au vrut să ucigă pre Hristos cu pietri şi au zis: "Pentru lucru bun nu aruncăm cu pietri spre tine, ci pentru hulă, că tu, fiind om, te faci pre tine Dumnezeu." Le răspunse lor Hristos: "Au doară nu iaste în leagea voastră, grăind?Eu ziş, dumnezei sînteţi, deci, de au chemat pre aceia dumnezei, cătră carii fu cuvîntul lui Dumnezeu, şi nu să poate strica cuvîntul lui Dumnezeu, pre care au sfinţit Părintele mieu şi au trimis în lume." Aicea zici: "Ereticule, măcar de să şi cheamă Hristos Dumnezeu, într-acela chip să chiamă, cum să chiamă oamenii cei aleşi bogaţi, pentru căci că acel nume, Dumnezeu, şi oamenilor celor aleşi le-au lăsat să slujască şi, pentru aceaea,nu iaste Hristos [a:chiar] Dumnezeu şi direptşinu i [v:să cuvine] [a:chiar] şi [a:dirept] numele cel dumnezeiesc.Şi acela războiu al tău biruim noi, creştinii cei pravoslavnici, răspunzînd că Hristos au grăit cătră jidovi: "De vreame ce pre oamenii cei aleşi Scriptura numeaşte Dumnezeu, pentru cuvîntul lui Dumnezeu care s-au grăit cătră ei,cu mult mai [a:vîrtos] şi voi [v:sînteţi] datori a mă chema Dumnezeu, carele am o dumnezeire nedespărţită împreună cu tatăl mieu şi fac lucrurele dumnezeeşti."Şi, pentru ca [v:să vezi] , oame necredincioase, mai [a:chiar] îndoită firea lui Hristos, adecă cea dumnezeiască { 46v} şi cea omenească, întoarce-ţi ochii tăi spre îndoite cuviinţele dumnezeeşti şi omeneşti, carele să află întru Hristos.Cuviinţa dumneziască iaste a fi bogat, iară cuviinţa omenească iaste a fi sărac, carea au scris pentru Hristos Sfîntul Pavel Apostol la a doauă Carte cătră Corinteani, în 8 capte, grăind: "Că ştiţi darul cel bun a Domnului nostru, a lui Isus Hristos, că pentru voi sărăci, fiind bogat." A şti toate cuviinţă iaste dumnezeiască, precum scrie Evanghelistul Ioan în 21 de capete, ce-au mărturisit lui Hristos apostol Petru, grăind: "Doamne, tu toate ştii, tu ştii că te iubesc." Şi iarăşi, a nu şti că nu sînt poamele la smochin, iaste cuviinţă omenească, ce au scris Sfîntul Marcu Evanghelistul lui Hristos, în 11 capete: "Iară a doauă zi, ieşind ei den Vitania, flămînzi şi văzu un smochin de departe avînd frunză şi veni, doară va afla ceva spre el.Iară, deaca veni cătră dînsul, nemica nu află, numai frunza." A să afla în ceriu şi pre pămînt şi în toată lumea iaste cuviinţa dumnezeiască, care au grăit singur de sine Hristos lui Nicodim, precum mărturiseaşte Sfîntul Ioan Evanghelist în 3 capete, zicînd: "Nimea nu s-au suit spre ceriu, numai cela ce s-au pogorît din ceriu, Fiul omenesc, fiind acesta pururea la ceriu." Iară a să afla şi a lăcui pre pămînt între oameni, la un loc oarecarele ales iaste cuviinţa omenească, ce au făcut Hristos.Pentru aceaea, doi ucenici a lui Ioan Botezătoriul au întrebat pre Hristos, precum mărturiseaşte Evanghelistul Ioan în capul dentîi, grăind: "Dascale, unde petreci?" Şi le grăi lor: "Veniţi şi vedeţi." Şi veniră şi văzură unde petrecea şi la dînsul petrecură ziua aceaea." A fi pururea cu oamenii pînă { 47r} la sfîrşitul lumii iaste cuviinţă dumnezeiască, ce au zis Hristos cătră apostolii săi, precum scrie Matei Evanghelistul în 28 de capete, grăind: "Eu cu voi sînt în toate zilele, pînă la svîrşitul veacului." Iară, tu, eretice necredincioase, şi aicea eşti la războiu, împotriva dumnezeirei lui Hristos.Cu aceaste cuvinte, care au grăit Petru Apostol cătră ovreai: "Ca să înţeleagă toată casa lui Izrail că şi domn şi pomazanic lui Dumnezeu au făcut pre acesta Isus, pre carele voi aţi răstignit." Aicea zice cum Hristos iaste făptură, căci că iaste acea cuviinţă omenească, că cuviinţa dumnezeiască iaste a face.Pentru aceaea, Hristos are întru sine numai singură firea omenească, iară cea dumnezeiască n-are, pentru căci iaste făcută de Dumnezeu.Iară noi, pravoslavnicii, numaidecît te vom goni şi dentr-acest război, răspunzînd ţie pentru aceale cuvinte a apostolului, cum, după firea cea omenească pre Domnul şi pre Hristos Dumnezeu au pre Isus, iară nu după firea dumnezeiască.Şi, singur Hristos, ca un Dumnezeu împreună fiinţat Tatălui şi Duhului Sfînt, au făcut firea sa cea omenească.Şi, iară ieşi tu, o, ereticule, la războiu împotriva dumnezeirii lui Hristos cu aceaste cuvinte, care au scris Pavel Apostol la întîia Carte cătră Corinteani, în 15 capete, grăind: "Atunce, şi singur fiul să va pleca celuia ce au plecat lui toate cîte sînt, ca să fie Dumnezeu a toate cîte sînt tuturor." Aici zice că cuviinţii dumnezeeşti iaste aplecat toate cîte sînt, iară cuviinţii omeneşti iaste a să pleca.Şi, pentru aceaea, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, numai o fire omenească are întru sine, iară cea dumnezeiască n-are, căci că nu i să pleacă toate cîte sînt, { 47v} ce el singur să pleacă lui Dumnezeu.Dirept aceaea, ereticule, şi dentru acest războiu te vom goni noi, pravoslavnicii, răspunzîndu-ţi spre aceale cuvinte a apostolului, cum Hristos, ca un om, să va pleca lui Dumnezeu, iară, ca un Dumnezeu într-o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, va pleca toate, cîte sînt, firii sale cei omeneşti.Şi, pentru ca să înţelegi mai bine, oame necredincioase, îndoita fire a lui Hristos, adecă cea dumnezeiască şi cea omenească, încă să mai socoteşti îndoite lucrurile dumnezeeşti şi omeneşti, care să află întru Hristos.Au doară nu iaste întru Hristos lucrare dumnezeiască a hrăni oamenii într-acela chip, ca să nu flămînzească niciodată, ce au grăit Hristos singur cătră ovreai, precum mărturiseaşte Evanghelistul Ioan, în 6 capete, zicînd?: "Cela ce va veni cătră mine nu va avea a flămînzi." Au doară nu iaste lucrare omenească întru Hristos ce-i a pofti a mînca după cuvîntul lui sveatîi Matei, precum scrie în 4 capete, grăind?: "Să posti 40 de zile şi 40 de nopţi, iară pre urmă flămînzi." Au doară nu iaste şi aceasta lucrare dumnezeiască întru Hristos a adăpa oamenii cu apa vieţii, ca să nu mai înseteaze în veaci, de care apă au zis Hristos cătră Samarineanca, precum mărturiseaşte Evanghelistul Ioan, în 4 capete, grăind?: "Cela ce va bea dentru apa care voiu da eu lui, nu va înseta în veaci." Au doară nu iaste lucrare omenească întru Hristos, cînd au poftit şi singur să bea şi au zis cătră Samareancă?: "Dă-mi să beau." Au doară nu iaste lucrare dumnezeiască întru Hristos a veseli oamenii, care au zis singur Hristos cătră ovreai, precum scrie Sfîntul Ioan Evanghelist, în 8 capete, grăind?: "Avraam, părintele vostru, ar fi fost { 48r} bucuros ca să fie văzut ziua mea şi, văzînd, s-ar bucura." Au nu iaste lucrare omenească întru Hristos a pofti să meargă spre moarte şi a să spămînta, după cum scrie Evanghelistul Matei, în 26 de capete, zicînd?: "Începu a să scîrbi şi a tînji." Au doară şi aceasta nu iaste lucrare dumnezeiască întru Hristos a judeca pre toţi oamenii, pre cei vii şi pre cei morţi, de care mărturiseaşte Sfîntul Pavel Apostol, grăind?: "Mărturisi-voiu eu înaintea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru lui Isus Hristos, cela ce va să judece pre cei vii şi pre cei morţi." Au doară şi aceasta nu iaste lucrare omenirei întru Hristos cînd era judecat singur de ovreai, după cuvîntul lui Matei Evanghelist?: "Atuncea, văzînd Iuda cela ce-l vîndu pre dînsul, că-l judecară pre dînsul,îi [v:păru] [a:rău] şi întoarse cei treizeci de arginţi arhiereilor." Au doară şi aceasta nu iaste lucrare dumnezeiască întru Hristos, cînd scrie de dînsul prorocul Isaia, în 11 capete, grăind?: "Răni-va pămîntul cu cuvîntul rostului lui şi cu duhul gurii va ucide pre cel necurat." Au doară nu iaste lucrare omenească întru Hristos pentru carele scrie Evanghelistul Matei, grăind?: "Iară unii îl bătea peste obraz, grăind: "Spune-ne noao Hristoase, cine iaste cela ce te-au lovit?" Şi, într-alt loc, grăiaşte: "Lua trestia şi-l bătea peste capul lui şi, deaca-ş bătură joc de dînsul, îl dezbrăcară pre dînsul de haina cea mohorîtă şi-l îmbrăcară pre el în hainele lui şi-l ducea pre dînsul ca să să răstignească." Au doară şi aceasta nu iaste întru Hristos lucrare dumnezeiască a scoate pre oamenii cei sfinţi dentru plîngere, care lucru mărturiseaşte lui Hristos Sfîntul Ioan, cuvîntătoriul de Dumnezeu, { 48v} întru cartea descoperirei, grăind?: "Mieluşălul carele iaste în mijlocul scaunului va naşte pre ei şi va îndirepta pre ei spre izvoarăle apelor celor de viaţă şi va lua Dumnezeu toate lacrămile de la ochii lor." Au doară nu iaste şi aceaea lucrare omenirii lui Hristos cînd au plîns deasupra cetăţii Ierusalimului, ştiind că, întru curîndă vreame, vor să-l strice vrăjmaşii, după cum scrie Evanghelistul Luca în 12 capete, grăind?: "Deaca să apropie şi văzu cetatea, plînse mult pentru dînsa, grăind că: "De-ai fi înţelegînd şi tu întru ziua ta aceasta, ce iaste cătră smerenia ta.Iară acuma să ascunse de la ochii tăi, că vor veni nişte zile spre tine şi vor pune vrăjmaşii tăi gard împrejurul tău şi te vor încunjura şi te vor cuprinde de pretutindenea.Şi te vor strica şi vor omorî feciorii tăi întru tine şi nu vor lăsa piatră pre piatră la tine, pentru căci n-ai înţeles vreamea cercetării tale." Au doară şi aceaea nu iaste întru Hristos lucrare dumnezeiască a înviia morţii şi a-i face vii, de care lucru au zis Hristos singur de sine, cum mărturiseaşte bunul vestitoriu Ioan, în 17 capete, grăind: "Precum Părintele învie morţii şi-i face vii, aşa şi Fiul, pre carii va, învie." Au nu iaste şi aceaea lucrare omenească întru Hristos cînd au murit singur pre cruce, după cuvîntul lui Matei Evanghelistul, în 8 capete, zicînd?: "Isus iarăşi strigă cu glas mare şi slobozi duhul." Au doară şi aceaea nu iaste întru Hristos lucrare dumnezeiască a porunci duhurilor celor necurate ca să iasă dentru oameni şi a-i grăi?: "Duh mut şi surd, eu-ţi poruncescsă ieşi dentr-însul şi, de acuma înainte, să nu mai întri întru { 49r} el." Şi strigă şi [a:mult] [v:să zvîrgoli] şi ieşi.Aşijderea mării şi vînturilor le poruncea Hristos ca să să alineaze, marea asculta pre el.Pentru aceaea, zicea oamenii: "Cine iaste acesta, că vînturile şi marea ascultă pre dînsul?" Au doară nu iaste şi aceaea lucrare omenirii lui Hristos cînd s-au rugat lui Dumnezeu, părintelui său, pentru ucenicii săi şi pentru toţi oamenii cei credincioşi, precum scrie Evanghelistul Ioan în 5 capete, grăind?: "Eu pentru aceştia mă rog, şi nu mă rog pentru toată lumea, ce numai pentru aceia pre care ai dat mie, că ai tăi sînt." Şi, iarăşi, acolo zice Hristos: "Nu mă rog numai pentru aceştia, ce şi pentru ceia ce cred cuvintelor celor ce-s întru mine, ca să fie toţi una, precum eşti tu, Părinte, întru mine şi eu sînt întru tine, ca şi aceia întru noi una să fie." Pentru aceaea, de-acuma înainte, o, ereticule necredincioase, carele nu vei să crezi că să află întru Hristos doao firi, adecă, cea dumnezeiască şi cea omenească, să-ţi închizi gura cea de hulă, pentru căci că întru Hristos să află doao fealiuri de nume.Şi de cuviinţe şi de lucrurile dumnezeeşti şi omeneşti îţi arată întru Hristos firea îndoită, dumnezeiască şi omenească, care fire îndoită a lui Hristos, de vom pofti noi să o vedem în cer, cu toată inema să alergăm la Hristos, adunîndu-ne la sfînta besearecă la toate rugăciunele, căci că Hristos să află în besearecă, la oltariu, întru prea sfînta taină a sfintei cuminecături, pentru căci că multe noroade să strîngea cătră Hristos, vrînd ca să-l vază pre dînsul şi să asculte învăţătura lui şi să dobîndească milă { 49v} de la dînsul, de care lucru mărturiseaşte Luca Evanghelistul, în 6 capete, grăind: "Stătu Isus la un loc neated şi nărodul ucenicilor lui şi mulţime multă de oameni, dentru toată Iudeea şi den Ierusalim şi de pe lîngă marea Tirului şi a Sidonului, ceia ce veniră să asculte pre dînsul şi să să tămăduiască de neputinţele sale, pătimind de duhurile necurate, şi să vindeca şi tot nărodul cerca ca să să atingă de el, că ieşiia puteare de la dînsul şi tămăduiia pre toţi." Mulţi oameni era şi atuncea cu Hristos, cînd mergea Hristos pren Ierehon, că Zachei vru să vază pre Hristos şi nu putea pentru năroade, că era de stat mic şi, alergînd înainte, să sui într-un agud, ca să-l vază pre dînsul, că pre acolea vrea să treacă.Să ne strîngem şi noi la Hristos în besearecă, şi în casă, şi la fieştecare loc pentru rugăciune, că în fieştecare loc întru nevedeare iaste Hristos cu noi, cînd ne rugăm lui şi-l lăudăm pre dînsul şi cearem de la el fieştecare lucru şi-i mulţemim pentru nespusă a lui bună lucrare, că aşa au zis singur Hristos, precum mărturiseaşte Matei Evanghelistul în 18 capete, grăind: "Că unde vor fi doi sau trei adunaţi întru numele mieu, acolo sînt şi eu în mijlocul lor." Pentru aceaea, să urmăm şi noi lui Zachei celui mic, pre carele pomeneaşte astăzi Evanghelia, la Sfînta şi Dumnezeiasca Liturghie, să fim şi noi Zachei cei mici, să fim plecaţi, să chemăm pre sine mai mici şi mai proşti decît alţi oameni, să nu urmăm uriaşilor celor mari, pre carii pierdu Dumnezeu cu potopul, să nu fim trufaşi, să nu ne înălţăm decît alţi oameni, să nu ne ţinem mari de { 50r} dînşii, că toţi oamenii cei trufaşi sînt uriaşii cei mari, pre carii-i va piarde Dumnezeu cu potopul iadului.Că pentru aceaea scrie Iacov Apostol, grăind: "Dumnezeu celor trufaşi le stă împotrivă, iară celor smeriţi le dă darul cel bun." Zachei s-au suit pre lemnul agudului (smochinului), iară noi să ne înălţăm pre lemnul sfintei cruci cu gîndurile şi cu inema noastră, gîndind cum au răbdat Hristos pre cruce muncile ceale cumplite şi cum au luat moarte amară pentru păcatele noastre şi să ne lăudăm cu sfînta cruce, cinstind pre dînsa şi grăind: "Iară mie să nu-mi fie a mă lăuda, numai de crucea Domnului nostru, lui Isus Hristos, că, de vom face aşa, svîrşind viaţa noastră ceastă de acuma, ne vom spodobi a vedea pre Hristos întru împărăţia ceriului şi, acolo, cu dînsul, vom lăcui în veaci nesvîrşiţi.Amin.Cazanie la a treia Duminecă a Postului celui Mare.Zis-au stăpînul nostru, Domnul Hristos, precum scrie Matei Evanghelist în 8 capete, grăind: "Cela ce va vrea să vie după mine, ca să să leapede de sine.Şi să ia crucea sa şi să vie după mine."Cum [v:să cade] [a:dumnezeiaşte] , voiu face eu, cînd voiu înceape astăzi a face voroavă { 50v} întru ziua de astăzi pentru sfînta cruce.Căci că Evanghelia de astăzi, care să citeaşte la dumnezeiasca liturghie, ne învaţă pre noi Hristos ca să luom crucea şi să meargem după dînsul şi au zis: "Cela ce va vrea să vie după mine, ca să să leapede de sine.Şi să ia crucea sa şi să vie după mine." Şi, într-alt loc, grăiaşte Hristos: "Carele nu va lua crucea sa şi să vie în urma mea nu iaste destoinic de mine." Însă, nu pentru cruce făcută den materie, adecă, care iaste făcută de aur, de argint, de lemn sau den fiece lucru, ne va fi învăţătura voroavei, ce de crucea cea sufletească şi de sărăcie, de bună voie, pentru Hristos poftesc eu a grăi şi pofta-m iaste ca să vă arăt crucea sufletească în trei chipuri, cu care vom putea birui birui pre trei vrăjmaşi cei sufleteşti, adecă lumea, trupul şi pre diavolul, numai ce rog pre Hristos, izbăvitoriul nostru de ajutoriu şi pre dumneavoastră de ascultare.Întîia cruce sufletească iaste sărăcia de bună voie pentru Hristos, care laudă singură Sfinţia sa, zicînd: "Fericiţi cei measeri cu duhul, că acelora iaste împărăţia ceriului." Trei fealiuri de sărăcii sînt.Unii oameni sînt săraci cu duhul, carii, măcară deşi au bogăţie, nu poftesc ca să o aibă şi inimile lor nu să lipesc cătră dînsa.Într-acela chip, săraci sînt călugării, că ei, măcară deşi au avuţie de ajuns, date de oamenii cei dumnezeeşti, şi tot nu doresc ca să aibă bogăţiile acealea pentru cuviinţa lor, numai doară pentru treaba de obşte, şi inimile lor nu le lipesc cătră dînsa, ascultînd cuvintele prorocului David, ce zice: "De vă cură bogăţia, să nu vă adaoştire-ţi inimile." { 51r} Al doilea oameni sînt săraci den fire, carii n-au nemica, iară poftesc să aibă şi să fie bogaţi.Unul ca acela era Ierusalim, un om şchiop, carele cerea milostenie de la oameni înaintea uşilor bisearecii, iară apostol Petru, în loc de milostenie, i-au dăruit picioare, zicînd: "Aur şi argint nu iaste la mine, ce, care am, dentr-aceaea-ţ dau.Întru numele a lui Isus Hristos Nazarineanul, scoală şi îmblă." Alţi oameni sînt săraci den fire şi cu duhul, carii n-au nemica, nici poftesc a avea.Unii ca aceia era apostolii, carii toate averile şi moşiile sale au lepădat şi nu poftiia ca să le aibă, ce au mers după Hristos, că aşa au zis Petru Apostol cătră Hristos, precum mărturiseaşte Matei Evanghelist, în 19 capete, grăind: "Iată, noi am mers în urma ta." Şi carii oameni sînt săraci den fire, neavînd nemica, şi poftesc ca să aibă multă aveare, sărăcie ca aceaea nemica nu să socoteaşte înaintea lui Dumnezeu şi nu va fi plată mare pentru dînsa de la Dumnezeu.Căci că acea sărăcie iaste cu nevoie, iară Dumnezeu ne porunceaşte ca să-i slujim lui de bună voia noastră.Că aşa zice Hristos, precum scrie Matei, în 16 capete, zicînd: "Carele va vrea să vie în urma mea, ca să să leapede de sine şi să ia crucea sa şi să vie în urma mea." Şi, iarăşi, care oameni sînt săraci den fire şi cu duhul, carii n-au nemica, nici poftesc să aibă, sărăcia aceaea multă iaste socotită înaintea lui Dumnezeu şi mare plată de la Dumnezeu va fi pentru dînsa, căci că aceaea iaste sărăcie de bună voie, că aşa zise Hristos apostolilor, carii era săraci de bună voie, grăind: "Cînd va şădea Fiul omenesc pre scaunul măririi sale, atunce şi voi veţi şădea { 51v} pre doaosprăzeace scaune, judecînd doaosprăzeace neamuri a lui Izrail." Acea cruce sufletească, adecă sărăciea de bună voie, sîntem datori şi noi să luăm şi să meargem după Hristos, ferind poruncile lui, şi vom birui cu acea cruce sufletească lumea, care să dezmiardă întru bogăţie, neştiind că avuţiile vatămă pre oameni.Să vă luaţi doao cumpene şi, într-o cumpănă, să puneţi aur, sau argint, sau bani, sau fieştece dentru bogăţiile voastră; aceaea să va pleca jos.Iară altă cumpănă să fie deşartă; aceaea să va rădica în sus.Aşa şi pre oameni, aurul, argintul, banii şi alte bogăţii îi trag jos la iad, iară oamenii cei săraci, carii n-au nemica, să înalţă cătră ceriu şi dobîndesc împărăţia lui Dumnezeu, care împărăţie a ceriului poftind a dobîndi şi noi, să nu ne nevoim după bogăţiile aceştii lumi, ce să ne placă sărăcia cea de bună voie.Pentru aceaea, oamenilor celor bogaţi să cade a şti că ei sînt săraci, că ei încă mai poftesc ca să aibă bogăţie mai multă, precum n-ar avea nemica, şi niciodată nu să mai satură de aveare.Cătră unii ca aceia, aşa zice prea înţeleptul Solomon, grăind: "Iadul şi pierirea (ciuma) nu să mai satură; aşijderea şi ochii omeneşti sînt nesăţioşi." Şi, pentru aceaea, sînt săraci oamenii cei bogaţi, că ei n-au bogăţia cea sufletească, adecă lucrurile ceale bune.Cătră omul ca acela zice Sfîntul Ioan, cuvîntătoriul de Dumnezeu, în 3 capete, grăind: "Tu grăieşti că sînt bogat şi m-am îmbogăţit şi nemica nu-mi trebuiaşte; şi nu ştii că eşti ticălos şi săracul cel mai mic." Încă, şi pentru aceasta, { 52r} sînt oamenii cei bogaţi săraci, căci că n-au întru sine pre Dumnezeu lăcuitoriu, după cuvintele lui Hristos, care zise, grăind: "Aşa şi cela ce strînge lui, iară nu îmbogăţindu-se întru Dumnezeu." Iară oamenii cei săraci, pentru aceaea sînt bogaţi, că ei nu poftesc ca să aibă bogăţie şi gîndesc că ei au (cum ar avea) toată avuţia.De oameni ca aceia zice Pavel Apostol la a 2 Carte cătră Corinteani, în 6 capete, grăind: "Neavînd nemica şi ţin toate." Şi, pentru aceaea, sînt oamenii cei săraci bogaţi, că ei au întru inema sa comoară sufletească, adecă lucrurile ceale bune, de care comoară au pomenit Hristos, precum mărturiseaşte Luca, bunul vestitoriu, în 6 capete, grăind: "Omul cel bun, dentr-una vistierie a inemii sale, scoate ceale bune." Încă, şi pentru aceaea, oamenii cei săraci sînt bogaţi, că au pre Dumnezeu lăcuitoriu întru sine, pre carele iubesc, după cuvîntul lui Sveatîi Ioan Apostol, precum scrie la întîia carte a lui, în 4 capete, grăind: "Cela ce petreace întru dragoste, întru Dumnezeu petreace; şi Dumnezeu întru el petreace." A doao cruce sufletească iaste curăţia, pre care au lăudat Hristos, zicînd: "Ferice de cei curaţi cu inema, că aceia vor vedea pre Dumnezeu." Deci, în trei chipuri iaste curăţia, căci că unii oameni sînt curaţi la trup şi, la suflet, sînt necuraţi, carii, măcară deşi n-au făcut nici un păcat, iară au poftit spre păcatele ceale trupeşti.Că aşa au grăit Hristos, precum mărturiseaşte Matei Evanghelist în 5 capete, zicînd: "De va căuta neştine spre muiare, ca să o poftească pre ea, atunce au făcut cu dînsa preacurvie întru inema lui." Alţi oameni sînt curaţi la suflet şi nu { 52v} sînt curaţi la trup, a cărora li s-au luat curăţia cu silă şi ei spre acea lucrare niciodată n-au poftit.Alţi oameni sînt curaţi şi la trup şi la suflet, carii n-au făcut păcatul trupului, nici au poftit să-l facă.Curăţia aceasta sîntem datori şi noi a o ţinea şi necum să facem păcatele trupeşti, ce nici să gîndim de dînsele întru sufletele noastre şi să nu le lăsăm ca să să apropie de inimile noastre.Că Hristos au mustrat pre ovreai, carii curăţiia numai trupul, iară inemile lor era necurate şi asămăna pre ei păharului şi blidului, precum scrie Matei, bunul vestitoriu în 23 de capete, grăind: "Amar, voao, cărturarilor şi fariseilor, făţarnicilor, că curăţiţi păharăle (steclele) şi blidele denafară, iară înlăuntru sînt pline de răpire şi de nedireptate.Farisee oarbe, curăţeaşte mai nainte ceale den lăuntru a păharului şi a blidului, ca să fie ceale den afara lor curate." Acea a doao cruce sufletească, adecă curăţia, de o vom feri, putea-vom cu acea cruce a birui trupul, carele să tăvăleaşte întru păcatele ceale necurate.Pentru aceaea, în lume multe fealiuri de neamuri, în multe chipuri, certa pre oamenii cei curvari pentru păcatul acel spurcat al curviei.Ovreaii, pre curvari, cu pietri ucidea, eghipteanii, 100 de toiage le da curvarilor, arapii pre curvari îi tăia, indianii îi spînzura, elinii, pre curvariu şi pre curvă, cosîndu-i într-un sac de pieale, în mare sau într-o apă adîncă îi arunca, rimleanii, pre curvari, de vii îi îngropa în pămînt şi aceiaşi rimleani, plecînd doi copaci jos, lega un picior a curvariului de vîrful unui copaciu şi altul de vîrful altuia şi sloboziia { 53r} copacii aceia, carii în doao rumpea pre curvariul sau pre curvă.Scrie în Cartea numerurilor, în 5 capete, că şi în leagea veache au poruncit Dumnezeu care muiare va fi supt prepus bărbatului său, adecă va prepune bărbatul ei spre dînsa că curveaşte, îi da preotul, în besearecă, acei muieri ca să bea apa cea jurată, a vădirii şi, de nu era vinovată muiarea aceaea bărbatului său, nu-i era nemica dentr-aceaea apă.Iară, de va fi înşălat pre bărbatul său şi să fie curvit cu altul, dentr-acea apă a blestemului să îmfla pîntecile ei şi crăpa.Şi în leagea ceastă noao, Hristos au dat această poruncă, ca să nu lase bărbatul niciodată pre muiarea sa, numai pentru curvie, că aşa zise: "Carele, de va lăsa muiarea lui fără de cuvîntul preacurviii şi să va însura cu alta, preacurvie face." Curvarii să chiamă şi sufletele oamenilor celora păcătoşi şi fără leage, căci că ei, lăsîndu-să de Dumnezeu, să pleacă diavolului şi fac voia lui.Curvari ca aceia era 2 cetăţi, Samaria şi Ierusalimul, carii, lăsînd pre Dumnezeul său cel dirept, şi s-au plecat dumnezeilor celor mincinoşi, idolilor de la Asiria, întru care petrecea diavoli şi înşăla pre oameni cu graiul lor.Pentru aceaea, grăiaşte Dumnezeu cătră prorocul Iezechiil, precum iaste scris în cartea lui, în 23 de capete, zicînd: "Doao muiari era feate a unii maici şi numele uniia, Samarie, Oollia şi Ierusalimul Ooliva.(După aceaea grăiaşte Dumnezeu): Curvi Oollia de la mine şi puse poftele sale cătră asiriani, celora ce să apropiia de dînsa.Şi, văzînd sora ei, Ooliva, [v:strică] curăţia sa mai [a:tare] decît dînsaşicurvia ei mai [a:vîrtos] decît curvia surorii sale { 53v} [v:înmulţi] cătră feciorii asirieanilor." Şi, pentru acea curvie striină, au împins şi au lepădat Dumnezeu de la sine aceale doao neamuri, a lui Izrail, carii lăcuia în Samaria, şi a iudeilor, carii lăcuia în Ierusalim şi certa pre aceale doao neamuri cu războiu, cu pustiire, cu robie şi cu multe alte certări.A triia cruce sufletească iaste ascultarea, care au ţinut singur Hristos, după cuvîntul apostolului Pavel, care zice: "Ascultătoriu fu pînă la moarte." Ascultarea să cuvine ca să fie în grabă, ca să facem curînd ce ne poruncesc.Aşa era Petru şi Andrei, ascultători, carii prindea peaşte în marea Galileiului, iară cîndu-i chema Hristos la sine spre apostolie, grăindu-le: "Veniţi după mine şi voiu face pre voi vînători de oameni", ei, numaidecît, lăsară mrejile sale şi mearseră după Hristos, precum scrie Matei Evanghelist în 4 capete, grăind: "Iară ei, îndată lăsară mrejile sale şi după dînsul mearseră." Cade-să ascultării să fie cu inimă bună, ca să facem cu inimă veaselă aceaea ce ne vor porunci noao, iară nu scîrbiţi.Veselindu-se, făcea ascultare Sfîntul Ioan Botezătoriul, de carele scrie Ioan Evanghelist, în 3 capete, grăind: "Cela ce are muiare (besearecă) mirele iaste (Hristos); iară priatenul mirelui (Ioan Botezătoriul), stînd, asculta pre dînsul şi cu bucurie să bucura pentru porunca (glasul) mirelui." Cade-să ascultării [v:să fie] [p:] [a:deplin] ,ca [v:să facem] [p:] [a:deplin] totcît ne vor porunci noao, nelenevindu-ne nemica, că aşa au zis izrailteanii cătră Moisei, precum iaste scris în Cartea Ieşirei, în 24 de capete, grăind: "Toate cuvintele, cîte-au grăit Dumnezeu, vom face şi vom asculta." Cade-să ascultării { 54r} [v:să fie] [p:] [a:deplin] ,ca [v:să facem] ascultare de tot, [a:desăvîrşit] , în toată viaţa noastră, care ne-au orînduit Dumnezeu, că aşa au zis singur Dumnezeu cătră izrailteani, în a patra carte a lui Moisei, în 2 capete, grăind: "Cine deade inema lor a fi într-înşii, ca să să teamă de mine şi să ferească toate poruncile meale în toate zilele ca să le fie lor bine." Dirept aceaea, să avem şi noi a treia cruce sufletească, adecă ascultare, şi să ne aflăm întru ascultare sîrguitoare, cu inemă bună, stătătoare la fire.Atunce vom birui cu acea cruce sufletească pre duhul cel rău, carele iaste neascultătoriu lui Dumnezeu şi stă împotrivă.Dumnezeu au zis cătră om: "Să n-aibi alţi dumnezei, fără de mine." Iară duhul cel rău zice ca să aibă omul alţi dumnezei şi pre sine să chiamă că iaste el Dumnezeu.Pre dumnezei ca aceia duhurile ceale necurate îi pomeneaşte prorocul David, grăind: "Toţi dumnezeii limbilor sînt diavoli." Dumnezeu zice cătră om: "Să nu furi." Iară diavolul zice: "Fură." Dumnezeu zice: "Să nu ucizi." Iară diavolul zice: "Ucide." Dumnezeu zice: " [v:Să nu mărturiseşti] [a:strîmb] ." Iară diavolul zice: " [v:Mărturiseaşte] [a:strîmb] ." Dumnezeu porunceaşte să nu jure omul cu nedireptate, zicînd: " [v:Să nu iai] numele Domnului Dumnezeului tău [p:întru] [a:deşărt] ." Iară duhul cel rău zice: " [v:Chiamă] numele Domnului Dumnezeului tău şi- [p:ntru] [a:deşărt] ." Dumnezeu zice: "Cinsteaşte pre tată-tău şi pre mumă-ta." Iară duhul cel rău zice: "Să nu cinsteşti pre tată-tău şi pre mumă-ta." Dumnezeu zice: "Cinsteaşte ziua cea sfîntă." Iară duhul cel rău zice:' Să nu cinsteşti ziua cea sfîntă." Dumnezeu zice: "Domnului şi Dumnezeului tău te vei închina şi aceluia unuia vei sluji." Iară duhul cel rău nu va { 54v} să să închine lui Dumnezeu, nici să-i slujească, ce pofteaşte ca să să închine Dumnezeu lui şi să-i slujească.Că Hristos, Dumnezeul nostru, cînd s-au postit în pustie, atunce duhul cel rău ispitiia pre Hristos Dumnezeu, îl duse pre dînsul spre un munte înalt şi-i arătă lui toate împărăţiile lumii şi mărirea lor şi-i grăi lui: "Toate aceastea voiu da ţie, de te vei pleca şi te vei închina mie." Pentru aceaea, duhul cel rău să chiamă Satana, adecă împoncişătoriu, căci că iaste neascultătoriu de Dumnezeu, ce pururea stă împotrivă lui.Şi singur Hristos au numit pre duhul cel rău Satana, împotrivitoriu, grăind: "Văzuiu pre Satana ca un fulger căzînd den ceriu." Şi pre acel duh rău, carele nu iaste ascultătoriu lui Dumnezeu, vom putea birui cu crucea cea sufletească, cu ascultarea.Scrie prorocul Iezechiil, în glava cea dentîi: "Că au văzut 4 vieţuitori (jivini) şi, lîngă dînşii, roatele şi, ce lucra aceale jivini, lucra şi roatele.Vieţuitorii purcedea, şi roatele acealea purcedea.Vieţuitorii să înălţa, şi roatele să înălţa.Vieţuitorii sta, şi roatele sta." Acolo era semnul ascultării, care sîntem datori noi să ne ferim.Ce ne-au poruncit Dumnezeu, aceaea să facem, iară ce ne porunceaşte să nu facem, lucrul acela să nu lucrăm.Cu acea cruce sufletească, în trei chipuri, călugării biruiesc pre trei vrăjmaşi cei sufleteşti, căci că ei merg după Hristos, ferind poruncile lui şi să jură spre sărăcie de bună voie.Şi cu acea cruce sufletească biruiesc lumea, care iaste supusă bogăţiilor.Jură-să călugării a ţinea curăţia şi cu acea cruce sufletească biruiesc trupul său, carele iaste plecat den fire { 55r} păcatului celui spurcat, trupesc.Jură-să călugării ca să păzească şi să ţie ascultarea mai marelui şi fraţilor săi şi cu acea cruce sufletească biruiesc pre diavolul cel neascultătoriu.Pentru aceaea, asamăn eu fieştecare mănăstire turnului lui Antioh, împăratul Asiriii, carele făcea turnuri deasupra pililor şi spre fieştecarele turn era 32 de voinici, carii, la războiu, bătea şi ucidea pre vrăjmaşii lui.Aşa, şi în mănăstiri, să află oşteanii a lui Hristos, călugării, carii fac războiu cu vrăjmaşii cei sufleteşti, voinicii a lui Hristos, sihastrii, carii bat războiu cu vrăjmaşii cei sufleteşti şi biruiesc pre ei.De voinici ca aceia pomeneaşte apostol Pavel, grăind: "Chinuiaşte ca un voinic bun a lui Hristos." Asemenez eu mănăstirea calului Troadei,pre carele l-au făcut grecii de lemn [a:foarte] mareşi pre mulţi voinici au închis într-însul şi au scris desupra: "Acesta iaste jărtvă Menervii dumnezeoaiei." Şi ei s-au depărtat de la cetate şi s-au ascuns, iară troadenii, neştiind, au adus pre acela cal în cetate ca pre o jărtvă dată Menervii, dumnezeoaiei lor.Neştiind nemica că într-acela cal sînt viteajii grecilor, carii, într-aceaeaşi noapte ieşind dentr-acela cal, cetatea Troada cu foc şi cu sabia au pierdut.Aşa, şi-ntru fieştecare mănăstire, sînt ascunşi călugării, carii sînt voinici a lui Hristos, carii, cu sfînta cruce sufletească, carea să înţeleage în trei chipuri, ca cu o armă tare, biruiesc pre cei trei vrăjmaşi sufleteşti şi le strică stăpînirile lor.Dirept aceaea, şi noi, pravoslavnicilor creştini, să ne nevoim cu acea cruce sufletească, carea să înţeleage în trei chipuri şi, ca o armă tare, vom putea { 55v} birui pre trei vrăjmaşi a sufletelor noastre, de ne vom nevoi cu inimi curate şi, pentru acea biruinţă, vom petreace întru împărăţia ceriului în veaci, amin.Această Cazanie o vei putea spune tuturor sfinţilor, la Dumineca cea dentîi după Pogorîrea Duhului Sfînt, unde vei pune thema aceasta: "Carele nu va lua crucea sa şi să vie întru urma mea, nu iaste harnic de mine." Evanghelistul Matei, glava 10.Cazanie la a 4 Duminecă după Înviarea lui Hristos.Pentru omul cel slăbit de toate.Zis-au stăpînul nostru, Hristos, precum scrie Evanghelistul Ioan, în 5 capete, grăind: "Iată că eşti sănătos; de acuma înainte să nu mai greşăşti, ca să nu-ţi fie oarece mai amar." Aduce noao aminte Sfînta Evanghelie de doi oameni slăbiţi, adecă supăraţi de boale reale, pre carii au tămăduit Hristos.Unul era în Ierusalim, iară altul în Capernaum.Deci, în Ierusalim zăcea acel slab în pridvor, lîngă scăldarea oilor, la carele au venit singur Hristos şi i-au zis: "Să iai patul tău şi îmblă şi, numaidecît, fu sănătos omul." Iară în Capernaum, patru oameni adusără pre acel slab de vine la Hristos şi, neputînd să să apropie pentru mulţimea năroadelor, descoperiră { 56r} acoperămîntul şi pre pod sloboziră pre acel slab de vine înaintea picioarelor lui Hristos, căruia zise Sfinţia sa: "Să-ţi iai patul tău şi pasă în casa ta." Şi-şi luă patul său şi să duse în casa lui.În Ierusalim, 38 de ai au zăcut omul întru boala lui, iară de cel den Capernaum nu să află scris cît au bolit.Acel om bolnav, în Ierusalim, zise cătră Hristos: "Doamne, n-am om, ca, după ce să va turbura apa, să mă arunce în scăldătoare." Iară omul cel bolnav den Capernaum nemica n-au grăit cătră Hristos.În Ierusalim au tămăduit Hristos pre acel slab de vine sîmbăta.Şi nu iaste scris întru care zi l-au tămăduit Hristos pre acela om slab în Capernaum.Dirept aceaea, altul iaste acela om slab, pre carele pomeneaşte Evanghelistul Matei, altul acela pre carele pomeneaşte Evanghelistul Ioan.Într-aceaea, amîndoi acei oameni slabi de vine să tocmesc că, pentru păcatele sale, amîndoi era certaţi de Dumnezeu.Pentru aceaea, sănătoşind în Ierusalim pre acel slab de vine, îi zise lui: "Iată, eşti sănătos, de acuma înainte să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie oarece mai amar." Şi, în Capernaum, omului celui slab de vine întîi i-au iertat păcatele, zicînd: "Iartă-ţi-să păcatele tale." După aceaea l-au făcut sănătos, grăindu-i: "Ia-ţi patul tău şi te du întru casa ta." Pravoslavnicilor creştini, pentru căci ceartă Dumnezeu pre oameni pentru păcate cu stricăciune şi cu alte boale înfricoşate, arăta-voi şi eu, întru această voroavă a mea, numele ceale cu care să numesc păcatele.După aceaea, voi arăta firile ceale necurate, cărora sînt aseamene oamenii cei păcătoşi, că, ştiind aceaea, să ne păzim de păcate; numai ce rog pre Hristos Dumnezeu { 56v} de ajutoriu şi pre dumneavoastră de ascultare.Întîiu să cheamă păcatele ţînţari şi cămile, că aşa zise Hristos cătră ovreai, precum scrie Matei Evanghelist în 25 de capete, grăind: "Purtători orbi, carii strecuraţi ţînţarii şi cămilele le înghiţiţi." Căci că ovreaii să feriia de păcatele ceale mici, carele să cheamă ţînţari, şi făcea păcatele ceale mari, care să cheamă cămile.Păcatul mic era acela, în leagea veache, cînd nu da oarecine zeciuială legumilor popei celui mare sau diaconului.Iară ovreaii ţinea aceaea în loc de păcat mare şi foarte aducea aminte oamenilor pentru acea zeciuială.Şi, iarăşi, era mare păcat [v:a judeca] [a:strîmb] şi a nu arăta mila oamenilor şi a nu creade întru Hristos, Dumnezeul cel dirept.Iară ovreaii ţinea aceaea în loc de păcat mic.Pentru aceaea, zise cătră ei Hristos: "Amar voao, cărturarilor şi fariseilor, că zeciuiţi minta, şi mărariul, şi molotru şi aţi lăsat ceale mai mari a legii, judecata şi mila şi credinţa, că aceastea să cădea a face şi cealealalte a nu le lăsa." Cheamă-să păcatul şterc şi bîrnă, că aşa zice Hristos: "Căci vezi ştercul carele iaste în ochiul fratelui tău, iară bîrna care iaste în ochiul tău nu o simţi." Deci ştercul acela să înţeleage păcatul cel mic, carele vedem noi la alţi oameni şi-i osîndim pre ei, iară bîrna să înţeleage păcatul cel mare, pre carele, avînd noi la sine, nu-l vedem şi ne facem pre sine buni şi direpţi.Unul ca acela era Alexandru (Cvintus Hurţeuş de Alexandru), împăratul Machidoniii, la carele aduseră slujitorii lui un tîlhariu dipre apa mării, anume Diomedes, pre carele, cînd { 57r} întreba Alexandru, grăind: "Căci eşti tîlhariu şi faci supărare şi multă nevoie oamenilor", răspunse Dioghenes lui Alexandru: "O, împărate, tu mă faci pre mine tîlhariu, căci eu singur, îmblînd pre mare numai cu o luntre mică, fac tîlhărie şi jăfuiesc.Iară tu, pre tine singur nu te chiemi tîlhariu, carele pre pămînt şi pre mare, purtînd oşti nenumărate şi atîta mulţime de oameni ai ucis, cît ai încruntat toată lumea cu sîngele omenesc." Auzind aceale cuvinte înţeleapte, Alexandru nici un rău nu făcu lui Dioghenes, ce, cu toată dragostea, luă pre dînsul la sine şi-l făcu domn mare.Chiamă-să păcatele legături, că aşa grăiaşte Solomon întru pildele sale: "Că cu legăturile păcatelor (a păcatelor) sale, fieştecarele va fi legat." Şi, cu aceale legături a păcatului, pre omul cel păcătos duhul cel rău, adecă diavolul, carele iaste vrăjmaşul cel sufletesc, îl leagă şi-l duce la iad, în robia cea de veaci, de care lucru mărturiseaşte prorocul David, zicînd: "Funile păcătoşilor să legară împrejurul mieu." Pentru aceaea, lăcuind şi noi într-această lume, sîntem datori să alergăm cătră preotul sau cătră arhiereul şi să mărturisim înaintea lor păcatele noastre (sale), care ne-au cuprins pre noi ca nişte legături.Atuncea, aceia ne vor dezlega şi ne vor face slobozi de aceale legături, cînd în vreamea ispovedaniei ne vor ierta noao păcatele noastre.Că arhiereilor şi preoţilor au dat Hristos puteare a lega şi a dezlega, zicînd: "Cîte veţi lega pre pămînt, legate vor fi şi spre ceriuri şi, cîte veţi dezlega pre pămînt, dezlegate vor fi şi spre ceriuri." Înţelegu-să păcatele a fi rane cu care iaste rănit sufletul { 57v} omului, că aşa zice cîntătoriul de psalmi: "Putrediră şi să împuţiră ranele meale, de la faţa nebuniei meale." Deci, cine are rană la trupul său, numaidecît poartă grijă pentru tămăduire şi aleargă la doftor, ca să o poată vindeca, că, deaca nu să va griji, să tinde acea rană şi omoară pre omul acela.Aşijderea, şi cela ce va avea ranele păcatelor la sufletul său, datoriu iaste numaidecît să alearge la tămăduitoriu, la duhovnic.Şi, cu vindecare sufletească, cu sfînta ispovedanie, să tămăduiască ranele sale, că, de va depărta omul cel păcătos den zi în zi sfînta ispovedanie, păcatul lui să va tinde şi păcatul cel mic să face mare; şi numai dentru gîndire vine la lucrare şi, mai pre urmă, omoară sufletul omului.Pentru aceaea scrie prea înţeleptul Isus Sirah, grăind: "Nu te zăbăvi a te întoarce cătră Dumnezeu şi nu muta den zi în zi pocăinţa ta, că, de năprasnă, va ieşi mînia lui Dumnezeu şi, în vreamea scumpărării, vei peri." Înţelegu-să păcatele tina şi vărsăturile carile ies den gura omului, că aşa grăiaşte Sfîntul Apostol Petru pentru oamenii cei păcătoşi, carii, pocăindu-să şi ispovedindu-şi păcatele sale, iară să întorc la aceale păcate, precum mărturiseaşte la a doao carte a lui, în 2 capete, grăind: "Că li s-au întîmplat lor adevărată pilda, ca un cîine ce să întoarce la borăturile sale şi ca un porc ce să spală şi iară mearge la tină." O, mintea ta cea întunecată cu nepriceapere, o, nebunia cugetului tău, o, împietrirea inemii tale, păcătoase oame, carele tina cea grozavă a păcatelor, carea au fost zăcînd spre sufletul tău, spălînd cu sfînta ispovedanie!{ 58r} După aceaea, te întorci iarăşi la acea tină şi într-însa te tăvăleşti, carele şi spurcatele borături ale păcatelor ai lepădat dentru inema ta cu sfînta ispovedanie şi, după aceaea, iară te întorci la dînsele de le mănînci şi le ascunzi întru inema ta.Pentru aceaea, păcătoase oame, zice cătră tine prorocul Iezechiil, în 3 capete a cărţii lui, scriind: "Cînd să va abate direptul de la direptăţile sale şi va face păcat, voiu da munca înaintea lui şi el va muri." Şi apostol Pavel cătră tine, oame păcătoase, cuvinte aseamenea acestora zice, la cartea cătră Galateani, în 2 capete, grăind: "Că de-am stricat aceastea şi iară le zidesc, călcătoriu pre sine pui înainte." Înţelegu-se păcatele plumb, că au văzut prorocul Zaharia o muiare carea şedea în mijlocul unui borcan, cărui borcan îi fu aruncat în gură un talant de plumb, precum iaste scris în cartea lui, în 5 capete, grăind: "Iată, o muiare şedea la mijlocul măsurei şi zise: "Aceasta iaste fără de leage" şi să aruncă la mijlocul măsurei şi aruncă în gura ei un talant de plumb."Deci, învăţătorii besearecii, [v:tîlcuind] aceaste cuvinte [a:sufleteaşte] , muiarea aceaea ziccă iaste adunarea oamenilor celor păcătoşi; borcanul aceluia zic că să înţeleage iadul; că oamenii cei păcătoşi vor fi încuiaţi în iad, ca-ntr-un vas de lut, plin de foc; talantul cel de plumb să înţeleage păcatele ceale greale şi nesfîrşite carele oamenii cei păcătoşi vor avea spre sine în iad, pentru căci că plumbul iaste greu şi trage pre om în jos.Aşa, şi păcatele sînt greale, că înduplecă pre oameni şi-i trag pînă la munca iadului şi niciun loc nu poate ţinea pre păcat.{ 58v} Nu poate să ţie pre păcat ceriul, căci că pre îngerul cel trufaş îl lepădă pînă la iad.Nu poate să ţie pre păcat văzduhul, că pre Simon fărmecătoriul, cînd zbura în văzduh, l-au lepădat jos.Nu poate ţinea pre păcat apa mării, căci că pre prorocul Iona cel neascultătoriu, den corabie numai ce era a-l arunca corăbiarii în mare, carea s-au fost rădicat cu furtună şi cu valuri asupra lor pentru Iona.Nu poate ţinea pre păcat pămîntul, că s-au despicat supt Dathan şi supt Aviron, carii sta împotriva lui Dumnezeu şi, de vii, i-au înghiţit pre ei.Pentru aceaea, cu cuviinţă să numesc păcatele plumbul cel greu, căci, ca nişte plumb greu, trag pre oamenii cei păcătoşi la munca iadului, după cuvîntul împăratului David: "Fără de legile meale covîrşit pieri capul mieu şi, ca o sarcină grea, să îngreuiară spre mine." Încă trebuiaşte a grăi şi pentru hierile (jivinele) ceale necurate, care să cheamă şi să înţeleg oamenii cei păcătoşi.Scrie în Cartea Leviţilor, în glava cea dentîi, cum în leagea cea veache era multe fealiuri de jigănii curate şi necurate.Deci, aceale necurate porunci Dumnezeu oamenilor să nu le mănînce.Deci aceale hieri sau dobitoace, în multe fealiuri, multe fealiuri de oameni păcătoşi să înţeleg.Dentru jivinele ceale ce zboară în văzduh nu era slobozi oamenii să mănînce, carii au patru picioare, căci că acealea era, pentru aripi, asămănate pasările ceriului, iară, pentru căci avea patru picioare, sînt asămănate hierilor pămîntului.Şi, pentru aceaea, nice sînt pasările ceriului, nici să cheamă că sînt hierile pămîntului.Aceale jivini închipuiesc pre oamenii cei păcătoşi, carii slujăsc lui { 59r} Dumnezeu şi poftesc a dobîndi lăcuirea împărăţiei ceriului, apoi sînt lacomi şi să dau după bogăţiile şi dezmierdăciunile aceştii lumi deşarte.Deci, şi unii ca aceia greşesc şi nu vor dobîndi împărăţia ceriului, că aşa zise singur Hristos: "Nu veţi putea să slujiţi lui Dumnezeu şi lăcomiei." Dentru jivinele ceale ce petrec (înoată) într-apă nu s-au căzut să să mănînce acealea, carele n-au arepi şi solzi.Acel fealiu de jivini însemnează pre oamenii carii n-au gîndire de Dumnezeu şi sînt nestătători întru credinţă.Şi unii ca aceia greşesc şi nu vor dobîndi înpărăţia ceriului, că peanele care să înalţă sus însemnează înaltă gîndirea de Dumnezeu, căci că iaste datoriu tot omul, în toată viaţa lui, pururea a gîndi de Dumnezeu şi a-l lăuda cu inemă curată, că aşa grăiaşte Ecleziastes: "Să-ţi aduci aminte de cela ce te-au făcut den nemica, întru ziua tinereaţelor tale, pînă cînd nu vor veni zilele răotăţii tale." Solzii, fiind vîrtoşi şi tari, însămnează tărie vîrtoasă credinţei, că tot omul iaste datoriu a trăi cu tărie, întru credinţa pravoslavnică şi-ntru lucrurile ceale bune, pînă la svîrşitul vieţii sale, ascultînd de învăţătura lui Hristos ce zice: "Cela ce va răbda pînă în svîrşit, acela va fi mîntuit." Dentru jivinele (dobitoacele) ceale cu patru picioare, carele îmbla pre pămînt, nu era slobod ovreailor să mănînce acealea care n-au copită despărţită şi care nu rumegă.Aseamene acelor dobitoace sînt oamenii, carii nu despart faptele ceale reale de la ceale bune şi nu-şi aduc aminte de bune lucrurile lui Dumnezeu, care au luat de la dînsul.Şi unii ca aceia greşăsc { 59v} şi nu dobîndesc împărăţia ceriului, că toţi oamenii sînt datori ca să desparţă lucrurile ceale reale de la ceale bune şi să lucreaze numai aceale bune, iară de ceale reale să să ferească, după cuvîntul psalomnicului, cum zice: "Pleacă-te de la rău şi fă bine." După aceaea, sînt datori oamenii a-şi aduce aminte, pururea, de bune lucrurile lui Dumnezeu, care a luat de la dînsul dentru aii tinereaţelor sale.Datori sînt pentru eale a mulţumi lui Dumnezeu şi a lăuda pre dînsul, că aşa zice prorocul David: "Bine cuvîntează sufletul mieu pre Domnul şi nu uita toate darurile (platele) lui." Încă nu să cădea ovreailor să mănînce aceale jivini, carele să trag cu pîntecile pre pămînt, precum sînt şărpii.Acel feal de jivini să înţeleg oamenii carii toată gîndirea sa întru bogăţiile şi-ntru alte deşărtăciuni peminteşti s-au înecat şi, pentru spăsenia sufletelor sale, nemica nu gîndesc, nici poartă grijă.Unii ca aceia greşăsc şi nu vor dobîndi împărăţia ceriului.Dirept aceaea, asupra oamenilor acelora au strigat îngerul, zburînd pren mijlocul ceriului: "Amar, amar, amar celor ce petrec pre pămînt." Iată, dară, acuma ştiţi şi dumneavoastră cu ce feal de nume să chiamă păcatele şi ce fel de hieri (jivini) sînt oamenii cei păcătoşi.Dirept aceaea, să ne ferim şi noi de păcate, pentru căci că Dumnezeu, pentru păcate, ceartă pre oameni cu multe fealiuri de boale, precum au certat în Ierusalim cu slăbirea vinelor pre omul acesta, pre carele l-au tămăduit şi, după aceaea, aflîndu-l Hristos în besearecă, i-au zis: "Iată, eşti sănătos, de acuma { 60r} să nu mai greşeşti, ca să-ţi fie oarece şi mai amar." Pentru păcate au certat Dumnezeu şi pre alt om, în Capernaum, cu boala slăbirei de vine.Pentru aceaea,Hristos [a:întîiu] i- [v:au iertat] păcatele, grăindu-i: "Iartă-ţi-să păcatele tale." După aceaea, l-au sănătoşit, grăind: "Să-ţi iai patul tău şi te du în casa ta." Şi, pentru aceaea, să ne ferim de păcate, că, pentru păcate, ceartă Dumnezeu pre oameni cu moartea, carea s-au întîmplat de la Dumnezeu lui Adam în rai, carele, de n-ar fi greşit, niciodată n-ar fi murit, ce trăind o mie sau şi mai mulţi de ai, după aceaea, den raiul cel de pe pămînt, ar fi fost dus viu, cu trup cu tot, la raiul cel ceresc, spre lăcuirea cea de veaci.Aşijderea, şi toţi oamenii n-ar mai muri niciodată, ce ar trăi întru multe sute de ai sau întru multe mii de ai ar fi trăit în rai, pre pămînt.Şi, după aceaea,iară [v:ar trăi] mai [a:mult] , trecuţi într-aceaea lume cu trupuri, de pre pămînt la ceriu, spre petreacerea cea de veaci.
Cheia
înţelesului
1678
1678
- {CoresiTilcul 1r} În dumineca Paştilor evangheli[on] De începutu era Cuvînt şi Cuvîn[nt]era la Dumnedzeu şi Dumnedzeu era Cuvînt.Acela era din {în}ceput la Dumnedzeu.Toate prin elu făcute sînt şi fără elu nu-i făcut nemica ce iaste [fă]cutu.În elu viiaţa era şi viia[ţa e]ra lumină oaminilor; şi lumina întru întunearecu luciia şi întunearecul pre ea nu prinsă.Fu un om tremis de la Dumnedzeu, cui nume [e]ra Ioan.Acela vini întru mărt[urie], de să mărturisască de lumin[a], {CoresiTilcul 1v} cum toţi să creadză prin el.Nu era acela lumina, ce să mărtorosască de lumină.Era lumină adeverită, carea lumineadză totu omul ce vine întru lume.Întru lume era, şi lumea prin elu fu făcută, şi lumea pre elu nu cunoscu.Întru ai lui vine, şi ai lui pre el nu-l priimiră.Cîţi amu priimiră, deade lor puteare feţii lui Dumnedzeu să fie, - acelora carii credu în numele lui, carii nu de sînge, nice din voia trupului, nice din voia bărbatului, ce din Dumnedzeu sînt născuţi.Şi Cuvîntul trup fu şi lăcuiia întru noi, şi vădzum slava lui, slavă ca unui născutu din Tatăl, pli[n de] dulceaţă şi de adevăru.Ioan {CoresiTilcul 2r} mărtorisi de elu şi strîgă g[răi]nd : " Acela era ce-amu dzisu: Cela ce va vini după mine înaintea mea fu făcutu, că marele mieu era.Din {îm}plutul lui noi toţi am luatu şi dulceaţă derept dulceaţă: că leagea prin Moisie dată fu, dulceaţa şi adevărul prin Iisus Hristos fu.Tîlcul aceştii evanghelie a Paştilor Fraţii miei dragi, creştini şi botedzaţi, ascultaţi cu dragu aceaste sfinte cuvinte, ce nu sîntu a omului de pre cest pămîntu, ce a lui Dumnedzeu, făcătoriul ceriului şi a pămîntului, care-au scrisu sfîntul Ioan apostol şi evanghilest, ucenicu {CoresiTilcul 2v} cel iubitu de Iisus (Ioan, 67 de capete), şi au scris prin Duhul Sfînt evanghelie după alalţi trei evanghilesti.Deac-au cetitu ce era ei scris depre născutul trupului lui Iisus din Sfînta Maria preacurată, plăcu lui scriptura lor şi fu rugatu de episcupii din Asia să scrie în aleanul eriticilor lui Corint şi lu Evion, hulitorii carii gicea că s-au începutu a fi Hristos, fiiul lu Dumnedzeu, atunci numai cînd au născutu din Sfînta Maria.Derept aceaia, dintîiu aceasta învăţătura noastră scrie elu în ceastă sfîntă evanghelie depre născutul dumnezeiei {CoresiTilcul 3r} Fiiului, lu Iisus Hristos, din ve[ci], cum au nă[scut] de la Tatăl din vecie şi unul cu Tatăl Dumnedzeu adeveritu, atotuţietoriul şi făcătoriul.Adoara, scrie derepce s-au împeliţat ş-au luatu trup de om pre sine din Sfînta Maria.A treia oara, învaţă derepce fu tremis Ioan Botedzătoriul.Învăţătura dintîiu Gice Ioan evanghilest cum din {în}ceput au fost Cuvînt sau besadă şi Cuvîntul era la Dumnedzeu şi Dumnedzeu era acela Cuvînt, şi acela era din {în}ceput la Dumnedzeu; toate prin el făcute sînt.Adevereadză cu aceastea cuvinte cum Iisus Hristos iaste Dumnedzeu din vecie, nu numai om, cum mînt Aria şi soţia lui {CoresiTilcul 3v} şi Mahamet arap, prorocul turcilor, şi alţii toţi carii hulesc pre Hristos şi dzicu c-au fost numai om, ca şi alalţi proroci, avînd începutul.Ioan cheamă pre Hristos " Cuvînt şi gice c-acel Cuvînt iaste Dumnedzeu; şi gice c-au fost fără început, la Dumnedzeu, care lucru nice jidovii credzură, cum vedem în evanghelie şi la Ioan, 33 de capete, de dzic: "Cindzeci de aii n-ai şi pre Avram ai vădzutu?" Dzise lor Iisus: "Adevăr, adevăr grăiesc voao: mainte pînă n-au născut Avram eu sîntu." Şi luară pietri să arunce pre însul.Aşea aiurea (Matei, 29), cînd gice slăbitului {de} vine: "Ierta-ţi-să-vor ţie păcatele tale", dzic jidovii că huleaşte unde, fiind om, aşea grăiaşte.Aşea seblăznesc (Ioan, 22), {CoresiTilcul 4r} unde grăiia Iisus: "Eu sînt pîine ce din (ce)riu am pogorît"; şi murguiescu jidovii: ,Au nu iaste acesta Iisus, fiiul lu Iosif?că lui tată-său şi mumă-sa cunoaştem; cum gice, dară, elu că " din ceriu am pogorîtu?" Aşijderea grăiesc la Matei, 56. După aceaia gice evanghilest Ioan: "Toate prin elu făcute sînt" {caută} la Colasini 250, şi în psalom 102, că,nice îngerii, nice ceriul, nice nemică n-au fost cînd au fost Hristos, că elu iaste din vecie".După aceaia adevereadză Ioan cu această dumnedzeire a lu Hristos: "În elu viiaţă era şi viiaţa era lumină oaminilor." Aşea-i înţeleage făcătoriul vieţiei şi lumiei, sufletului înţelegătoriul Hristos (la Rimleani): "Însă mai [a:vîrtos] { [v:iaste] } Hristos viiaţa noastră, că ne-au înviat, slobodzit şi ne-au descumpărat din păca {CoresiTilcul 4r} te şi din (moar)te.Adevărăturile cum că Iisus iaste Dumnedzeu adeverit sînt aceastea mai gios: Ioan Botedzătoriul gice: "Acesta iaste fiiul lu Dumnedzeu"; în al treilea cap, Natanail răspunde: " Învăţătoare, tu eşti fiiul lu Dumnedzeu." Ceteaşte depre acest lucru la Ioan, şi la Isaiia, şi la Ierimia, la Iezechel; a doua carte în Carstha, 7 capete; la Miheia, 5,7; la (Deaanie) 44, şi la Rimleani,83, 99.Mai [a:tare] [v:vădz] ce gice Ioan la Poslanie, 77, la sfîrşit; şi iară adevereadză Ioan {în} scriptura evangheliei lui, cu ciudă şi cu mienuni ce-au făcutu Hristos cu apa, de o au făcut vin, cu bolnavii vindecînd ei şi morţii înviind, cum că-i elu Dumnedzeu adeverit.Mai apoi (adeve)readză cu aceea cum c-au învis şi s-au scu {CoresiTilcul 5r} latu din moarte, strî(c)îndu şi biruindu moartea (Ioan ).Dereptu aceaia gice în (Vearu) că creadem în Iisus, Dumnedzeu derept din Dumnedzeu dereptu.Nu creadeţi, fraţii miei, a înşelătorilor şi ereticilor, carii hulesc pre Hristos, ce să creadeţi cuvintelor acestora ce-am {spus} aice.A doao învăţătură Spune-ne noao evanghilest derepce au născut ş-au vinitu în lume Hristos, aşea dzicînd: "Cîţi priimiră el, deade lor puteare să fie feţii lu Dumnedzeu, însă celora carii credzură în numele lui"; şi iară: "Din {îm}plutul lui noi toţi am luatu dulceaţă dereptu dulceaţă." Vedeţi, fraţii miei, că Hristos pre noi au făcut cum carii eram, cum gice Pavel la Efiesi, 219: "Toţi din născut şi din nărav feciorii mîniei eram"; cum că vom fi feciorii lu Dumnedzeu cu credinţa dereap {CoresiTilcul 5v} tă deacă vom creade cum Hristos cu naşterea lui, cu moartea şi cu învierea lui pre Tatăl Sfînt au dezmîniat ş-au împăcat pre el şi ne-au făcutu derepţi (Ioan, la Rimleani şi aiurea {în} toată Scriptura Sfîntă).Nu ti teame, dereptu aceaia, oame păcătoase, părăseaşte păcatele şi priimeaşte pre Hristos cu credinţa dereaptă, şi dzău că nu veri piiarde sufletul tău, ce din moarte veri mearge în viiaţă.A treia învăţătură Derepce au fost tremis Ioan Botedzătoriul, spune evanghilest: "Acest-au vinit pre mărturisitură, să mărturisască de lumină, cum toţi să creadză prin el.Nu era el acea lumiră, ce era tremisu să mărturisască de lumiră.Era lumina aceaia lumină adeverită, carea lumineadză pre totu omul ce vine în {CoresiTilcul 6r} lume."Dintr-aceastea cuvinte învăţăm la ce-au vinit Ioan: vinit-au să fie mărturisitoriu, deşteptătoriu, învăţătoriu, înainte-curăţitoriu şi arătătoriu pre Hristos, mainte în pîntecele mîne-sa (la Luca).De-aciia învăţătură Matei, 5, dzicînd: "Acela va botedza pre voi cu Duhul Sfînt şi cu foc"; aşea şi Luca.Şi botegiune mărturisi cînd dzise mie: Trebuiaşte de la tine să mă botedzu, iară tu vii la mine?" (Matei).Şi Ioan, 3, gice: ,Adecă mielu lui Dumnedzeu, carele luo păcatele lumiei." Aşea Ioan, : "Eu nu sînt Hristos." Gice mai apoi: "Mărturisi pre Hristos şi din temniţă tremiţînd ucenicii lui la Hristos" (Matei,40; Luca,31 ).Iară unde gice: "Nu era elu acea lumină", cum să înţeleagemu?Că aiurea gice Hristos (Ioan, 17) depre Ioan: ,Acela era făclie ardzînd {CoresiTilcul 6v} şi lucind." Şi pre apostoli cheamă Hristos " lumina lumiei.Şi Pavel la Filipiseo(m), 241, gice a toţi creştinilor: "Luciţi ca luminările în lume!"; şi la Efes, 229: "Acmu seţi lumină în Domnul, ca feciorii lumineei îmblaţi!" Aceastea scripturi aşea să le înţeleagem: Ioan şi sfinţii şi toţi creştinii nu sîntem de noi şi lumină, ce luom de la cea lumină dereaptă, din {îm}plutul lui.Sfinţii au fost lumineei numai arătători, mărturisitori şi slugi şi învăţători celui Mesie adeverit, cum gice evanghilest: "Nu era elu lumină, ce era tremis cum pre învăţătura lui să creadză oaminii în elu." Deacă cela ce au fostu mai marele întru născuţi din muieri, ca Ioan, lumina nu era adeverită,mai {CoresiTilcul 7r} [a:tare] alalţi sfinţi de eiş [v:n-au fost] lumină, nice ispăsitori, ce unul Hristos iaste numai cea lumină dereaptă.Trebuiaşte a cinsti şi bine a grăi de sfinţii lu Dumnedzeu.Ce cinstea lui Hristos, cum nu poftesc sfinţii, aşea nu trebuiaşte a da sfinţilor; că elu lumineadză pre tot omul ce vine în lume, eă elu numai însuşi sîngur {e} ispăsitoriul nostru.Amin!,Era după aceaia, într-acea dzi, într-una de sîmbete, şi uşile încuiate unde era ucenicii adunaţi, derept frica iudeilor.Vini Iisus şi stătu în mijloc şi grăi lor: " Pace voao!Şi aceasta dzisă, arătă lor mînule şi coastele sale; bucurară-se ucenicii deacă vădzură Domnul.{CoresiTilcul 7v} Dzise lor iară: " Pace voao!Cum m-au tremis Părintele, şi eu tremiţ voi.Şi aceasta dzise, suflă şi grăi lor: " Priimiţi Duhul Sfînt: cui veţi lăsa păcatele, lăsate vor fi; cui le veţi ţinea, ţinute vor {fi}.Iară Toma, unul din doisprădzeace, ce-l chema " Geamănul, nu era cu nuşii cîndu vini Iisus.Grăiră lui alalţi ucenici: " Vădzut-am Domnul.Elu dzise lor: " De nu voiu vedea la mînule lui ranele piroanelor şi să bag deagetul mieu în rana piroanelor, şi să bagu mîna mea în coastele lui, nu voiu creade.Şi după a opta dzi iară era înlontru ucenicii lui, şi Toma cu nuşii.Vini Iisus, uşile încuiate fiind, şi stătu în mijlocu şi dzise: " Pace voao!După aceaia grăi Tomeei şi dzise: " Adă-ţi deagetul tău {CoresiTilcul 8r} încoace şi vedzi mînule meale; şi adă-ţi mîna ta şi bagă în coastele meale, şi nu fii necredincios, ce credincios.Şi răspunsă Toma şi dzise lui: " Domnul mieu şi Dumnedzeul mieu!Grăi lui Iisus: " Ca mă vădzuşi, Tomo, credzuşi; fericaţi de ceia ce n-au vădzut ş-au credzut!Multe amu şi alte seamne făcu Iisus înaintea ucenicilor lui, ce nu sînt scrise în cartea aceasta.E aceastea scrise sînt să creadeţi că Iisus iaste fiiul lu Dumnedzeu şi, credzînd, viiaţă avea-veţi întru numele lui.".Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei creştini, în ceastă evanghelie, cum aţi audzit, vinit-au Hristos după învierea lui din moarte ş-au arătat lor mînule şi coastele ş-au dzis lor de trei ori: " Pace voao!Suflă pre ei şi deade lor Duhul Sfînt şi puteare a lăsa păcatele şi a ţinea.De-aciia Toma, nefii {CoresiTilcul 8v} nd acolo, nu credea apostolilor carii gicea că Hristos au învis din moarte.În a opta dzi iară printru Toma necredinciosul feace arătătură pre sine, cum să fie credincios.Derept aceaia, avem din ceastă evanghelie aceaste învăţături: Învăţătura dintîiu Ce noao au folosit ş-au hăsnuitu învierea lui Hristos şi derept ce s-au arătatu după înviarea lui din moarte aşea de multe ori?Căce că ne stă ispăsenia sufletului înviarea din moarte, că noao n-au vrut folosi moartea lui nemică să nu s- au vrut scula din moarte, cum gice Pavelu apostol: "Deacă Hristos nu s-au sculat din moarte, deşartă iaste propovedania noastră, deşartă iaste credinţa noastră.Dea {CoresiTilcul 9r} că Hristos n-au învis, nice trupurile noastre nu să vor scula sau a învia; încă sînteţi în păcate." Şi iară zice: "Cine deşartă pre Iisus, Domnul nostru, den morţi, care fu dat derept păcatele noastre şi sculat {derept} dereptatea noastră?" Derept aceaia, creştine, de ceasul morţiei încă-ţi adu aminte şi cu deadevăr să crezi cum se va putredi trupul tău, încă cu putearea sculăturiei lu Hristos la zioa de apoi.Că se va învia şi va sta înaintea scaunului lu Iisus, cum zice Hristos (Matei); şi Pavel, 270, zice: "Deaca creadem că Iisus au murit şi se-au sculat, aşa şi Dumnezeu pre aceia carei au adurmit pren Iisus aduce-i-va cu el"; caută.A doua învăţătură Hristos, cînd vine la ucenici, ce grăiaşte lor şi ce veaste aduce lor den morţi?Aşa grăiaşte: "Pace voao!", c-au vrut r(uş)ina şi au vrut certa pre ei cu a(de)văr pentru ce fugiră şi părăsiră {CoresiTilcul 11v} pre el cînd prinseră jidovii pre Iisus;mai [a:tare] pre Pătru, unde tăgăduise pre Hristos de trei ori.Ce caută cît iaste milostivnic şi cu blîndeaţe; grăiaşte lor, ceare lor pace, şi aceaia va să zică: "Nu vă teamereţi, feţii miei, că seţi iertaţi de păcatele voastre; curăţit-am pre voi ş-am împăcat cu Tatăl mieu pre voi.Luat-au pre voi Tatăl în mila lui; nu aveţi amu a teame nici de jidovi, nici de păcatele voastre, nici de dracul, nici de mo(art)ea de veac." Aşa învăţăm şi noi, fra(ţii) miei, a nădăjdui în Hristos, c-au făcu(t) şi noao pace, să văm creade în el.Cum zice Pavel, la Rimleani, : "Carei sîntem dereptaţi den credinţă, pace avăm cătră Dumnezeu, pentru Domnul nostru Iisus Hristos." Avăm [şi] aceasta de la Hristos, cum nici noi (să) ruşinăm, nece să sîduim pre ceia (ca)rei greşesc în pizma noastră,ce mai [a:vîrtos] blînzi [v:să fim] cătră ei, să-i învăţăm şi să-i turnăm ei cătră {CoresiTilcul 12r} Dumnezeu.A treia învăţătură Hristos zice ucenicilor: "Cui veţi ierta păcatele, iertate vor fi; cui le veţi ţinea, ţinute vor fi." Cum trebuiaşte a înţeleage?Că aiurea zice Scriptura (Marco, 7): "Cine poate lăsa păcatele?Numai însuş Dumnezeu." Acest lucru aşa să înţeleagem, cum nici apostolii, nici popii nu pot ierta păcatele, că însuş Dumnezeu ştie şi veade păcatele toate ale noastre, cum zice David la psalom 50. Derept aceaia ne rugăm lui în ocenaşe: "Iartă-ne greşalele noastre!" Iară apostolii şi popii cum iartă păcatele?Spune noao şi tîlcuiaşte la Marco, 71, zicînd: "Propoveduiţi evanghelia a toată lumea; cine va creade, înţeleage evangheliei şi va fi botezat, ispăsit va fi." Vezi că atunce iartă apostolii şi popii păcatele oamenilor cînd spun cuvîntul {CoresiTilcul 12v} (lu) Dumnezeu.Acelora spun ei că vor fi iertate păcatele, şi carei cred cu adevăr sînt dezlegaţi de legătura păcatelor.Că cuvîntul lu Dumnezeu iaste cheaia împărăţiei ceriului, cu ce, spuind, descuie şi în încuie ceriul.Matei, 67: "Cine creade propoveduitoriului, dezlegat şi iertat şi spăsit va fi; cine nu creade,fi-va şi în ceriu [a:legat] , [a:neiertat] şi [a:osîndit] ." Care popă nu spune evanghelia, nu poate ierta nemunuia păcatele, ce-au ascuns cheaia împărăţiei, şi,amar aceluia!" (Luca, 62).A patra învăţătură În lucrul Tomei arătatu-ne-au Hristos pilda şi un chip mesereareei de cătră păcătoşi şi cătră ceia carii sînt netari şi slabi în credinţă, cum nu va să lapede pre ei, {CoresiTilcul 13r} nici stinge credinţa lor,ce mai [a:tare] [v:încinde] şi întăreaşte.Aşa făcu cu Toma cel necredincios, c-au vrut putea piiarde şi [v:detuna] pre el [p:cu] [a:derept] ; ce nu face însă, numai pentru el, den mila lui: a opta zi iară vine şi pre el învăţăşi-l [v:feace] [a:credincios] .Derept aceaia au prorocit Isaiia proroc în {cap} 42, cum iaste scris şi la Matei, 46: "Trestie zdrobită nu va frînge şi inul aprins nu va stinge." Aşa învăţăm, fraţii miei: deaca sîntem greşiţi şi netari în credinţă, Hristos iaste negreşit, sfînt şi tare.Să meargem la el cu rugăciune şi cu credinţă, că ne va priimi în <îm>părăţia sa (Matei, 43), cumu ne cheamă, şi la el afla-văm răpaus sufletelor noastre.Amin!{CoresiTilcul 13v} "În vreamea aceaia mearse Iosif, ce e den Erimatei, cu- dulce-obraz sfeatnic, ce şi acela era de aştepta împărăţia lu Dumnezeu; îndrăzni, întră cătră Pilat şi cerşu trupul lu Iisus.Pilatu se miră de însă au murit şi chemă vătahul, întrebă el de demult au murit.Şi deacă ştiu den vătahul, deade trupul lu Iosif.Şi cumpără pînză; şi-l puse jos, învăli-l cu pînza şi puse el în mormînt, ce era în steană de piiatră, şi privăli piiatra spre uşa mormîntului.E Maria Magdalina şi Maria lu Iosie căutară unde-l puseră.Trecu sîmbăta, Maria Magdalina şi Maria lu Iacov şi Salomie cumpărară mir, ca să meargă să ungă Iisus.Şi foarte de demîneaţă, întru una de sîmbete, vineră la mormînt, răsărind soarele; şi grăiră cătră ialeş: " Cine ne va răsturna {CoresiTilcul 14r} noao piiatra depre uşa mormîntului?Şi căutară, văzură că răsturnată era piiatra; [v:era] amu [a:vîrtos] mare.Şi întrară în mormînt, văzură un tînăr şezînd de a dereapta, îmbrăcat în veşminte albe, şi se spămîntară.El grăi lor: " Nu vă spămîntareţi!Pre Iisus căutaţi, nazareaninul, răstignitul?Sculatu-se-au, nu iaste cicea.Iată-i locul unde puseră el.Ce vă duceţi, spuneţi ucenicilor lui şi lu Pătru că va mearge înaintea voastră în Galilei; acolo el vedea-veţi, cum au zis voao.Iară iale ieşiră, fugiră de la mormînt; luo-le iale un cutremur şi un teamăt, şi nemunuia nemică nu ziseră: temea-se." Tîlcul aceştii evanghelii Fraţii miei creştini, în ceastă evanghelie avăm doao lucrure: Dentîi, depre îngrupatul lu Hristos, cum au mers Iosif, fiind om bogat, cinstit, sfeatnic - cum {CoresiTilcul 14v} zic evanghelistii : om bun şi derept,că el încă [v:aştepta] împărăţia lu Dumnezeu, fiind şi el ucenic lu Hristos, [p:în] [a:ascuns] , pentru frica jidovilor-, şi cerşu trupul lu Iisus de la Pilat, să-l puie în mormînt; cinsti lui trupul lu Iisus.Aşa vine şi Nicodim, care venise la Iisus mainte, noaptea aduse mestecătura mirului scump, ca o sută de litre.Şi cumpărară pînză noao şi învăliră trupul lu Iisus, cu mir depreună, cum iaste nărăvul jidovilor să se îngroape; şi {îl} puseră întru mormînt nou, ce era tăiat din steană de piiatră, şi prevăliră la uşa mormîntului o piiatră mare.Adoara, spune evanghelist cum au mers întru demîneaţă ceale muieri sfinte la mormînt să ungă pre trupul lu Iisus şi, întrînd în mormînt, cum au aflat acolo un tînăr şezînd de-a dereapta, care au spus lor cum că se-au sculat Iisus, ş-au arătat locul ş-au tremes pre iale la ucenici să spuie {CoresiTilcul 15r} lor cum c-au învis den moarte Hristos.Învăţătura dentîi Depre aceşti doi oameni şi de pilda lor învăţăm şi vedem că Dumnezeu are în toată vreamea oamenii săi în lume, carei tem şi slujesc lui şi aceasta ciudă mare.Alalţi ucenici toţi părăsiră pre Iisus şi fugiră deaca prinseră pre el.Ce iată se aflară încă doi ucenici, Iosif şi Nicodim, amîndoi bogaţi fiind, şi slujesc cu îndrăznire şi cu hrăborie mortului, lu Iisus, nu socotind nece paguba, nece ruşinea, nece moartea ce ară putea ei păţi de la jidovi.Aşa, cînd tremease Dumnezeu potopul apei în lume plină de ooameni răi, avea Dumnezeu omul său, Noe, într-însă.În piiarderea Sodomului, între cei oameni spurcaţi iaste Lot derept.Aşa şi în vreamea părinţilor noştri au avut Dumnezeu oamenii şi aleşii săi varecîţi, carei au crezut ş-au ţinut derept {CoresiTilcul 15v} leagea lu Dumnezeu, - de-a firea puţinei, că sînt puţini aleşi şi turmă puţină.Caută şi tu, oame creştine, a îmbla cu cea turmă puţină, carei ţin cuvîntul lu Dumnezeu şi merg pre uşe strimtă.A doua învăţătură Într-aceşti doi oameni vedem: Iosif mormîntul lui cel nou dărui-l lu Iisus, iară Nicodim mir mult aduse, şi cu cinste şi cu cheltuială îngropară pre Hristos.Aşijderea şi ceale muieri cumpărară mir scump, să ungă trupul lu Iisus.Pînă era Hristos viu, slujiră lui şi-l miluiră; iară deaca muri, îngropară pre el cu cinste.Învăţăm şi noi de acicea cum că ne ţinem şi datori sîntem pre oameni vii cu dragoste mare a milui, a ajuta, a hrăni şi lor a sluji cu toate de ce lor trebuiaşte.Într-aceasta făcură bine Iosif şi Nicodim şi {CoresiTilcul 16r} ceale muieri.Aşa să facem şi noi bine, ca şi aceia.Fac rău unii şi sînt făţarnici carei, pînă sînt oameni vii, nu miluiesc pre ei, nece slujesc lor, iară deaca mor, atunce grijesc d-inşii cu cheltuială şi cu slujbă.Aşa pre sfinţi vii nu ascultăm, nu cinstim, nici creadem lor, ce deaca mor, atunce văm să cinstim ei.A treia învăţătură Învăţăm aicea cum trebuiaşte a îngrupa morţii şi ce slujbă putem face lor.Aicea vedem cum că învălesc în pînză şi ung cu mir trupul mortului, lu Iisus, şi aşa pun în mormînt.Vin şi muierile cu mir, să ungă pre mortul.Acest obiceai şi nărav a îngroparei era al jidovilor, cum zice Ioan, iară Teofilact zice în tîlcovania lui cum c-au uns trupul lu Iisus cu mir, cum să mirosească şi să nu se împuţă den {CoresiTilcul 16v} putreditură.Că zice cum mirul usucă pre trupşi-l [v:ţine] [a:neputrezit] în multă vreame; aimintrea tuturora oamenilor trupul, - încă şi al tuturor sfinţilor -, iaste să se strice şi putredire să vază.Cum zice Hristos (Ioan): "Adevăr, adevăr zic voao: de va grăunţul de grîu cădea la pămînt, nu va muri, acela însuş va rămînea; iară de va muri, mult rod va face." Aşa la aceaia zic, fraţi, cum: "Trup şi sînge în <îm>părăţia lu Dumnezeu nu pot dobîndi.Cade-se amu putredirei aceştiia să se îmbrace întru neputredire şi morţiei aceştiia să se îmbrace întru fără- moarte; e cînd putredirea aceasta îmbrăca-se-va întru fără-putredire, atunce se va împlea cuvîntul acelace [v:stă] [a:scris] ." Den ceaste cuvinte putem înţeleage cum mai bine nu putem face trupului mort decît să îngrupăm, să putredească, cum să dobîndească neputredire.Putem şi aceaia înţeleage cum cei sfinţi împeliţaţi ară fi putredit, {CoresiTilcul 17r} că aceaia e năravul trupului să putredească, de nu i- au vrut unge cu mir scump; că mirul nu cură den trupul oamenilor, cum zic unii.Doară pentru lăcomia lumiei aceale trupure [a:neîngrupate] [v:ţin] .Că mai mare sfînt de Ioan Botezătorul n-au fost nimea cărui trup, zice evanghelist Matei, 57,deaca-l tăiară în temniţă, ucenicii săi nu-l unseră cu mir, ce-l îngrupară pre putredire".Aşa şi aceaste muieri greşiră în doao chipure: [p:] [a:dentîi] , aduc mir să ungă trupulcăruia nu se cuveniia, că zice în psalom : "Şi nu veri da sfîntul tău să vază putredire sau stricare"; a doua, greşesc aceale muieri, că au fost Hristos spus lor cum a treia zi iară se va scula, iară iale au uitat cuvîntul lui.Derept aceaia pre iale ca ceartă îngerii (Luca, 112), zicînd: "Ce căutaţi viul cu morţii?Nu e acicea, ce se-au sculat.Aduceţi-vă aminte cum au zis voao cînd încă în Galilei era, zicînd că iaste a se da Fiiul Omenesc {CoresiTilcul 17v} în mînile păcătoşilor şi a-l răstigni şi a treia zi a scula şi pomeniră de cuventele lui." Aşa morţii noştri cu cinste să îngrupăm, cu acea nădeajde cum iară pren putearea învierei lu Hristos vor învia la viiaţa de veac, - care tu dă-ne, Doamne!Amin!" În vreamea aceaia duse-se Iisus în Ierusalim.Iaste întru Ierusalim, la " Lacul Oiei, ce se cheamă ovreiaşte Vitezda, cinci pridvoară avînd.Într-acealea zăcea mulţi bolnavi, orbi, ologi, uscaţi; aştepta clătitul apeei: îngerul amu al Domnului deştingea întru vreamea la lac şi clătiia-se apa, şi cine deştingea după clătitul apeei, sănătoşiia-se de toate boalele {de} ce era ţinut.Era un om acolo, treizeci şi opt de ani avea întru boala sa.Acesta văzu Iisus zăcînd şi înţelease că amu multă vreame are; grăi lui: " Vreare-ai să fii sănătos?Răspunse lui bolnavul: " Doamne, om {CoresiTilcul 18r} n-am cum, cîndu se turbură apa, să mă bage în lac; e cînd merg eu, altul mainte de mine au deştins.Grăi lui Iisus: " Scoală, ia-ţi patul tău şi îmblă!Şi aciia sănătos fu omul şi luo patul lui şi îmbla.Era sîmbătă într-acea zi.Grăiră jidovii vindecatului: " Sîmbătă iaste şi nu ţi se cade să iai patul tău.Răspunse lor: "Cine m- [v:au făcut] [a:sănătos] , acela mi-au zis: 'Ia- ţi patul tău şi îmblă!' Întrebară amu el: "Cine iaste acela om ce zise ţie 'ia-ţi patul şi îmblă!'?Vindecatul nu ştia cine iaste: Iisus amu ascunse-se de nărod ce era la {acel} loc.După aceaia află el Iisus în besearecă şi zise lui: " Iată, sănătos fuseşi; de acmu să nu mai greşeşti, [v:să nu fie] ţie mai [a:rău] .Duse-se omul şi spuse iudeilor că Iisus iastede l- [v:au făcut] el [a:sănătos] ." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei creştini, în această {CoresiTilcul 18v} evanghelie face Hristos, Domnul nostru, den mila lui o ciudă mare unde, cunoscînd pre cel bolnav, treizeci şi opt de aii avînd, vindecă-l şi-l sănătoşi numai cu un cuvînt, zicînd: ,Scoală-te şi-ţi ia patul tău şi îmblă!" Zice evanghelist cum c-au fost în Ierusalim, în Lacul Oiei, lîngă care au fost cinci pridvoară, în care zăcea mulţime mare: bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptînd clătitul apei.Îngerul pogorîia la o vreame întru lac şi turbura apa, şicare [p:] [a:dentîi] [v:deştingea] după turburatul apei, sănătoşiia-se de toată boala de ce era ţinut.Că zic scriitorii cum în acela lac au fost jidovi spălînd maţele oilor care le aducea la jărtvă şi la jungheare.În acel lac feace Dumnezeu ciudă, să arate cum lăcuiaşte cu toată mila în ruda jidovilor, iubeşte pre jidovi şi preveghează derept ei, nu caută păcatele şi greşala lor.Aşa mearse Hristos la lac şi vindecă Hristos pre acest bolnav.Den care evanghelie avăm aceaste {CoresiTilcul 19r} învăţături: Învăţătura dentîi Aicea arată-ne Hristos cum cine e vraciul cel derept şi bun oamenilor în nevoie şi bolnăvia trupului şi inimiei şi sufletului şi cine poate cu adevăr pre noi a vindeca şi a izbăvi.Vedem aicea că e Hristos vraciul nostru, care fără toate leacurele, cîndu-i e lui voia, poate-ne vindeca.Acest bolnav treizeci şi opt de aii se-au chinuit, nimea n-au putut folosi lui, iară Hristos numai un cuvînt grăi şi se vindecă.Acest lucru bine înţelease cel sutaş (Matei, 25; Luca, 29), la care mergea Hristos să vindece sluga lui, unde aşa grăiia: ,Doamne, nu sînt destoinic cum să întri tu în casa mea, ce numai zi un cuvînt şi vindeca-se-va sluga mea." Derept aceaia, dragi fraţi, în nevoile noastre nu ne poate ajuta descîntecele drăceşti, nici pot folosi leacurile, nici ierbile, fără ajutoriul acestui vraci Hristos, că el vindecă toate lîngorile (Matei, 26).{CoresiTilcul 19v} Şi în Isaiia, 53, zice prorocul: "Acesta nevoile noastre luo şi boalele purtă." Iane ascultaţi ce scrie Matei, 32 şi Luca, 39, depre cea muiare carea-i cura sînge de doisprăzeace aii : era cheltuită avuţia ei pre vraci şi nu putură vindeca pre ea; ce unde pipăi de poalele văşmîntului lui, în acela ceasu se vindecă.A doua învăţătură Zice evanghelist: "Îngerul deştingea la lac şi clătiia apa, şi aşa se vindeca cine întra dentîi în lac." De-icea învăţăm cum îngerii sînt făcuţi pren slujba creştinilor, cum zice Pavel depre îngeri: "Dară nu sînt aceia duhure slujitoare tremease la slujbă pentru voia ceaia ce vor să moştenească ispăsenia, şi pren slujba lor tocmeaşte noao creştinilor tot binele şi lucrurele noastre." Aşa zice David în psalom : "Tremeate Domnul îngerii săi împrejur de {CoresiTilcul 20r} ceia ce se tem de el şi izbăveaşte pre ei." Aşa şi de psalomi şi Matei, : "Îngerilor săi porînci-va de tine şi în mînile lor purta-te-vor, să nu cumva să vatămi de piiatră piciorul tău." Iară lucrure reale şi pedepseală vin pre îngeri răi pururea, cum vedem în evanghelie cu drăciţii şi la jitia lu Iov; caută şi în psalom 34. A treia învăţătură Zice evanghelist: "Era acolo un om, treizeci şi opt de aii ţinut în boală, pre care vindecă Hristos." Aceaste cuvinte Teofilact, arhiepiscopul bulgarilor, aşa tîlcuiaşte: Minunată tărie slăbitului de vine, treizeci şi opt de aii avînd şi în toate zile aştepta vindecare de boală!ce nu putea de alalţi putearnici.Ce derept aceaia nu lăsa, nici că dea credinţa lui.Şi pren aceaia întreba Hristos: "Voia ţi-e să te sănătoşeşti?"; întreba pre el Hristos să ne arate tăria şi mare {CoresiTilcul 20v} răbdare omului.El răspunse cu multă blînzie: "Voia mi-e, Doamne, ce n-am om să mă ducă în apă." Nu huleaşte, nece ceartă pre Hristos căce întreabă pre el, nece blastemă pre zioa {în} ce-au născut, cum fac mulţi şi în boale mărunte, ce smerit şi cu dulce răspundea; şi încă nu ştia cine e acela ce întreabă pre el doară cumva duce-l-va pre el în apă.Aşa să facem şi noi în toate nevoile şi în bolnăvia noastră, să fim stătători şi tari în rugă şi în credinţă, să nu cădem întru necredinţă, ce să răbdăm, izbăvire aşteptînd de la Domnul.A patra învăţătură Aşa să facem şi noi în toate nevoile şi în bolnăvia noastră, să fim stătători şi tari în rugă şi în credinţă, să nu cădem întru necredinţă, ce să răbdăm, izbăvire aşteptînd de la Domnul.A patra învăţătură Hristos zise vindecatului: "Iată sănătos fuseşi; de acmu să nu mai greşeşti, [v:să nu fie] ţie mai [a:rău] ." Aicea avăm învăţătură derepce tremeate Dumnezeu nevoile, bolnăvie şi toate pedepsele pre oameni; depre care lucru caută la în tîlc, în a doua învăţătură." În vreamea aceaia vine Iisus în cetattea Samariei - cheamă-se Sihar, aproape de o {CoresiTilcul 21r} raş ce deade Iacov lu Iosif, fiiu-său.Era acolo puţul lu Iacov.Iisus usteni-se de cale, şedea aşa la puţ.Ceasul era ca la şase.Vine o muiare den Samaria să-ş scoaţă apă.Grăi ei Iisus: " Dă-mi apă să beau!(Ucenicii lui era tremişi în cetate să cumpere bucate.) Grăi lui muiarea samareanina: " Cum tu, jidov fiind, de la mine ceri să beai, eu muiare samareanină fiind?Nu se apropie jidovii de samareanini.Răspunse Iisus, zise ei: " De-ai fi ştiind darul lu Dumnezeu şi cine iaste de-ţi grăiaşte ţie 'Dă-mi apă să beau', tu ai ceare de la el şi ţi-ară fi dat apă vie.Grăi lui muiarea: " Doamne, n-ai cu ce să scoţi, şi puţul iaste adînc; de unde anu ai apă vie?Au doară tu mai mare eşti de părintele nostru Iacov, ce-au dat noao puţul?şi acesta dentr-însul au băut, şi feciorii lui, şi dobitocul lui.Răspunse Iisus şi zise ei: " Toţi cine vor bea de apa aceasta însetoşa-se-va iară; iară de va bea de apa ce eu da-voi lui, nu se va însetoşa în veaci, ce apa ce eu da-voi lui fi-va întru el izvor de apă curătoriu {spre} viiaţa de {CoresiTilcul 21v} veaci.Grăi cătr- însul muiarea: " Doamne, dă-mi aceaia apă să nu-m fie seate, nece să viiu încoace să scoţ.Grăi ei Iisus: " Du-te de cheamă bărbatul tău şi vino încoace.Răspunse muiarea şi zise: " N-am bărbat.Grăi ei Iisus: " Bine zici că 'Bărbat n-am': cinci amu bărbaţi ai avut, şi acmu cela ce ai nu-ţi e bărbat.Adecă adevăr spuseşi.Grăi lui muiarea: " Doamne, văz că proroc eşti tu.Părinţii noştri în codrul acesta închinară- se şi voi grăiţi că în Ierusalim iaste loc unde cade-se să se închine.Grăi ei Iisus: " Muiare, creade-mă că va veni ceasul cînd nece în codrul acesta, nece în Ierusalim închina-se-vor Părintelui.Voi vă veţi închina {la} ce nu ştiţi, noi ne închinăm {la} ce ştim, că mîntuirea den iudei iaste.Cînd adeveriţii închinători închina-se-vor Părintelui şi cu adevăr, şi amu Tatăl ca acealea caută să se închine lui.Duhul iaste Dumnezeu, şi cine se închină lui, în duhul şi adevărul cade-se să se închine.Grăi lui muiarea: " Ştiu că Mesia va {CoresiTilcul 22r} veni, ce se grăiaşte Hristos.Cînd acela va veni, spune-va noao toate.Grăi ei Iisus: " Eu sînt, care grăiesc cu tine.Şi atunce vineră ucenicii lui şi se mirară că cu muiarea grăiia.Nimea amu zice " ce cauţi sau " ce grăieşti cu nusa?.Lăsă amu vasul ei muiarea şi se duse în cetate şi grăi oamenilor: " Veniţi de vedeţi omul ce-m zise toate cîte-am făcut; au doară acela iaste Hristos?Ieşiră den cetate şi mergea cătr-însul.Între aceea ruga el ucenicii lui, grăiră: " Învăţătoare, mănîncă!El zise lor: " Eu mîncare am a mînca ce voi nu ştiţi.Grăiră ucenicii cătră eişi: " Au doară cineva aduse lui a mînca?Grăi lor Iisus: " A mea mîncare iaste de să fac voia celuia ce m-au tremes şi să sfîrşesc lucrul lui.Au nu voi grăiţi că încă patru luni sînt şi seacerea va veni?Iată, grăiesc voao: rădicaţi ochii voştri şi căutaţi pămînturile, că sînt plăviţe, spre seceriş sînt; şi cela ce sea {CoresiTilcul 22v} ceră preţ va lua şi adună rodul întru viiaţa de veaci, şi cela ce seamănă împreună bucura-se-va ca şi cela ce seaceră.De acest amu cuvînt iaste adeverit că altul iaste de seamănă şi altul iaste de seaceră.Eu vă tremeţ să seceraţi; unde voi n-aţi ustenit, alţii se-au ustenit, şi voi în usteneala lor întraţi.Den cetatea aceasta mulţi crezură întru el den samareanini, derept cuvîntul muierei ce mărturisi că " -m zise toate cîte-am făcut.Cînd vineră amu cătr-însul samareaninii, rugară el de să fie într-înşii.Şi fu aciia doao zile,şi mult mai [a:vîrtos] [v:crezură] derept cuvîntul lui.E muierei grăiră că: " Nu derept cuvîntul tău creadem, înşine amu auzit-am şi ştim că acesta iaste {în} adevăr mîntuitorul lumiei, Hristos." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelii {CoresiTilcul 23r} Acicea au arătat Hristos derepce au venit în lume: venit-au să ispăsească păcătoşii şi să caute periţii, cum însuş adeverează la Matei, 30, - zice: "N-am venit a chema derepţii, ce păcătoşii la pocaianie." Şi într-alt loc (Matei, 75): "Aşa nu e voia Tatălui vostru den ceriu să piiară unul de aceşti mitutei." Luca, : "Fiiul Omenesc n-au venit sufletul oamenilor să piiarză, ce să le mîntuiască." Derept aceaia zice la Matei, 43: "Veniţi cătră mine toţi ce v-aţi ustenit şi sărcinaţii şi eu răposa-voiu pre voi." Aşa vedeţi în ceastă evanghelie de acmu cum au căutat Hristos pre ceastă păcătoasă să o întoarcă den păcatele ei în calea dereptăţiei, că se smeri; şi povestui aceştii păcătoase cum să nu piiară întru păcatele sale viind întru iudei: abătu-se la puţ să dobîndească cea muiare păcătoa-să şi rătăcită.Au aicea învăţătură toţi creştinii, mai tare popii, ca să fie lor grije să {CoresiTilcul 23v} vor să îmble în urma lu Hristos, să se muncească a dobîndi şi a purta rătăciţii, neştiutorii, proştii pre calea dereptăţiei.Cum zice Iacov apostol, de capete: "Fraţi, să neştine rătăcire den voi de dereptate şi-l întoarce cineva pre el, să ştie că cela ce va turna păcătosul den rătăcita calea lui, mîntui-va sufletul său den moarte şi coperi-va mulţimea păcatelor." Să nu vor avea grije, aducă-şi aminte ce zice Pavel apostol la Corint, de capete: "Amar mie iaste de nu voiu binevesti." Tu încă, om prost, deaca veri vedea pre vecinul tău îmblînd întru cale rea sau în păcate, dojeneaşte-l, roagă- l şi-l ceartă, ca să torni el pre bine.,Fraţi, să neştine rătăcire den voi de dereptate şi-l întoarce cineva pre el, să ştie că cela ce va turna păcătosul den rătăcita calea lui, mîntui-va sufletul său den moarte şi coperi-va mulţimea păcatelor." Să nu vor avea grije, aducă- şi aminte ce zice Pavel apostol la Corint, de capete: "Amar mie iaste de nu voiu binevesti." Tu încă, om prost, deaca veri vedea pre vecinul tău îmblînd întru cale rea sau în păcate, dojeneaşte-l, roagă-l şi-l ceartă, ca să torni el pre bine.,Usteni-se de cale": aicea zice evanghelist cum c-au fost ustenit Hristos, ş-au fost la şase ceasure, ce iaste amiiazăzi.Mare lucru lu Hristos, ceriul iaste lui scaun şi pămîntul dedesuptul picioarelor lui, cum zice la cartea lu proroc David, care-au scris cu Duhul Sfînt, în psa {CoresiTilcul 24r} lom : "Şi se-au ustenit şi hrăneaşte şi adapă toate jîganiile." Iar el aşa setoşază, cum să ceară el de la o muiare păcătoasă apă a bea.Mare slăbie şi netărie în Hristos aceasta ce iaste, derept den primă, să ne curăţească cu aceasta usteneală şi seate şi cu alte chinuri multe den păcatele noastre.A doua dereptate, - cum să ştie usteniţilor şi setoşilor sărăcia şi nevoia şi să poată milui pre ei şi a le ajuta întru vreame de nevoie.,Vine muiarea samareanină să scoaţă apă": învăţăm acicea îndereptătura şi ispăsitura muieriei păcătoasă, cum depre pilda ei să cunoaştem în ce chip poate fi derept cine iaste păcătos ca această muiare.Fost-au viiată în curvie, cum spune mai apoi evanghelist, şi vine la puţ fără ruşine, spurcată şi păcătoasă, -ce [v:se turnă] acasă de la puţ [a:dereaptă] şi [a:sfîntă] .Învăţăm ce făcu de dobîndi dereptate şi sfinţie.Cu ce-au dobîndit?adevăr, cu faptele sale n-au dobîndit, {CoresiTilcul 24v} căce c-au mers la puţ nu să ceară spăsenie sufletului, ce să scoaţă apă; nu era ei seate de sfinţia ceriului, ce de apa pămîntului.După aceaia, iaste fără frică în păcatele ei şi de-a firea: deaca începu Hristos a grăi cu ea, aducea-i aminte de spăsenia ei, ce ea rîdea de cuvintele lu Hristos, nu avea nici o grije de dereptate.Doară au apărut ei că iaste destul dereaptă unde ş-au ascuns păcatul dennaintea oamenilor şi deaca cîte odinioară ducea cîte vreun areate la jărtvă derept păcatul ei; ş-au gîndit că de va bea den puţul lu sfînt Iacov patriarhul, den carele el au băut cu feciorii lui, cum că va folosi sufletului ei ce-au făcut această muiare.Aşa cum au scris Solomon în Price, de capete, pre curvă, zicînd: "Aşa iaste calea muieriei curvă, carea ştearge gura ei şi zice: " N-am făcut nici un rău." Vezi acmu această muiare: n-are nece o slujbă, nici un bine înaintea lu Dumnezeu, cu ce să dobîndească iertăciunea păcatelor {CoresiTilcul 25r} şi ispăsenie sufletului, însă Hristos începu a grăi cu ea cum să ispăsească pre ea.Aceasta iaste ce scrie Isaiia proroc, de capete: "Toţi, noi, ca oile am rătăcit, tot omul întru calea sa se-au plecat, însă Domnul puse pre el fărălegile noastre tuturora." Cum iaste scris la Ioan în Poslanie, de capete: "Într-acesta iaste dragoste, necum să fim noi iubit pre Dumnezeu, ce el iubi pre noi ş-au tremes fiiul său, mîntuitoriul păcatelor noastre." Derept aceaia, tot omul carele va vrea să aibă parte cu Dumnezeu şi să afle ispăsenie sufletului, ca ceastă muiare, să-ş cunoască păcatele sale dentru învăţătura legiei şi a porîncilor lu Dumnezeu, cum zice Pavel apostol la Rimleani, de capete: "Pren leage cunoaşterea păcatelor, să se căiască de păcate." Şi să ţii pocaianie în acela chip, cum lăsa Hristos muieriei ce era prinsă în curvie, cum iaste scris la Ioan, de capete, zicînd: "Pasă, şi de acmu să nu mai greşe {CoresiTilcul 25v} şti." Şi iară la Ioan, de capete, zise celui om răslăbit de boală: "Ia cată că eşti sănătos; de acmu să nu mai greşeşti, să nu fie ţie ceva mai rău." Adoara, ceastă muiare cunoscu pre Mesia Hristos că el iaste mîntuitoriul lumiei numai şi crezu întru el cu toată inema.Aşa şi tu să cunoşti şi să ştii bine cine iaste Hristos şi derepce au venit întru lume.Nici pre el nu poţi cunoaşte fără învăţătoriu, cum zice apostol Pavel la Rimleani, de capete: "Cum vor chema pre el, în carele n-au crezut?Cum vor creade lui, depre carele n-au auzit?Cum vor auzi fără propoveduitoriu?" Şi iară, derept aceaia,credinţa iaste dentru auzit, iară auzitul iaste pren cuvîntul lu Dumnezeu." Iară tu, popo, caută tîlcul la, depre Hristos, cine şi derepce-au şi venit.Crezi şi tu că numai pentru Iisus Hristos cu credinţa dereaptă putemu-ne ispăsi, cum adeverează toată Scriptura Sfîntă.Tu, popo, caută adeveritura acestui lucru în a doua {CoresiTilcul 26r} pîră a săborului.A treia oară, această samareanină arătă credinţa ei şi cu lucrul sau cu fapte bune: lăsă vadra ei în loc, curse în oraş, spuse oamenilor, chemă şi aduse pre ei la Hristos, pre cunoscătura dereptăţiei şi a spăseniei.Aşa fă şi tu, om păcătos, că tot omulu e păcătos; caută întru Glavizne, de capete.De veri cunoaşte păcatele tale şi le veri părăsi şi te veri pocăi de iale şi veri creade întru moartea lu Iisus Hristos, arată şi tu credinţa ta cu lucrure bune, cumu ne învaţă Iacov apostol, de capete, zicînd: "Arată mie credinţa ta cu lucrurele tale." Caută şi tu, creştine, să te vază creştinii cum că eşti creştin pentru lucrurile tale, cumu ne învaţă însuş Hristos (la Matei, de capete): "Aşa să lumineaze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază lucrurele voastre ceale bune şi să proslăvească Tatăl vostru ce iaste întru ceriure." Fie-ţi grije cum, deaca nu poţi folosi trupului vecinului tău, {CoresiTilcul 26v} foloseaşte încai sufletului lui.Să eşti cărtulari, învaţă tu însuţi pre el; să nu-l poţi învăţa, du pre el unde veri auzi că iaste învăţătoriu bun.Dojeneaşte-l şi-l roagă cu toată dragostea şi, deaca va trebui, ceartă-l cum să meargă la cuvîntul lu Dumnezeu.Făcînd aceasta, adevăr parte veri avea întru împărăţia ceriului.Amin!" În vreamea aceaia, mergînd Iisus, văzu un om orb den născută.Şi întrebară el ucenicii lui, grăiră: " Învăţătoare, ce-au greşit acesta sau părinţii lui de-au născut orb?Răspunse Iisus: " Nece acesta au greşit, nece părinţii lui, ce să se ivească lucrul lu Dumnezeu spr-insul.Mie mi se cade a lucra lucrul celuia ce m-au tremes, pînă iaste zio; veni-va noaptea, cînd nimea nu poate lucra.Cînd întru lume sînt, lumină sînt lumiei.Aceasta zise, scuipi la pămînt şi făcu tină de scuipit {CoresiTilcul 27r} şi unse cu tină ochii orbului şi zise: " Du-te de te spală în fîntîna Siluamului (ce se spune 'trimes').Duse- se şi se spălă, şi vine, - văzu.Vecinii lui văzură el mainte că era orb; grăiră: " Nu iaste acesta ce şedea de cerea?Aceştea grăiră că acesta iaste, iară alţii că iaste de seamănă lui.El grăi că: " Eu sînt.Grăiră lui: " Cumu ţi se-au deşchis ochii?Răspunse acela şi zise: " Un om ce-l cheamă Iisus tină făcu şi unse ochii miei şi-m zise: 'Du-te în fîntîna Siluamului şi te spală'.Duşu- mă de mă spălai, - văz.Ziseră lui: " Unde iaste acela?Grăi : " Nu ştiu.Duseră-l el cătră farisei, ce era mai denainte orb.Era sîmbătă cînd făcu tină Iisus şi deşchise lui ochii.Iară întrebară el fariseii: " Cum vezi?El zise lor: " Tină puse mie la ochi şi mă spălai şi văz.Grăiră amu unii den farisei: " Acest om nu e de la Dumnezeu, că sîmbăta nu păzeaşte.Alţii grăiră: " Cum poate om păcătos aceastea seamne să facă?Şi pîră era întru ei.Grăiră amu orbului iară: " Tu ce grăieşti de el, că deşchise ochii tăi?El zise că proroc iaste.Nu crezură amu iudeii de el că orb era şi veade, pînă chemară părinţii aceluia ce vedea; şi întrebară ei, grăiră: " Acesta iaste fiiul vostru ce voi grăiiaţi c-au născut orb?Cum amu acmu veade?Răspunseră lor părinţii lui şi ziseră: " Ştim că acesta iaste fiiul nostru şi orb au născut; cum acmu veade nu ştim, sau cine i-au deşchis lui ochii nu ştim.Însuş crescut are, însuşi-l întrebaţi, însuş de eluş să grăiască.Aceasta ziseră părinţii lui, că se temea de jidovi.Aşa amu era de se băgase jidovii: cine va ispovedi Hristos, lepădat de besearecă să fie.Derept aceaia părinţii lui ziseră că: " Însuş crescut are, însuşi-l întrebaţi.Strigară amu adoara omului ce-au fost orb, ziseră lui: " Dă slavă lu Dumnezeu!{CoresiTilcul 28r} Noi ştim că omul acesta păcătos iaste.Răspunse acela şi zise: " De iaste păcătos nu ştiu; una ştiu: că orb era, acmu văz.Ziseră lui iară: " Ce făcu ţie, cum deşchise ochii tăi?Răspunse lor: " Spuş voao şi nu auzit; ce iară veţi să auziţi?Au doară şi voi ucenici lui veţi să fiţi?Ocărîră el şi ziseră: " Tu ucenic eşti aceluia, noi lu Moisi sîntem ucenici.Noi ştim că Moisi au grăit cu Dumnezeu; acesta nu ştim de unde iaste.Răspunse omul şi zise lor." De aceasta amu minune iaste, că voi nu ştiţi de unde iaste şi deşchise ochii miei.Ştiu că păcătoşii Dumnezeu nu-i ascultă; ce cine iaste lu Dumnezeu cetitoriu şi voia lui face, acela-l ascultă.Den veac nu iaste auzită că cine deşchise ochii orbului den născută, de n-ară fi acesta fiind de la Dumnezeu, n-ară putea face nemică.Răspunseră şi ziseră lui: " Întru păcate tu născut eşti tot şi tu ne veri învăţa?Şi scoaseră el afa {CoresiTilcul 28v} ră.Auzi Iisus că scoaseră el afară şi află el, zise lui: " Tu creade-veri în Fiiul lu Dumnezeu?Răspunse acela şi zise: " Şi cine iaste, Doamne, de să crez întru el?Zise lui Iisus: " Şi-l vezi, şi grăiaşte cu tine; acesta iaste.El zise: " Crez, Doamne, şi mă închin lui." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelii Fraţii miei, pre unde trecea Iisus şi văzu un om orb den născută, întrebară ucenicii: "Derept a cui greşală, - au a părinţilor, au a lui -, au născut orb?" C-au arătat apostolilor cum judecă mîndria oamenilor depre nevoile, beteşugurile, pagubele, au macară ce reale pedepse carele vin pre oameni; că ţin oamenii cum Dumnezeu tremeate pedepseală numai pentru păcatele pre noi.Şi deaca văd că vin reale pre cineva, ei aciiaş şi judecă că sînt plata păcatelor.Unde aud că Dumnezeu e prea mîndru şi prea derept; dereptatea lui arată pre nevinovaţi a păzi şi numai pre vinovaţi a pedepsi, pare lor cum Dumnezeu pre nimea nu bate, ce numai pentru păcatele şi {CoresiTilcul 29r} pentru lotria; şi gîndesc că e om nevinovat şi fără greşală pre cine văd că e om nărocit şi cu multă avuţie ferecat.Cum iaste scris la sfînta carte a lu proroc David, de psalomi: "Cămărîle lor {sînt} împlute, deregînd den ceastea întru cealea, oile lor multe, plodite, mulţindu-se întru ieşirile sale, boii lor graş.Nu e cădeare gardului, nece prilaz, nici strigare întru uliţa lor.Fericează oamenii cărora aceastea sînt!" Aşa gîndesc că e păcătos şi e bătut pentru păcatele pre cine văd căzut în nevoie.Aşa pîraşte Iov bogatul cu priiatnicii lui: Iov zice că n-au bătut pre el pentru păcatele lui; priiatnicul lui, cu numele Elifas, aşa zice lui: "Adu- ţi aminte cine iaste nevinovat, oare cînd au perit sau derepţii cîndu-s şterşi?Mai [a:tare] [v:am văzut] pre aceia carei fac fărăleageşi seamănă dureare şi seaceră pre ea.Suflînd Dumnezeu, cum că pier şi cu duhul mîniei lui topescu-se de- a firea." Necedinioară nu era văzut greşalele sale Iov şi, adevăr, era viiat cu cinste şi cu dereptate întru toată vrea {CoresiTilcul 29v} mea sa.Ce unde văzu Elifas nevoia lui, zice şi vădeaşte amari greşale, zicînd ( de capete în cartea lu Iov): "Luat-ai zălogul fraţilor tăi fără dereptate şi pre goli ai dezbrăcat de veşminte; apă ustenitului n-ai dat şi flămîndului n-ai dat pîine." Dentru aceastea păcate nu era făcut Iov nece unul, cum însuş Dumnezeu mărturiseaşte (şi Iov însuş, de capete), ce scorneaşte Elifas unde ţine că Dumnezeu e derept şi n-ară putea bate aşa pre nevinovatul.Aşijderea în (Deaanie), 51 de capete.Meliteanii varvarii, ce se cheamă păgînii, nu era necedinioară pre Pavel văzut, nici vreun păcat al lui, ce derept; însă unde văzură pre năpîrcă spînzurînd de mîna lui, ziseră adins eiş: "Cu adevăr acest om vrăjmaş ce se-au mîntuit den mare ce osînda nu-l lasă a vie." Aşa judecă oamenii pururea cînd văd vreun cerşitoriu şchiop sau ciung sau orb sau aimintrea, cu altă boală rea, gîndesc că iaste pede {CoresiTilcul 30r} psit aşa rău de Dumnezeu unde-au fost doară den tinereaţe rău şi spurcat şi lotru.Care lucru şi judecareHristos aicea întru apostoli [a:tare] [v:ceartă] , zicînd: "Nici acesta, nici părinţii lui n-au greşit, ce să ivească lucru său Dumnezeu spre el." Unde zice Hristos: "Nici acesta n-au greşit, nici părinţii lui", nu va aceaia să zică cum cel om orb şi părinţii lui n-au nici un păcat; că e tot omul mincinos, cum grăiaşte proroc David în psalom; şi într-alt psalom, : "Iată amu întru fărăleage început sînt şi întru păcate feace-mă muma mea." Şi iară la Rimleani, : "Încuiat- au Dumnezeu toţi supt greşitură, cum pre toţi să miluiască", caută în Glavizne, de capete.Ce aceaia va să zică Hristos cum orbia n-au tremes pre el de vreun păcat al lui au al părinţilor, - greşit-au şi feciorul, şi părinţii, ce feciorul n-au născut orb pentru păcatele -, însă cum zice Hristos: dereptul e {CoresiTilcul 30v} cum să ivească lucrurele sale Dumnezeu.A doua învăţătură Derept cîte lucrure vin pre noi nevoile şi a tot fealiul de pedepse ?Ce mainte bine să ştie tot omul pre carele vine vreo nevoie cum de-a firea dracul întru toată vreamea îmblă întru aleanul ispăseniei oamenilor şi numai pre aceaia bate cum să strice oamenilor oare în ce chip poate.Ce Dumnezeu aş- [v:au îngrădit] oamenii, mai [a:tare] pre creştini, cu îngeri, mai [a:vîrtos] cu gloatele îngerilor, aşa cum dracul nemunuia nici un rău nu poate face, numai cu voia şi cu slobozitura lu Dumnezeu, - cum nici un bine, nici un rău se se poate tîmpla omului fără voia lu Dumnezeu.Numai păcatul nu se face cu voia lu Dumnezeu, alalte toate, au cu năroc, au fără năroc, cu ştirea şi îndereptătura lui Dumnezeu.Cum zice însuş, la Isaiia proroc: ,Eu {sînt} Domnul, {CoresiTilcul 31r} şi nu e altul tocmind lumina şi rodind untunearecul, făcînd pace şi rodind răul"; înţeleage tremiţînd oaste.Şi iară Ieremia prorocul, întru plîngerea lui, capete: "Cine iaste acela care zice cum că se face aceastea ?Nu, den zisul Domnului, den ruga Domnului nu iase nici binele, nici răul." Depre cest lucru caută evanghelie, în a doua învăţătură.Caută şi pilda lu Iov bogatul, că se bătu tare dracul a păgubi lui: nici oile nu putu piiarde pînă nu luo puteare, slobozie de la Dumnezeu.Şi întru evanghelie la Matei, 28: ,Dracii nu putură întra în porci pînă nu-i slobozi Hristos." Aşa şi la Luca: "Dracul cerşu să cearnă pre apostoli." N-au vrut ceare sau vrut putea face cu putearea sa.Derept aceaia nevoile şi toată pedepseala vin pre noi nu în vrearea dracului, ce den voia lu Dumnezeu.Adoara, să ştim cum că tremeate Dumnezeu pre noi pedepseală nu ca să perim întru {CoresiTilcul 31v} {iale},ce [a:derept] şase lucrure: Lucrul dentîi: tremeate pre noi Domnul pedepsă şi nevoie cum pentru ea să ne ducă pre cunoscătura păcatului ce s-au pitulat în trupul şi în sîngele nostru; că sînt mulţi oameni de cinste şi sfinţi carei nu cunosc măria păcatului ce se-au lipit întru trupul lor.Derept aceaia, Dumnezeu tremeate nevoie să întărîte trupul şi să se cunoască păcatul.Acestui lucru ai pilda în Iov: acela, cum mărturiseaşte şi Dumnezeu, era derept pre credinţă, crezînd întru Dumnezeu cum, derept sămînţa muieriei, că va fi lui milostivnic; ce şi arătă, şi cu jărtvă îmbla întru lucrure bune.Ce purtă în trup păcat luat den părinţii lui, ce nu cunoştea pentru viaţa lui de cinste.Derept aceaia Dumnezeu slobozi pre el durearea şi nevoile, să cunoască păcatele sale, unde murguia şi se blăstema.Aşa şi sfînt Pătru, pre zisul lu Hristos nu vru să cunoască slăbia şi fărăleagea sa; derept {CoresiTilcul 32r} aceaia Dumnezeu slobozi ca slugile popilor să cură cătră el, cum ca şi cînd ară vrea să omoară pre el, cum să înveaţe ce-au fost pitulat întru trupul şi în sîngele lui.Adoara, tremeate Dumnezeu pre noi pedepse şi nevoi cum păcatul ce-am făcut şi amu au trecut să cunoaştem.Că sînt mulţi carei, deac-au făcut prea mari păcate, încă nu cunosc greimea şi măria păcatelor, nici se căiesc de iale, ce fără frică îmblă şi fac alte păcate şi mai mari.Derept aceaia bagă Dumnezeu pre ei întru nevoi, cum, cu iale fiind deşteptaţi, să socotească den zeace porînci şi greşalele lor şi cum c-au greşit întru aleanul aceluia cine-au tremes nevoile.Izrailteanii cinstiia Vaal şi Astarot, dumnezei striini, cînd veniră întru ţara lu Hanaan; fură certaţi de proroci ce nu cunoştea greimea acelui păcat, cum să se căiască.Derept aceaia fură daţi întru mînile vrăjmaşilor, {CoresiTilcul 32v} cum adeverează întru Cartea Judeaţelor cum {fură} deşteptaţi pre iale să cunoască ce-au greşit întru aleanul lu Dumnezeu.Aşa şi Manasi, împăratul iudeilor, cum iaste scris în a patra carte în Crstva, de capete: nu numai greşi el, ce opăci şi pre Iuda şi pre ierusalimleani.Certară prorocii pre el, ce nici întru un chip nu vru să se întoarne, ce omorîia şi pre proroci, cum tăie şi pre Isaiia cu un fireseu.Zice Scriptura cum Manasi aşa sînge nevinovat mult aş-au vărsat, pînă cîndu se-au împlut Ierusalimul pînă la gură.Ce făcu {cu} el Dumnezeu?deade pre el vrăjmaşilor lui, carei legară pre el cu lanţuri şi cu fiiară, duseră pre el întru Vavilon, cum în temniţă să-şi aducă aminte cît au fost greşit întru aleanul legiei lu Dumnezeu.Aşa şi pre furi şi tîlharii, făcătorii răi, dă-i Dumnezeu în prinsura judeaţelor şi pre piiardere, cum să cunoască greimea păcatelor şi după aceaia {CoresiTilcul 33r} să se deşteapte a căuta pre Hristos şi întru el ispăsenie să dobîndească.A treia oara, derepce tremeate Dumnezeu pre noi nevoile?- cum de acmu înainte să nu greşim.Că atîta iaste slăbia oamenilor, cum, deaca sînt întru odihnă şi întru viiaţă nărocită în ceastă lume, nu se ţin să nu greşască.Cum iaste scris în Ftorozakonî: "Îngrăşatu-se-au iubitul şi zvîrli cu călcîiul, îngroşatu-se-au şi îngrăşat şi se-au tins; lăsă făptoriul său şi se duse de la Dumnezeu, ispăsitoriul său." Deaca se tîmplă bogăţia oamenilor, [a:rău] [v:viiază] cu ea, la beţie şi la trufie şi spre călcarea mişeilor.Aşa şi cu sănătatea trupului şi cu domnia.Derept aceaia aduce Dumnezeu nevoile pre oameni şi aruncă pre ei mînie sau mesărătate sau boale sau urgia oamenilor, cum rîvnirea celui Adam vechiu să potolească şi duhului să supuie şi să depărtăm păcatele.A patra oara, derepce tremeate Dumnezeu nevoile?- iaste aceasta, {CoresiTilcul 33v} cum unul cu pedepsa altuia să fie învăţat şi de păcate să se spare.Păgînilor zice Domnul, pre Ieremia proroc: "Iată, în oraş în care n-au chemat numele mieu, eu-i încep a-i pedepsi.Şi voi au ca nevinovaţii veţi fi?" Aşa Hristos zice: "Deaca fac întru lemn vearde aceasta, întru uscate ce va fi?", - cum au scris Luca evanghelist, capete.Aşa şi lu David era iertat păcatul; ce derept aceaia fu aruncat întru răzmiriţe, cum să fie pilda cu ce alţii de la păcate să spare.Zice Scriptura: "Pren ce au făcut vrăjmaşii a huli numele Domnului, pren cest cuvînt fiiul tău carele va naşte ţie cu moarte va muri." A spărea cu pilda sa alţii de la păcate iaste cinste şi slujbă dragă lu Dumnezeu.Aşa furul spînzurat şi tîlhariul înţepat spare alţii de la lucru ca acela.A cincea oară, pren ce tremeate Dumnezeu pedepseală?- iaste cum să deşteapte oamenii la rugăciune şi să dea lor mai mari darure {CoresiTilcul 34r} şi bine decît au fost dat mainte.Că oamenii în bine şi în năroc bun sînt leaneşi a chema numele Domnului şi a ceare darurele lui; şi adevăr, pohteaşte Domnul cum să chemăm pre el întru ajutoriu.Mai gata e el a face bine noao decît noi a ruga el.Derept aceaia slobozeaşte pre noi nevoile, ca să ne prindem de rugăciune cu carea deşteaptă să ne dea prea mari darure; cum iaste scris la proroc David, psalom: "Cheamă-mă în zioa grijei tale şi izbăvi-te-voiu şi mă veri proslăvi." A şasea oara, derepce tremeate Dumnezeu pedepseală pre noi?- spune însuş Hristos în ceastă evanghelie, zicînd cum să ivească lucrurele sale Dumnezeu întru el.Dumnezeu ară putea, s-ară judeca pre noi după păcatele noastre, fieşcine arunca, adevăr cu derept, nu numai întru orbitură, ce şi întru focul iadului; cum zice David proroc, psalom : "Să fărăleage căutareş: Doamne, - Doam {CoresiTilcul 34v} ne, cine va sta?" Ce nu în toată vreamea caută păcatele cîndu ne pedepseaşte, ce cîte odinioară că gîndeaşte a proslăvi slava numelui său.Aş-au fost născut orb cest om cum, vindecînd pre el Hristos, să proslăvească cinstea Fiiului lu Dumnezeu Aşa Iosif fu aruncat în temniţă, cum pentru el numele Domnului întru tot Eghipetul să fie spus şi iubit.Aşa fu gonit David de Saul den ţară, cum apoi cu mare milă să fie pus în loc şi în domnie.Aşa fură răsipiţi apostolii şi alţii buni în dosadă şi fură apoi mîntuiţi, cum den pilda lor şi alţii în nevoie să ştie nădăjdui în Dumnezeu.Derept aceaia, aceaste şase lucrure socotind creştinii, gîndesc cum nu numai pentru păcatele pedepseaşte pre cineva Dumnezeu, ce şi derept alt lucru: derept aceaia pedepseaşte el oamenii nu ca să piiară, ce să se ţie şi să se ispăsească.Mai a {CoresiTilcul 35r} poi nu te mînia pre Dumnezeu şi pre oameni, ce rabdă nevoia ta cu inemă bună; nu căuta a face rău, ce rugăciune bună la trimeţitoriul pedepselor, nevoilor, dosadelor, boalelor, beteşugurelor, pagubelor şi îmblă cu dereptate în rîndul şi în chemătura lu Dumnzeu, cum den mila şi den meserearea sa să fii mîntuit.Amin!" În vreamea aceaia ivi-se Iisus den moarte, stătu în mijloc de ucenicii lui şi grăi lor: " Pace voao!Spămîntară- se şi înfricoşaţi fură, părea-le că duh vor vedea el.Şi zise lor: " Ce sînteţi spămîntaţi şi pentru ce cugete întrară întru inimile voastre?Vedeţi mînile meale şi picioarele meale, că însumi eu sînt; pipăiţi-mă şi vedeţi că sufletul trup şi oase n-are, e mine mă vede {CoresiTilcul 35v} ţi că am.Şi aceasta zise, încă nu crezură lor de bucurie şi se mirară.Zise lor: " Aveţi ceva mîncare cicea?Ei deaderă lui peaşte fript, o parte, şi dentru un fagur de miiare.Şi luo, naintea lor mîncă.Zise lor: " Aceastea sînt cuvintele ce-am grăit cătră voi, încă aceasta cînd am fost cu voi, că se cade să se sfîrşască toate scripturile întru leagea lu Moisi şi a prorocilor şi psalomii de mine.Atunce deşchise lor mintea să înţeleagă Scriptura; şi zise lor că aşa iaste scris şi aşa se cade să se muncească Hristos şi să învie den moarte a treia zi.Şi se va propovedui în numele lui pocaianie şi întru lăsăciunea păcatelor în toate limbile, începută e den Ierusalim." Voi seţi mărturie acelora; şi iată eu tremeate-voiu făgăduita Părintelui mieu spre voi, e voi şedeţi în cetatea Ierusalimului pînă vă veţi îmbrăca cu tărie de sus.Scoase ei afară den Vitanie şi rădică mî {CoresiTilcul 36r} nile lui, blagoslovi ei.Şi fu, deaca blagoslovi ei, mută-se dentr- înşii şi se sui la ceri.Şi aceia închinară-se lui, întoarseră- se întru Ierusalim cu bucurie mare; şi era pururea în besearecă, lăuda şi slăviia Dumnezeu." Amin!Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelii Fraţii miei, astăzi pomenesc creştinii depre aceaia cum Hristos, Domnul nostru, după învierea lui, deaca arătă în patruzeci de zile ucenicilor scularea sa den moarte, cum au suit în ceriu.Derept aceaia, mainte spune-voiu cum au suit în ceriu; adoara, ce ne-au folosit cu suitul lui în ceriu.Cînd au suit Hristos în ceriu?- Cînd era după sculătura lui den moarte patruzeci de zile împlute.Dară într- aceale patruzeci de zile ce-au mai făcut?- Că se-au ivit în multe {CoresiTilcul 36v} chipure: întîi se-au ivit Mariei Magdalinei, după aceaia alăltor muieri, după aceaia lu Pătru, după aceaia iară celor doi ucenici carei mergea la Emaus; iară a toţi apostolilor, cînd Toma nu era cu nuşii; iară după opt zile, cînd era şi Toma cu apostolii; după aceaia iară la marea Tiveriadului, cînd vîna apostolii peaşte; iară lu Iacov; după aceaia mai mulţi era întru un loc decît cinci sute de fraţi.Mai apoi de toate, tuturora, întru Vitanie, la muntele Maslinului, în zioa Văzneseniei, cînd sui în ceriu.Ce grăiia Hristos cu ucenicii de împărăţia lui?- Învăţa pre ei cum nimea la împărăţia ceriului nu poate întra, numai pren cruce, ce sînt chinure şi răbdări multe, dosadele şi moartea.Cum zice Hristos însuş (la Luca): "Nu se cade aceasta să se chinu {CoresiTilcul 37r} iască Hristos şi să între întru slava sa." Înţeleaseră ucenicii ce grăiia Hristos lor de împărăţia lui au ba?- Aşa grăiaşte în Luca, în (Deanie): "Deaca se adunară ucenicii, întrebară pre Hristos, grăiră: " Doamne, au întru aceasta vreame tocmi-veri împărăţia lu Izrail?Iară el zise: " Nu {e} a voastră să ştiţi vreamea şi aii ce-au pus Părintele; pus-au întru a lui puteare.Ce veţi priimi tăria venitului Duhului Sfînt spre voi şi fiţi mărturie nu numai întru Ierusalim, ce în toată Iudeia şi în Samaria, pînă la sfîrşitul pămîntului.Vezi că nu înţeleg ucenicii ce grăiaşte lor Hristos depre împărăţia lui, ce apostolii întreabă cînd va înceape a domni în Izrail între jidovi.Dară cum fu dus Hristos în ceriu?- Aşa: deaca grăiia căutînd ei, luo-se şi nuorul, luo-l el den ochii lor şi, ca căutară, era la ceri ducîndu-se {CoresiTilcul 37v} el.Şi iată doi bărbaţi stătură înaintea lor, întru veşmintele albe, ce şi ziseră: "Bărbaţii Galileiului, ce staţi şi căutaţi la ceriu?Acesta e Hristos ce sui den voi la ceriu.Aşijdere va veni în ce chip aţi văzut el ducîndu-se la ceriu." Ce dobîndă sau ce folos au adus noao Hristos cu suitul lui şi cu înălţarea sa la ceriu?- Că ne-au adus Hristos, Domnul nostru, trei folosure: Dentîi iaste acesta folos, cum Hristos, ajutoriul nostru, ispăsitoriul şi mîntuitoriul nostru au biruit ş-au învîncut pre vrăjmaşii săi şi cu mare pradă, cu slavă şi cinste mare spre dracul, spre moarte şi spre iad au zdrobit şi stricînd pre prinsură dus-au prins, cum grăiaşte la cartea lu proroc David, psalom şi la (Efeseo(m)).Aşa cum acmu pre noi creştinii acei vrăjmaşi ai noştri nu ne pot nici lega, nici noao a strica nemica, ce-au fost dară prinsura noastră aceaia?Fostu-au leagea {CoresiTilcul 38r} ce-au venit pre noi pururea şi păcatele sufletului fricos şi cu spaimă pentru greşale multe, tremurul iadului şi a morţiei de vecie.Den frica acestor toate că ne-au slobozit şi se-au dus dentru noi Hristos, suind la ceriu, şi se-au împlut ce zice Hristos (la Matei): "Cînd tarele păzeaşte casa sa, în pace sînt ale sale; iară deaca va veni mai tarele asupra lui şi va birui pre el, armele lui toate va lua, în care se nădăjduiaşte, şi va prăda casa lui." Al doilea folos: Hristos cu suitul lui la ceriu noao au dobîndit ş-au miruit ş-au tremes pre Duhul Sfînt, ş-au împărţit noao darurele; cum zice Hristos la Ioan,Deaca nu mă voiu duce, veselitoriul Duhul Sfînt nu va veni la voi." Al treile folos: suitul lu Hristos în ceriu iaste aceasta - fu tocmit noao de la Tatăl mîngîitoriul, cum să ne fie rugătoriul, îmblătoriul întru noi şi între {CoresiTilcul 38v} Tatăl, împăcătoriul pînă în vecie; cum zice Pavel apostol, (kă Evreo(m): "Avînd noi preut mare carele au trecut ceriul, Iisus Hristos, noi să ţinem a lui învăţătură şi să meargem cu nădeajde la scaunul bună-vreriei, ca să dobîndim mila şi dulce-voie să aflăm la ajutoriul în bună vreame." Şi iară,322: "N-au întrat întru besearecă făcută de mîini, ce tocma în ceriu, cum acmu să se ivească înaintea lu Dumnezeu derept noi." Şi Timotei, 282: "Un Dumnezeu şi un îmblătoriu între Dumnezeu şi între oameni omul Iisus Hristos, cine se deade descumpărăciunei derept toţi." Şi la Ioan, în (Poslanie): "Feţii miei, nu greşireţi; ce să va greşi cineva, mîngîitoriu avăm la Tatăl Iisus Hristos, dereptul, şi acela iaste curăţitoriu de păcatele noastre." Aşa la Ioan, 36 şi 35. Derept aceaia, fraţii miei, să nu ne rugăm sfinţilor morţi, ce numai celuia cine-l cheamă Iisus Hristos ş-au suit în ceriu şi şade a-dereapta Tatălui {CoresiTilcul 39r} şi pururea roagă derept noi Tatălui, cum să ne dea împărăţia ceriului.Amin!" În vreamea aceaia rădică Iisus ochii lui la ceri şi zise: " Părinte, vine ceasul!Proslăveaşte Fiiul tău, ca şi Fiiul să te proslăvească, că ai dat lui puteare a toate trupurile; de toate ce-ai dat lui, dă lor viiaţă în veaci.Aceasta iaste viiaţa de veaci: de să ştie tine unul adeverit Dumnezeu şi acela ce-ai tremes, Iisus Hristos.Eu te proslăvesc la pămînt: lucrul sfîrşii, ce-ai dat mie de să fac; şi acmu proslăveaşte-mă tu, Părinte, la tine însuţi, cu slava ce am la tine mai denainte pînă lumea n-au fost.Arătai numele tău oamenilor ce-ai dat mie den lume; ai tăi era şi mie i-ai dat, şi cuvîntul tău păziră.Acmu înţeleaseră că toate cîte-ai dat mie de la tine sînt; că graiurele ce-ai dat mie dau lor, şi aceştea prii {CoresiTilcul 39v} miră şi înţeleaseră, adevăr, că de la tine ieşii şi crezură că tu m-ai tremes.Eu de aceştea rog; nu de lume rog, ce de aceştea ce-ai dat mie, că ai tăi sînt, şi ale meale toate ale tale sînt şi ale tale - ale meale, şi mă proslăvii întru ei.Şi de acmu nu sînt întru lume, şi aceştea în lume sînt; şi eu cătră tine vii, Părinte sfinte: păzeaşte ei în numele tău.Ce-ai dat mie păzii şi nimea dentr-înşii nu peri, numai Fiiul pierdură, ca Scriptura să se izbîndească.E acmu cătră tine vii şi aceasta grăiesc în lume, ca să aibă bucuria mea împlută întru eiş." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, mainte văm socoti cuvintele ce-au scris evanghelist şi a lor înţeles, apoi spune-voiu învăţăturile."Proslăveaşte Fiiul tău, ca şi Fiiul să te proslăvească": Fiiul proslă {CoresiTilcul 40r} veaşte atunce cînd putearea binelui său iveaşte.Iată, Tatăl au proslăvit pre Fiiul cînd au înălţat pre el şi-n a-dereapta sa Domnul şi mîntuitoriul tuturora a pus pre el şi prentru propoveduitura evangheliei a cunoaşte pre el au făcut, cînd au tremes Duhul Sfînt de la Tatăl ucenicilor.Atunce pentru propoveadania lor cunoscură aleşii cum că Hristos iaste dătătoriu vieţiei de veac.Şi atunce proslăvit fu Hristos.,Lucrul sfîrşii, ce-ai dat mie de să fac": Hristos era sfîrşit slujba obreazaniei şi în vreamea sa ascultătorilor săi era vestuit.Evanghelist zice: "Slava ce avui la tine mainte pînă lumea nu fu." Aşa înţeleage: Hristos era Dumnezeu derept şi om, cuvîntul Tatălui, pren care nărav toate zidite sînt.Aceaia slavă, cum pren el să tocmească toate şi să se ispăsească, avut-au în toată vreamea, fiind Dumnezeu.Ca omul făcut den voia Tatălui ceare şi se roagă acmu cum şi oamenii lui să dea acea slavă ce-au avut {CoresiTilcul 40v} dumnezeiia sa.Evanghelist zice: "Şi cuvîntul tău păziră." Înţeleage aicea ce iaste a păzi cuvîntul lu Dumnezeu: adevăr iaste cînd luom cu credinţă pre el, că adevărează ucenicii: încă nu era sosiţi aşa desfîrşit, cum cu faptele lor cuvîntul lu Dumnezeu să împle.Evanghelist zice: "Eu păzit-am ei în numele tău": ceare Hristos cum Tatăl pre apostoli întru numele lui să-i ţie şi zice cum şi el pre ei au păzit în numele Tatălui.Evanghelist zice cum,scriptura să se izbîndească": era să piiară cine după atîta bine şi după învăţătura vieţiei şi împărţitura minunei Duhului, după mare cinste apostolească putu vinde pre moarte pre învăţătoriul şi Domnu-său.Şi era el ştiind bine că e nevinovat şi sfînt (în (Deanie), capete, şi la cartea lu proroc David, psalom, 98).Evanghelist zice: "Ce păzeaşte ei de rău"; nu grăiaşte de dosade, - că în lume dosade ei vor avea, cum zice Hristos aiurea, - ce să-i păzească de dracul, cumu ne rugăm şi {CoresiTilcul 41r} în " Tatăl nostru: "Izbăveaşte pre noi de hicleanul!".Adoara, den ceaste cuvinte putem avea aceaste învăţături: [a:Întîi] , cum Hristos [v:iaste] Dumnezeu, unul cu Tatăl, cu putearea şi cu slavaşi cum dumnezeiia, făr început şi fără sfîrşit.Adoara, mainte de toate iaste-ne a ruga cum unul să fim cu Tatăl.Aceaia va fi atunce cînd întru un chip viem cu duhul şi slava lu Dumnezeu, cu inema una vestuim.A treia oara: "Eu ded lor cuvîntul tău şi lumea urî ei", - vedem aicea, fraţii miei, cum numai pentru evanghelia pre noi ne urăsc şi se rădică lumea spre noi cînd pren ea văm cuprinde.A patra oara : "Nu rog să-i iai ei den lume", - învăţăm de aicea cum nu ne iaste noao a ruga cum să ne izbăvească den ceastă lume, ce pre noi învaţă însă de răul den domnul ceştii lumi, cine pre noi cu dosadele sale va să ne întoarcă de la dereptate cum să ne ţie.Nu ne iaste a ruga să nu ne ispitim, ce să nu ne ducem în ispită şi să ne i {CoresiTilcul 41v} zbăvim de cel rău, ispititoriul, şi oareunde aiurea den calea dereptăţiei.A cincea oara: "Aceasta iaste viiaţa de veac, să ştie tine unul adeveritul Dumnezeu şi acela ce-au tremes, Iisus Hristos" (caută în (Glavizne), 15 capete).Învaţă-te ce iaste viiaţa de veac şi ispăsenie plină aleşilor: iaste cum derept să cunoaştem pre unul derept Dumnezeu şi pre {cela} ce-au tremes, pre Iisus Hristos, că el unul singur {iaste} îmblătoriu întru noi şi ispăsitoriu pre reale.Derept aceaia vru să fie om, cum pren el lumea să viiaze pre cunoscătura Tatălui; că cunoscătura Tatălui şi lu Hristos iaste viiaţa de veac, dereptate şi veselie,unde [a:derept] [v:cunosc] pre Dumnezeu.Încă el iaste a tot binele izvorul şi dereptatea şi cînd ştim bine pren Hristos, cum să plăcem lui.Şi ne-au ales den lume pre aceaia cum pren duhul luisă ne [v:facă] lui a semăna, [a:derepţi] şi [a:curaţi] .Cu aceasta nădeajde viiază inimile noastre, cum alalte toate lucrurile lumiei de cătră cest {CoresiTilcul 42r} lucru pare-me ca fumul şi ca umbra.Şi derept ceastă dragoste a lu Dumnezeu poţi răbda toate dosadele şi pedepsele.Şi ceastă nădăjduinţă nu se va ruşina şi nu va peri, nici va scădea pînă în veac, căce că iaste Dumnezeu derept şi lucrurile lui desfîrşit pre ceastă cunoscătură avăm ca o gustare ce ne spune cătră cea nesfîrşită viiaţă de veac, - carea prentru Iisus Hristos dă-ne, Doamne!Amin!" În zioa de apoi - mare praznic - stătu Iisus şi striga grăind: " Cine va fi însetoşat, să vie către mine şi să bea.Cine va creade întru mine, cum zice Scriptura, rîuri den zgăul lor cură-vor ape vii.Aceasta zise de Duhul cine vrea să priimească cine credea întru el; nu era amu Duhul Sfînt, că Iisus nu era proslăvit.Mulţi amu den nărod auziră cuvîntul, grăind: " Acesta iaste ade {CoresiTilcul 42v} verit proroc.Unii grăiră: " Acesta iaste Hristos.Alţii grăiră: " Au doară den Galilei Hristos va veni?Nu grăiaşte Scriptura că den sămînţa lu David şi den oraşul Vitleiemului, unde era David, Hristos va veni?Sfară fu întru nărod derept el; unii dentr-înşii vrea să prinză el, ce nimea nu puse mînile spr-insul.Vineră slugile cătră mai marii preuţi şi fariseii; şi ziseră lor aceia: " Pentru ce nu l-aţi adus el?Răspunseră slugile: " Nece un om iaste să grăiască aşa ca acest om.Răspunseră amu lor fariseii: " Au doară şi voi sînteţi prilăstiţi?Doară cine va creade den judeci întru el, sau den farisei ?Ce nărodul acesta ce nu ştiu leagea blăstemaţi sînt.Grăi Nicodim cătr-înşii, - ce venise noaptea cătră el, unul, acesta, dentr-înşii: " Au doară leagea noastră judeca-va omul, de nu va fi auzit mai denainte şi să înţelagă ce va face?Răspunseră şi ziseră: " Au şi tu den Galilei eşti?Ispiteaşte şi vezi că pro {CoresiTilcul 43r} roc den Galilei nu se va scula.Iarăş zise lor Iisus, grăi: " Eu sînt lumină lumiei; cine va veni după mine n-are a mearge întru untunearec, ce avea-vor lumina veacilor".Tîlcul aceştii evanghelie " În zioa de apoi - mare praznic - stătu Iisus, striga şi grăiia " Cine va fi însetoşat să vie cătră mine şi să bea.Cine va creade în mine, cum zice Scriptura, rîuri den zgăul lor cură-vor ape vii.Aceasta zise de Duhul cine vrea să priimească crezînd în el.".În ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: [a:Întîi] , Iisus Hristos [v:cheamă] la sine toţi setoşii, iară setoşii sînt îngreoiaţii cu păcatele, noi oamenii păcătoşi, născuţi şi crescuţi, acmu încă viind în păcate şi în greşale.Ce noao aşa grăiaşte Hristos (la Matei): "Veniţi cătră mine toţi ce v-aţi ustenit şi însărcinaţi şi eu răposa-vă-voiu." Vedeţi, fraţii miei, că cu nemica altă nici la altul ni {CoresiTilcul 43v} mea nu poate afla ispăsenie sufletului, ce numai la Iisus Hristos, ispăsitoriul nostru, singur.A doua, Hristos cheamă la sine păcătoşii şi zice cum cine e setos să meargă la el şi să bea.Dară cum putem bea de la el?Numai cu credinţa dereaptă putem fi noi partnici în mila lu Dumnezeu, cînd creadem că Tatăl Dumnezeu ne va ierta păcatele noastre, nu derept altă nemica, ce numai derept moartea şi învierea lu Iisus Hristos.Derept aceaia zice Hristos aicea: "Cine va creade în mine, rîuri vor cură den maţele lui ape vii." (Depre această învăţătură caută în (Glavizne).) Că numai pren Iisus Hristos putemu-ne ispăsi, numai cu credinţa dereaptă, cînd creadem în el.Cum iaste scris la Ioan, 55: "Adevăr, adevăr grăiesc voao, cît să aţi ceare de la Părintele în numele mieu, da-va voao." Şi iară la Ioan, 22: "Aceasta iaste voia celuia ce m-au tremes, ca toţi cine vor vedea Fiiul şi vor creade întru el, avea-vor viiaţă în veaci şi-i voi învie eu în zilele de apoi." Şi ia {CoresiTilcul 44r} ră zice: ,Nimea nu poate veni cătră mine de nu-l va trage Părintele pre el, cela ce-au tremes pre mine." Şi la Matei, 43: "Veniţi toţi cătră mine, şi însărcinaţi, şi eu răsposa-voiu voi." Şi iară la Timotei, în cartea dentîi: "Un Dumnezeu, un sol lu Dumnezeu şi oamenilor om Iisus Hristos: deade-ş sine izbăvire prespre toate muncile." Şi iară la Ioan, : "Eu sînt uşe, şi în mine cine va întra mîntui-se-va, şi întra-vor şi ieşi-vor şi păşune afla-vor." Şi iară la Ioan, : "Cine nu mearge pre uşe în curtea oilor, ce pre prilaz şi pre aiurea, fur iaste şi tîlhariu." Şi iară la Ioan, în Poslania dentîiu, 69. Feţii miei, aceastea scriu voao de să nu greşiţi.S-ară cineva greşi, mîngîitoriu avăm cătră Iisus Hristos, dereptul; şi acela iaste curăţitoriu de păcatele noastre, şi nu numai de-ale noastre, ce şi de toată lumea, cum iaste scris la proroc David, psalom : "Şi cheamă-mă în zioa grijeei tale şi izbăvi-te-voiu, şi proslăvi-mă-veri".Şi ia {CoresiTilcul 44v} ră la Ioan, 39: "Eu sînt înviere şi viaţă; cine va creade întru mine, s-ară şi muri, învie-va, şi toţi viii cine cred întru mine nu vor muri în veaci." Şi: "Crezu Avraam lu Dmnezeu şi se meni lui întru dereptate." Şi iară la Luca, 5: "C-au născut voao mîntuitoriul, ce iaste Hristos, Domnul, den cetatea lu David." Şi iară la Ioan, : "Cine va crede în Fiiul, avea-va viiaţa de veaci; iară cine nu va creade în Fiiul, nu va vedea viiaţa, ce mînia lu Dumnezeu." Şi iară la Ioan, : "Adevăr, adevăr grăiesc voao că cine va asculta cuvintele meale şi vor creade cela ce m-au tremes, avea-vor viiaţă în veaci şi la judecată nu vor veni, ce vor treace den moarte în viiaţă." Şi iară la Ioan, în Poslanie, : "Şi sîngele lu Iisus Hristos, fiiul lui, curăţi noi de toate păcatele." Şi iară la Rimleani, : ,Cugetăm amu cu credinţa a se derepta omul, nu den lucrul legiei." Şi iară : "Ceia ce se dereptară amu {CoresiTilcul 45r} cu credinţa, pace avăm cătră Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos." Şi iară la Rimleani, 104, că Scriptura grăiaşte: ,Toţi cine vor creade întru el nu se vor ruşina." Şi la Ioan, : ,Aceasta iaste viaţa de veaci, de să ştie tine unul adeverit Dumnezeu şi acela ce-au tremes, Iisus Hristos." Şi iară la Galateani, 203: "Ce de unde noi ştim că omul dentru leage nu e derept, ce den credinţa lu Iisus Hristos?Şi noi creadem în Iisus Hristos, ca să ne dereptăm pre credinţa lu Iisus Hristos, nu de lucrul legiei.Derept aceaia, pentru lucrul legiei - nici un trup derept." Şi iară kă Galatî, : "Nu leapăd bunătatea lu Dumnezeu; e să amu a legiei {e} dereptatea, amu Hristos în har au murit." Şi iară: "Pentru aceaia Scriptura [p:întru] [a:întîi] [v:se-au văzut] , că Dumnezeu den credinţe dereptează păgînii." Şi iară la Galateani: "Hristos ne-au scumpărat den blăstemul legiei, {care} fu pentru noi (scrisă amu iaste: " Blăstemat să fie tot {CoresiTilcul 45v} ce pre lemn spînzură)." Şi iară: "Cîţi de lucrul legiei sînt, supt blăstem sînt." A treia oara: ce sînt rîurele carele vor cură den zgăul crezuţilor?- Iaste credinţa dereaptă şi darurele Duhului Sfînt şi mila lu Dumnezeu, iertăciunea păcatelor.Că cine va cunoaşte pre Iisus Hristos şi va creade în el, nu poate tăcea, ce va spune tuturora, ca şi alţii să cunoască dereptatea lui Hristos.Aşa şi apostolii, deaca luară Duhul Sfînt, curseră rîuri den ei, că ieşiră în toată lumea şi propoveduiră evanghelia tutindinilea.Caută şi ceteaşte în ce făcu sfînt Pătru, şi în şi în, - şi alţi apostoli.A patra oara: vedem aicea ce grăiesc jidovii de Iisus Hristos.Mulţi ziccă [a:adevărit] [v:iaste] proroc, alţii zic că e Hristos; unii zic: "Au den Galilei va veni Hristos?" Vezi că în multe chipure grăiesc depre Hristos.Aşa şi acmu, fraţii miei, în multe chipure grăiesc depre învăţătura dereaptă şi leagea ce-au tocmit creştinilor Domn {CoresiTilcul 46r} Iisus Hristos,carea noi [a:curat] [v:povestuim] voao.Unii, carei sînt de la Dumnezeu, ascultă şi ziccă [v:grăim] [a:derept] ; iară alţii, pre carei Dumnezeu încă n-au luminat, ei zic că sîntem prilăstitori, opăcitori şi proroci mincinoşi, derepce grăim cuvintele lu Iisus Hristos.A cincea oara: "Nimea nu puse mînile pre el." De aicea învăţăm cum în ce chip nu puse pre Hristos nimea mîna, derepce că nu era venit ceasul lui.Aşa şi noi, să nu ne teamem cînd îmblăm cu dereptate în slujba noastră, că nimea nu poate strica noao nemica fără ştirea şi fără voia lu Dumnezeu.A şasea oara, nu e sfeat în aleanul lu Dumnezeu, nici întru aleanul crezuţilor: amu cu sfeatul lor fariseii nu putură face nemica.A şaptea oara: măreţii ceştii lumi uraşte Dumnezeu; aşa zic aicea fariseii: "Cine den mai-mari au crezut în Iisus Hristos, sau den farisei?" Derept aceaia, nu vă mirareţi, fraţii miei, şi acmu deaca patriarhul şi vlădicii, {CoresiTilcul 46v} egumenii, călugării, popii nu spun cuvîntul lu Dumnezeu derept măria ceştii lumi,ce mai [a:tare] [v:ţin] tocmealele oamenilor decît a lu Hristos.Ce noi propoveduim că în toată vreamea ei au fost aleaneşi şi vrăjmaşi dereptăţiei, ca şi în zilele prorocilor şi cînd îmbla Iisus Hristos pre ceastă lume, cum iaste scris în evanghelia de astăzi.Acmu încă vedeţi că popii, derept venitul lor, ce lucru fac pre noi.A opta oara: "Acest nărod ce nu ştiu leagea blăstemaţi sînt." De aicea, fraţii miei, învăţaţi cum pururea să veniţi la poveaste derept învăţătura.Că pînă acmu socotiţi ce-aţi învăţat: mai nemică, că nu ştiţi nemica, derepce că n-aţi înţeles, că popii au boscorodit în besearecă.Aşa zice Sfînta Scriptură că sînteţi blăstemaţi şi procleţi unde leagea lu Dumnezeu nu ştiţi.Învăţaţi, derept aceaia, fraţii miei!A noua oara: nimea să nu judece alţii, pre nimea, pînă nu va căuta bine {CoresiTilcul 47r} vinovatu e au ba.Voi încă căutaţi învăţătura noastră bine e au ba, ce e den Scriptură Sfîntă.Cum iaste scris la Ioan, : "Căutaţi şi ispitiţi Scriptura!" Şi la Matei, : "Zise Domnul: " Luaţi aminte de proroci mincinoşi ce vor veni cătră voi în veşminte de oaie: denlăuntru sînt lupi răpitori; de rodul lor cunoaşte-veţi ei." Şi al Ioan, în: "Prea iubiţii, nu toate duhurele să creadeţi, ce ispitiţi duhurele: oare de la Dumnezeu sînt?Că mulţi mincinoşi proroci ieşiră în lume." Şi la Timotei: ,Acelora învaţă şi roagă aceaia învăţătură şi îndemnătură să neştine aimintrea învaţă şi nu rămîne lîngă cuvîntul Domnului nostru lu Iisus Hristos şi lîngă aceaia învăţătură.De aceaia dumnezeie delungă-te de aceaia." Şi iară la Soluneani, 273: "Noi îndemnăm voi, fraţi dragi, îndemnaţi ceia necrezuţii, mîngîiaţi ceia micii, purtaţi slabii, fiţi cu lungă răbdare cătră toţi.Păziţi-vă să nu cumva daţi rău derep {CoresiTilcul 47v} t rău, ce pururea să goniţi binele unul cătră alalt şi cătră toţi;şi în toată vreamea [a:veaseli] , nu încetaţi [v:rugîndu-vă] ." Nu ziceţi ce zic unii: "Au nu ştiţi ce-am pomenit?Aceaia nu văm lăsa pînă la moarte.În ce-au vis noao părinţii noştri şi moşii-ne şi strămoşii, noi nu văm lăsa." Ce aimintrea grăiaşte Scriptura.Sfînt proroc David zice întru sfînta carte care-au scris cu Duhul Sfînt, psalom : "Să se scoale şi să spuie ea feţilor săi să puie spre Dumnezeu nădăjduirea sa şi să nu uite lucrul lu Dumnezeu şi porîncitele lui să socotească, să nu fie ca părinţii lor." Şi iară proroc Zaharia grăiaşte: Nu fiţi ca părinţii voştri!" Dară ce trebuiaşte să facem ca să nu ne prilăstească nimea pre noi?Iaste să meargem acolo unde spun noao sfînta evanghelie, sfînt cuvîntul lu Dumnezeu.Aşa Domnul Dumnezeu că ne va lumina cum după ceastă lume noi văm întra în <îm>părăţia lu {CoresiTilcul 48r} Dumnezeu, - carea dă noao, Doamne!Amin!,Zise Domnul ucenicilor lui: " Toţi amu ce mă mărturisesc naintea oamenilor mărturisi-voiu el şi eu înaintea Tatălui mieu ce e în ceriure.Iară cine se va lepăda de mine naintea oamenilor, lepăda-mă-voiu de el şi eu naintea Tatălui mieu ce e în ceriure.Cine [v:iubeaşte] tatăl sau muma mai [a:vîrtos] de mine, nu e mie destoinic;cine [v:iubeaşte] feciorul sau fata mai [a:vîrtos] de mine, nu e mie destoinic.Atunce răspunse Pătru, zise lui: " Adecă noi lăsat-am tot şi pre urma ta meargem; ce va amu fi noao?Iisus zise lor: " Adevăr grăiesc voao că voi, - mergători pre urmă-mi -, într-altă fire, cînd va şădea Fiiul Omenesc spre scaunul slaveei lui, şădea-veţi şi voi spre doaosprăzeace scaune, şădea-veţi a judeca doaosprăzeace rude {CoresiTilcul 48v} ale izraililor.Şi toţi cei ce vor lăsa casele-ş sau fraţii, sau surorile, sau tatăl, sau muma, sau muiarea, sau feciorii, sau satele derept numele mieu, cu o sută de ori va priimi şi viiaţa de veac dobîndi-va.Mulţi vor fi întîii, şi apoii- întîii." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie ,Zise Domnul ucenicilor săi: " Toţi amu ce mă mărturisesc înaintea oamenilor mărturisi-voiu el şi eu înaintea Tatălui mieu ce e în ceriure." Fraţii miei, în ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: Întîia oara - ce plată vor avea oameniicarei [v:vor mărturisi] [a:derept] pre Iisus Hristosşi vor adevăra înaintea oamenilor depre Hristos şi depre cinstea lui ?şi iară cine se va lepăda de Hristos şi va tăgădui înaintea oamenilor sau derept cinstea, sau derept venitul, sau derept frica pagubei {CoresiTilcul 49r} sau a morţiei, ce plată va avea?Plata celora carei mărturisesc depre Hristos aceasta iaste, cum zice el: pre aceia va cunoaşte şi el, pre feciori prea iubiţi şi pre crezuţii săi înaintea Tatălui Dumnezeu şi înaintea a toată lumea şi-i va cinsti cu împărăţia lui.Iară plata acelora carei se vor lepăda de el şi cărora va fi ruşine a-l adevăra ş-a-l mărturisi în ceastă lume, nici Iisus Hristos nu va cunoaşte pre ei, nici-i va cinsti, ce vor fi ruşinaţi şi păgubiţi întru moartea de veac.Întrebare:cine [v:mărturiseaşte] [a:derept] depre Hristos?- Răspuns:acela [v:mărturiseaşte] [a:derept] , cine adevărează, întîia oara, cum Iisus Hristos iaste fiiul lu Dumnezeu, care lucru nici turcii, nici jidovii nu mărturisesc.Cum iaste scris la Matei, : "Şi iată glas den ceriu grăi: " Acesta iaste fiiul mieu iubit, derept el bine-vruiu."; şi iară la Matei, : "Şi iată glas den muor grăi: " Acesta iaste fiiul mieu prea iubitul, derept el bine-vrui; acela {CoresiTilcul 49v} ascultaţi; şi la Marco, 2: ,Pocăiţi-vă şi creadeţi întru evanghelie"; şi iară: "Acesta iaste fiiul meu iubitul, acesta ascultaţi." Adoara, cum Iisus Hristos el singur însuş {e} mîngîitoriul nostru, rugătoriul înaintea Tatălui sfînt şi împăcătoriul între oameni şi între Dumnezeu, cum iaste scris la Ioan, în Poslanie, şi iară la Timotei, 282. Cum Iisus Hristos el singur să fie rugătoriul derept noi la Tatăl, aceia nu cred carei se roagă sfinţilor morţi, lu sfînt Pătru şi lu sfînt Pavel, sau sfîntului Nicolae sau Sfintei Mariei; că numai unul Iisus Hristos iaste îmblătoriul derept noi şi rugătoriul, nimea altul, nici în ceri, nici pre pămînt; că sfinţii morţi nu aud rugăciunea noastră.Caută în Glavizne.A treia oara, cum Iisus Hristos iastre ispăsitoriul nostru (la Luca, 5 şi la Ioan, 11) - aceasta nu cred carei zic cum că poate omul afla ispăsenie sufletului şi {CoresiTilcul 50r} iertăciune păcatelor pren faptele lor sau cu călugăria, sau cu postul sau cu alte lucrure vare ce-au tocmit sau au scornit oamenii, şiaceştea toţi [v:nu mărturisesc] [a:derept] pre Hristos.A patra oara, cum Iisus Hristos iaste cale la împărăţia ceriului (cum iaste scris la Ioan, 47) - aceasta nu mărturisesc carei zic că Sfînta Maria iaste cale şi pentru ea pot veni la împărăţia ceriului, sau pentru alt lucru.A cincea oara, cum Iisus Hristos iaste învăţătoriul nostru el singur (la Matei, 93) - aceasta nu mărturisesc carei mai cred pravilelor şi ce-au scris oteţii după apostoli.A şasea oara, cum Iisus Hristos iaste înviere şi viiaţa (la Ioan, 39) - carei mărturisesc aşa înaintea oamenilor şi adevărează, pre aceia va cinsti şi Iisus Hristos înaintea Tatălui Dumnezeu.Învăţăm de aicea, unde grăiaşte Iisus Hristos cum n- au venit să arunce pace pre pămînt, ce spată; cum pacea lu Hristos Iisus nu iaste {CoresiTilcul 50v} de ceastă lume, nici au venit cum carei cred în el şi [v:mărturisesc] [a:derept] pre elsă aibă pace în ceastă lume şi cinste multă şi odihnă şi dulceaţă sau plată multă trupului, - ce, cum zice, spată şi răzmiriţe multe, dosadă şi ucidere de oameni necredincioşi.Pace vor avea, sufletească, cu Tatăl Dumnezeu, că pre creştini au împăcat Iisus Hristos cu tatăl, cum pre noi nu se mînie de acmu înainte, ce prentru moartea lu Iisus Hristos sînt ştearse păcatele noastre.Nu ne teamem nici de dracul, nici de moartea de veac.Aceasta pace cum să arunce şi să tocmească au venit Hristos, cum iaste scris la Ioan, : "Pacea mea las voao, pacea mea dau voao; nu cum dă ceastă lume eu dau voao.În Dumnezeu că văm avea pace, ce în ceastă lume răzmiriţe şi multă dosadă, - cum însuş Iisus Hristos şi prorocii şi apostolii şi mîcenicii n-au avut mai nici o pace în ceastă lume.Iani caută şi bine soco {CoresiTilcul 51r} teaşte în ceastă vreame pre oameni de besearecă şi să ştii: deaca vor îmbla întru urma lu Hristos, adevăr, multe răzmiriţe vor avea pentru numele lu Iisus Hristos şi pentru evanghelie; adeăvăr, ceastă lume nu va cinsti pre ei.Caută pre patriarşi şi pre vlădici şi pre mitropoliţi şi pre episcopi şi pre călugări şi pre popi, cum ei sînt şi domni, şi sfeatnici domnilor, căce că tac şi [v:nu mărturisesc] [a:derept] pre Hristos, ce grăiesc după voia oamenilor, să fie în cinste înaintea lor.Cecarei [v:propoveduim] [a:derept] , pacea noastră iaste în ceastă lume, cum iaste scris la Matei, : ,Ferecaţi goniţii pentru dereptatea, că acelora iaste împărăţia ceriului.Ferecaţi sînteţi cînd împuta-vor voao şi goni-vor pre voi şi zice-vor toate reale cuvinte pre voi, - mînt pentru mine.Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plată voastră multă e în ceriure." Şi în : "Şi cine nu ia crucea lui şi după mine să meargă, nu e mie destoinic." Şi iară la Matei, 36: {CoresiTilcul 51v} ,Iată eu tremeţ voi ca oile în mijloc de lupi.Fiţi amu mîndri ca şerpii şi întregi ca porumbii.Feriţi-vă de oameni, că vor da pre voi în sfeat şi în săboară şi vor bate pre voi".Şi iară la Matei, 37: "Nu vă teamereţi de ceia ce ucig trupul, - sufletul nu-l pot ucide; [v:teameţi-vă] mai [a:vîrtos] de celace poate sufletul şi trupul piiarde întru adînc." Şi la Ioan, 52: "E să lumea voi va urî, ştiţi că mine mainte de voi au urît"; şi în : "Că vine ceasul ca toţi cine v-au ucis pare-le-se {că} slujbă aduc lu Dumnezeu"; şi în : "Adevăr, adevăr grăiesc voao că plînge-veţi şi suspina-veţi voi şi lumea bucura-se-va, e voi în grije fi-veţi; ce grija voastră întru bucurie fi-va." Şi la Matei, : "Toţi amu ce mă mărturisesc înaintea oamenilor mărturisi-voiu el şi eu înaintea Tatălui mieu ce a în ceriure; iară cine se va lepăda de mine înaintea oamenilor, lepăda- mă-voiu de el şi eu înaintea Tatălui mieu ce e în ceriure." Şi la Luca, 110: {CoresiTilcul 52r} ,Derepce întru lemn vearde aceasta fac, întru uscate ce va fi?" Şi la Timotei, : "Fătul mieu Timotei, cuvînt cu credinţă, s-am muri cu el, cu el iară văm învia.Să noi răbdăm cu el, cu el văm şi împărăţi.Să ne văm lepăda de el, lepăda-se-va şi el de noi." Şi la Deania: "Că cu multă scîrbă şi dosadă cade-ne-se noao a întra în <îm>părăţia lu Dumnezeu." Şi iară la Timotei, 296: ,Toţicarei vor vrea [v:a viia] [a:creştineaşte] în Iisus Hristos, dosădiţi vor fi." Şi iară la Timotei, : "Fătul mieu Timotei, tu rabdă ca bun viteaz lu Iisus Hristos; nimea ce {e} voinic nu se va mesteca în negoţul vieţiei, ce caută cum mai-marelui să placă.Să va muncă cineva priimeaşte, nu va fi cununat numai după leage să se lupte şi să învîngă." Şi iară la Timotei, : "Bună oaste oştit-am şi cursura am curs, credinţa am ferit.Derept aceaia iaste mie tocmită cununa dereptăţiei, carea va da mie Domnul în aceaia zi, - cine iaste ju {CoresiTilcul 52v} deţ derept; nu numai mie, ce şi tuturora carei iubesc sfinţitura sau venitul lui." Caută depre pacea noastră unde zice: "Venit-am să împarţ şi să sfădesc omul cu tatăl său, fata cu mumă-sa şi nevasta spre soacra ei"; aceaia caută la Luca, şi la Miheia proroc,.Aceaia va să zică Hristos, cum că se vor despărţi şi se vor sfădi oamenii pentru evanghelia, pentru cuvîntul lu Dumnezeu, că unii vor ţinea leagea tocmită de la Hristos, care-au învăţat apostolii în toată lumea, iară unii vor ţinea leage tocmită de la oameni după vremile lu Hristos şi ale apostolilor.Aceaia e sfada, cum să facă Hristos derept aceaia au venit.Ferecaţi carei ascultă cuvîntul lu Dumnezeu şi-l fac, cum iaste scris la Luca, 58. Derept aceaia, nu te sfădi, creştine, pentru tocmealele şi pravilele tocmite de oameni, cu carele nu putem cinsti pre Dumnezeu, ce sînt lucru deşert şi de nemica; cum iaste scris la Matei, 60: "Întru nemică mă cinstiră." Învaţă {CoresiTilcul 53r} învăţătură, învăţăturile omeneşti; ce derept cuvîntul şi derept leagea lu Hristos fii gata şi a muri, şi veri avea viiaţa de veac.Amin!" În vreamea aceaia îmbla Iisus pre marea Galileiului, văzu doi fraţi: Simon, ce se chema Pătru, şi Andrei, fratele lui, aruncînd mreaja în mare (era amu păscari).Şi zise lor: " Păsaţi după mine şi face-voiu pre voi vînători de oameni.Ei amu lăsară mreaja, după el mearseră.Şi trecu de aciia, văzu alţi doi fraţi: Iacov a lu Zevedeiu şi Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeiu, tatăl lor, legînd mreaja lor, şi chemă ei.Ei amu lăsară corabia şi tatăl lor, după el mearseră.Şi îmbla toată Galileea, învăţa în gloatele lor şi propoveduiia evanghelia împărăţiei şi vindeca toate neputinţele şi toate boalele întru oameni." {CoresiTilcul 53v} Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, den ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: Întîia oara, ce feali de oameni au chemat Iisus Hristos să meargă după el?- Chemat-au neşte păscari, oameni proşti şi săraci,cu carei [v:au arătat] putearea dumnezeiască şi mai [a:tare] , că se-au mirat toată lumea pentru lucrul ce-au făcut ş-au isprăvit pentru aceşti apostoli Hristos.Cum iaste scris la Deanie: "Deaca fariseii şi popii văzură hrăboria grăitului lu Pătru şi a lu Ioan, mirară-se, unde era ei proşti şi necărtulari." Caută cum grăiaşte sfînt Pavel: "Cum ce era nebunia, ales-au Dumnezeu ca să ne buneaze mîndria ceştii lumi." Derept aceaia, învaţă de aicea şi tu, creştine, cum leage şi dereptate acmu încă nu aştepta de la oameni mari, cum sînt patriarşii şi papii, mitropoliţii, arhiepiscopii; că în toată vreamea ei au fost {CoresiTilcul 54r} mai aleaneşi şi mai vrăjmaşi dereptăţiei, carei au şezut la scaun, cum în vreamea prorocilor şi în vreamea cînd îmbla Iisus Hristos în lume fariseii şi episcopii mai mari era popilor, era vrăjmaşi dereptăţiei.Acmu încă, deaca vor grăi în aleanul cuvintelor apostolilor, să-i ţinem cu anatema.Cum au scris Pavel apostol: "Nu căuta nici pre veşminte, nici pre obraz, nici locul, nici barba mare, căruntă {a} cuiva, ce caută ce grăiaşte.Să iaste den cuvîntul lu Dumnezeu, ia-l sus, d-au e tînăr, au e bătrîn, numai să grăiască cuvîntul lu Iisus Hristos fără adausul tocmealelor omeneşti, - ferecat veri fi." Adoara, iaste să înţeleagem la ce lucru au chemat pre aceşti ucenici deregători să fie.Aşa zice: "Veniţi după mine, face-voiu pre voi vînători de oameni." Pre slujbă mare au chemat pre ei şi pre muncă, cum să se trudească întru cuvîntul lu Dumnezeu învăţătura propoveadaniei şi poveastea împărăţiei {CoresiTilcul 54v} ceriului.Nu zice " vînători de aur sau de argint sau de vreo domnie, ce " de oameni, că mreaja iaste cuvîntul lu Dumnezeu, păscarii sînt popii carei derept propoveduiesc, că prind pre oameni cu cuvîntul lu Dumnezeu şi " descuiem lor împărăţia ceriului, cum iaste scris la Matei,.Învaţă-te aicea cum carei sînt popi derepţi şi episcopi, aceia propoveduiască, că aşa porînci şi lăsă Iisus Hristos apostolilor, cum iaste scris la Matei, şi la Marco, 71. A treia oara: cînd au chemat Hristos pre apostoli?- Chematu-i-au cînd începu el a propovedui începutul poveasteei a lui, cum să se înveaţe bine mainte cuvîntul lui, apoi să meargă în lume.Unde învăţăm şi noi cum mainte să ne învăţăm bine carte şi cuvîntul lu Dumnezeu, apoi să ne popim.Că un lucru rău şi păcat mare fac aceia carei popesc pre neşte coconi sau alţi carei nu înţeleg cartea şi cuvîntul lu Dumnezeu, carei nu {CoresiTilcul 55r} sînt destoinici.Iani caută ce zice sfînt Pavel apostol depre popi, la Timotei, 297 şi aiurea.A patra oara : ce făcură apostolii deaca auziră chemătura lu Hristos?- Aşa zice evanghelist: lăsară acii mrejile lor şi corabia şi pre tatăl lor şi mearseră după el.Aşa iaste lucrul credinţeei: nu socoteaşte lucrul ceştii lumi, ce purceade pre porînca şi pre zisul lu Dumnezeu.Aşa aceşti apostoli, deaca chemă Iisus pre ei, aşa şi purceaseră.Nu ziseră: "Mearge-văm mainte acasă, de să lăsăm casele cu seamă bună", cum zice lu Iisus cel om (la Luca, 49): ,Doamne, lasă mine mainte să mă duc să îngrop pre tată- mieu", - ce aciiş toate lăsară înapoi.Nici ziseră: "Pînă unde veri să mergem cu tine?", sau: "Ce veri da noao?ce văm bea sau ce văm mînca?cu ce ne văm îmbrăca?" Aşa şi noi, deaca înţeleagem ce e bine, aşa să purceadem pre acea cale şi pre rîndul lu Dumnezeu.El {CoresiTilcul 55v} grijaşte de noi; caută în Glavizne, 18: "Dumnezeu hrăneaşte bine pre ceia carei îmblă cu dereptate în rîndul şi în slujba lor." Derepce lăsară toate şi mearseră după Hristos?- Derepce zise lor Hristos, că să n-au vrut Hristos chema pre ei, ei au vrut rămînea întru aceaia ce-au fost, c-au vrut vîna.Învaţă-te aicea, pînă nu te vor chema la un lucru, au pre popie, sau pre alt lucru, fii în pace, păzeaşte-ţi casa şi fămeaia.Aşa apostolii încă n-au vrut părăsi casa şi fămeaia de mintea lor, ce pentru chemătura lu Hristos.Nu fac, derept aceaia, bine ca apostolii carei lasă muierile şi feciorii şi merg de se călugăresc, că frîng jurămîntul dentîiu.Învaţă-te şi aceaia: n-au lăsat apostolii muierile şi feciorii şi casa să nu fie iară turnaţi la fămeaie şi la case.Caută cum iaste scris la Matei, 26: "Vine Iisus în casa lu Pătru, văzu soacra lui zăcînd." Pătru are şi după aceasta {CoresiTilcul 56r} casă, dară au lăsat pînă la o vreame, şi cînd au trebuit lui ş-au putut, iară se-au turnat la casă.Aşa caută şi la Matei, 30, cum au avut şi el casă, cum iaste scris: Hristos cheamă pre el de la vamă, şi zice evanghelist cum au lăsat toate ş-au mers după chemătura lu Iisus; iară după aceaia găti şi făcu un uspăţ mare în casa sa lu Iisus, unde se adunară vameşii şi păcătoşii.Caută Pavel ce zice: cum Chifa, ce iaste Pătru, şi fraţii Domnului şi alalţi apostoli au purtat cu ei muierile.Caută şi la Deanie, 44. Noi încă, fraţii miei, să trebuire a părăsi fămeaia pînă la o vreame, [v:să facem] mai [a:vîrtos] pentru lucrulşi pentru slujba lu Dumnezeu.Şi iară, deaca văm putea să ne turnăm iară la fămeaie, cu ei depreună să cearem împărăţia lu Dumnezeu.Amin!{CoresiTilcul 56v} ,Zise Domnul: " Lumina trupului iaste ochiul.Să amu fure ochiul tău prost, tot trupul tău luminat va fi; să ochiul tău hitlean fure, tot trupul întunecat va fi.Să amu lumina ce e întru tine întunecată iaste, aciia untunearecul cu cîtu e!Nimea nu poate a d(oi) domni sluji: sau amu unul va iubi iară altul va urî, şi amu unul va ţinea iară altul a nu-l socoti va înceape; nu puteţi lu Dumnezeu sluji şi lu Mamon.Derept aceaia grăiesc voao: nu vă grijireţi sufletului vostru, ce veţi mînca sau ce veţi bea, nece trupului vostru, în ce vă veţi îmbrăca; au nu nece sufletul mai bunu e de hrană şi trupul de veşminte?Căutaţi spre paserile ceriului, că nu seamănă, nece seaceră, nece adună la jitniţe, şi Tatăl vostru den ceri hrăneaşte iale.Nu seţi voi mai buni de iale?Cine de voi, grijind, şi poate adauge {CoresiTilcul 57r} în vîrsta trupului lui un cot?Şi de veşminte ce vă cîştigaţi?Socotiţi crinul cîmpului cum creaşte, neustenindu-se, nece toarce.Grăiesc voao că nece Solomon, întru toată slava lui, {nu s-a} îmbrăcat ca unul de acealea.E să fînul cîmpului, astăzi fiind e demîneaţă în cuptori aruncă, Dumnezeu aşa-l îmbracă, -cu cît mai [a:vîrtos] voao, puţină-credinţă ?Nu vă cîştigareţi amu grăind: " Ce vrem mînca sau ce vrem bea sau în ce ne văm îmbrăca?Toate amu acealea limbile cer; ştie Tatăl vostru den ceriu că trebuiaşte-vă acealea.Ceareţi mainte împărăţia lu Dumnezeu şi dereptatea lui, şi acealea toate se vor adauge voao." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, mainte aceştii evanghelii era Domnul dojenit cum să adunăm şi să strîngem comoara noastră în ceriu, cum să nu avăm inemă lipită la {CoresiTilcul 57v} comoara peritoare aicea pre pămînt.Aşa acmu învaţă-ne Hristos zicînd: "Căutaţi cum mintea voastră să nu lăsaţi, nici să băgaţi pre lucrure trecătoare şi de cestui pămînt." Că mintea voastră în toate lucrurele iaste cum iaste ochiul trupului lumină; şi cum ochiul deaca-l veri strica şi veri orbi, tot trupul tău va pipăi în untunearec.Aşijderea şi mintea ta deaca veri da pre strîngerea comoarăi, lumina vieţiei nu veri putea cîştiga şi veri îmbla întru untunearecul morţiei.Adoara, acest lucru adevărează zicînd cum nu putem a doi domni sluji.A treia oara, învaţă să nu grijim de viiaţa noastră, ce văm mînca şi ce văm bea, nece de trupul nostru, în ce ne văm îmbrăca, căce că e un lucru deşert; ce să cearem mainte împărăţia lu Dumnezeu şi dereptatea lui, şi acealea toate adauge-se-vor noao.Învăţătura dentîi Învaţă pre noi Hristos cum {în} ceastă lume să nu ne batem a strînge comoară, {CoresiTilcul 58r} căce că ne ia şi pradă inima şi sufletul nostru şi, grijind, întunecază inema şi mintea noastră şi nu văm putea nici înţeleage, nici a ceare lucrurile dumnezeieşti, ce zioa şi noaptea iaste să slujim avuţiei, marhăi şi comoarăi, cu strîngere şi cu ţineare.Acest lucru adevărează Hristos (Matei, 69) zicînd: "Ce foloseaşte omului de va dobîndi toată lumea, iară sufletu-ş va piiarde?" Şi zice (Matei, 79): "Pentru aceaia, adevăr zic voao că bogatului e greu a întra în <îm>părăţia ce riului." Şi Pavel la Timotei, 287, zice: "Carei vor să se îmbogăţească, cad în ispită şi în laţure şi în multe pohtiri reale şi nebune, ceaia ce cufundă oamenii în piiardere şi perire.Aşa şi în Pritcea lu Solomon, 11: "Bogătăţile nu folosesc în zioa mîniei." Caută şi pilda bogatului (Luca, 83): şi aicea Hristos zice cum nimea nu poate sluji şi lu Dumnezeu, şi lu Mamon, ce iaste să slujască numai {CoresiTilcul 58v} unuia.Că Mamon să ştii ce e: iaste, în limba sirianilor, Mamon ca cînd am zice noi: marhă, avuţie sau bogăţie, sau comoară, au de aur, au de argint, au de pîine, au oare ce {fealiu} de avuţie ce tu ţii strîns de-supra de cîtu-ţi trebuiaşte ţie den zi în zi, cu care fără paguba ta ai putea ajuta vecinul tău.Caută, creştine, să fii slugă lu Dumnezeu, să nu fure Mamon inema şi sufletul tău, şi să nu fie inema ta mărăcini (Matei, 51).A doua învăţătură Hristos, unde zice să nu grijim de sufletul nostru, înţeleage el şi tîlcuiaşte însuş de viiaţa noastră, căce că sîntem vii pînă sufletul iaste în trup, şi vieţiei noastre loc iaste inema.Că trebuiaşte să grijim de sufletul nostru, să păzim el şi să-l ţinem lu Dumnezeu.Ce zice să nu grijim de bucate şi de beare şi trupului de {CoresiTilcul 59r} veşminte, care lucru adevărează cu aceastea lucrure: [p:] [a:Dentîi] , [v:zice] ce lucru mai mare deac-au dat Dumnezeu, cumu e viiaţa voastră şi trupul vostru,mai [a:lesne] poate [v:da] cel lucru mitutel, cum iaste bucatele şi bearea şi îmbrăcăminte.Adoara, aduce pilda a pasărilor ceriului, ce sînt un lucru mitutel, şi Dumnezeu hrăneaşte pre iale fără lucrul lor.Aşa şi crinul cîmpului, cîtu e frumos, el veştejaşte şi miroseaşte, ce a doua zi bagă-l în cuptori să-l arză.Dară cu cîtu e mai tare pre viiaţa şi pre hrana noastră, carei sîntem pre obrazul lui făcuţi şi mai scumpi decît pasările înaintea lu Dumnezeu?A treia oara, arată-ne cum că nebunie facem cînd grijim aşa fără seamă, căce că cu toată grija noastră nu putem adauge să fim mai înalţi decît crescutul nostru {cu} un cot.Şi nu gîndi, creştine, cum că contineaşte să n-avăm nici o grije şi cum să nu {CoresiTilcul 59v} lucrăm, că nimea nu poate fi fără grije.Şi Pavel apostol, la Efeseomî, zice cum să lucrăm cu mîinile noastre ce e lucru bun, cum să putem împărţi celora ce n-au.Şi aiurea porînceaşte cum cu toată grija să păzim lucrurile noastre; ce contineaşte Hristos grija ce iaste den necredinţă, cîndu ne teamem că văm muri de foame deaca nu văm griji şi a bate şi a strînge marhă, avuţie, zioa şi noaptea.De acea grije fereaşte-te, creştine, căce nu putem sluji şi lu Dumnezeu şi lu Mamon, derept aceaia că Dumnezeu zice să miluim pre mişei, iară Mamon zice: "ba ţine avuţia ţie".Dumnezeu zice: "adună ţie comoară în ceri", iară Mamon zice: "pre pămînt".Dumnezeu zice să nădăjduim şi să creadem numai lui, iară Mamon zice: "în bogăţia ta".Dumnezeu tocmeaşte întru inema omului pace şi veselie, iară Mamon cîştigă grije şi bănatul.Dumnezeu duce pre om la {CoresiTilcul 60r} ispăsenie, iară Mamon la laţul Satanei.Cînd slujesc oameniilu Mamon?- Atunce cînd pun inema pre avuţie şi pre bogăţie, pre comoară sau pre bani carei au pus usebi.Nu cutează {a} pune mîna să-i clătească,ce [v:ţin] [a:tare] şi să nu cheltuiască;au mare nădeajde în iale în toată viiaţa, mai [a:tare] mare întru neaveare şi nevoie, zioa şi noaptea a gîndi cum să mulţească şi bine să păzească.Dară creştinii pot ţinea banii şi marha, au ba?- Ba pot, că altă {e a} ţinea marha, altă iară a sluji marhăi.C-au avut bogăţie şi marhă mulţi sfinţi, ce inema lor n-au pus pre ea, cum au fost Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Iov bogatul, David şi alţii mulţi.Că e păcat a sluji avuţiei, a orbi pentru dragostea ei şi pre mişeii a uita.Dară cînd putem noi, creştinii, a viia bine cu avuţia {CoresiTilcul 60v} şi nu {a-i} sluji ?- Cînd îndrăznim a apuca şi cu ea mişeii întru neaveare a-i ajuta, părinţii, feciorii, priiatnicii, văduole şi săracii, flămînzii, golii şi beteagii şi toţi nevolnicii.Aşa fă şi tu, creştine!A treia învăţătură Învaţă pre noi, creştinii, Hristos aicea şi ne dă sfeat unde nu putem fi fără grija vieţiei, mîncăriei şi altor ticale, cum de ce trebuiaşte noao a cîştiga, ca şi cînd ară zice: ,Nu voiu să aveţi nici o grije, ce cîştigaţi şi ceareţi nu cealea ce cer păgînii, ce căutaţi împărăţia lu Dumnezeu, pre carea seţi chemaţi; că carei cer mainte aceaia împărăţie, alalte toate adaugu-se lui." Ce iaste a ceare împărăţia lu Dumnezeu?- Iaste a ruga pre Dumnezeu cum să ne ducă la credinţa dereaptă, să cu {CoresiTilcul 61r} noaştem pre el şi pre voia lui cum iaste cătră noi, şi să ne dea frica dumnezeiască şi dragoste într-înimile noastre, pre mila Duhului Sfînt să ne ţie el pînă la ieşitul sufletului nostru.Dară ce iaste a ceare dereptatea lui?- Iaste cîndu ne arătăm cu poamele şi cu plodul credinţeei, cu multe lucrure bune, cîntînd, rugînd, propoveduind, lăudînd şi slăvind pre Dumnezeu.După aceaia, dragoste, milostenie, mila cu drag să facem vecinilor noştri.Mai apoi, viiaţa noastră să fie fără prepus, să nu ne poată nimea certa depre rîndul răotăţiei.Cum să nu auzim evanghelia numai cu urechile, ce să arătăm creştinătatea noastră cu lucrure bune, cumu ne învaţă Hristos (la Matei, 11 capete): "Aşa să lumineaze inema voastră {CoresiTilcul 61v} înaintea oamenilor, ca să vază lucrurile voastre ceale bune şi să proslăvească Tatăl vostru ce iaste în ceriure." Cine ceare aceastea toate mainte, făgăduiaşte Dumnezeu aceluia cum în lume nu va avea nici o meseretate,ce [v:va avea] [p:] [a:destul] a beaşi a mînca şi cu ce se va îmbrăca: adauge-se-vor toate, zice Hristos.Şi să n-ară putea fi aimintrea, pasările ceriului sau îngerul ară trebui să aducă aceluia bucate, decît să moară de foame, cum au adus corbii bucate lu Ilie proroc (în a treia carte (O(t) Cr(s)tvie), 17 capete; aşijderea şi la : îngerul aduse azimă), - că pre nimea nici dinioară n- au părăsit Dumnezeu cine-au aruncat nădeajdea întru el.Depre acest lucru poţi vedea în evanghelie (Văskreasna), în a doua propoveadanie, că blagoslovenia Domnului va fi pre acela în toate locurile trupului şi sufletului şi va dobîndi iertăciune păcatelor şi viiaţa den vecie.Amin!{CoresiTilcul 62r} " În vreamea aceaia întră Iisus în Capernaum; apropia-se cătră el sutaşul, ruga el, grăiia : " Doamne, coconul mieu zace în casă, slab, iute-păţit.Şi grăi lui Iisus: " Eu voiu veni şi-l voiu vindeca.Şi răspunse sutaşul, zise: " Doamne, nu sînt destoinic la casa mea să mergi, ce, trecînd, zi cu cuvîntul şi se va vindeca coconul mieu.Şi amu eu om sînt supt despus, am supt mine voinici, şi grăiesc unuia să margă şi mearge, şi altuia să vie şi vine, şi robul mieu să facă aceasta şi face.Auzi Iisus şi se miră şi zise mărgătorilor după el: " Deadevăr grăiesc voao, nece în Izrail atîta credinţă nu aflai.Grăiesc voao că mulţi den răsărit şi de la apus veni- vor şi vor răposa cu Avraam şi cu Isaac şi cu Iacov întru împărăţia ceriului, e fiii împărăţiei goniţi vor fi în untunearecul de afa {CoresiTilcul 62v} ră: aciia va fi plîngere şi scrîşnirea dinţilor.Şi zise Iisus sutaşului: " Pasă, şi ca crezi fie ţie.Şi {se} vindecă coconul lui în acel ceas." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, această evanghelie cum au fost mai bine puteţi înţeleage den evanghelie ce-au scris Luca, să văm ceti; că acolo zice cum sutaşului nu i se-au părut că e destoinic să meargă el însuş la Iisus derept vîndecarea robului, fiind el păgîn şi nu jidov, ce-au tremes bătrînii evreieşti să roage derept slugă.Apoi, cînd înţelease că vine Iisus, au tremes omul înaintea lu Iisus, porîncind să nu se muncească, ce zică numai cu un cuvînt şi se va vindeca sluga lui.Avăm aceaste învăţături: Întîia, învăţăm cît de milostiv şi meserearnic iaste: nu uraşte, nici goneaşte de la sine pre nimea carei vin la el, avî {CoresiTilcul 63r} nd macară cîtă mică credinţă întru el.Să vă fi netare încă omul, elu-l întăreaşte, neci caută ce feali de omu e: jidov sau păgîn, cinstit au ruşinat, derept au păcătos, destoinic au ba, bogat au mişel, cum era şi acest sutaş.Derept aceaia zice (la Ioan): "Cine vine la mine, nu-l voiu scoate afară." Şi iară (la Matei) zice: "Veniţi la mine toţi!" Şi kă Timothei : "Dumnezeu ară vrea pre toţi a ispăsi." Aşa aicea purcease aciia şi pre chemătura jidovilor.Adoara, avăm învăţătură depre acest om sutaş ce om au fost:c-au fost feali de păgîn, fără leage şi porîncile fără obreazanie, [v:lăcuind] [a:păgîneaşte] ; ş-au fost vătah pre o sută de voinici.Ce, deaca văm socoti, fost- au om cinstit, cu dragoste mare cătră cea slugă beteagă.Fost-au şi om smerit, unde-au gîndit că nu e destoinic să se adune cuHristos, ce-au tremes alţii la el, care să zică: ,Doamne, nu sînt destoinic {CoresiTilcul 63v} cum să vii supt coperimîntul mieu sau în casa mea, ce zi numai cu un cuvînt şi se va vindeca sluga mea." A treia oara, învăţăm în cest vătah smeritura: cum era el smerit, nu om măreţ, fiind vătah pre o sută de voinici.Aşa şi noi, carei sîntem cu ceva dăruiţi de la Dumnezeu, cu mîndrie sau cu bogăţie, cu marhă, cu bani sau vare cu ce cinste în ceastă lume, pre mişei, pre săraci, pre dosădiţi să nu-i urîm, ce, cum învaţă Pavel, să ţinem pre toţi mai buni decît noi; şi cumu ne învaţă Petru apostol: ,Smeriţi-vă supt tare mîna lu Dumnezeu, cum să vă înalţe în zi de grije." Aşa şi în cîntecul sfintei Mariei Bogorodiţe (la Luca): "C-au căutat pre smeritura slujniciei sale şi pogorî putearnicii despre scaun şi înălţă plecaţii." Aşa şi tu, creştine, cunoscînd păcatele tale, smereaşte-te înaintea lu Dumnezeu, şi pren Iisus Hristos înălţa-te-va.A patra oara, învăţăm dragoste.{CoresiTilcul 64r} Vezi acest om păgîn cum iubeaşte pre slugă, ca cînd ară fi fecior lui den trup.Nu scoase pre slugă beteagă den casă, cum fac acmu mulţi carei sînt botezaţi: pînă sînt sănătos şi şi pot sluji, iubesc pre ei; ce, deaca bolnăvesc, părăsesc pre ei şi nu-i ajută cu nemică.Acest păgîn mai om bun au fost decît aceşti creştini, cărora aşa porînceaşte Pavel apostol (kă Efeseo(m): "Şi voi, domnilor, acealea faceţi cătră slugi; lăsaţi înapoi lăudarea, ştiind cum şi Domnul vostru iaste în ceriu, şi nu căutătura obrazului iaste înaintea lui." Aşijderea grăiaşte kă Kolasaemî.A cincea oara, învăţăm cum zic jidovii: "Iubeaşte limba noastră, şi beseareca aceasta zidit-au noao." Vezi că nu zic: ,c-au stricat noao beseareca", ce: "au făcut", - în carea învăţăm leagea şi porîncile lu Dumnezeu.Că numai acealea sînt beseareci şi casele lu Dumnezeu în carele spun {CoresiTilcul 64v} oamenilor derept, {în}carele [v:spun] oamenilor cuvîntul lu Dumnezeu [p:cu] [a:derept] şi iaste botezul şi cuminecătura după tocmealele lu Iisus Hristos.Iară în care besearecă nu spun cu înţeles, să se înveaţe mişelamea, aceaia nu iaste sfinţită şi tîrnosită; încă nu e beseareca lu Dumnezeu, ce iaste peştere tîlharilor, cum zice Hristos (la Matei, 83). [v:Greşesc] [a:tare] acei domnicarei strică acealea lucrure şi beseareci bune, sau venitul den carele ară putea ţinea învăţători buni.Greşesc şi aceia carei strică mănăstirile; întru o vreame au fost bune,nu ca acmu, că în iale au fost dedăscălie şi învăţături: den mănăstiri au ieşit cărtulari mari, episcopi şi popi în oraşe şi în sate.Ce acmu nu e dedăscălie în iale şi sînt oameni leaneşi, carora e urît a săpa şi a-ş hrăni fămeaia şi casa sa, şi sînt buni numai de-a cearerea milă în ţară de la mişelame.Nu strica, derept aceaia, creştine, beseareca, cum şi acest su {CoresiTilcul 65r} taş n-au stricat, ce zideaşte şi ţine un popă bun într-însă, să fie învăţătoriul creştinilor.A şasea oara, zise Hristos sutaşului: "Pasă, şi cum crezi, aşa să fie ţie." De unde învăţăm cît mare lucru iaste credinţa dereaptă, cum oare ce cearem şi creadem n-are cum să nu asculte Dumnezeu.Derept aceaia zise Hristos (la Ioan, 50 de capete): "Deaca veţi rămînea în mine şi cuvintele meale între voi vor rămînea, cît veţi vrea a ceare şi va fi voao." Şi la Marco, 51: "Şi rugînd, cît veţi ceare creadeţi că veţi lua şi vor fi voao." Şi la psalom 144: ,Aproape iaste Dumnezeu tuturora carei cheamă pre el, carei cheamă pre dereptate." Aşa zice Hristos şi sutaşului: "Pasă, şi cum crezi aşa să fie ţie"; şi fu vindecat sluga lui în acel ceas.Amin!" În vremea aceaia şi trecu Iisus în aceaia parte, în laturea Gherghesinului, şi ti {CoresiTilcul 65v} mpinară el doi drăciţi, - den mormînt ieşiră, iuţi foarte, că nu putea nimea trece pre calea aceaia.Şi iată strigară grăind: "Ce e noao şi ţie, Iisuse, fiiul Domnului?Venit-ai încoace ainte de vreame a munci noi?" Era departe de ei o turmă de porci mulţi, păştea; e dracii se ruga lui, grăiia: "Să ne goneşti, zi noao să meargem în cea turmă de porci." Şi zise lor: "Păsaţi!" Ei se duseră şi întrară în turma porcilor.Şi aciia se porni turma toată den ţărmure în mare şi se afundară într-apă.E păstorii fugiră şi mearseră în cetate, spuseră tot şi de draci.Şi iată toată cetatea ieşiră în timpinatul lu Iisus şi văzură el şi ziseră să treacă de hotarăle lor.Şi întră Iisus în corabie, trecu şi vine întru a lui cetate." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie sfîntă (iaste scris şi la Marco, 19 şi la Luca, 38), în carea zice Matei: "Cînd trecu Iisus în laturea Gherghesi {CoresiTilcul 66r} nului" (iară Marco şi Luca zic: "în partea Gadarinului", că acel ţinut aşa se cheamă de la oraş Gadara, prespre iazerul Ghenisaretului; în acel ţinut era şi oraş Gherghesa), - aşa, trecînd Iisus, deaca vine la cel cîmp, timpinară-l doi oameni drăciţi (ce la Marco şi la Luca grăiesc numai de unul, că evanghelist scrie ciuda şi putearea lu Iisus, nu numărul oamenilor} .Aceia era iuţi [a:tare] , cum nimea nu putea treace pre aceaia cale.(Marco şi Luca zic cum au lăcuit în munţi şi în groape, - că jidovii lîngă cale, pre drumure, făcea mormînture -, şi zic cum cu lanţure şi cu fiare lega pre ei, ce nu-i putea ţinea).Şi zioa şi noaptea era munciţi şi în mormînture, strigînd şi ucigîndu-se cu pietri.Acela - cum zice Marco - de departe deaca văzu pre Iisus, închină-se lui şi, strigînd cu glas mare, zise: "Ce e mie cu tine, Iisuse, fiiul lu Dumnezeu?{CoresiTilcul 66v} Înălţime, juru-te pre Dumnezeu, nu munci mine!" Căce că grăi lui Iisus: "Ieşi, duhul necurat, den om!" Întrebă Iisus: ,Ce ţi-e numele?" Şi răspunse, grăi: "Legheon mi-e numele, că mulţi sîntem." Şi rugară el mult să nu-i tremeaţă afară dentr-acel ţinut.(Luca zice: "în beznă").Iară rugară el toţi dracii să-i slobozească a întra în turma de porci, ce era ca doao mie, păscînd în aceia codri; ce slobozind lor Iisus, întrînd ei, porniră porcii în mare şi se afundară şi muriră.Aşa se-au fost tîmplat acest lucru evangheliei, den carea văm avea aceaste învăţături: Întîia oara, au fost arătat putearea şi dumnezeiia sa şi aiurea cu ciude; aşa şi aicea arătă oamenilor acestui ţinut cum el biruiaşte nu numai cu oamenii, ce şi cu dracii,carei sînt vrăjmaşi oamenilor, mai [a:tare] creştinilor.Că aicea timpinarea lu Iisus drăciţii nechemaţi, neaduşi nu iubesc pre Hristos,ce-l [v:urăsc] răuş-ară vrea să piară.Ce iaste lor a gîndi şi a veni înaintea lui?{CoresiTilcul 67r} Era dracii întraţi în oameni să piiarză pre ei şi-i ducea înaintea lu Iisus; ce vezi că se mîntuiră.Nici aceia oameni mişei n-au ştiut căuta şi aştepta de la Iisus mîntuire, ce den putearea şi voia cea bună a lu Iisus fură ajutaţi.Aşa domneaşte Hristos pre vrăjmaşii lui cum, ce apucă şi răpesc să-l piiarză, iaste lor a da pre spăsenie şi aşa cum că se tem în ce chip să poată rămînea.Învaţă, derept aceaia, creştine, a cunoaşte putearea şi mila şi dragostea lu Iisus cătră ceia carei cred bine şi nădăjduiesc în el, că nici întru un chip nu-i va uita, nici-i va părăsi.Nici întru o sărăcie şi nevoie, nici întru o ispită nu pot, - necum oamenii răi, ce nici dracii, duhure reale -, strica creştinilor fără voia şi slobozia lu Dumezeu, necum oamenilor; - ce caută în ceastă evanghelie.Deaca văzură că le iaste lor a ieşi dentru oameni, nici în porci nu putură întra pînă nu-i slobozi pre ei Hristos.Aşa caută în viiaţa sau în cartea lu Iov bogatul: ruga dracul să-l slobozea {CoresiTilcul 67v} scă Dumnezeu a piiarde marha şi toată avuţia şi feciorii, apoi şi trupul lui să bată cu boale şi beteşugure; pînă nu slobozi pre el, nu putu face lui nici o dosadă, nece o nevoie.Aşa pre sfînt Pătru nu-l putu dracul ispiti pînă nu-l slobozi Hristos pre el, cum {zice} el însuş (la Luca, 109): "Simone, Simone, iată Satana cerşu pre voi cum să vă cearnă ca grîul; ce eu mă rog derept tine, să nu scază credinţa ta." Ceteaşte la cartea lu proroc David, psalom, cum zice depre ceia carei nădăjduiesc în putearea şi într-ajutoriul lu Dumnezeu, depre acest lucru cum fără voia şi fără ştirea lu Dumnezeu nu vine nici o pagubă, nici o nevoie, nici un rău, nici o perire pre creştini.Caută în tîlcul evangheliei în (Văskresna), în a doua învăţătură.A doua învăţătură iaste depre mintea şi năravul dracului, cum lui toată iaste grija aceaia să îmble în alean lu Dumnezeu şi să facă rău creştinilor au într-înemă, au în suflet, cu minciu {CoresiTilcul 68r} nile, cu prislătitura, cu învăţătura strîmbă, sau şi într-înemă şi în trup, cum făcu acestor doi oameni, sau în marhă cu pagubă, şi într-altă avuţie, cum zice şi ne învaţă Pătru apostol, : "Fiţi treazvi şi prevegheaţi!iată că vrăjmaşul vostru, dracul, ca leul răgind îmblă încungiurînd, căutînd pre cine să înghiţă.Lui staţi în alean, tare fiind în credinţă." Ce văm grăi depre năravul dracului altă decît ce zice Hristos (Ioan,32 ): "Dracul de-nceput era vrăjmaş şi în dereptate nu stă ".Cînd grăiaşte minciuni, den a lui grăiaşte, că e el mincinos şi tatăl lui.Caută cum prilăsti pre părinţii noştri, pre Adam şi pre Eva, şi potopi nu numai pre acei doi, ce duse pre noi toţi întru atîta nevoie şi dosadă, păcate nenumărate, apoi în plata păcatelor, în moarte, cum zice Pavel apostol: "Toţi sîntem născuţi feciorii mîniei." Să n-au vrut milui pre noi Dumnezeu şi deaca n-au vrut tremeate fiiul său derept noi, c-am vrut peri {CoresiTilcul 68v} toţi prentru lucrul şi prilăstitura dracului.Întrebare: căce era dracii în mormînture?- Răspuns: Ioan Zlatoust zice aicea cum derept aceaia făcură dracii, să crează nărodul aşa cum den sufletele morţilor că se fac dracii şi încoace şi încolo îmblă la mormînturele morţilor.Că şi în vreamea noastră destulă prilăstitură fu în lume unde ziseră că vin morţii în casă şi se ivesc oamenilor, cer ajutoriu după moarte să le facă cu călugării şi cu popii sărăcuste şi alte multe minciuni.Că dracii au grăit ş-au zis că sînt sufletul acătărui om numai să prilăstească nebunii; ce Ioan Zlatoust zice (la Matei, în omilia, 29 de capete, în tîlc): "Nu poate sufletul {a se} despărţi de la trup." Întru acest ţinut buduşlui că sufletele derepţilor sînt în mîna lu Dumnezeu, iară ale păcătoşilor suflete, după {CoresiTilcul 69r} ieşit aşa şi se duc, cum şi Lazar şi cel om bogat, cumu se adevărează la Luca,.Ce şi aiurea Domnul grăiia: "Astăzi sufletul tău ceare-vor de la tine." Nu poate sufletul, deaca iase den trup, la noi aicea a veni şi a îmbla.Şi iară cu multe scripturi putem adevăra cum sufletele morţilor nu vin aicea, că şi Ştefan zice: "Ia sufletul mieu!"; şi Pavel: ,Pohtesc să mori şi să fiu cu Hristos." Iară nici întru un chip nu pot aicea lăcui.Ascultă ce zice bogatul şi ia aminte ce ceare şi nu ajunge: să ară putea sufletele oamenilor acicea lăcui, c-au vrut veni el cum pohtiia ş-au vrut învăţa pre fraţii lui de chinurele iadului.Den care loc scripturiei iaste aiavea cum, după ieşitul den trup, în loc usebi duc pre suflete, de nu sînt vreadnice a se turna, ce aşteaptă iale aceaia zi de judecare {CoresiTilcul 69v} tremurată.Aceastea toate scris-au Ioan Zlatoust.Dară, creştine, iaste minciună carei au învăţat să păzească omul mortul său după noao zile şi la doaozeci de zile şi la patruzeci şi la anul.Minciună e şi aceaia carei zic că pot folosi după moarte sufletelor, că nu se schimbă locul după ceastă viiaţă, ce iaste scornit pentru lăcomia cărtularilor.A treia oara, zice evanghelist: "şi era prea iuţi"; aşa iaste năravul dracilor.Învaţă de aicea, creştine, ce face dracul în <îm>părăţia sa: pre carei biruiaşte el, face pre ei iuţi şi fără milă, aşa cum mai nimea nu poate avea lucru cu ei; iară Duhul Sfînt, pre carei iaste, face pre ei blînzi şi milostivnici.Dară ce sînt acmu unii domni?Că sînt cu duh rău unde sînt fieri sălbateci, fără milosîrdie.Zice evanghelist: "Ziseră dracii : Venit-ai mainte de vreame a munci pre noi".Cît era domnit dracii pre părinţii noştri în lume, şi încă zic că mainte de vreame au venit.{CoresiTilcul 70r} Aşa sînt toţi, răi şi fără leage: cînd vine judecare şi pedepsă pre ei, lor pare că fără vină dosădeaşte Dumnezeu pre ei, ce zic dracii c-au venit a munci pre ei.Ce era munca şi chinul lor?Unii, cum Ioan Zlatoust şi alţii, zic că se-au temut dracii că-i va tremeate în munca de veac, depre care grăiaşte Hristos la Matei.Ce den Marco, şi Luca, vedem că se-au temut că va tremeate pre ei afară dentru acel ţinut, sau în beznă, şi mai mare chin n-au putut fi dracilor decît cînd nu pot strica şi a face rău creştinilor.Aşa, unde zi ce Hristos lor: "Ieşiţi den oameni!", aceaia era lor chin şi muncă mare.Aşa zice Hristos (la Luca, 51): ,Văzuiu dracii căzînd den ceri ca fulgerul"; şi la Ioan, : ,Că mai-marele ceştii lumi amu iaste judecat." Aşa se-au chinuit dracii şi slugile lor cînd văd că se împărţea şte împărăţia lu Dumnezeu, cum şi acmu, unde văd unii, aleaneşii dereptăţiei, că lumea şi mişelamea proastă cu mare {CoresiTilcul 70v} jelanie pohteaşte şi iubeaşte a înţeleage şi a învăţa cuvîntul lu Dumnezeu.Vor să moară de ciudă, ce Domnul va domni ea şi dereptatea lui va veni la lumină, - ceaia ce ne dă noao, Doamne!Amin!" În vremea aceaia întră Iisus în corabie, trecu şi vine întru a lui cetate.Şi aduseră lui slăbitul de vine în pat zăcînd.Şi văzu Iisus credinţa lor şi zise slăbitului: " Îndrăzneaşte, fiiu!Lasă-ţi-se păcatele tale." Şi iată alţii den cărtulari ziseră întru ei: "Acesta huleaşte".Şi văzu Iisus cugetul lor, zise: "Derepce voi cugetaţi hitlenind în inimile voastre?Ce amu [v:iaste] [p:pre] [a:lesne] a zice: 'Să ţi se lase păcatele!', sau a zice: 'Scoală-te, îmblă!'?Ce să ştiţi că puteare are Fiiul Omenesc spre pămînt a lăsa păcatele." Atunce grăi slăbitului: "Scoală şi ia patul tău şi pasă în casa ta!" Şi se sculă de luo patul şi se duse la casa lui.Văzură glo {CoresiTilcul 71r} atele, mirară-se şi slăviră Dumnezeu că deade aşa puteare oamenilor".Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Această sfîntă evanghelie, fraţii miei, mai bine veţi înţeleage deaca văm ceti în Marco, în Luca, că grăiesc şi ei depre acest om slăbit care-au vindecat Hristos în Capernaum.Derept aceaia avăm aceastea învăţături: Întîia oara, auziţi, fraţii miei: cînd au fost vindecat Iisus în oraş Capernaum, nărodul, deaca auzi că în casă iaste Hristos, acolo adunară-se mulţi oameni, cum nu putea încăpea - cum zice Luca: "nici pre porţi" -, care oameni au mers la Hristos să asculte cuvîntul lui şi învăţătura lui.Derept aceaia, învăţaţi şi voi, oameni buni, cum şi voi cu drag mare {să} meargeţi unde auziţi că spun cuvîntul lu Dumnezeu şi nemică nu socotiţi cine spune, ce feali de om iaste - bătrînu e au tînăr, ras în cap au ba -, ce numai să spuie ţie cuvîntul lu {CoresiTilcul 71v} {Du}mnezeu cu derept.Tu ia aminte cu inemă bună, învaţă şi ţine şi, zău, în ceastă lume să ştii că oamenii n-au mai mare lucru ce să placă lu Dumnezeu decît cînd ascultă cuvîntul lu Dumnezeu şi-l păzesc cu toată inema.Că numai acel om e ferecat şi blagoslovit de la Dumnezeu, cum zice Iisus Hristos, Domnul nostru (la Luca, 58): "Ferecaţi aceia carei ascultă cuvîntul lu Dumnezeu şi-l păzesc." A doua învăţătură : cum auziţi ce-au făcut cei oameni buni cu cel om bolnav, slăbitul de vine, cum aduseră pre mişelul la Hristos cum să-l vindece pre el, - aşa şi noi, fraţii miei, deaca cineva den vecinii noştri va cădea în vreo năpaste sau în nevoie, în prinsură sau în boală sau în pagubă, sau oare în ce poate fi, şi tu fă ca ceşti oameni, fiind lîngă el într-ajutoriu.Că deaca nu va fi ţie milă de fratele tău, nici lu Dumnezeu nu-i va fi milă de tine.{CoresiTilcul 72r} Cum zice Iacov apostol, : "Judeţul amu iaste fără milă celuia ce nu face milă cu altul." A treia oara: vedeţi cînd îmblă Iisus învăţînd în lume, c-au avut vrăjmaşi şi care au grăit lui în alean ş-au hulit lucrurele lui ceale bune.Fost-au cărtularice- [v:au grăit] [a:rău] depre învăţătura dereaptă a lu Hristos, cum vedeţi în ceastă evanghelie; cînd zice Hristos slăbitului: "Fiiu, lasă- ţi-se păcatele", era unii cărtulari aciia şezînd şi cugeta întru inimile lor: "Ce acesta grăiaşte aşa hule?" Acmu încă sînt vrăjmaşi dereptăţiei, popii şi călugării făţarnici: ei sîduiesc şi hulesc pre învăţătura noastră, - ce nu iaste a noastră, ce iaste a lu Dumnezeu.Şi deaca nu credem tocmealelor şi pravilelor, sau deaca certăm lăcomia lor cu ce prilăstesc mişelamea cu sărăcuste şi cu alte multe, - zău, noi grăim den Scriptura Sfîntă şi adevărăm tot ce grăim, iară ei zic pre noi că sîntem draci şi prilăstitori, cum ziseră pururea şi lu Hristos, şi prorocilor, şi {CoresiTilcul 72v} apostolilor.Şi aşa spar ei mişelamea de cuvîntul lu Dumnezeu, zicînd: "Nu ascultaţi, creştinilor!" Derept aceaia, fraţii miei, nu creadereţi, că voi înşivă puteţi înţeleage lăcomia lor.Au nu de popi au grăit Hristos (la Matei, 94) zicînd: "Vai de voi, cărtularilor făţarnicilor, că aţi luat cheaia împărăţieei: voi nu întraţi, şi carei ară vrea să între, voi nu lăsaţi, ce apăraţi." A patra oara: "Văzu Iisus credinţa lor." Învăţăm aicea cum în toate lucrurele Hristos caută credinţa oamenilor, şi lucrure bune încă ale omului nece întru un chip lu Dumnezeu nu plac fără credinţă.Cum zice Pavel apostol, kă Evreo(m): "Nu poate fi cum cineva să placă lu Dumnezeu fără credinţă." În ceastă evanghelie încă zice evanghelist: "Văzu Iisus credinţa lor" - ce doara ce purta pre slăbitul -, nu zice: "Caută ce lucru şi cumu-l aduseră." Şi vezi, credinţa dereaptă nu numai ţie foloseaşte, ce şi altuia în lucrul ceştii lumi.Aşa crezu Lot, {CoresiTilcul 73r} {nu} numai pre el scoaseră den perire, ce şi pre muiarea lui şi pre doao feate; aşa, apoi, pentru rugăciunea lui milui un oraş, Sigor, cum nu peri (la (Bytie ), capete).Dară derept rugăciunea lu Moisi pururea cruţă şi milui Dumnezeu izrailteanilor.Aşa lu Pavel apostol dărui-i Dumnezeu în mare de oameni, cum iaste scris în (Deanie), de capete.Aşa, derept rugăciunea lu Avraam, Dumnezeu vrea cruţa şi milui ceale cinci oraşe: Sodomul, Gomorul, Sidom, Adama, Sigor, s-au vrut putea afla zeace oameni derepţi.Aşa făcu Domnul bine eghipteanilor pentru Iosif, feciorul lui Iacov patriarhul.A cincea oara, - evanghelist zice: "Grăi Iisus slăbitului: ,Fiiu, iartă-ţi-se păcatele tale".Vedeţi, Hristos cheamă pre slăbitul,fiiul" şi zice: "Iartă-ţi-se păcatele tale"; dară Hristos iaste tatăl păcătoşilor, dară că nu poate urî pre ei să sînt feţii lui.Dară căce nu credem lui?căce noi, păcătoşii, nu iubim pre el să {CoresiTilcul 73v} ne iaste tată, că nu strigăm la el în ticale?Care tată nu miluiaşte pre pămînt feciorul său, sau carele dă darure reale cînd ceare fiiu-său?- cum zice la Luca.Şi zău, pren credinţă putem fi feciorii lui, cum zice la Ioan, : "Deade lor puteare feciori lu Dumnezeu să fie tuturora carei cred în el." Îndrăzneaşte dară, oame, a fugi supt arepile lu Dumnezeu, că, zău, derept Iisus Hristos, fiiu-său cel iubit, că te va priimi, păcatele va ierta cum au făgăduit; cum în ce ceas omul păcătos la el va suspina, ca omul perit, nicicînd depre păcate nu se va pomeni,ce mai [a:tare] -l [v:va milui] .Cum au grăit pre proroc Iezechiil, de capete: " În ceastă lume va fi grijitoriul", - iară după aceasta a ta iaste împărăţia ceriului.Amin!" În vreamea aceaia trecu de-aciia Iisus; după el mergea doi orbi chemînd şi grăiia: {CoresiTilcul 74r} ,Miluiaşte-ne, Doamne, fiiul lu David!" Deaca vine el în casă, apropiară-se cătr- însul orbii, şi grăi lor Iisus: "Creadeţi că pociu aceasta face?" Grăiră lui: "Adevăr, Doamne!" Atunce se pipăi de ochii lor şi grăi: "După credinţa voastră fie voao!" Şi {se} deşchiseră ochii lor.Şi zise lor Iisus şi grăi: "Feriţi-vă, nimea să nu ştie!" Ei se duseră şi spuseră el prespre tot pămîntul acela.Aceia ieşiră, adecă aduseră cătr-însul {un} om mut şi turbat.Şi goni turbatul {şi începu} a grăi mutul; şi mirară- se năroadele şi grăiră că nece dinioară nu se-au ivit aşa întru Izrail.Fariseii grăiiră: "De judecii dracilor goneaşte dracii." Şi îmblînd Iisus în cetăţile toate şi oraşele, învăţa în gloatele lor şi mărturisiia Evanghelia Impărăţiei şi vindeca toate boalele şi toate durorile den oameni." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie arată-ne {CoresiTilcul 74v} ce e dragostea şi putearea lu Hristos şi iară ce tărie mare are credinţa dereaptă {a} omului.Că în toată cartea, Evanghelia , aceaste doao iaste noao a lua aminte: cum să cunoaştem bine pre Hristos, cum că iaste noao tremes Mîntuitoriul den ceri, şi iară în ce chip putem ajunge să ne facă bine.Că nimea să nu gîndească: "Ştim c-au făcut bine cu toţi ş-au miluit pînă cînd au fost în trup"; iară acmu au doară nu e aşa?ba, deaca au {fost} mare milostivnic fiind în trup muritoriu,acmu cu mult mai [a:tare] .Adoara iară învăţămcît [a:tare] [v:pohteaşte] credinţă de la toţi oamenii.Aicea încă zice orbilor: "Creadeţi că pociu eu face aceastea?"; iară ei ziseră: "Creadem, Doamne!" Atunce vindecă pre ei, zicînd: "După credinţa voastră să fie voao!" Aşa vedem la Marco, 22: în Nazaret nu putea Hristos face mai nici o ciudă, pentru necredinţa lor.Ce aceşti oameni orbi era auziţi de veastea lu Iisus cum au înviat pre fata celui mai-mare al beseareciei den {CoresiTilcul 75r} moarte.Pornesc şi ei după Iisus şi pre cale văd că nu ascultă, nici vindecă pre ei.Merg pînă în casă, crezînd că va milui pre ei, şi sînt tari în credinţă depre binele şi mila lui; aşa dobîndesc sănătate.Iaca acei creştini mari pilda credinţeei.Tu încă în sărăcia ta fă aşa, şi zău că veri fi ascultat în rugăciunea ta cea dereaptă.A treia: în ceşti doi orbi avăm pilda acelor oameni carei cunosc orbitura şi neştiuta lor.- Şi toţi orbii {sînt} aşa?că sînt unii carei orbitura lor nu cunosc, ce le pare lor că văd mai bine decît alţii şi se ţin că sînt purtători orbilor.Depre aceştea grăiaşte Hristos (la Matei): "Sînt orbi purtători orbilor".Şi aceasta orbitură iaste rea, întîi căce că nu {se} pot vindeca şi vor peri într-însa (şi iaste scris la Ioan); a doua, şi pre alţii rătăceaşte şi-i bagă în groapă (cum au scris Matei).Aşa era în vreamea lu Hristos cărtularii şi fariseii, şi în vreamea noastră aşa sînt vlădicii, arhi {CoresiTilcul 75v} episcopii, egumenii, călugării, popii şi toţi de acela feali.Ei încă pot zice noao cum ziseră lu Hristos: "Au doară şi noi orbi sîntem?" (cum au scris Ioan); cărora noi răspundem cu Hristos: "S-aţi fi orbi, păcate n-aţi avea." Aceaia va să zică: "Cînd aţi cunoaşte pre voi că sînteţi orbi, ce unde ziceţi,vedem", păcatul vostru va rămînea." Că aceşti doi orbi cunoscură orbitura lor şi pohtesc a-i slobozi de ea şi merg după lumină dereaptă pre Iisus Hristos, la el strigă: "Miluiaşte-ne, fiiul lu David!" Cu aceaia strigare arătă că cunosc nevoia lor şi pohtesc a-i slobozi.Oameni ca aceia se pot vindeca, iară carei se arată că sînt purtători oamenilor şi zic: "Noi sîntem dătători legiei, păzitori şi întăritori legiei şi a creştinătăţiei, noi ţinem pravilele şi toate slujbele beseareciei", - nu pot cunoaşte orbitura lor, ce se ţin mai mîndri şi mai înţelepţi.Nici de la Dumnezeu nu roagă, să zică: "Doamne, lumi {CoresiTilcul 76r} nează inema noastră şi înţelesul!", - cumu se rugă David: "Dă mie înţelesul legiei tale, să cunosc porîncitele tale" -, ce le pare că le înţeleg toate.Aşa rămîn ei în orbitura lor ca fariseii.Aşijderea nu pot lumina, nici a cunoaşte pre lumină dereaptă, pre Hristos.Şi aceia carei îmblă după cei oameni mari şi cărtulari, carei zic: "Noi văm ţinea cum zic popii şi mai-marii noştri: ei sînt cărtulari, ei înţeleg", - ce nu iau aminte c-au orbit Dumnezeu pre aceia, cum au porîncit pre Isaiia proroc, şi iară kă Rimleano(m): "Piiarde-voi mîndria mîndrilor şi înţelepciunea înţelepţilor ruşina-voiu." Aceia încă nu se pot vindeca carei ascultă pre popi, căce că nu cer ajutoriu şi luminătoriu den cuvîntul lu Dumnezeu, ce den {în}văţătura făţarnicilor.Orbii sînt de doao fealiure: unii sînt orbi în trup, carei nu văd lumina soarelui şi a ceştii lumi; alt fealiu iaste carei sînt orbi cu mintea şi nu văd, nici cunosc ispăsenia sufletului în ce stă şi nu înţeleg că {CoresiTilcul 76v} nu poate ierta păcatele niminilea, numai însuş Dumnezeu, ce cred în slujba popilor şi se nădăjduiesc în acela lucru de nemica.Aceia sînt orbi în suflet: mai în mare perire sînt, căce că pier într-însă.Iară carei sînt orbi în trup, pot fi cu ochii sufletului şi cunosc pre ispăsitoriul Hristos; acelora nu va strica orbitura ochilor trupului.Căutaţi dară, fraţi, în luminătura inimiei, că veţi afla, ascultînd, cuvîntul lu Dumnezeu.Că zice David în psalom : "Lumina picioarelor meale - cuvîntul tău, Doamne!" A patra: vedem sfeatul şi lucrul lu Dumnezeu, cum el pre sine iveaşte mişeilor, părăsiţilor şi se ascunde denaintea mîndrilor.Vezi, aceşti orbi ziseră,fiiul lu David"; cred că el au fost făgăduit părinţilor pre proroci şi mergea după el.Iară cărtularii şi fariseii şi aceia cu ochii buni nu zic că e fiiul lu David, ce zic că e samaritean şi drăcit şi soţ păcătoşilor, băutoriu şi mîncătoriu.Nu te mira dară nici acmu, creştine, deaca {CoresiTilcul 77r} vezi că seblăznesc cei bătrîni şi cărtulari şi rămîn în orbitura sufletului, iară coconii şi mişeii cunosc pre dereptate.Ştii ce zice Iisus (la Matei): "Eu dau har ţie unde-ai ascuns aceasta înaintea mîndrilor." A cincea oara: credinţa dereaptă nu gîndi, nici socoti vreo perire ce iaste hrăboară, şi mărturiseaşte fără frică ce se cade creştinului.Aşa făcură ceşti orbi, că era tocmit între jidovi (cum iaste scris la Ioan) cum cine ne-ară mărturisi şi adevăra pre Iisus cum că e el Hristos, să fie lepădat de besearecă.De aceia orbii nu gîndiră, ce striga şi chema pre Iisus,fiiul lu David".Derept aceaia, avură credinţă tare şi vîrtoasă: în cale nu le deade nici un răspuns, - derept aceaia ei nu gîndiră, ce mearseră şi în casă.A şasea: Hristos veade şi cunoaşte bine sărăciile acelora carei se rugară lui mai bine decît pot spune lui.Aşa aceşti orbi nu ziseră: "Luminează noao ochii, fă-ne să vedem!", - ce numai ce ziseră: "Miluiaşte-ne noi, fiiul {CoresiTilcul 77v} lu David!" Aşa noi, cînd rugăm pre Dumnezeu, să slăvim pre el, că ştie în ce chip trebuiaşte pre noi a ajuta.Cum zice Hristos, învăţînd atcenaşele, că: "ştie Tatăl vostru ce trebuiaşte voao mainte de cearerea voastră." Iaste, derept aceaia, de aicea veselia noastră cum avăm acătare ajutoriu, cine ştie nevoia şi sărăcia noastră mai nainte decît spunem lui; şi el nu uraşte rugăciunea,ce mai [a:tare] [v:a iubeaşte] şi porînceaşte să ne rugăm.A şaptea, aşa zice evanghelist : "Aduseră cătr-însul un om mut, avînd dracul; şi scoase dracul şi grăi mutul." Aicea învăţăm cum Hristos nu numai ajuta pre aceia carei veniia la el cu voie bună rugînd pre el, ce şi aceia pre care-i aducea alţii fără voie.Că Hristos au ajutat ş-au vindecat patru fealiure de oameni: întîiu, carei cu voia sa au venit la Iisus şi se-au rugat lui, cum era orbi, şchiopi, stricaţi şi alţi ca aceştea; adoara, alţii la carei fu chemat şi dus Hristos, cum era judele aceluia ce-i murise fata (la Matei), sau derept carei fu rugat Hristos, ei acolo nefiind, cum era sluga sutaşului şi fata ceii muieri den Hanania (cum iaste scris la Matei);a treia, ceia la carei însuş, [a:nerugat] , [v:au venit] şi i-au vindecat(cum iaste scris la Ioan evanghelist, capete): cel om bolnav de treizeci şi opt de aii şi feciorul mort al văduoi (cum iaste scris la Luca); a patra, aceia carei cu voie nu veniia, ce-i aducea alţii şi fără voie, şi cu sila pre ei, cum era acest drăcit şi mut.De unde cunoaştem cît iaste Hristos pre nevoiţi a asculta şi a ajuta, că în toată vreamea, în tot locul elu e gata pre mişei a ajuta.Îmblaţi dară, creştini, la mare mila lui şi, cum au jurat, zău că ne va asculta în veac.Amin!" În vreamea aceaia văzu Iisus mult nărod şi se milostivi d-inşii şi vindecă {CoresiTilcul 78v} nevoile lor.După aceaia fu {seară}, apropiară-se cătră el ucenicii lui, grăiră: "Pustiu iaste locul şi ceasul acmu treace; lasă gloatele să meargă împrejurul satelor, să cumpere lor hrană." Iisus zise lor: "Nu trebuiaşte să se ducă, daţi-le lor voi mîncare." Ei grăiră lui: "Nu avem acicea, numai cinci pîini şi doi peşti." El zise: "Aduceţi-le încoace!" Şi zise gloatelor să şază spre iarbă; şi luo ceale cinci pîini şi amîndoi peştii şi căută în ceriu şi blagoslovi şi le frîmse şi deade ucenicilor pîinile, e ucenicii gloatelor.Şi mîncară toţi şi se săturară, şi luară den rămăşiţe bucate, coşure pline.Mîncători era ca cinci mie de bărbaţi, fără muieri şi feciori.Şi aciia îndemnă Iisus ucenicii lui să între în corabie şi să treacă în ceaia parte, pînă cînd {va} lăsa gloatele." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, den ceastă evanghelie avăm {CoresiTilcul 79r} aceaste învăţături: Întîiu, cum toată nădeajdea noastră şi izbăvirea să ne fie în Dumnezeu, că elu e purtătoriul sărăciei noastre şi a sufletelor, şi cum grija noastră de mainte să fie aceasta, să căutăm înpărăţia lui, - cum zice el însuş, Iisus Hristos (la Matei): "Căutaţi mainte împărăţia lu Dumnezeu şi împărăţia lui, după aceaia toate se vor da voao." Cum şi acest nărod, care venise a asculta cuvintele lu Hristos în ceastă sfîntă evanghelie; Domn Iisus Hristos de pre acel nărod toată grija şi nevoia au purtat şi pre ei au săturat, cu acea ciudă şi semn, cinci mie de oameni (cum iaste scris {la Matei}, şi la Marco, şi şi la Luca, şi Ioan) cu cinci pite (iară la Marco, : patru mie, cu şapte pite) şi cu meşchit peaşte.Că Dumnezeu aceasta pohteaşte de la noi să facem, cum omul creştin mainte de toate să se roage şi să se smerească cu oamenii marelui Dumnezeu.După aceaia, cu hrăborie mare asculte cu toată mintea cuvintele lu Dumnezeu, {CoresiTilcul 79v} să fie pururea la poveaste şi la propoveadanie,unde [v:spun] [a:derept] , şi să fericeaze pre Dumnezeu.Deaca veri face aceastea toate, după aceaia vare ce rînd, veri avea, au ce lucru, tu îmblă după lucrul tău cu toată dereptatea, fără pagubă şi dosada altora, şi izbăvirea ta şi nădeajdea toată aruncă pre Dumnezeu.Că să ştii că el va hrăni pre tine, cum zice David proroc, psalom 54: "Aruncă spre Dumnezeu grija ta şi el va tine hrăni." Şi iară la psalom 33: "Bogaţii meseriră şi flămînziră, iară ceia ce caută pre Dumnezeu de nemică nu vor fi sărăciţi.Teameţi-vă de Domnul toţi sfinţii, că aceia ce se tem de Dumnezeu nu vor fi sărăciţi de nemică." Şi iară la proroc David, de psalomi: "Tînăr fui şi îmbătrînii şi n-am văzut nici un om derept să fie părăsit de Dumnezeu, nici sămînţa lui căutînd şi cerînd pîine." Derept aceaia porînceaşte Hristos Iisus (la Matei).Caută aceşti jidovi, încă de {CoresiTilcul 80r} pre care grăiaşte şi evanghelia de astăzi; vezi cum hrăni şi sătură Iisus Hristos, arătînd şi noao cum aşijderea şi pre toţi creştinii va purta şi de ei cîştigă.A doua, - cum Iisus Hristos, în ceastă evanghelie, deaca văzu nărodul flămînd, făcu-i-se milă de ei şi pre ei sătură cu atîtea pite şi peşti.Aşa şi noi, creştinii, în ce văm putea să miluim şi să fim milostivnici cătră fraţii noştri şi junilor mişei, să ajutăm pre ei şi să împărţim cu ce ne-au dat Dumnezeu, că derept aceaia dă Dumnezeu unuia mai mult decît altuia, cum meserearea sa cel bogat să arate - cum zice Iacov apostol, de capete - pren faptele sale ceale bune.Aşijderea trebuiaşte să dăm har lu Dumnezeu den avuţia noastră, că derept aceaia ne-au dat Dumnezeu avuţia.Derept aceaia, iani socoteaşte ce va grăi Iisus Hristos, cînd va judeca lumea, derepţilor, milostivnicilor, şi iară nemilostivnicilor.A treia, învăţăm iară cum să fim şi noi cu hrăboria mare {CoresiTilcul 80v} şi cu gînd şi cu grije mare şi adevăr întru ascultătura cuvintelor lu Dumnezeu.Că caută şi vezi acest nărod cît de departe au venit cum să asculte cuvintele lu Hristos.La pustie încă au mers după poveaste şi după propoveadanie ş-au ascultat cuvintele lu Hristos şi pînă a treia zi au fost cu el; şi nu în vreo cetate sau oraş, ce întru pustie; şi nu doi sau trei sau patru sau zeace oameni, ce cîte cinci mii şi cîte patru mii de oameni, cu muieri şi cu feciorii.Iară noao ne e leane numai întru un ceas a mearge la besearecă.Derept aceaia, mă tem cum acel nărod de jidovi vădi-ne-vor şi pre noi vor osîndi şi ne vor certa înaintea lu Dumnezeu şi înaintea lumiei a toată la zioa de judecare, cum noi, fiind creştini, căce-am fost aşa prea bine.Derept aceaia, oare unde auziţi că spun derept cuvintele lu Dumnezeu, păsaţi şi ascultaţi!Aşa veţi fi în mila lu {CoresiTilcul 81r} Dumnezeu, – carea tu, Doamne, dă-ne întru împărăţia ta!Amin!" În vreamea aceaia îndemnă Iisus ucenicii lui să între în corabie şi să treacă în ceaia parte, pînă cînd {va} lăsa gloatele.Şi deaca lăsă gloatele, sui-se în codru însuş a se ruga; după aceaia fu {seară}, însuş era aciia.E corabia era în mijlocul măriei, învăluiia-se cu undele: era amu împrotiva vîntului.În a patra straje, ce e de noapte, mearse cătr-înşii Iisus: îmbla pre mare.Şi văzură el ucenicii pre mare îmblînd, şi de frică strigară.Aciia zise lor Iisus şi grăi: " Îndrăzniţi, eu sînt, nu vă teamereţi!" Răspunse Pătru, zise: "Doamne, să eşti tu, zi-mi să viiu cătră tine prespre apă."El zise: "Vino!" Şi ieşi den corabie Pătru şi îmbla pre apă să vie cătră Iisus.Văzu vînt mare, temu-se şi începu a se afunda; strigă, grăi: "Doamne, mîntuiaşte-mă!" {CoresiTilcul 81v} Şi aciia tinse mîna Iisus, luo el şi grăi lui: "Puţină-credinţă!derepce te spăreaşi?" Şi întrară ei în corabie: stătu vîntul.Cine era în corabie vineră, închinară-se lui, grăiră: "Adevărul, Domnului fiiu eşti!" Şi trecură, vineră în pămîntul Ghenesaretului".Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Începutul.Evanghelist Matei trei lucrure zice: [p:] [a:dentîiu] , cum c-au silit şi îndemnat pre apostolisă între în corabie derept aceaia unde era văzut gloatele că era săturat cinci mie de oameni cu cinci pîini.Zice: "Adevăr, acesta iaste cel proroc ce iaste să vie în lume." Iară Iisus cunoscu (cum zice Ioan) că vor să vie şi să răpească pre el, să facă el împărat.Aşa se despărţi de apostoli şi tremease pre ei prespre apă, la Vitsaida, cum zice evanghelist.A treia oara, cum au suit a se ruga în codru. [a:Întîiu] , iaste derept a {CoresiTilcul 82r} ceaia învăţătura de primă: Hristos n-au fost venit să gătească lui împărăţia ceştii lumi, să domnească după cum domnesc împăraţii, că jidovii în toată vreamea gîndesc şi aşteaptă pre Mesia, să fie lor împărat, să-i scoaţă den orbitura rimleanilor, - ce el nici dinioară n-au pohtit aceaia domnie, ce vezi că fugi dennainte.Derept aceaia zise şi lu Pilat: ,Impărăţia mea nu iaste den ceastă lume." Fugi să arate că el nu pohteaşte şi să nu poată apoi grăi cu adevăr jidovii c-au pohtit domnia, - cumu-l şi strîmbară, vădiră pre el cei mărturisitori strîmbi înaintea lu Pilat.Că n-au fost învăţaţi den duhul lu Hristos popii den Rim şi patriarşii den Ţarigrad să se sfădească pentru domnia, cum cine va fi mai mare.A doua, unde auzim că Hristos au mers la codru a se ruga, învaţă-ne unde să ne rugăm, la cine, cîndu ne teamem de ceva sau cînd avăm acătare ispită pre noi: la rugăciune numai, cum zice şi David proroc {CoresiTilcul 82v} întru sfîntă carte care-au scris cu Duhul Sfînt, în psalom : "Cheamă mine în zi de grija ta şi eu te voiu mîntui." Aşa patriarşii, prorocii şi apostolii, ucenicii şi toţi sfinţii că se-au dat rugăciunei şi aşa au fost ajutaţi.Voi încă, creştini, să veţi cădea în ceva ispita dracului, trupului şi a lumiei, sau în frica morţiei sau în acătare pagubă, nu meargereţi la vrăjitori sau la descîntători, ce numai ce vă prindeţi de rugăciune dereaptă şi smerită.Derept aceaia trebuiaşte să ştiţi rugăciunea creştinească, deaca vă ţineţi creştini şi botezaţi, că rugăciunea iaste arma voastră.Evanghelist zice: "Corabia era în mijlocul măriei, învăluiia-se cu undele." Adoara se-au tîmplat aşa apostolilor, cum au scris Matei, : "Iisus era în corabie, ce durmiia, şi aciia nu era cu ei." Ce aceasta au fost cu voia şi cu tocmealele lu Hristos, cum să vie pre ei aceasta spaimă, şi derept au făcut.Putem înţeleage den Marco evanghelist, {CoresiTilcul 83r} , unde zice: "Ucenicii nu înţeleaseră amu de pîini, că era inimile lor împietrite, că nu credea încă ei că e fiiul lu Dumnezeu.Şi văzînd că săturase cinci mii de oameni cu cinci pîini, aşa lăsă Iisus pre ei acest vînt mare cu undele cum, el împăcînd marea şi vîntul, să vază apostolii şi mai tare să crează lui.A treia, învăţăm ce iaste a aştepta ucenicilor carei fac porînca lui în ceastă lume, cum şi apostolilor se tîmplă, că ceastă lume iaste ca marea cu vîntul şi cuundele.Aşa şi acmu, cine va să meargă pre calea lu Dumnezeu cu dereptate, cuvîntul lu Dumnezeu în multă frică, dosadă, nevoi, în urîciunea lumiei iaste-i a fi, cum zice Hristos (la Ioan): "În lume veţi avea dosadă şi multă ispită a dracului; în mine - pace." A patra: şi atunce cînd sînt periri pre noi, pare-ne noao că doarme Hristos, cum iaste scris la Matei, sau că nu e cu noi, cum nu era în ceastă evanghelie cu apostolii.Aşa gîndim şi noi cînd cădem în nevoie, cum că Dumnezeu {CoresiTilcul 83v} au uitat pre noi, nu ne veade, nu ne socoteaşte, cum zice şi David proroc întru sfînta carte care-au scris cu Duhul Sfînt, în Psaltire, că nu-i e nevoie şi zice cum Dumnezeu stă departe de la el sau doarme.Cum el nici doarme, nici stă departe de la creştini, evanghelist zice: "În a patra straje, ce e de noapte, mearse cătr-înşii Iisus." A cincea, învăţăm ce să aşteptăm şi să nădăjduim de la Hristos cînd sîntem în perire: aceaia cumu e n-au lăsat pre ucenici în mijlocul măriei, aşa pre ai lui nu-i va părăsi în nevoie, ce le va ajuta, cum au şi făgăduit, cum iaste scris la Matei, : "Iată, eu cu voi sînt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului." Ce acelora va fi ajutoriul, carei îmblă în lucrul porîncit de el.Papiştaşii şi patriercaşii, loru le parecă [a:foarte] [v:îmblă] bine în porîncile lu Dumnezeu şi într-a bătrînilor.A şasea: "În a patra straje a nopţiei vine Iisus la ei", - că bătrînii împărţiră noaptea pre patru străji: pînă la miiază-noapte doao, după miiază-noapte pînă în {CoresiTilcul 84r} zio iară doao.Aşa lăsă a chinui şi a învălui pre apostoli Hristos toată noaptea în mare şi vine la ei amu cătră zio.Învăţăm, derept aceaia, cum să nu {ne} îndoim, nici noi să ne spămîntămdeaca nu ne [v:ajută] [a:curînd] Domnul, ce cu răbdare să aşteptăm vreamea cea bună a milostei lui; că atunce şi mai socotim şi luom aminte cum că nu iaste altul ajutoriu noao fără Dumnezeu.Să văm face aşa, da-va noao împărăţia sa.Amin!" În vreamea aceea apropie-se cătră el om neştine şi se închină lui şi grăi: "Doamne, miluiaşte fiiul meu,că în lună noao [v:drăceaşte-se] [a:rău] - [a:păţit] : de multe ori cade în foc şi de multe ori într-apă; şi aduş el la ucenicii tăi şi nu putură el vindeca." Răspunse Iisus, zise: "O, rudă necredincioasă şi răzvrătită, pînă cînd voiu fi cu voi?Pînă cînd răbda-voiu voi?Aduceţi-mi el încoace!" Şi conteni lui Iisus şi ieşi {CoresiTilcul 84v} den el drac şi se vindecă feciorul den ceasul acela.Atunce mearseră ucenicii cătră Iisus însuş, ziseră lui: ,Derepce noi nu putum goni el?" Iisus zise lor: "Derept necredinţa voastră. [a:Derept] [v:grăiesc] voao: de-aţi avea credinţă cît un grăunţ de muştariu, zicere-aţi codrului acestui: 'Treci de acicea încolo!' şi ară treace, şi nemică n- ară fi voao să nu se poată.Aceasta rudă nu iase, numai cu rugăciuni şi cu post." Lăcuind ei în Galilei, zise lor Iisus: "Pridădit are a fi Fiiul Omenesc în mînile oamenilor şi ucide-vor el şi a treia zi scula-se-va"." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, aicea în ceastă evanghelie vedem cum {la} toate realele noastre ce sînt noi să nu căutăm alt vraci, alt lecuitoriu în ceastă lume fără Hristos, cum fu şi cel om, tatăl celui fecior drăcit.Iară acest om sărac cît au avu {CoresiTilcul 85r} t grije mare după fiiul lui!Ca şi noi acmu, cui ară fi feciorul său cu aceaia boală şi cu acela beteşug, cum ştiţi bine voi, fraţii miei, cum va fi în inema aceluia om.Derept aceaia el n-au avut răpaus şi altă grije nemică, ce numai cît au grijit cumu-ş va vindeca feciorul său.Derept aceaia, deaca nu putu afla de la alalţi oameni ajutoriu să ajute lui, nimea pre pămînt, nici întru un loc, necăirea, el mearse la apostoli; şi sfinţii apostoli încă nu putură pre el vindeca den putearea dracului.Şi el deaca văzu că nu-l putură vindeca apostolii, el mearse cu mare credinţă la Hristos şi se închină lui cu durearea inimiei lui pentru fiiul său.Rugă-se lu Hristos să iarte pre el şi pre feciorul lui, derepce că nimea în lume nu putu vindeca fiiul {CoresiTilcul 85v} lui den putearea dracului.Aşa opt să facem şi noi cînd lasă pre noi Dumnezeu boale reale; e noi să nu meargem la descîntătoare, că iaste lucrul dracului.Sînt de-a firea ierbi bune de leac şi sînt lăsate de Dumnezeu toate; cînd sînt oameni bolnavi şi le iau cu blagoslovenia lu Dumnezeu, potu-i folosi.Dară acicea, în ceastă sfîntă evanghelie, vedem cum au fost mai mare putearea dracului decît leacul ierbilor şi cum mearse cel om la Hristos şi se rugă lui să vindece fiiul său den putearea dracului.Aşa şi noi cu credinţă mare să rugăm pre Dumnezeu să ajute noao, cum grăiaşte în cartea lu proroc David, psalom : "Cheamă în zioa grijiei tale şi izbăvi-te-voiu, şi proslăvi-mă-veri." ,Şi răspunse Iisus, zise: "O, rudă necredincioasă şi răzvrătită, pînă cînd voiu fi cu voi?pînă cînd răbda-voiu voi?Aduceţi-mi el încoace!" " Şi conteni lui Iisus şi ieşi den el drac şi se vindecă feciorul den ceasul acela".-Aicea vedem Hristos că [v:ceartă] [a:foarte] [a:tare] credinţa cea slabăce avu {CoresiTilcul 86r} ră jidovii şi cu ce-ş arătă durearea sa Hristos, carea au avut întru inema sa, derepce văzu Hristos nedereptatea lor şi necredinţa lor.Că pentru necredinţa {lor} împărăţia ceriului va ieşi de la ei şi o va da păgînilor.Dumnezeu au dat pre Hristos, fiiul său, jidovilor, iară ei lepădară pre el; pentru aceaia se mînie şi arătă cum nu iaste vinovat Dumnezeu căce sînt ei lepădaţi (la Ioan): ,Aceasta iaste voia celuia ce m-au tremes, Părintele; de toate ce mi-au dat nu voiu piiarde de la el, ce-i voiu învie în zilele de apoi." Noi sîntem vinovaţi că ne lepădăm cu credinţa cea slabă a noastră de cea voie bună a lu Dumnezeu ce are cătră noi.Iară cînd sîntem în nevoie, noi să ascultăm, să facem ca cest om şi cu credinţă tare să spunem lu Hristos nevoia noastră; şi noi să-l rugăm ca să-i fie milă de noi, că Hristos va ajuta noao cum au ajutat şi celui fecior al celui om.,Atunce mearseră ucenicii cătră Iisus însuş, ziseră lui: ,Derepce noi nu putum go {CoresiTilcul 86v} ni el?" Iisus zise lor: "Derept necredinţa voastră. [a:Derept] [v:grăiesc] voao: de-aţi avea credinţă cîtu e un grăunţ de muştari, zicere-aţi codrului acestui: 'Treci de aicea încolo!' - şi ară treace, şi nemică n-ară fi voao să nu se poată.Aceasta rudă nu iase, numai cu rugăciuni şi cu post." Lăcuind ei în Galilei, zise lor Iisus: ,Pridădit are a fi Fiiul Omenesc în mîinile oamenilor şi ucide-vor el şi a treia zi scula-se-va"." - Acicea învăţăm învăţătură cum nu iaste nici o bunătate mai bună decît credinţa mare.Cu credinţa mare poate omul tot dobîndi de la Dumnezeu.Derept aceaia au zis Hristos cătră apostoli: "Să aveţi credinţă cît un grăunţ de muştari, zicere-aţi codrului acestui: 'Treci de acicea încolo!' şi ară treace, şi nemică n-ară fi voao să nu se poată." Pren credinţă vine Avraam cu Isac ispitit fiiul său; cu credinţa Iosif se feri de curvie şi dobîndi blagoslovenia şi fu hrănitoriu a tot pămîntul Eghipetului {la} acea {CoresiTilcul 87r} foamete mare şi hrăni şi pre fraţii lui, şi pre părintele lui, patriarhul Iacov.Cu credinţa Moisi proroc mare fu şi se lepădă den răcliţă mare, fiiu featei lu Faraon; mai vîrtos vru a se chinui cu oamenii lu Dumnezeu.Cu credinţa lăsă Eghipetul şi nu se temu de urgia împăratului, lu Faraon; cu credinţa trecură marea mohorîtă ca pre pămînt uscat.Cu credinţa păreţii Ierihonului căzură; cu credinţa vine Avraam şi se odihni spre Pămîntul Făgăduitei.Cu credinţa însăş Sara sămînţă luo; cu credinţa Raava, curva, nu peri şi Elisei la Iordan cum trecu.Şi toţi sfinţii cu credinţa biruiră împărăţia, lucrară dereptate, dobîndiră făgăduita, stinseră tăria focului.„Această rudă nu iase, numai cu rugăciuni şi cu post." - Acicea să nu gîndim că ne pune Hristos posturi, ce Hristos învaţă pre noi ca să ne gătim cătră rugăciunea dereaptă a creştinilor, cum iaste voia lu Dumnezeu şi plac lu Dumnezeu {CoresiTilcul 87v} aceaste rugăciuni.Ce, fraţii miei, aceaste rugăciuni nu plac lu Hristos carele sînt den beţie şi den mîncări; porînceaşte fără vreame şi fără frica lu Dumnezeu, cum Dumnezeu nu iubeaşte.Cum iaste scris la Luca, : "Luaţi-vă aminte de sineş, să nu cumva să îngreoiaze inema voastră cu mîncările şi cu beţiile şi cu grija vieţiei." Acicea pohteaşte Hristos cum să nu îngreoiem inimile noastre cu mîncări multe nici dinioară, ce să fim iuşori pururea, gata să fim spre rugăciune cătră Iisus Hristos, Domnul nostru.Amin!„Zise Domnul pilda aceasta.„Podobeaşte-se împărăţia ceriului omului împărat ce vru a se întreba în cuvinte cu robii lui.Începu el a se întreba, – aduseră lui un datornic, zeace mie de talanţi nu avu el să plătească.Zise domnul {CoresiTilcul 88r} lui să vînză şi muiarea, şi feciorii, şi tot cît avea şi să plătească lui.Căzu amu robul acela, închină-se lui, grăi: 'Doamne, rabdă mie şi tot ţie voiu da.' Milostivi-se domnul robului acelui, iertă lui şi datoriul lăsă lui.Duse-se robul acela, află unul de megiaşi ai lui, ce era datoriu lui o sută de bani, şi-l prinse şi-l suguşă el, grăiia: 'Dă-mi cîtu-mi eşti datoriu!' Căzu amu megiaşul lui la picioarele lui, ruga-se şi grăiia: 'Rabdă mie şi tot da-ţi- voiu.' El nu vrea, ce-l duse şi băgă el în temniţă, pînă cînd deade datoriul lui.Văzură megiaşii lui ce fu şi [v:se jeluiră] [a:vîrtos] şi vineră, spuseră domnului tot ce fu.Atunce-l chemă domnul lui, grăi lui: 'Rob hitlean, tot datoriul lăsai ţie derept că mă rugaşi: dară nu ţi se cade şi ţie a milui megiaşul tău ca eu tine miluiiu?' Şi se mînie domnul lui, deade el muncitorilor pînă cînd deade tot datoriul lui.Aşa şi Tatăl mieu den ceri face-va voao să nu {CoresiTilcul 88v} lăsare cineş fratele lui den inema voastră greşalele lor." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie cu pildă răspunde Hristos la întrebarea lu Pătru, învăţînd pre Pătru şi pre toţi creştinii cum trebuiaşte a ierta vecinului greşalele şi păcatele ale tuturora, de cîte ori greşesc şi se pocăiesc şi se toarnă.După aceaia zice cum, să nu vrem ierta, nece noao nu vor fi iertate păcatele noastre, ce ne vor da în mîna muncitorilor.Avăm den această evanghelie aceaste învăţături: Învăţătura dentîiu: învăţăm den această pildă cu cîte ne ţinem şi sîntem datori Domnului Dumnezeului nostru, care datorie mare nu putem noi spune cu limba noastră, ce putem judeca den ceastă slugă care rămase datori zeace mie de talanţi (aceştea fac şase sute de mie de florinţi).Că acel împărat iaste Tatăl Dumnezeu; sluga, iară, carea nu poate plăti datoria iaste lumea.Iară datoria {CoresiTilcul 89r} sînt păcatele noastre nenumărate, care păcatele Tatăl Dumnezeu, pren Fiiul său, den mare mila sa, noao au iertat toate; iară noi cea sută de bani - greşalele vecinului nostru cel mic - nu răbdăm, nece putem lui ierta.Că mare datorie cu ce sîntem datori lu Dumnezeu, cum zice Pavel apostol (kă Korintho(m)): ,N-avăm nemica ce n-am luat de la el; că vare ce poate gîndi omul, toate au luat de la el." Aşa, cu mult datoriu sîntem vecinului nostru.Dară cu ce sîntem datori lu Dumnezeu?- Cu credinţă, cu dragoste şi cu nădeajde lu Dumnezeu a creade, pre el asupră de toată făptura a iubi, numele lui a cinsti, a sfinţi şi a slăvi, cuvîntul lui bucuros a asculta şi cumu-s porîncile lui, aşa a tocmi viiaţa noastră.Lui pururea a da har derept tot binele al lui - aceasta e datoria noastră.Dară cu ce sîntem datori vecinului nostru?-Cu poamele şi cu plodurile ale credinţei {CoresiTilcul 89v} şi dragostei vecinului [p:cu] [a:derept] [v:să slujim] şi să-l ajutăm în toate sărăciile ale lui; pre el nici întru un chip să nu vătămăm, nece muiarea-i, nece feciorii, nece fămeaia, nece în cinstea lui, nece în avuţia lui, ce a păzi grija lui ca şi a noastră.Cum zice Hristos (în Matei, de capete): "Cum vreţi să facă voao oamenii, aşijderea faceţi şi voi lor." Ce să ştiţi, derept aceaia, că ne iaste a da seamă lu Dumnezeu de aceastea de toate.A doua învăţătură iaste a căuta aicea cîtu e milostivnic şi meserearnic Tatăl Dumnezeu cătră noi.Multă datorie slugiei lui aceaia arată, cu binele ce făcu acest împărat cu sluga: deaca nu avu să plătească datoria, căzu jos înaintea domnu-său şi rugă pre el să rabde şi va plăti tot; iară lui fu milă de slugă, slobozi pre el, iertă-i şi toată datoria.Aceasta e mare mila lui.Iară sluga făgădui că va plăti toate; ce văzu domnul că nu poate, pren aceaia {CoresiTilcul 90r} iertă lui toate, den mare mila lui.Să ştii şi tu, creştine, cum că tu însuţi nu poţi plăti datoria ta şi a tocmi, numai Domnul, den mare mila {lui}, să iarte ţie.Cunoaşte, derept aceaia, slăbia şi netăria ta şi să ceri iertăciune de la Tatăl pentru Hristos, că acela toată datoria noastră au plătit Tatălui şi cu moartea lui destul au făcut (la Evreomî, şi Ioan, în Poslamie, {kă} Galatî).Pre acel Hristos cuprinde cu credinţă dereaptă cătră tine şi ţine la tine cu viiaţă nevinovată.A treia învăţătură: ce ceare şi pohteaşte Dumnezeu de la noi derept mila unde ne-au iertat?- Aceaia arată noao evanghelia, în ceastă pildă, cum şi noi vecinului nostru greşalele sau rău făcut noao să lăsăm şi să iertăm,că [v:zice] [a:chear] : "Slugă hitleană, toată datoria ta lăsai ţie, derepce mă rugaş; dară nu ţi se cade şi ţie a milui megiaşul tău ca eu tine miluiiu?" Fă şi tu cu {CoresiTilcul 90v} pilda Tatălui sfînt: iartă vecinului tău nu numai greşalele, ce şi datoria de bani care nu poate plăti.Încă să nu te-ară ruga vecinul de să-l ierţi, cade-ţi-se a-l ierta şi nerugat, dentru inema ta.Că trebuiaşte să ne rugăm încă şi derept vrăjmaşii noştri (Matei), cum să se poată cunoaşte şi Domnul să dea lui milostea a lui.A patra învăţătură:cît [a:tare] [v:pedepseaşte] Dumnezeu pre ceiacarei nu iartă vecinului greşalele, cumu ne arată şi această pildă, cînd zice: "Şi se mînie domnul lui şi deade el muncitorilor.",Mînia lu Dumnezeu" - că pre carei uraşte Dumnezeu toată făptura lumiei uraşte;,deade el muncitorilor" - aceia sînt dracii; şi vor fi aruncaţi în perirea veacului: pînă cînd va da toată datoria nu va ieşi de acolo.Derept aceaia, carei sînt cu inemă grea şi vîrtoasă cătră vecini greşiţi, {cu} amar lor va fi această evanghelie; {CoresiTilcul 91r} iară carei sînt brînzi şi milostivnici, mare veselie a lor {e} această evanghelie, că vor fi iertaţi şi priimiţi la viiaţa veacului.Amin!" În vreamea aceaia şi adecă unul neştine apropie-se cătră Iisus şi zise lui: "Învăţătoare bune, ce bine să fac să aib viiaţa de veac?" El zise lui: "Ce mă grăieşti 'bun'?nimea nu e bun, numai Dumnezeu unul.Să veri să mergi în viiaţă, păzeaşte porîncitele!" Grăi lui: "Carele?" Iisus zise lui: "Nu ucide, nu face curvie, nece fura, nu minciuni mărturisi; cinsteaşte tată-tău şi mumă-ta şi iubeaşte vecinul tău ca îns tine." Grăi lui tînărul: "Toate acealea am păzit den tinereaţele meale; şi ce încă n-am sfîrşit?" Zise lui Iisus: "Să vrei desfîrşit să fii, du-te şi vinde avuţia ta şi dă mişeilor, şi avuţie veri avea în vistiiariu în ceriure; şi vino după mine!" {CoresiTilcul 91v} Auzi tînărul <acest> cuvînt şi se duse oscîrbit; era amu de avea cîştig mult.Iisus zise ucenicilor lui: "Derept grăiesc voaocă nu [v:e] [a:lesne] a întra bogatul în <îm>părăţia ceriului.Iară grăiesc voaocă mai [a:lesne] [v:iaste] cămileei pren lăuntrul urechilor acului a treace decît bogatul în <îm>părăţia ceriului a întra."Auziră ucenicii lui, [v:mirară-se] [a:foarte] şi grăiră: "Cine amu poate mîntuit să fie?" Căută Iisus, zise lor: "La oameni aceasta nu se poate, iară la Domnul totu se poate"." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, această sfîntă evanghelie iaste scrisă şi la Marco, şi la Luca, : cum un tînăr, om mare şi bogat, vine la Iisus, nu ispitind el ca cela {de la} Luca, ce cu deadins şi cu inemă bună întrebă el: "Ce bine să fac să aib viiaţa de veac?" Aceasta întrebare iaste jidovească, că ei gîndesc cum {CoresiTilcul 92r} oamenii pot fi ei înşiş, cu lucrurile sale, dobîndi viiaţa de veac.Hristos acestui tînăr deade înainte ceale porînceale ştiute de ei şi proaste să ţie, şi i se-au părut lui că au ţinut toate.Ce Hristos arată lui că n-au ţinut, cînd zise să împarţă avuţia toată mişeilor.Iară el, neavînd un lucru încă, ce iaste credinţa şi nădeajdea în Dumnezeu, mîhnit duse-se de-aciia.Hristos grăi ucenicilorcît [p:cu] [a:greu] şi cu greaţă [v:merg] bogaţii la împărăţia ceriului, şi zise cum că nu poate fi nece cum să între în <îm>părăţia lu Dumnezeu nădăindu-se pre bogăţie.Iară ucenicii spămîntară-se, cum scrie Matei, iară Hristos zise lorcum ce nu { [v:e] } [a:lesne] şi nu poate fi înaintea oamenilor, înaintea lu Dumnezeu poate fi toate.Derept aceaia, den ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: Învăţătura dentîi În pilda acestui tînăr învăţăm cum n-avăm mai mare grije în ceastă lume {CoresiTilcul 92v} decît să întrebăm şi să ne învăţăm de viiaţa de veac, unde şi cu ce putem, şi la cine, afla.Că această viiaţă iaste trecătoare, cum zice Pavel, şi căutăm altă vietoare şi mai bună, şi nu ştim ceasul morţiei.Cade-se, dară, să întrebi de cuvîntul lu Dumnezeu şi să ştii bine cumu te poţi ispăsi.Lucrul acestui tînăr plăcu şi lu Hristos, că nu mearse la cărtulari şi la farisei, ce la Hristos.Aşa făcu şi Nicodim (Ioan): nu cu ispită, ce smerit cădea pre genuche.Cum zice Marco: "Tare greşesc şi sînt în orbitură mare carei nu ştiu nemică, nici vor să întreabe şi să bată a învăţa de viiaţa de veac; nu gîndesc de altă lume, numai să aibă aicea ce să mănînce şi să bea; gîndesc mai nemica de ceaia lumea mai buna".A doua învăţătură {CoresiTilcul 93r} Hristos zise că,nimea nu e bun şi dulce, numai însuş Dumnezeu".Cu acest cuvînt va să smerească Hristos opre cest tînăr unde se ţinea că e bun unde era oarecînd neşte porînceale ale lu Dumnezeu ţinut.Învăţăm de aicea cum tot omul să se smerească şi să cunoască cum, fără Dumnezeu, nu e nimea fără păcate.Că sîntem den nărav toţi, den tinereaţe, răi şi greşiţi, - încă şi sfinţii lu Dumnezeu, cum iaste scris {în} psalom şi în Rimleani, psalom, Rimleani, şi în Poslania lu Ioan, Ioan,.Dară deaca e însuş Dumnezeu bun numai căce zicem oamenilor,sfinţia ta"?dară fiind noi toţi răi, căce urîm pre alalţi şi sîntem măreţi {CoresiTilcul 93v} cătră alalţi?De aceaia, nu te mira deaca unul mănîncă pre vecinul său, fiind el rău.Dară să Dumnezeu e bun, căce nu creadem lui şi să nădăjduim că ne va ţinea?Că bunătatea noastră toată numai de la Dumnezeu e dăruită; dară căce nu cearem numai de la Dumnezeu binele, ce cearem şi rugăm de la alţii ?Întrebare: Căce zice acestui tînăr Hristos: "ţine porîncile, să veri să aibi viiaţa de veac", deca ştii cum nimea nu poate ţinea, nice pren iale a ispăsi (Ioan, Rimleani, kă Galatî)?Şi căce nu zice: "Creade în mine să veri să te ispăseşti", cum face aiurea (Ioan, : "Cine creade în mine avea-va viiaţa de veac")?- Răspuns: Hristos văzu acestui lucru în ce greşiia şi scădea lucrul lui.Derept aceaia deade lui porîncile să cunoască netăria şi nedestoinicia lui şi aşa să ceară de aiurea, de la Dumnezeu, ajutoriu.A treia învăţătură Zise tînărul: "Toate acealea feresc den {CoresiTilcul 94r} tinereaţele meale".- Învăţăm de aicea cum den tinereaţele noastre învăţăm şi înceapem acicea leagea lu Dumnezeu; rău şi den sfeatul dracului fac oamenii carei feciorii, featele, coconii nu-i duc la besearecă pînă nu cresc mari.Ieremia proroc, în plîngerea lui, în a treia carte, zice: "Bine e omului deaca va purta jugul Domnului den tinereaţele lui." Şi în psalom : "În ce tocmeaşte tînărul calea sa?în ţinearea cuvintelor tale." Iară învăţăm de acest tînăr, unde întreabă: "Ce încă n-am sfîrşit?", cum şi noi în lucrul lu Dumnezeu să purceadem şi să ne întărim den zi în zi cu învăţătura şi cu lucrurile credinţeei.A patra învăţătură Hristos zice tînărului: "Du-te şi vinde avuţia ta şi dă mişeilor!" - Au om sfîrşit şi destoinic tot acela {să} fie carele face aşa?Ba, nu pentru aceaia zice Hristos, ce el cunoaşte slăbia tînărului în ceastea ce şi el însuş, tînărul, nu cunoaşte: el avînd cîştig şi avuţie {CoresiTilcul 94v} multă, [v:nădăjduiia] [a:tare] , cu toată inema, pre avuţie.Pentru aceaia zise: "Vinde toate!" Şi aceasta au zis Hristos numai acestui tînăr, că în Scriptură nece aiurea nu veri afla să fie zis a toţi oamenilor aşa: "Cine va vrea a se ispăsi, să vînză toate şi să dea mişeilor; aimintrea nu poate întra în <îm>părăţia ceriului." C-au fost mulţi sfinţi de-au avut avuţie multă, cum: Avraam, Isac, Iacov, Lot, David, Iov, - ce ei au fost gata prentru Dumnezeu; cînd au trebuit a părăsi toate, nici au nădăjduit în iale,cum acest tînăr [v:duse-se] [a:mîhnit] şi [a:trist] .Că aiurea, unde zice Hristos: "Cine nu se leapădă de sineş şi nu ia crucea sa, nu poate fi ucenic mie", - aceasta iaste a tot creştinul porîncit.Zice evanghelist: "Era avînd tînărul cîştig mult." Aicea zice Zlatoust, stigînd: "Striga-voiu cu glas marecum în ce chip [v:înmulţeşte-se] avuţia, aşa [a:tare] şi pohta avuţiei.Şi {cu} cît {CoresiTilcul 95r} mai multă avuţie dobîndeaşte omul, cu atîta şi mai mişelu se face." Aşa zice şi Vasilie, cum au văzut bogaţii carei au postit şi au făcut rugăciuni şi de păcate au suspinat, ce nici un fileari mişeilor n-au dat.A cincea învăţătură: unde zice Hristoscă [v:nu e] [a:lesne] a întra bogatul în <îm>părăţia ceriului,că mai [a:lesne] [v:iaste] cămilei pren lăuntrul urechilor acului a treace decît bogatul în <îm>părăţia ceriului a întra", - aicea înţeleage pre cei bogaţi carei se cred şi nădăjduiesc în avuţie cu toată inema.Den putearea lor, nicicum nimea,aşa mai [a:tare] acei bogaţi nu pot [v:a întra] .Ce vezi, Hristos zice cum ce nu poate fi de oameni, toate pot fi la Dumnezeu.Poate Domnul întru un ceas trage şi a schimba pohta şi grija noastră şi bătătura pre voia lui, cu mare mila sa, cum făcu cu Zachei, ce era bogat, şi cu Iosif den Arimatei, care îngropă pre Iisus, şi cu alalţi {CoresiTilcul 95v} mulţi.Că pînă nu trage el pre noi toţi den năravul nostru, meargem îndărăt; ce cînd cu Duhul Sfînt cheamă şi trage, putem mearge şi nu ne părăseaşte pînă nu duce pre noi la împărăţia ceriului, - ce ne dă, Doamne, rugăm tine!Amin!,Zise Domnul pilda aceasta: "Om, neştine era căsătoriu, ce-ş sădi via şi cu gard îngrădi; şi săpă într-însa tocitioare şi zidi turn, şi o deade el a lucrători şi se duse.Cîndu se apropie vreamea rodului, tremease robii lui cătră lucrători să ia rodul lui.Şi prinseră lucrătorii robii lui, amu bătură, alţii uciseră, alţii cu pietri uciseră.Iară tremease alţi robi, mai mulţi de întîiu, şi feaceră lor aşijderea.Mai apoi tremease cătră ei fiiul lui, grăi: 'Ruşina-se-vor de fiiul {CoresiTilcul 96r} mieu'.Lucrătorii văzură fiiul, ziseră întru ei: 'Acesta iaste moşteanul, veniţi să ucidem el şi vrem ţinea moştenia lui'.Şi prinseră el şi-l scoaseră afară den vie şi- l uciseră.Cînd amu va veni domnul viei, ce va face lucrătorilor aceia?" Grăiră lui: "Răii [a:rău] [v:să piară] , şi via o va da altor lucrători, ce vor da lui rod în vreamea sa." Grăi lor Iisus: "Au n-aţi cetit nici dinioară în Cărţi: 'Piatra ce nu în rînd feaceră ziditorii, aceaia fu în capul unghiului?' De la Domnul fu aceasta şi iaste minune între ochii noştri".Fraţii miei, pilda aceştii evanghelie Teofilact, arhiepiscopul bulgarilor, aşa tîlcuiaşte, zicînd: Aduce Hristos altă pildă, arătînd jidovilor cum mult bine au făcut Domnulcu ei, ce nu sînt făcuţi mai buni.Acel om căsătoriu iaste {CoresiTilcul 96v} Dumnezeu; prentru mare mila lui cheamă-se om.Via - nărodul iudeilor zidit de la Dumnezeu în Pămîntul Făgăduiturei.Gardul - leagea contenind să nu se ameastece cu {alte} limbi; gard sînt îngerii păzind izrailiteanii.Tocitoarea - altariul; stîlpul sau turnul iaste beseareca; lucrătorii sînt învăţătorii nărodului, fariseii şi cărtularii.Şi se duse{de} unde [v:nu va veni] [a:curînd] , să bîntuiască pre greşiţi.Apropie-se vreamea 1rodului, în vreamea prorocilor; robii tremeş sînt prorocii, pre carei au dosădit în multe chipure de lucrători, carei atunce era proroci mincinoşi şi învăţători strîmbi: pre Miheia bătu Sedechia împărat pre obraz; pre Zaharie uciseră între altar şi besearecă; pre alt Zaharie, fiiul Iudei, cu pietri uciseră.După aceaia fu tremes fiiul lui Dumnezeu, în trupu se ivind - ce nici pre el nu priimiră, ce-l răstigniră.Scoaseră-l afară den via {sa}, că afară den Ierusalim uciseră Domnul.{CoresiTilcul 97r} Cînd amu va veni domnul viei, ce va face lucrătorilor?Cînd va veni, cînd va căuta la fărălegile jidovilor, atu4nce răii rău-i va piiarde, tremeţînd pre ei oştile rimleanilor, şi via sa va da altor lucrători, apostolilor sau limbilor, cum zice Hristos (Matei, 116; Marco, 871 şi la (Deanie) 11).Iară piatra ce lepădară ziditorii iaste însuş Hristos, pre care învăţătorii iudeilor nu-l priimiră, ce de nemica-l ţinură, zicînd: "Samaritean eşti şi ai drac." Iară cînd învise Hristos den moarte, fu pus în capul unghiului, că fu cap beseareciei, cuprinzînd şi jidovii, şi păgînii sau limbile întru o credinţă şi întru o leage.Avăm de aicea aceaste învăţături: Învăţătura dentîi: Învăţăm cîtu e mare mila lu Dumnezeu, cît mult bine au făcut cu jidovii, carei au păzit şi i-au socotit şi i-au slobozit den mîna şi den puteareavrăjmaşilor în toată vreamea: scosu-i-au den Eghipet cu mari minuni prespre Marea Ro {CoresiTilcul 97v} şie, şi de aii hrănitu-i-au în pustie ş-au pierdut limbi cu mulţi împăraţi în ţara hananeilor.Tremease proroci întru ei în toată vreamea şi, cum zice în psalom, n-au făcut nece unii seminţe ca jidovii, ce, unde nu ascultară prorocilor şi cuvintelor lu Hristos şi ale apostolilor, vezi cumu-i pierdu şi în toată lumea fură răsipiţi şi rău răsfiraţi.Iară noi am fost păgîni, ş-au priimit pre noi Domnul în locul jidovilor ş-am sosit la creştinătate,că ne [v:spun] cuvîntul lu Dumnezeu mai [a:chear] decît jidovilor.Mai amar va fi noao să nu ne văm turna cătră Dumnezeu den păcatele noastre şi văm îmbla afară de cale lăsată de Hristos în evanghelia sa.De-au pierdut cei oameni ai săi pre jidovi, dară noi, sălbatecii, ce va face?Depre acest lucru ceteaşte la Rimleani 20. A doua învăţătură: Unde se grăiaşte de Hristos (den psalom 117) că piatra unghiului că cuprinde doi păreţi la un unghiu, jidovi şi păgîni, aducînd {CoresiTilcul 98r} şi tocmind pre o leage şi credinţă, nu pre noi, sau trei, sau patru, sau cinci, sau şase, sau mai multe, - de-icea învăţăm, creştini, cît greşesc acei oameni carei zic că Dumnezeu au tocmit s-au lăsat multe legi, sau zic: cîte limbii, atîtea legi au tocmit a toate limbilor usebi.Ce carei zic aşa, nu înţeleg Scriptura, că după naşterea lu Hristos numai o leage şi o credinţă au lăsat Hristos creştinilor, - cum iaste scris la aceaste scripturi: Ioan, (kă Efeseo(m) 23, 254; Luca, 54; 14 Ioan, 56; (kă Galatî) 24, 208; Matei, 93; kă 15(Efeseo(m) )23, 224; (kă Korintho(m)25,128; Iacov, 52; caută în (Glavizne ), în capete.A treia învăţătură: Unde zice Hristos: "Lua-se-va împărăţia lu Dumnezeu de la voi", arată-ne cum au luat împărăţia de la jidovi prentru ce nu făcură plod în <îm>părăţia lu Dumnezeu.Că n-au luat ţara lor numai, ce acmu sînt şi în mînia lu Dumnezeu, că n-au împărat de eiş, n-au {CoresiTilcul 98v} ţară, n-au slujbă, n-au proroci ca în zilele dentîi, ce sînt bătuţi de orbitură mare unde nu făcură plod împărăţiei.Aicea învăţăm cum că va fi luată şi de la noi împărăţia lu Dumnezeu de nu vrem face plod şi noi.Ce să ştim ce iaste plod în <îm>părăţia lu Dumnezeu, - că plod în <îm>părăţia dracului iaste de toate fealiurile de nedereptate şi strîmbătate, făţăria -, iară plodurele împărăţiei lu Dumnezeu nu sînt lucrure tocmite de oameni, cu carele nu putem cinsti pre Dumnezeu (Matei, 60), ce sînt aceale lucrure carele au lăsat el, Domnul însuş.Aceastea cuvinte [v:spune] Pavel apostol [a:frumos] , la (Galatî) 213, zicînd: "Poama Duhului 18iaste dragostea, veselia, pacele, răbdarea, dulceaţa, bunătatea, credinţa, smericiunea, curăţia, blîndeaţele, postul sau mîncare puţinea şi cu măsură." Pre acest lucru să ne nevoim şi noi, creştini.Amin!{CoresiTilcul 99r} ,Zise Domnul pilda aceasta: "Podobeaşte-se împărăţia ceriului omului împărat ce feace nuntă fiiului lui; şi tremease robii lui a chema la nuntă, şi nu vrură să vie.Iară tremease alţi robi şi grăi: 'Ziceţi chemaţilor: Adecă prînzul mieu gătiiu, juncii miei ceia hrăniţi {fură} jungheaţi şi totu e gata; veniţi la nuntă!' Ei nu pristăniră să meargă, - unii amu la satele lor e alţii la negoaţe; alţii prinseră robii, dosădiră lor şi-i uciseră.Şi auzi împăratul acela, mînie-se şi tremease voinicii lui şi pierdură ucigătorii acei, şi cetăţile lor arseră.Atunce grăi robilor lui: 'Nunta amu gata iaste, chemaţii nu fură destoinici; duceţi-vă amu la ieşitul drumurelor şi cîţi veţi afla, chemaţi-i la nuntă.' Şi ieşiră robii acei în răspîntii, adunară toţi cîţi aflară, răii şi bunii, şi {CoresiTilcul 99v} se împlu nunta şezînd ei.Şi întră împăratul şi-i văzu şezînd; văzu aciia un om neîmbrăcat în veşminte de nuntă şi grăi lui: "Soaţe, cum ai venit încoace neavînd veşminte de nuntă?" El tăcu.Atunce zise împăratul slugilor: "Legaţi lui mînile şi picioarele şi-l luaţi el de-l aruncaţi el în untunearecul de afară: aciia va fi plîngere şi scrîşnire dinţilor.Mulţi sînt chemaţi şi puţini-s aleşi".Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă pildă a ceştii evanghelie (ca şi în cea evanghelie de la Luca, pre pilda ceştii, că amîndoao pildele grăiesc numai de un lucru: această pildă cheamă ,prînzul", la Luca zice,cină"), într-această pildă arată Hristos voia cea bună şi milă mare ce-au avut Tatăl Dumnezeu cătră jidovi, iar ei cît neharnici {CoresiTilcul 100r} şi nemulţemitori au fost.Pentru aceaia i-au lepădat pre ei şi i-au dosădit, şi în locul lor au priimit limbile şi păgînii, spuind şi aceasta, cum carei ară fi adunaţi creştini den păgîni şi ară fi neharnici, fără veşminte de nuntă, făţarnici,mai apoi-i [v:va dosădi] [a:rău] .Că acel împărat Dumnezeu făcu nuntă lu Hristos, împreunînd pre el cu sufletul şi cu trupul oamenilor, deaca născu den Preacurata, - că ginerele e Hristos, nevasta iaste beseareca şi sufletul.Slugi tremease Moisi şi alţi, cărora nu crezură ovreaii, ce mîniară pre Dumnezeu în de ani.După aceaia fură tremeş prorocii alalţi; den ei uciseră, ca şi pre Isaiia, {de} unii bătură joc, că pre Ieremie aruncară întru un lac de tină.Iară unii dentru chemaţi mearseră la lucrul lor şi la negoaţele lor, căutînd cinstea ceştii lumi, domnia, avu {CoresiTilcul 100v} ţia, lăcomia şi dulceaţa vieţiei.Iară juncii şi hrăniţii, zice Teofilact, iaste leagea veache şi leagea noao, că în jărtvă jungheară boi, iară hrăniţii sînt cuvintele sfinte de veselia Scripturei.Iară nunta iaste cea plină de dragostea propoveada niei evangheliei, ce în făgăduită începuse încă în rai.Şi fu vestuit patriarşilor şi prorocilor depre Hristos, Domnul nostru, cum că are a veni şi a naşte derept noi, să ne descumpere şi să ne izbăvească de toată perirea.După aceaia veni Hristos şi tocmi lucrul nostru cu moartea şi cu învierea lui.Şi aşa tremease, după învierea lui, nu numai la jidovi, ce în toată lumea (Matei, Marco) să cheame la nuntă răii şi bunii, toate limbile la propoveadania evangheliei şi la iertăciunea păcatelor şi vieţiei de veac.Derept aceaia, den ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: Învăţătura dentîi {CoresiTilcul 101r} Învăţăm de aicea cîtu e de mare milostivnicia şi dragostea şi iubirea lu Dumnezeu de cătră jidovi şi de cătră toţi oamenii, cum jeluiaşte pre noi păcătoşii den perirea veacului a slobozi şi a ispăsi.Derept acest lucru pururea au tremes proroci jidovilor, şi iară păgînilor apostoli, ucenici, păstori, evanghelisti, cărtulari şi ştiutori.Pînă în ceasul de acmu tremeate popi şi învăţători, cum iaste scris la Efesî, : "Carei ne cheamă pren evanghelie la veselie gătită noao pren Iisus Hristos, neusebind nece alegînd acmu nimea": Marco, : "Vare cine va creade, ispăsit va fi"; şi Matei, : "Veniţi la mine toţi!- zice Hristos"; şi Pavel, la Timotei, : "Dumnezeu se nevoiaşte pre toţi a ispăsi." Şi zic slugile că sînt toate gata, numai să purcează şi să meargă la nuntă; nu pohtesc să ducem nemică.{CoresiTilcul 101v} Impăratul încă se mînie să nu văm mearge, că ne cheamă la lucrul spăseniei, {la} nunta ce-au făcut împăratul nu slugiei, ce fiiului său,în care toate { [v:sînt] } de veselie [p:] [a:deplin] .Iară la Luca, zice c-au făcut cină mare, căce că iaste împărat împăraţilor şi domn a toţi domnilor, că poate aceaia cină sătura toată lumea, cum cine va mînca dentr-însa nu va însetoşa nece dinioară (Ioan).Nu gîndi: ,Doară nu mă va priimi", dară căce tine cheamă;ba [a:bucuros] [v:priimeaşte] el pre păcătoşi: "Că n-au venit a chema derepţii, ce păcătoşii la pocaianie " (Matei,30 ).A doua învăţătură: Învăţăm cîtu e mare nehărnicia şi nebunia oamenilor.Jidovii derepce nu priimiră pre Hristos, ce uciseră pre el şi pre apostoli?Derept aceaia veniră rimleanii după moartea lu Iisus, de ani deaca trecură, şi arseră Ierusalimul; iară într-însă muriră şi periră sute de mie de oameni.Zice Iisus (la Luca,76 ): "Grăiesc {CoresiTilcul 102r} amu voao că nece unul de acei bărbaţi chemaţi gusta- vor de cina mea." Şi aicea se mînie şi chemă alţii, - că Domnul va să facă bine noao, iară noi, blăstemaţi şi răi, nu luom în nume de bine, ce povestuitorii dosădim, ucidem şi bătjocurim unii carei vestuiesc noao lucrurele dumnezeieşti.Iară alţii, derept cîştigul lumiei, nu ne batem a mearge după lucrul lu Dumnezeu, ce ţinem vacilor şi vitelor păstori, iară pre popi, carei sînt păstori sufletelor noastre, nu văm să dăm nemică - carei ne pasc cu cuvîntul lu Dumnezeu.Aşa sîntem leaneş cătră milostivnicia lu Dumnezeu.A treia învăţătură Derept aceasta nehărnicie şi lenia noastră [a:rău] ne [v:va bate] şi ne va pedepsi Dumnezeu.Pilde sînt noao, creştinilor, jidovii răsipiţi şi dosădiţi în toată lumea, fiind şi acmu în mare mînie; dară ce va fi lor în ceaia lume!Pildă poate noao fi şi ceale împărăţii şi oraşe creştineşti, cătră răsărita soarelui {CoresiTilcul 102v} şi cătră amiazăzi, pre unde-au propoveduit sfînt Pavel apostol şi Petru şi alalţi ucenici.Iară acmu biruiesc turcii şi mai mulţi ţin leagea lu Mahamet al turcilor, prentru nehărnicia unde-au fost leaneş şi n-au socotit mai-marii besearecii: patriarşii, vlădicii, episcopii, cinstea lu Dumnezeu, ce-au mai iubit cinstea lor, domnia şi venitul.Aşa şi împăraţii, domnii şi mişeii depreună, cum zice această evanghelie.Derept aceaia Dumnezeu se-au mîniat ş-au călcat pre ei supt picioarele păgînilor.Acmu încă har Domnului că se iveaşte cuvîntul lu Dumnezeu, luceaşte; ce oamenii mai iubesc untunearecul,rîd şi- [v:ş bat joc] de el, mai [a:tare] cei mai mari, vlădicii şi judecătorii.Derept aceaia mă temcă văm şi noi [v:peri] [a:rău] , călcaţi de limba păgînă, să nu văm priimi şi să nu văm asculta; lua-va Dumnezeu de la noi.Caută ce făcu şi grăi Pavel jidovilor (în Deanie, şi în; Luca).{CoresiTilcul 103r} A patra învăţătură: Fraţii miei, aveţi grijă şi frică mare carei purtaţi numele şi vă chemaţi creştini,că nu ne [v:va fi] [p:] [a:destul] că sîntem botezaţi şi meargem cu alalţi depreună la besearecă, facem rugăciuni, luom cuminecătura, şi văm fi făţarnici.Veni-va împăratul să vază şezătorii la nuntă, la zioa de apoi, şi amar va fi celuia ce n-are veşminte de nuntă.Întrebare: ce iaste aceale veşminte de nuntă?- Răspuns: unii zic că e dragostea, alţii zic lucrure bune, unii iară zic că credinţă în Hristos: fără aceaia nu ne putem ispăsi (kă Galato(m), şi, şi ).Ce mai bine va noao spune sfînt Pavel apostol, cum să fim îmbrăcaţi în Domnul nostru Iisus Hristos, pre carei îmbrăcă cîţi în el cu credinţă se botezară (la Galatî).Acest veşmînt pierdu Adam cu Eva .Pre aceasta adus-au noao Iisus Hristos cu naşterea, cu moartea şi învierea lui.Fără acest Hristos sîntem {CoresiTilcul 103v} goli şi rău dezbrăcaţi şi ruşinaţi; cu acest Hristos văm putea sta la judecare.Într-aceaia îmbracă-ne tu, Doamne!Amin!" În vreamea aceaia un învăţătoriu de leage ispitiia el şi grăi: "Învăţătoare, care porîncită mai bună iaste în leage?" Iisus zise lui: "Iubeaşte Dumnezeu, Domnul tău, cu toată inema ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău; aceasta e întîia şi {cea} mai mare porîncită.A doua cuviinţă e : iubeaşte vecinul tău ca însuţi tine.Spre aceale doao porîncite toată leagea şi prorocii spînzură." Adunatele fariseilor, întrebă ei Iisus, grăi: "Ce se voao pare de Hristos?al cui fiiu iaste?" Grăiră lui: "A lu David." Grăi lor Iisus: "Cum amu David cu Duhul Domnului chema el şi grăiia: 'Zise Domnul Domnului mieu: Şezi de-a dereapta mea pînă voiu pune toţi dracii tăi perină picioarelor tale'?Sau amu David {CoresiTilcul 104r} cu Duhul Domnului el chema, cum al Domnului iaste?" Şi nimea nu putu lui răspunde {un} cuvînt, nici cuteza cineva den aceaia zi să întrebe el de aciia".Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie un legiei-învăţătoriu, în chipul a toţi fariseilor ispitind pre Iisus, întrebă pre el care porîncită mare iaste în leage dată pre Moisi proroc.Iisus răspunse den Ftorozakonî (în al şaselea cap), spuse cum trebuiaşte pre Dumnezeu a iubi, şi den cartea lu Moisi ce se cheamă Levitic (la şase capete) iară cum să iubeşti vecinul tău ca însuţi tine.Care evanghelie iaste scrisă şi la Marco, : cum acel legiuitoriu grăi, după răspunsul lu Iisus, bine, cum că plăcu şi lu Iisus, şi zise cătră el: "Nu eşti departe de împărăţia lu Dumnezeu." Aşa văzînd Hristos lucrul jidovilor, cum că pren porîncele nu poate întra la împărăţia lu Dumnezeu -căce nimea nu le poate {CoresiTilcul 104v} [v:ţinea] [a:curat] şi [a:desfîrşit] cum pofteaşte Dumnezeu -, derept aceaia Iisus întreabă de ei cum ţin Mesia sau Hristos cine să fie: au fiiul lu David numai, sau şi mai mare?Şi învinge pre ei den psalom şi arată cum Hristos iaste om adeverit şi Dumnezeu adeverit.Derept aceaia, de aicea avăm aceaste învăţături: Învăţătură dentîi: Cum trebuiaşte a înţeleage şi a iubi pre Dumnezeu cu toată inema, cu tot sufletul şi cu tot cugetul {şi} să aibi vecinul ca însuţi tine?C-am tîlcuit la Nedealea (Luca) cum nimea nu iaste să iubească pre Dumnezeu în ce chip pohteaştee el: cu toată inema, cu tot sufletul, cu tot gîndul tău a.
Tâlcul evangheliilor şi Molitevnic
rumânesc
1567
1567
- {3} PREDOSLOVIE.Acest pămînt al Moldovii n-au fost aşedzat de demult de oameni, să fie fost trăit într-însul cu pace, ce în cîteva rînduri au fost şi pustiiu.Deci pentru acee nu să află letopiseţe scrisă de pămînteni vechi.Ce de la o vreme, de la descălecatul lui Dragoş-vodă, [a:tîrziu] [v:s-au apucat] Urechi vorniculde au scris din istoriile cele a doi istorici leşeşti.Şi l-au scris pînă la domnia lui Aron-vodă.Apoi au mai făcut după Ureche vornicul şi un Simion dascal, şi un Misail călugărul, şi un Evstratie logofătul, şi iar l-au scris, cît au scris Ureche vornicul, pînă la Aron-vodă.Numai aceştie, poate-fi, au fost oameni neînvăţaţi, de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sînt din tălhari.Pentru aceasta dară nimene din scrisorile lor, nici cele ce ar fi fost adevărate, audzite sau vădzute a lor, nu le pot oamenii crede.Iară pre urma acestora s-au apucat dumnealui Miron Costin, vel-logofăt, de au făcut un letopisăţ.Şi cît n-au putut istovi Miron logofătul l-au istovit fiiu-său, Nicolai Costin, biv-vel-logofăt, şi l-au scris di-nceputul lumii, arătînd cine au trăit pre acest pămînt, cu mărturii a istorici streini.Şi l-au scris pînă la Dragoş-vodă, {4} şi de la Dragoş-vodă l-au scris de pe izvodul lui Ureche vornicul pînă la Aron-vodă.Însă mult l-au mai [v:împodobit] , mai [a:frumos] , şi Miron logofătul şi fiiu-său Nicolai Costin.Iar mai înainte nu să mai găseşte scris de Miron sau de fiiu-său Nicolai.Poate-fi, de or fi şi scrise de Nicolai logofătul, dar or fi poate-fi tăinuite, şi pănă acmu la ivală n-au ieşit.Iară de la Dabije-vodă înainte, îndemnatu-s-au şi Ion Neculce, biv-vel-vornic de Ţara de Sus, a scrie întru pomenirea domnilor.Însă pînă la Duca-vodă cel bătrîn l-au scris di pe neşte izvoade ce au aflat la unii şi la alţii şi din audzitele celor bătrîni boieri; iară de la Duca-vodă cel bătrîn înainte, pînă unde s-a videa, la domnia lui Ion-vodă Mavrocordat, nici de pre un izvod a nemărui,ce [v:au scris] [a:sîngur] , dintru a sa ştiinţă, cît s-au tîmplat de au fost în viiaţa sa.Nu i-au mai trebuit istoric strein să citească şi să scrie, că au fost scrisă în inima sa.deci vă poftescu, cetitorilor, pre unde ar fi greşit condeiul mieu, să priimiţi, să nu gîndiţi că doară pre voia cuiva sau în pizma cuiva, ce, precum s-au tîmpla, cu adevăr s-au scris.Doar niscaiva veleaturi a anilor de s-or fi greşit, iară celelalte întru adevăr s-au scris.Mai socotit-au şi din letopisăţul lui Evstratie logofătul şi a lui Simion dascalului şi a lui Misail călugărului neşte cuvinte cîteva, de nu le-au lăsat să nu le scrie, ce le-au scris, măcar că dumnealui Miron logofătul şi cu Nicolai fiiu-său nu le-au scris, şi-i ocăreşte.Şi să cade să-i ocărască, unde face că sînt moldovenii din tătari.Bine face că-i ocăreşte şi dzice că sînt basne.Iar pentru Dumbrava Roşie, cum că au arat-o Bogdan-vodă cu leşii, Miron logofătul au lăsat de n-au scris.Dar acee dzic să nu fie basnă.Şi pentru neamul Movileştilor, şi cum li s-au numit acest nume, dintru Ştefan-vodă cel Bun, Moghila, iar nu-i basnă.Şi altele multe n-or fi ştiut istoricii streini, ca să le pomenească toate.Deci o samă de istorii mai alese şi noi nu le-am lăsat să nu le scriem.Însă nu {5} le-am scris la rîndul lor, ce s-au pus de o parte, înaintea domniii Dabijii-vodă s-au scris.Cine va vrea să le creadă, bine va fi, iar cine nu le va crede, iarăşi bine va fi, cine cum îi va fi voia, aşa va face.Că mulţi istorici streini, de alte ţări, nu le ştiu toate cîte să fac într-alt pămîntu.Tot mai bine ştiu cei de loc decît cei streini, însă ce să face în viiaţa lor, iară nu în delungate vremi, iar istoriile celi vechi mai bine le ştiu istoricii, că le au scrisă, iară nu audzite.Deci, fraţilor cetitorilor, cu cît veţi îndemna a ceti pre acest letopisăţ mai mult, cu atîta veţi şti a vă feri de primejdii şi veţi fi mai învăţaţi a dare răspunsuri la sfaturi ori de taină, ori de oştire, ori de voroave, la domni şi la noroade de cinste.
- {7} O SAMĂ DE CUVINTE O samă de cuvinte ce sîntu audzite din om în om, de oameni vechi şi bătrîni, şi în letopiseţ nu sînt scrise, ce s-au scris aice, după domnia lui Ştefăniţă-vodă, înaintea domniii Dabijii-vodă.Deci cine va ceti şi le va crede, bine va fi, iară cine nu le va crede, iară va fi bine; cine precum îi va fi voia, aşa va face.I Ştefan-vodă cel Bun, luund domnia Moldovii, şi viind turcii în dzilele lui să treacă în Moldova la Gălaţi,i- [v:au bătut] [a:foarte] [a:rău] pre turcişi au luat şi Cetatea Albă şi Chilia de la turci.Apoi mai pe urmă iar le-au luat turcii aceste doao cetăţi.Şi în cîteva rînduri s-au bătut Ştefan-vodă cu turcii.Iar cînd s-au bătut la Războieni, atunce s-au aşedzat turcii cu Ştefan-vodă.Şi le-au dat hotar şi olat Bugeacul şi au făcut pace.Şi turcii apoi au adus tătarî din Crîm şi i-au aşedzat în Bugeac, carii stau şi pînă astădzi, precum au aşedzat şi la Hotin lipcani.II Ştefan-vodă cel Bun multe războai au bătut.Şi aşea să aue din oameni vechi şi bătrîni, că, cîte războai au bătut, atîte mănăstiri cu biserici au făcut.III Ştefan-vodă cel Bun, cînd s-au apucat să facă mănăstirea Putna, au tras cu arcul Ştefan-vodă dintr-un {8} vîrvu de munte ce este lîngă mănăstire.Şi unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu.Şi este mult loc de une au tras pănă în mănăstire.Pus-au şi pe trii boierenaşi de au tras, pre vătavul de copii şi pre doi copii din casă.Deci unde au cădzut săgeata vătavului de copiiau făcut poarta, iar unde au cădzut săgeata unui copil din casă au făcut clopotniţa.Iar un copil din casă dzic să fie întrecut pe Ştefan-vodă şi să-i fie cădzut săgeata într-un deluşel ce să cheamă Sion, ce este lîngă mănăstire.Şi este sămnu un stîlpu de piatră.Şi dzic să-i fie tăiat capul acolo.Dar întru adevăr nu să ştie, numai oamenii aşea povestescu.Fost-au şi bisericuţă {în ms. (53), bisericuce} de lemnu întru acel deluşel şi s-au răsipit, fiind de lemnu.Şi aşea au fost făcut mănăstirea de frumoasă, tot cu aur poleită, zugrăvală mai mult aur decît zugrăvală, şi pre dinlăuntru şi pre denafară, şi acoperită cu plumbu.Şi dzic călugării să fie fost făcut şi sfeşnicile cele mari şi cele mici şi policandru şi hora tot prisne de argint, şi pe urmă să li fie luat un domnu şi să fie făcut alteli de spije, care le-am apucat şi noi.Iar strîcîndu-să un clopot mare de la mănăstire şi făcînd călugării clopotul a doa oară, au pus aceste toate ce scriu mai sus în clopot, ca să fie mai mare.Lăsat-au Ştefan-vodă cel Bun la mănăstirea Putna, după moartea lui, arcul lui şi un păhar, ce vorbiea călugării la mănăstire că este de iaspis, ce era în chipul marmurii albe şi al farfurii, ca să fie întru pomenire la sfînta mănăstire.Şi arcul l-au fost trăgînd cu vîrtej.Şi la vremea lui Constantin Cantemir-vodă, fiind răscoale, au vinit nişte căzaci cu leşi, cu moldoveni joimiri, vrînd să jecuiască ce ari găsi în mănăstire.Deci fiind un turnu cu bună tărie, nu putea să jecuiască.Deci au dzis călugărilor să dea turnul, că nu vor lua a mănăstirii nemică.Iar călugării, necredzind, nu vrea să dea turnul.Iar acei căzaci cu leşi şi cu moldoveni îndată au aprinsu mănăstirea, {9} iar călugării, vădzind că aprind mănăstirea, îndată au dat turnul.Atunce, îndată, avînd puşci de apă, acei căzaci, leşi şi moldoveni au stînsu focul.Deci atunce au jecuit tot din turnu ce a fost a boieri şi a neguţitori, iar a mănăstirii n-au luat nemică, fără numai arcul lui Ştefan-vodă.Iar păharul au fost pănă la a triia domnie a lui Mihai Racoviţă-vodă.Şi scoţindu-l din turnu un egumen, pre anume Misail Chisiliţ, şi vrînd să se fălească, au băut la masă cu acel păhar a lui Ştefan-vodă, cu nişte slugi boiereşti, ce era zlotaşi.Şi bţnd mult cu acel păhar, s-au îmbătat şi, beţi fiind, au stricat un lucru scumpu domnescu şi de minune ca acela.IV Ştefan-vodă cel Bun, bătîndu-l turcii la Războieni, au mărsu să între în Cetatea Neamţului.Şi fiind mumă-sa în cetate, nu l-au lăsat să între şi i-au dzis că pasirea în cuibul său nu piere.Ca să să ducă în sus, să strîngă oaste, că izbînda va fi a lui.Şi aşea, pe cuvîntul mîne-sa, s-au dus în sus şi au strînsu oaste.Iară împăratul turcescuau vinit cu toată puterea lui la Cetatea Neamţului.Şi au suit puşcile deasupra unui munte pre despre Moldova.Şi au început [v:a bate] Cetatea Neamţului [a:foarte] [a:tare] .Iar pre acee vreme era un neamţu închis în cetate.Şi vădzind că bat cetatea, au dzis păzitorilor să spuie mumei lui Ştefan-vodă să-l sloboadă de la închisoare, din temniţă, pre dînsul, că el va mîntui cetatea de acel greu.Deci, slobodzindu-l pre acel neamţu de la închisoare, s-au şi apucat acel neamţu de au îndreptat puşcile din cetate asupra turcilor, unde sta acolo în munte, de avea nevoie cetatea.Şi au şi lovit în gura unii puşci turceşti, de au sfărmat-o.Şi au început a bate în corturile turcilor, cît şi boldul de la cortul împăratului l-au sfărmat.Deci n-au mai putut sta turcii întru acel vîrvu de munte, de unde avea cetatea nevoie, ce numai le-au căutat a să da în laturi de la acel loc. {10} Iară Ştefan-vodă, mergînd de la Cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mărsu pe la Voroneţ, unde trăiea un părinte sihastru, pre anume Daniil.Şi bătînd Ştefan-vodă în uşa sihastrului, să-i descuie, au răspunsu sihastrul să aştepte Ştefan-vodă afară pănă ş-a istrovi ruga.Şi după ce ş-au istrovit sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pre Ştefan-vodă.Şi s-ai ispovedit Ştefan-vodă la dînsul.Şi au întrebat Ştefan-vodă pre sihastru ce va mai face, că nu poate să să mai bată cu turcii: închina-va ţara la turci, au ba?Iar sihastrul au dzis să nu o închine, că războiul este a lui, numai, după ce va izbîndi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfîntului Gheorghie, să fie hramul bisericii.Deci au şi purces Ştefan-vodă în sus pe la Cernăuţi şi pre la Hotin şi au strînsu oaste, feliuri de feliuri de oameni.Şi au purces în gios.Iar turcii, înţălegînd că va să vie Ştefan-vodă cu oaste în gios, au lăsat şi ei Cetatea Neamţului de a o mai bate şi au început a fugi spre Dunăre.Iar Ştefan-vodă au început a-i goni din urmă şi a-i bate, pănă i-au trecut de Dunăre.Şi întorcîndu-s-înapoi Ştefan-vodă, s-au apucat de au făcut mănăstirea Voroneţul.Şi au pus hramul bisericii Sfîntul Gheorghie.V Ştefan-vodă cel Bun, cînd s-au bătut cu Hroit ungurul, precum dzic unii la Caşen, iar letopisăţul crie că s-au bătut la Şcheie pe Siretiu, au fost cădzut calul lui Ştefan-vodă în războiu.Iară un Purice aprodul i-au dat calul lui.Şi nu putea în grabă încăleca Ştefan-vodă, fiind om mic.Şi au dzis Purice aprodul: "Doamne, eu mă voi face o moviliţă, şi vino de te sui pe mine şi încalecă".Şi s-au suit pe dîndul Ştefan-vodă şi au încălecat pre cal.Şi atunce au dzis Ştefan-vodă: "Sărace Purece, de oi scăpa eu şi tu, atunce ţi-i schimba numeli din Purice Movilă".Şi au dat Dumnedzeu şi au scăpat amîndoi.Şi l-au şi făcut boier, armaş mare pre Purece.Şi dintru acel Pureci aprodul s-au tras neamul Movileştilor, de au agiunsu {11} de au fost şi domni dintru acel neam.Dar şi aprozii atunce nu era din oameni proşti, cum sînt acum, ci era tot ficiori de boieri.Şi portul lor: era îmbrăcaţi cu şarvanele, cu cabaniţe.Aşea trebuie şi acum să să afle slugi, să slujască stăpînului, şi stăpînul să miluiască pre slugă aşea.VI Cînd au aşedzat pace Ştefan-vodă cel Bun cu leşii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au triimis sol la leşi.Şi au dăruit craiul leşescu Tăutului aceste sate la margine: Cîmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijniţa, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Văscăuţii, Voloca.Toate aceste le-au dăruit craiul leşescu Tăutului logofătului.Şi au pus hotar apa Cirimuşul, întru o duminică dimineaţa.VII Ştefan-vodă cel Bun, vrînd să margă la biserică întru o duminică dimineaţa, la liturghie, în tîrgu în Vasluiu, şi ieşind în polimari la curţile domneşti ce era făcute de dînsul, au audzit un glas mare de om strigînd să aducă boii la plug.Şi mirîndu-să ce om este acela să are duminica, şi îndată au trimis în toate părţile, ca să-l găsască pre acel om, să-l aducă la dînsul.Şi l-au aflat pre om în sus, pre apa Vasluiului, cale de patru ceasuri, arînd la o movilă ce să cheamă acum Movila lui Purcel.Că pe acel om încă îl chema Purcel.Şi ducîndu-l pre acel om la Ştefan-vodă, l-au întrebat Ştefan-vodă:el [v:au strigat] aşea [a:tare] , şi pentru ce ară duminica?El au dzis că au srigat el să aducă boii la plug, şi ară duminica, că este om sărac, şi într-alte dzile n-au vrut frate-său să-i dea plugul, şi acum duminica i-au dat.Deci Ştefan-vodă au luat plugul fratelui celui bogat şi l-au dat fratelui celui sărac, să fie a lui.VIII Ştefan-vodă cel Bun şi cu fiiul său Bogdan-vodă, de multe ori au avut războaie cu leşii.Şi multe robii au făcut în Ţara Leşască, cît au pus pe leşi în plug de-au şi arat cu dînşii, de au sămănat ghindă, {12} de au făcut dumbrăvi pentru pomenire, ca să nu să mai acolisască de Moldova: Dumbrava Roşie la Botăşeni şi Dumbrava Roşie la Cotnari şi Dumbrava Roşie mai gios de Roman.Şi leşii încă nu tăgăduiescu, că scrie şi în cronica, în letopisăţul lor.Numai mă mier de Miron logofătul cum au acoperit acest lucru de nu l-au scris.Şi aşea vorbăscu oamenii, că, cînd au fost arînd cu dînşii, cu leşii, i-au fost împungînd cu strămurările, ca pre boi, să tragă.Iar ei să ruga să nu-i împungă, ce să-i bată cu biciuşcile, iar cînd îi bătea cu biciuşcile, ei să ruga să-i împungă.IX Cînd au murit Ştefan-vodă cel Bun, au lăsat cuvînt fiiului său, lui Bogdan-vodă, să închine ţara la turci, iar nu la alte neamuri, căci neamul turcilor sînt mai înţălepţi şi mai puternici, că el nu o va putea ţinea ţara cu sabia, ca dînsul.X După ce au luat Bogdan-vodă domnia, au şi triimis pre Tăutul logofătul sol la turci, cînd au închinat ţara la turci.Şi aşea vorbăscu oamenii, că l-au pus viziriul de au şedzut înaintea viziriului pre măcat, şi n-au fost avînd mestei la nădragi, că, trăgîndu-i cibotile, numai cu colţuni au fost încălţat.Şi dîndu-i cahfea, nu ştiea cum o va bea.Şi au început a închina: "Să trăiască împăratul şi viziriul!".Şi închinînd, au sorbit felegeanul, ca altă băutură.XI Cînd au pus ţara întăi domnu pre Petru-vodă Rareş, el nu era acasă, ce să tîmplase cu măjile lui la Gălaţi, la peşte.Şi au triimis boierii şi mitropolitul haine scumpe domneşti şi carătă domnească cu slujitori, unde l-ari întimpina, să-l aducă mai în grabă la scaon, să-l puie domnu.Deci el, întorcîndu-să de la Gălaţi, au fost agiunsu la Docolina, unde au mas acolo cu dzece cară, cîte cu şase boi carul, pline de peşte.Şi piste noapte au visat un vis, precum dealul cel di cee parte de Bîrlad şi dealul cel di-ncoaci era de aur, cu dumbrăvi cu totul.Şi tot sălta, giuca şi să {13} pleca, să închina lui Rareş.Şi deşteptîndu-să din somnu dimineaţa, au spus visul argaţilor săi, celor ce era la cară.Iar argaţii i-au dzis: "Bun vis ai visat, giupîne; că cum om sosi la Iaşi şi la Suceavă, cum om vinde peştile tot".Şi au şi îngiugat carăle dimineaţa, şi au purces Petru-vodă înaintea carălor.Şi cînd s-au pogorît în vadul Docolinii, l-au şi întimpinat gloata.Şi au început a i să închina şi a-l îmbrăca cu haine domneşti.Iar el s-au zimbit a rîde şi au dzis că "de mult aşteptam eu una ca aceasta să vie".Şi cînd au purces de acolo, argaţii lui au dzis: "Dar noi ce-om face, doamne, cu carăle cu peştile?" Iar el au dzis: "Să fie carăle cu peşte, cu boi cu tot, a voastre.Şi viniţi după.mine, să vă fac cărţi de scuteală, să nu daţi nemică în dzilele mele".XII Petru-vodă Rareş, fugînd pin tîrg pin Piatră, şi gonindu-l pietrenii, l-au fost agiungînd un popă.Şi au tras Petru-vodă înapoi în popă cu arcul şi l-au lovit cu săgeata în oblîncul şelii.Şi i-au dzis: "Întoarce-te, popo, înapoi, nu-ţi lăsa liturghia nesfîrşită".Iar după ce au vinit Petru-vodă domnu cu a doa domnie, au scos ochii popii şi pietrenilor acelor ce l-au gonit, şi le-au făcut şi blăstăm, afurisanie.XIII Petru-vodă Rareş, cînd era închis în cetatea Ciceului în Ţara Ungurească, avea nevoie de nemţi şi de unguri.Iar fiind doamna lui sirboaică, de neamul Despoţilor, fată lui Despot crai, au scris o carte sirbască la împăratul turcescu şi la viziriul, cu rugăminte.Şi au slobodzit cartea pre o fereastră gios din cetate.Şi au învăţat pre o slugă a lor, sirbu, ce avea, să să ducă cu cartea la Poartă, la viziriul.Şi mergînd sluga acee la Poartă, a lui Petru-vodă, au scris viziriul la unguri, să-l sloboadă pre Petru-vodă.Şi după ce s-au slobodzit, s-au dus la Poartă.Iară după ce s-au dus Petru-vodă la Poartă, aşea vorbăscu oamenii, că au grăit viziriul împăratului să-l ierte şi să-l puie iar domnu în Moldova.Iar împăratul {14} au răspunsu că-i giurat, pănă nu va trece cu calul preste dînsul, să nu-l lăsă.Deci viziriul au dziscă- [v:i] : "prea [a:lesne] a plini măria ta giurămîntul".Şi l-au scos la cîmpuşi l- [v:au culcat] la pămînt, [a:învălit] într-un harariu, şi l-au sărit împăratul de trii ori cu calul.Iar alţii dzic că au şedzut supt un pod, şi împăratul au trecut de trii ori peste pod.Deci l-au îmbrăcat cu caftan, să fie iarăşi domnu în Moldova.Deci cum au slujit mai pre urmă turcilor, scrie letopisăţul.XIV Ilieş-vodă, ficiorul lui Petru-vodă, după ce s-au turcit, dzic să fie rămas o fată creştină după moartea lui.Şi au luat-o un grec mare, bogat, vestit la Poartă, anume Scarlat, carele şi sulgeria împărătească o ţinea el.Şi cine s-au născut dintru acea fată, mai gios arată la rîndul său.XV Alecsandru-vodă Lăpuşneanul, fiind domnu, au făcut mănăstirea Slatina.Şi aşea dzic oamenii că, trăind un săhastru acolo şi fiins un paltin, copaciu mare, unde este acmu prestolul în oltariu, videa acel săhastru spre duminici şi spre alte dzile mari multe lumini întru acel paltin la vremea slujbii bisericii.Şi i s-au arătat Maica Precistă în vis şi i-au dzis să margă la Alecsandru-vodă, să-i dzică să facă mănăstirea.Şi mărgînd săhastrul la Alecsandru-vodă, s-au îndemnatu Alecsandru-vodă de săhastru de au făcut mănăstirea Slatina întru acel loc, unde au fost paltinul.Şi au adus şi capul Sfîntului Grigorie Bogoslov, de unde stă pănă astădzi la sfînta mănăstire la Slatina, ferecat cu argint şi pietri scumpe.XVI Începera lui Despot-vodă cum au fost de au agiunsu de au fost domnu.El n-au fost rudă lui Despot cel mare, ce au fost slugă lui Despot.Şi murind Despot, precum dzic unii, la Veneţie, iar alţii dzic că au murit la Rîm, s-au sfătuit cu cele slugi să dzică că el este nepot lui Despot, şi să împartă {15} ei averea a lui Despot, şi să-i dea lui toate scrisorili cîte au avut Despot cel Mare şi puţinea din averea lui.Iar ceelaltă avere au împărţit-o celelalte slugi.Şi aşea, mărturisind cătră veneţieni că-i este nepot lui Despot cel Mare, au credzut veneţienii că-i este nepot lui Despot.Şi n-au luat nemică din averili lui Despot veneţienii, ce toate averili lui Despot cel Mare au împărţit-o slugile.Iar Despot ce au dzis că-i este nepot au luat numai scrisorili şi hrisovul cel de la Carol, împăratul nemţăscu.Şi cu acele scrisori au făcut meşteşug de au agiunsu de au fost domnu, precum scrie letopisăţul.XVII De la a doa domnie a lui Alecsandru-vodă Lăpuşneanul au început domnii a să aşedza mai cu temei în scaon în Iaşi.Şi cînd au purces de la Poartă cu a doa domnie, dzic să-l fi învăţat turcii să taie boierii, să-i slăbască.Şi pe cuvîntul viziriului au tăiat atîta mulţime de boieri.Şi au triimis de au ales din curteni de ţară, pre Racoviţăşti şi pre Sturdzeşti şi pre Bălşăşti şi pre alţii mulţi.XVIII Ieremie-vodă au fost pus multă avere la mănăstire la Suceviţă, într-un beciu supt curţile domneşti.Iară după moartea lui, vinit-au doamna cu ginerii ei din Ţara Leşască şi au luat acea avere toată, de s-au dus cu dînsa, de au făcut oaste în Ţara Leşască, şi au vinit în Moldova.Care [v:stau] tainele şi pănă astădzi [a:deşarte] , unde au fost acea avere.XIX Cînd au bătut turcii pre Gaşpar-vodă la Ţuţora, întorcîndu-să leşii înapoi, tăiat-au un tătar pre Jolcovschii, hatmanul leşescu, lîngă Movilău, precum scrie şi letopisăţul.Numai tătarul nu l-au ştiut că este Jolcovschii, hatmanul leşilor.Ce după ce l-au omorît, au găsit ceasornicul în sîn, de aur cu diiamanturi.Şi aflînd tătarul că au fost hatmanul leşescu, să fie dzis tătarul acela că nu trebuieşte să trăiască omul în lume, că nu va avea năroc, şi [v:să fie giunghiiat] [a:sîngur] . {16} XX Avînd Radul-vodă o fată din trupul lui, să fie fugit cu o slugă, ieşind pre o fereastră din curţile domneşti din cetatea Hîrlăului.Şi s-au ascunsu în codru.Şi au făcut Radul-vodă năvod de oameni şi au găsit-o la mijlocul codrului, la o fîntînă ce să cheamă Fîntîna Cerbului, lîngă podul de lut.Deci pre slugă l-au omorît, i-au tăiat capul, iar pre dînsa au dat-o la călugărie, de-au călugărit-o.XXI Radul-vodă făcînd nuntă cu fiiul său Alecsandru-vodă, domnul muntenescu, au luat pre fata lui Scarlat celui bogat de la Ţarigrad.Care să pomeneşte într-alt rînd mai sus, că au ţinut Scarlat fata lui Ilieş-vodă celui turcit.Şi avînd fata lui Scarlat albaţă pre un ochiu, n-au avut viiaţă bună cu Alecsandru-vodă.Şi au trimis Scarlat ferman împărătescu de ş-au luat fata de după Alecsandru-vodă, de au dus-o la Ţarigrad, şi au dat-o după un grammatic, anume Mavrocordat.Şi acel Mavrocordat au făcut pre Alecsandru Ecsaporitul, şi Alecsandru Ecsaporitul au făcut pre Nicolai-vodă, şi Nicolaie-vodă au făcut pre Constantin-vodă, careli au fost domnu aice la noi în Moldova în anii de la zidirea lumii 7242. Careli să trage de pre strămoaşe-sa neam din domnii cei vechi moldoveneşti.XXII Barnovschii-vodă mergînd cu multă gloată de aice din ţară la Poartă, cu mulţi boieri şi mazili şi curteni, şi cu di ceielalţi mai proşti, şi preoţi şi cu călugări, şi mergînd pe drum şi poposind şi şedzind la masă, au început a strănuta Barnovschii-vodă des şi tare.Iar boierii carii era la masă cu Barnovschii-vodă, după obicei: "Sănătos, doamne, şi pe voia mării tale!" Iar pre urmă vădzind că tot strănută, un boier să fie dzis: "Viermi, doamne".Şi cum i-au dzis "viermi, doamne", au şi tăcut de strănutat.XXIII Cînd i-au tăiat capul lui Barnovscii-vodă, calul lui au şi început a sări, cît n-au mai putut să-l {17} ţie comisul în mînă.Şi scăpîndu-l din mînă, pe loc au cădzut de au murit.Şi vădzind turcii, [a:mult] [v:s-au mirat] şi au dzis: "Nevinovat au fost acest om".Şi au cunoscut pre Barnovschii-vodă turcii că au fost drept şi s-au căit pentru că l-au tăiat.Şi s-au giurat ca să nu mai taie de acum domnu de Moldova.Numai letopisăţul de aceasta nu scrie nimic.Iară oamenii aşea vorbescu, că au apucat unii dintru alţii.XXIV Vasilie-vodă, după ce au luat domnia de la Ţarigrad, s-au rugat viziriului să lasă ţara de bie trii ani, şi al triili an să dea birul ţărîi o dată, şi pre turci pre carii or avea datorie în ţară să-i scoată, să nu supere oamenii.Şi i-au făcut pre voie viziriul.Şi după ce au vinit el în ţară, la scaonul domniii, contăş cu soboli n-au îmbrăcat trii ani, ci numai cu hulpi.Şi pe dzi numai o mierţe de pîine să mînca şi doi berbeci şi o ialoviţă la curtea domnească.Cheltuială puţină, mai mult de doi galbeni pe dzi nu ieşiea.Şi au făcut cărţi de slobodzie în toată ţara.Şi nemică din ţară n-au luat pănă nu s-au plinit trii ani.Numai din desetină şi din mortasipii, din goştină şi din vamă ce lua să chivernisiea.Iară pănă în trii ani s-au umplut ţara de oameni.Şi au scos atunce pre ţară fumărit, cîte un leu de casă.Şi au plinit atunce tustreli birurile, de le-au trimis la Poartă.Şi încă au rămas şi lui Vasilie-vodă o mie de pungi de bani dobîndă.Atunce au triimis la Poartă poclon, de au mulţămit împăratului şi viziriului şi altor turci mari, blane de spinări de soboli pentru bine ce au făcut de au aşteptat ţara.Care acest dar n-au fost de nici de un folos ţărîi, că au rămas obicei de dă ţara baraiamlîc de atunce încoace în toţi anii.De mirat lucru este că au fost domnu strein şi nu au fost grabnic la lăcomie.XXV Tot atunce, cînd au vinit Vasilie-vodă în scaon, era nişte joimiri moldoveni în Ţara Leşască şi prăda în multe rînduri ţara aceasta a Moldovii.Deci Vasilie-vodă scriea la leşi, să poroncească oamenilor {18} săi celor de oaste să nu strice Ţara Moldovii.Iară leşii să mîntuiea de cătră Vasilie-vodă şi dzicea că nu sînt leşi, ce sînt moldoveni aceie ce pradă.Ce Vasilie-vodă, vădzind că-i dau acel răspunsu de la leşi, au ales şi el puţintei moldoveni de ai lui şi au strigat în lefe oameni de oaste slujitori şi i-au pornit a prăda în Ţara Leşască.Deci moldovenii cei din Ţara Leşască ce strica şi prăda aice în ţară, vădzind aşea, au vinit toţi la Vasilie-vodă de s-au închinat.Şi au început şi ei a prăda în Ţara Leşască.Apoi leşii, vădzindu aşea, au început a scrie cu bănat la Vasilie-vodă, iar Vasilie-vodă răspundzind: "Ceie ce prăda ţara mea aceie pradă şi ţara voastră".Şi nu au ţinut aice prea mult acea gîlceavă, şi s-au aşedzat cu leşii Vasilii-vodă.Şi pre joimirii aceie i-au aşedzat la margine slujitori.Numai pre doi, trii, ce era căpetenii, neaşedzindu-să, i-au omorît.Şi apoi s-au făcut bună pace.XXVI La domnia lui Vasilie-vodă rămăsese o beizadea a Radului-vodă, tînăr.Şi au fost avut Radul-vodă un turcu mare priieten la Poartă.Şi să ruga acel turcu viziriului totdeauna pentru acel beizadea a Radului-vodă, să-l facă domnu în Moldova în locul lui Vasilie-vodă.Şi poroncind viziriul să-l aducă să-l facă domnu, au dzis că-i prea tînăr, dacă l-au vădzut viziriul.Şi au dzis turcului să mai aştepte vreo doi, trii ani, şi apoi l-a face domnu la Moldova.Şi au trimis pre acel turcu la Moldova viziriul cu o treabă, şi să vadă şi pre Vasilie-vodă şi ţara cum este.Iară Vasilie-vodă oblicisă, pentru acel turcu, că-i este nepriietin şi-i este stricată domnia despre acel turcu.Şi au şi răpedzit la Gălaţi, şi i-au ieşit mulţime de slujitori înainte, şi la Bîrlad, şi la Vasluiu, şi la Scînteie, şi la Iaşi încă şi mai mulţi slujitori.Şi la drum au poroncit, şi i-au ieşit mulţime de pluguri şi ţară înainte, de-i videa turcul.Şi cum au sosit la gazdă în Iaşi, cum i-au trimis Vasilie-vodă cinci mii de {19} galbeni de aur.Şi apoi, după ce s-au împreonat cu Vasilie-vodă, poronca ce au avut acel turcu, îndată au plinit.Şi stînd la vorbă cu turcul, Vasilie-vodă au spus povestea cum că el ştie că i-i domnia stricată despre dînsul.Şi i-au mai dăruit şi atunce la purces cinci mii de galbeni de aur.Şi după ce au purces turcul, pe drum i-au mai trimis şi alte cinci mii de galbeni de aur.Iar cînd au agiunsu turcul la Ţarigrad, i-au mai dat alte cinci mii de galbeni de aur, carii s-au făcut preste tot doaodzăci de mii de galbeni de aur.Iar după ce au mărsu turcul la viziriul de s-au împreunat, întrebîndu-l viziriul de Vasilie-vodă, au început turcul a dzice viziriului: "Bine ai nemerit, măria ta, de nu te-ai grăbit să-l mazileşti pre acel domnu harnic şi de treabă şi putincios.Că este mulţime de oameni în ţara lui, şi de l-ai fi mazilit, s-ar fi făcut mare greşală, că are nişte slujitori mulţi şi ţară cu putere mare, şi poate s-ar fi hainit şi ar fi vinit şi el la o peire.Şi acmu el ştie că vei măria ta să-l mazileşti şi să pui domnu pre ficiorul Radului-vodă, şi este în grije.Deci, de vei socoti măria ta, să faci surgun pre ficiorul Radului-vodă, să audă Vasilie-vodă, şi atunce îi va ieşi grija".Deci viziriul îndată au poroncit de l-au făcut surgun, şi s-au tîmplat de au murit ficiorul Radului-vodă în surgunie.Şi s-au mîntuit Vasilie-vodă cu doaodzăci de mii de galbeni de aur şi au rămas în pace.Aşea ţin turcii prieteşugul, pentru voia banilor.XXVII Vasilie-vodă, aproape de mazilie, au greşit lui Dumnedzeu, că i s-au întunecat mintea spre lăcomie, de au stricat mănăstirea Putna, gîndind că va găsi bani, şi n-au găsit.Şi s-au apucat să o facă de nou iarăşi precum au fost, şi nu i-au agiutat Dumnedzeu să o facă.Că au zidit-o numai din temelie din pămînt pănă la ferestri, şi i-au luat Dumnedzeu domnia.Că s-au sculat Gheorghie Ştefan logofătul cu oaste asupra lui şi l-au scos din domnie.Iar plumbul {20} cu careli au fost acoperită mănăstirea Putna l-au luat căzacii lui Timuş, a ginerelui Vasiliei-vodă, de l-au dus la cetate la Suceavă, de au făcut glonţuri de puşcă, să apere cetatea Sucevii despre Gheorghie Ştefan-vodă.Ce ştiu că au apărat-o bine, că s-au osîndit şi Timuş pentru prada şi jacurile ce au făcut pe la sfintele mănăstiri.Şi ş-au pus şi el capul de glonţu, precum scrie letopisăţul.Şi pre urmă au gătit mănăstirea Putna Gheorghie Ştefan-vodă, după ce au luat domnia, de este zidită precum să vede acum.XXVIII După ce s-au dus Vasilie-vodă la Poartă, l-au închis turcii în Edicula.Şi-l pîrîea domnul muntenescu şi domnul moldovenescu şi Racoţi, craiul ungurescu, ce sta tare asupra lui să-l omoare împărăţia.Şi giuruiea trii mii de pungi de bani.Iar Vasilie-vodă îş pierdusă toată nădejdea de viiaţă.Şi ş-au chemat toate slugile, cîte avea pre lîngă dînsul, acolo la Edicula şi ş-au împărţît toată averea lor.Şi le-au dzis, de au peri, să fie averea acee alor, iar de nu va peri, să i-o dea iarăş înapoi.Şi-ş aştepta numai ceasul, să vie să-l omoară.Iară atunce viziriul au chemat pre toţi paşii ce era la Poarta împărătească şi au sfătuit cu dînşii şi li-au spus cum dăruiescu trii mii de pungi de bani, ca să-l omoară pre Vasilie-vodă.Şi toţi au sfătuit să-l omoară, numai unul dintre dînşii au dzis că mulţi bani sînt, dar la o împărăţie o leafă nu agiungu bani şi nu sînt mulţi.Şi acest om poate-fi este trebuitoriu, de giuruiescu ei atîtea pungi de bani să-l omoară.Că acest om să cunoaşte că-i harnic.Şi poate să vie o vreme să trebuiască şi să slujască împărăţiii mai mult preţul decît trii mii de pungi de bani, îndzăcit decît giuriuiescu ei.Şi grăind acel paşe acel cuvînt, au lăsat toţi după cuvîntul lui.Şi l-au iertat împărăţia pre Vasilii-vodă şi l-au slobodzit din {21} Edicula.Şi după acee [a:curund] [v:era] să-l puie domnu.Iar n-au zăbăvit şi au murit.XXIX Gheorghie Ştefan-vodă, cînd era boieriu, muridu-i giupîneasa, au rămas văduvoiu.Şi tîlnind o giupîneasă săracă, frumoasă, tînără, anume Safta, de neamul Boieştilor, au timpinat-o pe drum mergînd cu rădvanul la Iaşi.Şi au poprit rădvanul cu sila, şi s-au suit fără de voia ei în rădvan, şi au întorsu rădvanul înapoi la casa lui.Şi pre urmă au priimit şi ea şi s-au cununat cu dînsul, care au agiunsu de au fost şi doamnă.XXX Gheorghii Ştefan-vodă, cînd era logofăt mare, au fost şedzind odată în divan cu toiagul în gură.Iar Iordachi Cantacuzino cel bătrîn, vel-visternic: "Ce dzici în fluier, dumneata, logofete?" Iar el au răspunsu: "Dzic în fluier să mi să coboare caprile de la munte, şi nu mai vin".El au răspunsu în pildă, şi alţii nu s-au priceput.Că el aştepta oştile ungureşti să vie de preste munte.XXXI Gheorghie Ştefan-vodă trecînd cu oastea ungurească prin Roman, să scoată pre Vasilie-vodă din domnie, iar un bivolar bătrîn al lui au ieşit înainte dintr-o cîrcimă, fiind bat, în mijlocul tîrgului.Şi au început a rîde şi a bate în palme şi a dzice: "Dragul badii, Ştefan-vodă, mai bine îţi şade în domnie decît în boierie.Aşea să mi te porţi!" Iar Ştefan-vodă l-au întrebat: "Ce ţi-i voia, măi?" Iar bivolariul au dzis: "O bute de vin am neguţat şi n-am bani să o plătescu, să beu pentru sănătatea mării tali şi a oştii mării tali!" Atunce Ştefan-vodă s-au zîmbit a rîde şi au dzis la şoltuzul: "Pas' să ţi-o plătească".Şi au mărsu de au băut butea cea de vin toată, cu soţiile lui cu cine au fost, şi au plătit şoltuzul butea cea de vin.XXXII Gheorghie Ştefan-vodă, după ce au luat pre doamna lui Vasilii-vodă din Suceavă la mîna lui {22} şi pre Ştefăniţă-vodă, pre fiiul său,l- [v:au însămnat] la nas [a:puţintel] , şi pre doamna au vrut să-şi rîdă de dînsa.Ce doamna lui Vasilii-vodă l-au probozit şi au început a-l blăstăma şi a-l sudui şi a-i dzice dulău fără de obraz, cum nu să teme de Dumnedzeu, că i-au fost domnu-său stăpîn, şi i-au mîncat pita.Şi aşea i-au dat pace şi o au trimis la Buciuleşti de au închis-o în curţile lui.Şi i-au luat averea şi multă spaimă i-au făcut.XXXIII Gheorghie Ştefan-vodă, după ce au prinsu pre Toma vornicul Cantacozino în Suceavă, l-au îmbunat pănă a aduce pe frate-său Iordachi Cantacozino din Ţara Leşască, cu giurămînt, de la Cameniţă.Şi apoi, prindzind pre amîndoi fraţii, i-au închis pre amîndoi fraţii împreună cu doamna lui Vasili-vodă la Buciuleşti.Şi acolo multă groază le făcea, şi umbla noaptea cu luntrea pe apa Bistriţii, de-i spăriea că-i vor răsturna în Bistriţă.Şi le-au luat tot ce-au avut, şi sate, şi haine, şi odoară, şi haine, şi bucate, şi bani gata noaodzăci de mii de galbeni de aur ungureşti.Şi au trimis pre armaşul cel mare, pre Hăbăşescul, să-i omoară.Ce Hăbăşescul nu s-au grăbit cu moartea.Şi au scris în doao rînduri Gheorghie Ştefan-vodă numai să-i omoare, şi tot n-au vrut să să grăbească să-i omoare.Iar al triile rînd, scriind Gheorghii Ştefan-vodă la armaşul Hăbăşescul numai să-i omoară, şi stînd cărţile gata pre masă, întru acel ceas au sosit un căpitan din Ţara Muntenească, anume Uşurelul, cu cărţi de la Constantin-vodă Băsărabă, domnu nou, poftind cu scrisoare pre Gheorghie Ştefan-vodă să-i sloboadă pre acei doi boieri, să nu-i omoară.Iar de-i va omorî, vor strica prieteşugul, şi să fie gata de războiu.Şi Gheorghie Ştefan-vodă nu ştiea nemică de moartea lui Matei-vodă.Că, cum au murit Matei-vodă, au şi rădicat domnu pre Constantin-vodă slujitorii şi boierii şi ţara.Întru acel ceas au cădzut cu rugăminte Costantin postelnicul {23} Cantacozino, frateli Tomii vornicului şi a lui Iordachi visternicului, de au scris Costantin-vodă Băsărabă la Gheorghii Ştefan-vodă, precum s-au pomenit mai sus.Şi căpitanul acela, ce-au vinit cu cărţile, întru o dzi şi într-o noapte din Bucureşti au agiunsu în Iaşi, i-au pus muntenii nume de atunce Uşurelul.Careli după acee multă milă au avut de la Cantacozineşti.Şi aşea cu această tîmplare i-au iertat Gheorghii Ştefan-vodă pre aceşti doi boieri şi li-au dat moşiile înapoi, iar altă nemică nu le-au dat ce le luasă.XXXIV Gheorghii Ştefan-vodă, după ce s-au dus în Ţara Ungurească, umblat-au pin multe părţi de loc, ca să-i dea oaste, pe la nemţi, pe la leşi, pe la Moscu, pe la şvedzi.Şi au dăruit împăratului moschicescu o cruce ferecată cu aur şi cu pietri scumpe de patru sute de pungi de bani, ca să-i dea oaste, să vie în Moldova.Şi tot l-au purtat cu voroave şi nu i-au mai dat oaste, pănă ce i s-au tîmplat de au murit acolo la Moscu.Şi pe urmă i-au adus oasăle lui în Moldova, în mănăstirea lui la Caşen, de l-au îngropat.XXXV Iară pre doamna lui Gheorghii Ştefan-vodă, pe Safta, ce o luasă cu sila, precum s-au scris mai sus, o urîsă Gheorghii Ştefan-vodă, umblînd pin ţări streine, şi au triimis-o în ţară aice, pănă a nu muri el.Şi el ş-au fost luat o slujnică ţiitoare dintru aceli ţări streine.Iar doamna Safta au trăit aice în ţară cu multă vreme şi după moartea lui Gheorghii Ştefan-vodă.XXXVI Fost-au luat Iordachi Cantacozino şi Toma frate-său toate moşiile Ceaureştilor, pentru acea pradă ce le-au făcut Gheorghii Ştefan-vodă, cu dreptate şi cu giudecată.Dar mai pre urmă s-au socotit Toma vornicul şi cu frate-său Iordachi visternicul de voia lor şi le-au dat iar la neamurile lui moşiile, la Ceaureşti, să le stăpînească.Iară Răcoviţăştii, nu să ştie din ce {24} pricină, au fost luat şi ei moşii de-a Ceaureştilor atunce şi nu le-au mai dat înapoi, care moşii din neamul Racoviţăştilor şi astădzi le ţin şi le stăpînescu, satul Roznovul şi alteli.XXXVII Ghica-vodă, de neamul lui fiind arbănaş, copil tînăr au purces de la casa lui la Ţarigrad, să-ş găsască un stăpîn să slujască.Şi cu dînsul s-au mai luat un copil de turcu, iar sărac, din ostrovul Chiprului.Şi mergînd amîndoi dempreună la Ţarigrad, multe vorbe bune au vorbit: de vor găsi pită, să să caute unul pre altul.Şi au dzis Ghica-vodă: "Tu eşti turcu, poţi să agiungi să fii om mare, şi ce mi-i face pre mine atunce?" Iar turcul au dzis atunce: "De voi fi eu om mare, te voi face de vii fi mare în Chipru, giudecătoriu." Şi mergînd în Ţarigrad, s-au despărţit unul de altul, să-ş caute stăpîni.Deci copilul cel de turcu au nemerit la un agă, ce era de curtea împărătească.Şi au slujit aşea din stăpîn în stăpîn, pănă au agiunsu de era paşe.Şi fiind paşe sărac, avea un priietin musaip împărătescu.Şi mergea toteauna la vorbă la acel musaip împărătescu.Şi pre acee vreme să tîmplasă de era multe zorbale în Ţarigrad, de nu să mai putea aşedza Poarta.Deci Chiupruliolul au dzis cătră acel priietin musaip de casa împărătească "De m-ar pune pre mine viziriu, aş potoli eu zorbaleli aceste".Iar împăratului i să supărasă cu zorbaleli, şi să miera ce va face, şi întreba sfat şi pre unul şi pre altul.Şi aflînd vreme acel musaip împărătescu, au spus împăratului că "este un paşe sărac, şi el dzice să-l pui măria ta vizir, că a potoli toate gîlcevile aceste, pre careli îl cheamă {25} Chiupruliolul".Deci împăratul îndată l-au adus şi l-au pus viziriu.Şi cum l-au pus viziriu, îndată au şi pus şi au strigat oastea, şi pre de altă parte au început a tăiea capetili celor vicleni, pănă i-au spăriiat, de au aşedzat toate zorbaleli.Şi au rămas viziriu lăudat la turci, precum s-au vădzut şi să vede şi pănă astădzi neamul lui.Iară Ghica-vodă, întrînd în Ţarigrad, au nemerit la capichihăile moldoveneşti de au slujit, apoi au vinit la Moldova cu neguţitorie, apoi la Vasilie-vodă, lipindu-să de curte, fiind şi Vasilie-vodă tot de un neam, arbănaş.Şi vrînd şi Dumnedzeu, au agiunsu de au fost capichihaie la Ţarigrad şi vornic mare aici în Moldova.Deci tîmplîndu-să atunce, la vremea lui Gheorghii Ştefan-vodă, de au fost la Poartă cu alţi boieri, viziriul, vădzîndu-l, l-au şi cunoscut cine este.Iar Ghica-vodă nu-l cunoştea pre viziriul.Deci viziriul Chiupruliolul au şi chemat pre haznatariul lui şi i-au dzis în taină: "Vedzi cel boieriu bătrîn moldovan ce este la Divan?Să-l iei şi să-l duci la odaia ta, pănă s-a rădica Divanul, şi apoi să-l aduci la mine în taină, cum trebuieşte".Iar Ghica-vodă, după ce îl luasă dintre ceielalţi boieri, să spăriiasă tare, că nu ştiea povestea ce este.Şi după ce s-au rădicat Divanul şi l-au dus la viziriul, l-au întrebat viziriul ce om este şi de unde este, şi au dzis: "Cunoşti-mă pre mine, au ba?" Iar Ghica-vodă s-au spus de unde este de locul lui, iar a cunoaşte pre viziriul nu-l cunoştea.Atunce viziriul Chiupruliolul s-au spus şi au dzis: "Ţii minte ce am vorbit cînd viniiam amîndoi pre cale?" Şi au dzis: "De ai uitat tu, dar eu n-am uitat, şi iată că te voi face domnu în Moldova;numai [v:să taci] [a:mîlcom] ".Iar Ghica-vodă au şi mărsu de i-au sărutat mîna şi s-au rugat atunce pentru stăpînu-său, să-l lasă să fie domnu, să nu-l mazilească.Iar viziriul au răspunsu: "Acum deodată îl las să fie, iar mai pre urmă cuvîntul mieu gios nu l-oi lăsa, ce te voi face pre tine". {26} Şi pre urmă, chemînd la Poartă pre Gheorghii Ştefan-vodă, şi nevrînd Gheorghii Ştefan-vodă să margă, au pus pre Ghica-vodă domnu în Moldova, după cum scrie letopisăţul.Aşea au fost povestea ieşirii acestor doi oameni, Chiupruliului viziriului şi Ghicăi-vodă, că unde este voia lui Dumnedzeu să biruiescu toate firili omeneşti.XXXVIII Ştefăniţă-vodă, ficiorul lui Vasilie-vodă, fiindu domnu tînăr dezmierdat şi inimos, de multe ori ieşind cu boierii la primblări, punea de lua frîile din capeteli cailor boierilor şi le da chiot cailor, de cădea boierii gios de-ş sfărma capetile, cît să îngrozise boierii a mai merge cu dînsul cu cai buni la primbări.XXXIX Ştefăniţă-vodă vrînd odată să scoată fumărit pe ţară cîte şase orţi de casă, şi înainte vreme era obicei de da numai cîte un leu de casă, iar Toma vornicul şi cu Iordachi, frate-său, Cantacozineştii nu-l lăsa să-l scoată mai mult decît un leu şi-i dzicea să nu facă obicei nou, că nu-i bine.Iar Ştefăniţă-vodă îndată s-au mîniiat şi au scos hamgeriul şi s-au răpedzit să dea într-înşii, şi ei au fugit din casă afară.Măcar că acei boieri era greci,dar [v:să punea] [a:tare] pentru ţarăşi pentru obicei nou să nu să facă, că obiceiele cele noao fac răsipă ţărilor şi peire domnilor.XL Audzind aceste fapte răle Vasilie-vodă, tată-său, la Ţarigrad, nu-i părea bine, şi-i scriea de multe ori să să lasă.Şi de nu ar fi murit, era numai să-l scoată din domnie pre fiiul său, să vie el domnu în Moldova, că cunoştea că nu va procopsi fiiul său în domnie, Ştefăniţă-vodă.XLI Era un boier, anume Neculai Milescul Spătariul, de la Vaslui de moşia lui, prea învăţat şi cărturar, şi [v:ştiea] multe limbi: [a:elineşte] , [a:sloveneşte] , [a:greceşte] şi [a:turceşte] .Şi era mîndru şi bogat, şi umbla cu povodnici înainte domneşti, cu buzdugane şi cu paloşe, {27} cu soltare tot sirmă la cai.Şi lui Ştefăniţă-vodă îi era prea drag, şi-l ţinea prea bine, şi tot la masă îl punea, şi să giuca în cărţi cu dînsul, şi la sfaturi, că era atunce grammatic la dînsul.Iar cînd au fost o dată, nu s-au săturat de bine şi de cinstea ce avea la Ştefăniţă-vodă, ce au şedzut şi au scris nişte cărţi viclene şi le-au pus într-un băţ sfredelit şi le-au trimis la Costantin-vodă cel Bătrîn Băsărabă în Ţara Leşască, ca să să rădice de acolo cu oşti, să vie să scoată pre Ştefăniţă-vodă din domnie.Iar Constantin-vodă n-au vrut să să apuce de acele lucruri ce-i scriea, ce s-au sculat şi au trimis băţul acel sfredelit cu cărţi cu tot înapoi la Ştefăniţă-vodă, de le-au dat.Deci Ştefăniţă-vodă, cum au vădzut băţul cu cărţile, s-au prea mîniet şi l-au adus pre acel Nicolai Milescul înaintea lui, în casa cea mică, şi au pus pre calău de i-au tăiat nasul.Scoţind Ştefăniţă-vodă în grabă hamgeriul lui din brîu, au dat de i-au tăiat calăul nasul.Şi n-au vrut să-l lasă pe calău să-i taie nasul cu cuţitul lui {2de} 2 calău, ce cu hamgeriul lui Ştefăniţă-vodă i-au tăiat nasul.După acee, Nicolai Cîrnul au fugit în Ţara Nemţască şi au găsit acolo un doftor, de-i tot slobodziea sîngeli din obraz şi-l boţiea la nas, şi aşea din dzi în dzi sîngele să înghega, de i-au crescut nasul la loc, de s-au tămăduit.Iar cînd au vinit aice în ţară, la domnia lui Iliieş-vodă, numai de abiea s-au fost cunoscut nasul că-i tăiat.Numai tot n-au şedzut în ţară mult, de ruşine, ce s-au dus la Moscu, la mareli împărat, la Alecsii Mihailovici, la tatăl marelui Petru împărat, carele au vinit la noi aice în Moldova.Şi pentru învăţătura lui au fost terziman împăratului şi învăţa şi pre fiiul împăratului, pe Petru Alecsievici, carte.Şi era la mare cinste şi bogăţie.Şi l-au trimis împăratul Alecsii Mihailovici sol la mareli împărat al chitailor, de au zăbăvit la Chitai vreo doi, trii ani.Şi au avut acolo multă cinste şi dar de la mareli împărat al chitailor, şi multe lucruri de mirat au vădzut la acea împărăţie {28} a chitailor.Şi i-au dăruit un blid plin de pietri scumpe şi un diiamant ca un ou de porumbu.Şi întorcîndu-să pe drum înapoi, s-au tîmplat de au murit împăratul Moscului, pre anume Alecsii Mihailovici, iar senatorii de la Moscu i-au ieşit întru întimpinare şi i-au luat aceli daruri şi tot ce au avut şi l-au făcut surgun la Sibir.Şi au şedzut cîţiva ani surgun la Sibir.Iară mai pre urmă, ridicîndu-să Petru împărat, fiiul lui Alecsii Mihailovici, carele au vinit aice în ţară, în Moldova, de s-au bătut cu turcii la Prut, la Stănileşti, din gios de Huşi, în ţinutul Fălciiului, agiuns-au Cîrnul din Sibir cu cărţi la dînsul, la împăratul Petru Alecsievici, de i-au făcut ştire de toate ce-au făcut şi cum este surgun.Atunce Petru Alecsievici împărat îndată au chemat senatorii şi au întrebat dzicînd: "Unde este dascălul mieu cel ce m-au învăţat carte?Acum [a:curund] să-l [v:aduceţi] ".Şi îndată au răpedzit de olac şi l-au adus la Petru Alecsievici, împăratul Moscului, în stoliţă.Şi l-au întrebat ce-au vădzut şi ce au păţit şi i-au plătit lucrurile toate acele de la senatori ce-i luasă, pănă la un cap de aţă, şi diiamantul cel mare.Şi împăratul, după ce l-au vădzut, s-au mirat şi l-au dat în haznaoa cea împărătească, iar Cîrnului i-au dat optdzăci de pungi de bani.Şi l-au luat iară în dragoste şi în milă şi l-au pus iar sfetnic.Şi cînd au ras barbeli, împăratul, a moscalilor, atunce cînd s-au schimbat portul, atunce sîngur împăratul i-au ras barba cu mîna lui.Şi au trăit Cîrnul pănă la a doa domnie a lui Mihai-vodă Racoviţă, şi atunce au murit.Care mare cinste i-au făcut împăratul la moartea lui şi mare părere de rău au avut după dînsul, că era trebuitoriu la aceli vremi.Rămas-au acelui Cîrnu ficiori şi nepoţi, şi au agiunsu unii de au fost polcovnici spre slujba oştirii.Că să însurasă el acolo, de luasă moscalcă.Şi s-au mai dus după dînsul de aice din Moldova trii nepoţi {29} de frate, de să aşedzase şi ei pe lîngă unchiu-său.Şi aceie avea milăde la împărăţie, şi acolo au murit.XLII Ştefăniţă-vodă dzic unii că pentru vrăjmăşia lui şi supărarea ce făcea boierilor, atunce la Tighine, la Bender, cînd s-au bolnăvit, să fie murit de otravă.Dar adevărul nu să ştie, că letopisăţul nu scrie nemică de acest lucru.
- LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI DE LA DABIJA-VODĂ PÎNĂ LA A DOUA DOMNIE A LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT Cap. I DOMNIA DABIJII-VODĂ După moartea lui Ştefăniţă-vodă, ficiorul lui Vasilie-vodă, în anul 7170, au trimis boierii la Poartă pre Chiriţe Drace cu rugămintea de la boieri şi de la ţară, pre cine or vrea ei să le dea domnu de ţară.Şi le-au ieşit răspunsu de la împărăţie să margă boierii toţi la Poartă şi acolo, pre cine vor alege ei, pre voia lor vor face.După aceea mers-au toţi boierii la Ţarigrad după poronca viziriului şi cu dînşii era şi Evstratie Dabije vornicul.Şi, dintre acei boieri mulţi carii trăgea nădejdea domniii, numai Toma vornicul şi cu frate-său vistiiernicul Iordachi, Cantacozineştii cei bătrîni, s-au agiunsu cu nepotu-său, cu cupariul Rusăt cel bătrîn.Avînd cupariul trecere şi cinste la Poartă, au isprăvit lucrul de domnie pentru Dabije vornicul.Şi ieşind boierii înaintea viziriului să ţinea cela di cela să-i aleagă la domnie.Iar Dabije vornicul nemică nu ştiea, nici în gîndu nu-i era.Ce cum întrară boierii în casă la viziriul, fiind lucrul tocmit şi aşedzat cu cupariul, şi întrebă viziriul care este Dabije.Şi arătîndu-l boierii, l-au şi îmbrăcat cu caftan de domnie. {32} Iar alţi boieri ce trăgea nădejde domniii, au rămas numai cu nădejdea.Venit-au Dabije-vodă în scaonul domnescu în Iaşi, tuturor cu bucurie de bună părere pentru domnu bun, de boieriu de ţară.Şi era tuturor cu bine.Şi nu era nici un boieriu în prepus sau în minciuni la acest domnu, nici ţara nu era împresurată cu dările pre acee vreme.Acest domnu avea obiceiu, cîndu şidea la masă şi videa niscaiva oameni săraci dvorind prin ogradă, învăţa de lua cîte doao, trii blide de bucate din masa lui şi pîine şi vin şi le trimitea acolo în ogradă de mînca acei oameni.Şi dzicea către boieri: "De mult or fi dvorindu ei şi or fi flămînzi, neavîndu de cheltuială".Şi făcea Divanuri dese, ca să nu zăbăvască oamenii mult, dacă or vini la Iaşi pentru nevoile lor.Şi multe Divanuri făcea totdeauna din amiadzădzi în desară.Care aceli divanuri den amiadzădzi în desară nu cădea toate prea de laudă.Aşijdere el bea vin mai mult din oală roşie decît din păhar de cristal, dzicînd că-i mai dulce vinul din oală decît din păhar.Şi el era de locul lui din ţinutul Putnei, şi ştiindu el încă din boierie că au oamenii săraci dobîndă bună din vie, din toate cele răle au scornit şi el acestu obiceiu rău de vii: de pogon cîte un leu să dea; care să trage şi pănă astădzi.Avînd un hiiastru al său, anume Lupaşco, făcut de Dabijoaie cu Buhuş, căci Dabijoaie au avut şi alţi bărbaţi mai nainte păn-a o lua Dabije, făcut-au mare nuntă în curţile domneşti cu acel hiiastru al său, cu Lupaşco, care acel Lupaşco au agiunsu mai pe urmă şi spătar mare în Ţara Muntenească şi au luat o fată a lui Iordache vistiernicul Cantacozino.Şi încuscrindu-să Dabije-vodă cu Iordachi, l-au pus spătar mare, şi n-au spătărit vreme multă ş-au murit Iordachi spătarul, care cu multă pofală şi cu mare jele despre toţi pemintenii l-au îngropat în Bărnovschii, {33} că, măcar că era grec, om strein, dar era om bun; [v:să punea] [a:tare] pentru peminteni la domnie.Într-acea vreme tîmplatu-s-au de avea oştire Turcul cu Neamţul.Şi au venit poroncă de la Dabije-vodă, de s-au gătit de oaste, de au mărsu la Uivaru, în Ţara Nemţască, şi au trecut Dunărea pre la Rusova, împreună cu Grigorie, feciorul Ghicăi-vodă, domnul Tărîi Munteneşti.Şi împreunîndu-să cu viziriul, au bătut cetatea Uivariul şi au dobîndit-o de la nemţi, şi s-au întorsu înapoi cu multă dobîndă moldovenii şi muntenii, aducînd cară încărcate de haine şi de multe lucruri.Iară la anul după această oştire, iar au venit poroncă de la Poartă la Dabije-vodă şi la Gligorie-vodă, de s-au gătit de oştire, de au mărsu în Ţara Nemţască la Leva, împreună cu oştile turceşti, cu viziriul.Au lăsat viziriul la Leva pe un sarascher cu oastea turcească şi pre un soltan cu treidzăci de mii de tătari şi cu domnii acestor ţări la cetate la Leva, să o dobîndească.Iar viziriul să dusesă la altă cetate, mai înluntru, şi l-au bătut pe viziriul nemţii de la această cetate.Şi după ce l-au bătut pe viziriul nemţii, s-au dat viziriul cu oastea sa în laturi ş-au răpedzit cum mai degrabăsă margă şi oştile care lăsase la Leva, să margă la vizirul să-i dea agiutoriu.Ce n-au apucat să margă la viziriul, că i-au şi lovit nemţii şi pe-cea oaste de la Leva, de i-au bătut nemţîi şi i-au răsipit.Că li să şi supărasă turcilor a mai oşti, fiindu vreme de toamnă, pre la Simedru, şi trăgîndu şi nedejde ca dor i-or slobodzi să margă pe la casîli lor.Şi Dabije-vodă şi Gligorii-vodă sfătuisă să fug-în Ţara Leşască.Şi cum au lovit nemţîi acolo la Leva, fugîndu oastea înapoi spre Dunăre, ei au şi trecut Dunărea cu oştile lor, fără ştirea viziriului, ş-au vinit pin ţara Muntenească, iară Stamatie, ce era postelnic mare la Dabije-vodă, au dzis Dabijăi-vodă: "Să nu fugi, măriia-ta, ce să te întorci înapoi la viziriul, că apoi poate să viie din urmă {34} poroncă la ţară să te prindză, ce să laşi pe Gligorie-vodă să facă el ce ştie".Dece Dabije-vodă s-au întorsu şi ş-au tocmit lucrul despre viziriul.Gligorie-vodă, neştiindu nemic de întorsul Dabijăi-vodă, ş-au pornit doamna cu toată casa lui de au trecut în Ţara Ungurească, iar el au vinit prin Ţara Moldovii, ca să afle pe Dabije-vodă în ţară.Şi au mărsu păn'la Suceavă şi, neaflîndu-l pe Dabije-vodă, i s-au răzleţit şi oastea sa, ce avea, de dînsul şi au rămas numai cu 50 de oameni.Şi temîndu-să să nu sară ţara după dînsul să-l prindză, au purces noaptea de la tîrgul Sucevei spre Botăşeni şi de-acolo au lovit la Prut la Bogdăneşti.Şi de acolo au luat asupra Nistrului ş-au trecut tocma la Movilău.Şi cîndu au trecut demeneaţa pe o negură pe lîngă Botăşeni, i s-au rătăcit un cămăraş a lui, anume Iştoc, c-o păreche de desagi de galbeni, şi cădzindu pre mîna Jorăi, ce era atunci vornic în Botăşeni, au luat banii şi l-au triimis pe Iştoc la Dabije-vodă cu banii.Numai, păn-a-l triimite, au dispecetluit banii Jora ş-au luat cîţiva galbeni ş-au dat samă cătră Dabije-vodă că aşea despecetluiţi i-au găsit.Gligorie-vodă n-au zăbăvit mult în Ţara Leşască ş-au trecut pren Ţara Ungurească, de ş-au luat doamna, ş-au trecut cu toată casa lui la Beciu, la împăratul nemţescu, ş-au zăbăvit acolo cîţiva ani la Beci.Dece pe această vreme, audzindu stolnicul Constantin Cantacozono, fratele lui Şerban-vodă, îndată s-au dus şi el din Ţara Muntenească la Beciu, de au făcut jalobă la împăratul nemţescu pe Gligorie-vodă, precum, cîndu era Gligorie-vodă domnu în Ţara Muntenească, au închis pe tată-său, pe Constantin postelnicul, la mănăstire la Sinagov şi i-au făcut acolo multe cazne, şi i-au luat mulţi bani şi l-au şi omorît.Şi el n-au fost vinovat lui Gligorie-vodă cu nemic.Iară Gligorie-vodă tăgăduiea, dzicînd că-l năpăstuieşte înaintea Divanului împărătescu.Iar Constantin stolnicul {35} s-au agiunsu cu o slug-a lui Gligorie-vodă, anume Ionaşco Cap-de-ghindă, şi l-au scos martur înaintea Divanului împărătescu, de au mărturisit cum că l-au omorît stăpînu-său, Gligorie-vodă, fără nice o vină, pe Constantin postelnicul.Dece Gligorie-vodă, dac-au vădzut că mărturiseşte aşea sluga lui, n-au avut ce mai răspunde, că s-apucasă pe cap înaintea Divanului că i-i năpaste, ş-au rămas vinovat ş-au cădzut la-nchisoare şi-n mare grijă.Sfătuitu-s-au c-un prietin să-l facă catolic, că într-alt chip n-a putea scăpa de moarte, şi aşea priimind, ş-au dat şi un copil la împăratul, de l-au botedzat şi i-au pus şi nume copilului Leopold, pe numele împăratului.Cătatu-ş-au vreme ş-au fugit de la Beci la Veneţie, şi aşea i s-au tărăgănat vremea, de au zăbăvit în streinătate 7 ani, păn'ş-au făcut pace la turci.Şi s-au dus pre taină iar la Ţarigrad, şi şedea în Ţarigrad pre taină, de nu-l ştiea nime.Iară boieri munteneşti rădicasă cap un domnu în locul lui Gligorie-vodă pe un om prostu, anume Antonie, şi-i da nafaca lui pre dzi de cheltuială cîte 10 potronici.Iar viziriul au triimis de-au chemat pre acel domnu la Poartă, cu boierii depreună, dzicînd să le înnoiască domnia.Şi-ndată s-au rădicat pe poronca viziriului cu Antonie-vodă ş-au mărsu, neştiindu nemic de vinirea lui Gligorie-vodă, că-l ţinea viziriul tăinuit.Dece împreunîndu-să boierii cu viziriul, rugatu-s-au viziriului să le puie un domnu dintre dînşii, pe care ş-ar alege ei, că acel domnu ce-l rădicasă ei este om prea prostu.Atunce i-au întrebat viziriul pe boieri pentru Gligorie-vodă, unde să află şi, de i-ar scrie, oare n-ar vini?Iar muntenii îl suduiea, că-i om rău şi nice amai vini de unde îi dus.Dzisu-le-u viziriul: "Alegeţi-vă un domnu dintre voi, pe cine v-a plăcea, şi viniţi mîne dimineaţă să vi-l fac".Iar Gligorie-vodă, după perdeaua viziriului, asculta {36} toate.Ducîndu-să boierii la gazdă, sfătuitu-s-au ş-au ales dintre dînşii pe un frate mai mare a lui Şerban-vodă, anume Drăgîciu.Şi cum au purces cu dînsul a doua dzi la Poartă să îmbrace căfatan, ş-au întrat în casă la viziriul.Iară viziriul au şi scos pe Gligorie-vodă şi l-au îmbrăcat în căftan.Iară boierii munteneşti, dacă l-au vădzut, numai ce-au încremenit.Şi i-au dat pe toţi de grumadzi pe mîna lui Gligorie-vodă.Numai ce-au scăpat Şerban-vodă dintre dînşii, că, vrînd şi el să între în casă la viziriul, după ceilalţi, un prietin i-au spus în taină că-i Gligorie-vodă în casă la viziriul.Şi el n-au mai apucat să spuie la ceilalţi fraţi, şi-ndat-au fugit şi s-au ascunsu.Iar pe Drăghiciu Catacozono şi pe frate-său Mihaiu şi pe frate-său Constantin, care îl pîrîsă pe Gligorie-vodă la Beci, şi pe frate-său Mateiu şi pe Iordachi, i-au luat pre aceştea pre toţi de grumadzi, de i-au dus în Ţara Mintenească.Dece pe Drăghiciu l-au omorît, iară pe cielalţi i-au închis în curţile domneşti, la simeni.Ş-au răpedzit Gligorie-vodă oamenii săi înainte cu schimi-aga, de au prinsu pe giupîneasa lui Şerban şi pe celelalte a celorlalţi boieri, de le-au închis la simeni.Şi după ce au mărsu în Bucureşti, Gligorie-vodă îi tot bătea şi-i tot căzniea pe acei boieri şi pe giupînese.Care lăsăm acmu povestea lui Gligorie-vodă, de om scrie mai înainte, cîndu i-a vini rîndul.Şi-ncepem iar a Dabijăi-vodă, la rîndul nostru.Dabije-vodă, aice în ţară domnind cu pace şi cu domnie aşedzată, cu cu ţară întemeiată, era om bun şi blîndu, fără nice o răutate.Şi neplinindu bine 4 ani a domniei lui, fiind şi om bătrîn, au plătit şi el datoria cea de opştie, de-au murit.Şi l-au dus cu toată boierimea, cu mare cinste, de l-au îngropat, în mănăstirea lui, în Bîrnova, carei este de dînsul isprăvită, iară din temeiul ei au fost-o început-o Barnovschie-vodă şi n-au apucat s-o isprăvească, c-au perit la Poartă, cum să pomeneşte mai sus.
- {37} Cap. II DOMNIA DUCĂI-VODĂ CELU BĂTRÎN, LEAT 7174 Duca-vodă era de moşie din Ţara Grecească, de la Rumelia, şi, viindu aice în ţară de copil, au slujit la Vasilie-vodă în casă şi la alţi domni, păn-au agiunsu la boierie mare.Şi s-au şi-nsuratu aice în ţară, de-au luat o fată a doamnei Dabijoaie, anume Nastasia, ce era făcută cu Buhuş, ş-au agiunsu de au fostu şi vistiernic mare în dzilele Dabijăi-vodă.Ce, după ce au murit Dabije-vodă, au mărsu doamna Dabijoaie în Ţarigrad, cu Duca vistiernicul, ginere-său, avîndu pe Cupăreştii cei bătrîni în Ţarigrad, purtători de trebile domnii, la viziriul şi la alte căpetenii a Porţîi împărăteşti.Scris-au şi Toma vornicul Catacozono la nepoţîi lui, la Cupăreşti, ca să fie nevoitori pentru Duca vistiernicul.Şi aşea i-au isprăvit, de l-au îmbrăcat cu căftan de domnie în Ţara Moldovei, în locul Dabijăi-vodă.Dece viindu în scaonul domniei, în Ieşi, le era tuturor cu bine, fiindu şi el din boierii ţărîi domnit, cît nu să plîngea nime nice de o strîmbătate.Dar numai giumătate de an au domnit, şi i-au şi vinit mazîlia, pentru povestea unei cărţi ce au scris el la hanul tătărăscu.Dzic că atunce să cerca acel han să s-închine la împărăţîia Moscului şi să lipsască de supt împărăţia Turcului.Şi înţelegîndu la împărăţie de povestea aceasta, n-au credzut, ce au scris viziriul la Duca-vodă aice în ţară, să caute numai să adeverească acestu lucru, să-i facă ştire.Şi viziriul, din Ţarigrad au purces la oaste.Duca-vodă, vrînd să ispitească pre hanul, să afle adevăriul pe poronca viziriului, au scris şi el la hanul, cum şi el este rob şi plecat supt puterea hanului, şi altele multe ca aceste.Şi mărgînd omul Ducăi-vodă pe la Vozîia, la trecătoarea Niprului, l-au prinsu paşea de {38} Vozîia, şi fiindu paşea neprieten Ducăi-vodă, i-au şi triimăs cărţile la Ţarigrad, la caimacanul.Şi caimacanul, neştiindu povestea, îndată au arătat cărţile împărăţiei.Şi împărăţia au triimis de l-au mazilit.Şi era să-ş puie şi capul.Atunce, în grab-au pus împăratul pe Iliieş-vodă, ficiorul lui Alecsandru, domnu.Numi nărocul Ducăi-vodă ce au fost, de nu ş-au pus capul, că caimacanul au triimis acele cărţi a Ducăi-vodă la oaste, la viziriul de le-au vădzut.Dece viziriul au scris la împărăţie cum că Duca-vodă cu poronca lui au scris la hanul, ca să-l ispitească, şi nu-i vinovat.Şi aşea au scăpat Duca-vodă cu dzile, de n-au perit.Iară mazîl tot au rămas, că apucasă împărăţia de pusesă pre Ilieş domnu.Şi au domnit Duca-vodă numai şesă luni într-această domnie întăiu.Şi cînd i-au vinit mazîlia, era ieşit Duca-vodă la primblare cu toată casa şi boierii lui pe Prut în sus, la Berehoieşti, de-ş lua sama oilor ce avea din boierie.Şi acolo, fără nedejde, i-au vinit mazîlia, şi de acolo luîndu-l aga împărătescu, cu toată casa lui, de l-au dus la Ţarigrad.Cap.III DOMNIA LUI ILIEŞ-VODĂ, FICIORUL LUI ALECSANDRU-VODĂ La acea vreme ce au vinit cărţile Ducăi-vodă la Poartă, care le scrisesă Duca-vodă la Hanul şi le prinsesă paşea de la Vuzîia, precum arată mai sus, s-au tulburat tare împărăţia, ş-au întrebat împăratul ce domni să află aice la Ţarigrad mazîli.Şi tîmplîndu-să de murisă Alecsandru-vodă, tatul lui Ilieş-vodă, rămîindu sărac şi la mare lipsă şi cu datorii multe, de pre cum este obiceiul domnilor mazîli, de rămîn săraci după ce să mazîlescu, din blăstămul cel mult a oamenilor. {39} Mergea şi Ilieş-vodă după oasăle tătîne-său la îngropare, cu multă grijă şi frică de datornicii tătîne-său, să nu-l prindză, să-l închidză.Şi tîmplîndu-să într-acel ceas de l-au tîmpinat, cu oasele ducîndu-le la gropniţă, un om împărătescu şi tîmplîndu-să la acea întrebare a împăratului de domnîi mazîli de Moldova, iar acel om împărătescu cine-r hi fostu, au dat samă că au vădzut acmu pe Ilieş mărgîndu după oasăle tătîne-său.Şi aşea îndată au răpedzit împăratul un ceauş, de l-au luat de la îngroparea tătîne-său şi l-au dus la saraiu, de l-au îngropat cu căftan de domnie, de l-au pus domnu în Moldova în locul Ducăi-vodă, pecum să pomeneşte mai sus.Iară păn-a-l îmbrăca cu căftanul, [a:foarte] [a:rău] [v:să spăriiasă] , că nu ştiea la ce-l duce şi la ce.Ce mila dumnedzăiască este mare, de bucură pe om cîndu nu gîndeşte.Şi după ce au vinit Ilieş-vodă domnu în ţară, pre acie vreme era pace.Şi acestu domnu era bun ţărîi şi boierilor, îi avea în cinste.Numai, fiind născut, crescut în Ţarigrad, nu ştiea limba ţărîi, ce grăiea cu tălmaciu la Divan.Şi multe giudeţe a lui, fiindu cu tălmaci, nu să giudeca bine, şi cîteva ispisoace au ieşit pe urmă rele.Aşijdere pe o samă de boieri ce era de casa Ducăi-vodă i-au pus cîţiva bani de au dat împrumutare, şi pe care boieri îi aflasă c-au fost sfetnici la rădicarea ţărîi asupra tătîne-său, lui Alecsandru-vodă, încă nu le prea căuta cu bine.Tîmplatu-s-au pre acea vreme de au vinit şi un ficior a lui Batişte visternicul cudomnia din Ţarigrad.Şi aflîndu pe un orheian, anume Bosîe, care au ucis pe tat-său, Batişte visternicul, l-au fost închis în vartă, fără ştirea domniei.Iară după ce au vădzut alţii că l-au închis, pe afar-au început a strîga şi a gîlcevi, ce poate să fie acest lucru.Dece domnia înţelegînd, îndat-au poroncit de l-au slobodzit şi poroncindu să nu să teamă nime de nemic, că acele lucruri toate le-au iertat.Şi-ncă [v:au ţinut] şi pe ficiorul lui Batişte [p:de] [a:rău] .Şi ţara era împresurată {40} cu dările, că să făcea cheltuieli mari la visterie, şi era cu darnic : bacşişuri da mari, că era om bun.Şi aşea să pomeneşte că, după s-au mazîlit ş-au trecut Dunărea, n-au fost avîndu de cheltuială, s-au fostu îndatorindu la boierenaşi de bani, de au fostu cheltuindu pe drum.Şi puţin n-au plinit 3 ani cu domnia şi s-au mazîlit.Şi fiindu Duca-vodă domnu mazîl la Poartă, au ieşit domnu al doile rîndu la velet 7177.
- Cap. IV DOMNIA A DOAA A DUCĂI-VODĂ CELUI BĂTRÎN Viindu Duca-vodă cu a doaa domnie în ţară, arătă-să la hire mai aspru decît cum era cu domnia dintăiu.Şi şi începu a zîdi mănăstirea Cetăţuia, că era ţara plină de oameni şi cu hrană şi agonisită bună.Iară în al triile an a domniei lui, la vleato 7180, rădicatu-s-au Hînceştii cu toţi odorheienii şi lăpuşnenii cu oaste asupra lui, pentru urîciunea grecilor ce adusesă prea mulţi de la Ţarigrad.Şi mai ales pentru Cupăreşti, ce era aice în ţară.Dece viind Hîncul şi cu Durac sărdariul aice în Ieşi, cu toate oştili, strîga să prindză pe greci, să-i omoare.Fugit-au toată boierimea care încotro au putut.Iară Duca-vodă, vădzînd că s-au rădicat atîta ţară asupra lui, au ieşit în curtea domnească cu toată casa lui ş-au purces în gios pre iaz.Iară Hînceştii au întrat în curte şi prin casăli boiereşti şi neguţitoreşti, pen tîrgu, strîgîndu şi jăcuind.Şi prindzindu pre greci, pre cîţi i-au găsit, pe toţi i-au omorît.Duca-vodă au trecut deodată peste Dunăre, şi cu o samă de boieri, iară o samă trecusă în Ţara Muntenească. {41} Şi isprăvindu-şi Duca-vodă de la Poartă, şi ş-au luat tătari cîţi i-au trebuit, de i-au triimis cu Alecsandru Buhuş, ce era pe acie vreme sărdariu, de-au lovit pin oastea Hînceştilor la Iepureni şi i-au bătut pe Hînceşti şi i-au împrăştiat.Iară tătarîi, după ce au bătut pe Hînceşti, pe mulţi oameni au robit dintr-acele ţinuturi şi, pe mulţi din căpetenii, căpitani, hotnogi, prindzindu-i, i-au spîndzurat, şi pe unii i-au înţepat.Duca-vodă după ce s-au întorsu de piste Dunăre, iarna era mare atunce.Hînceştii atunce, nu ştim, n-au vrut au n-au îndrăznit să facă vrun rău domnului.Ce pentru doi, trii vinovaţi au perit mulţi nevinovaţi, şi s-au potolit toţi.Numai numele Hînceştilor au rămas în pomenirea oamenilor de atunce pănă astădzi.Iară dup-aceste zarve, cît s-au făcut vară, s-au gătit împărăţia Turcului şi au purces cu oşti să vie asupra Ţărîi Leşeşti, să dobîndească vestita cetate Cameniţa.Şi au triimis poroncă la Duca-vodă să-i triimiţă chip şi starea cetăţîi Cameniţîi, să vadză ce loc şi ce tărie ar avea.Duca-vodă au triimis pe un nemiş din ţinutul Hotinului, anume Gligorie Cornescul, ce era foarte meşter de scrisori şi de săpături la pietre şi la alte lucruri, de au făcut chip cetăţîi Cameniţîi de ceară, cu toate tocmelele ei dinluntru şi denafară.Şi o au triimis la împărăţie, de o au vădzut, şi [a:mult] [v:s-au mirat] de mărirea ei, ce era din sîngură starea locului, cu apă şi cu stînci de piatră împregiuriu, minunat loc.Şi mai mult aceasta au îndemnat pe împărăţie de au vinit la Cameniţă.Viziriu era atunce Chiopărăliolu.Şi nu-i era cu voie să vie împărăţia la Cameniţă, ş-au scris şi la Duca-vodă, cît ar putea să puie pedică, arătîndu că-i prea mare Cameniţa şi n-a putea-o lua.Dar nemic n-au putut isprăvi.Numai ce s-au pornit împărăţia, la Obluciţe sosindu, au găsit podul gata peste Dunăre şi au trecut cu oştile sale.Leşii, neştiind nemic, nice avîndu veste, nu să gătisă nemic de oaste. {42} Duca-vodă gătindu conace şi poduri peste toate pîreile cu multă grijă, să nu-i afle împărăţîia vro pricină, să-ş puie capul.Vinit-au şi Gligorie-vodă cu oastea sa, după poronca împărăţîei, de era de agiutor, împreună cu Duca-vodă.Într-acestu an făcutu-s-au şi o minune mare, arătare la Hotin, într-o mănăstioară mică ce este supt cetate.Au lăcrămat icoana Maicii Precistei, cît să răntuna lacrămile pe chipul icoanei, de le videa toţi oamenii.Şi pica într-o tepsie ce era pusă supt icoană, de era de mirare a prăvi arătarea şi sămnu ca acela, carele au fostu adevărat sămnu de peire a mulţi creştini în Ţara Leşască şi începătura durerei şi stricărei ţărîi noastre.Că de atunce din an în an tot rău şi amar de creştini şi pustiire au rămas locurile pre acolo.Trecut-au împărăţîia Dunărea, şi de acolo purceasă pe Prut cu multă oaste şi cu multe tunuri grele şi mari.Şi la un tun punea cîte 80 de bivoli.Unele era şi mai mici; feluri de feluri de harmate.Şi sosîndu la Ţuţora, au şădzut cu toată oastea de au odihnit 8 dzile.Ţara era bejănită numai din şleahul oştii, iar în laturi sta toţi cineşi pe la casăli lor; n-avea nime nice o nevoie, nice la mărsu, nice la întorsu.Vinit-au în primblare împărăţia de la Ţuţora în Ieşi şi s-au scoborît pe la Nicoriţă în Căcaina şi s-au suit prin tîrgul boilor ş-au descălecat în cîmpu, supt saivan, de la deal de tîrgul boilor.Şi Duca-vodă mergea cu toţi boierii pre gios pe lîngă împărăţîe.Şi s-au tinsu cîteva bucăţi de atlazuri şi de tăfţi pre îmbe părţile de uliţă, pe unde mergea împărăţia.Iară dac-au discălecat împăratul supt saivan, Duca-vodă i-au închinat multe daruri: cîţiva cai turceşti cu podoabe scumpe şi leghian cu ibric de argint şi alte lucruri scumpe.Şi d-ice iar s-au întorsu împăratul la urdie la Ţuţora.Şi iar după acie au mai vinit împăratul în primblare şi s-au suit în deal la mănăstire la Cetăţuie, de unde au vădzut-o şi prăvind locul {43} în toate părţile.Şi iar s-au întorsu la urdie la Ţuţora.Dzic atunce să fie strigat şi hogea în clopotniţă la Sfete Neculaiu, ş-au stătut beserica pecetluită păn'la vinirea cu domnia lui Antonie-vodă.Dece boierii atunce, aflîndu vreme, au jăluit pe Duca-vodă la împărăţie foarte tare, mai cu dedinsu Ursachi cel bătrîn.Şi era atunce să-l mazilească la Ţuţora.Numai viziriul au grăit împăratului că nu-i bine să-l mazilească pe cale, ca să nu facă sminteală pentru cele ce trebuiescu să grijască: conace, poduri şi de alte ce trebuiescu pentru treaba împărăţîei păn'la Nistru.Şi aşea l-au îngăduit împăratul, pecum au dzis viziriul, păn' la Nistru; nu l-au mazilit acolo.Purces-au împărăţia de la Ţuţora pe Prut în sus, fiindu boierii orînduiţi de purta grije ce era treaba: pîne, ordzu, iarbă, lemne, ţăruşi, ialoviţă, berbeci, unt, miere şi de alte multe ce trebuie la conace.Acestu împăratu era călăreţ bun şi vînător.Mergea tot pe cîmpu cu puţintei oameni de curtea lui păn'la conac.Şi într-acestu an era mare bişug în ţară de toate, şi ducea oamenii la urdie de vindea făr'nice o grije: ialoviţă, miere, unt, poame de tot felul, cini de ce avea, de s-împlusă oamenii de bani.Cîndu au sosit la Nistru, era podul gata peste Nistru, din gios de Hotin, la un sat anume Vîrnoviţa.Şi trecîndu împărăţia, iară Duca-vodă sta la capul podului, di cie parte de Nistru, aştepta pentru slujba să-l îmbrace cu căftan.Iar împăratul, avîndu pe dînsul măraz şi gîndu să-l mazilească, cum au trecut, au şi făcut sămnu de luară pe Duca-vodă, de l-au dus de l-au închis la baş-ceauş.Atunce s-au vădzut că-i mazîl.Şi i-au scris, tot ce-au avut, la împărăţie, şi din pîra lui Ursachi l-au bătut împărăţia.Ş-au cheltuit mulţi bani, şi era să şi peie.Numai, nărocul lui, s-au tîmplat o blană de hulpe de mosc neagră, prea bună şi scumpă.Ş-acee i-au scos capul, că, ducînd-o la viziriul, vizirul au arătat-o împăratului, care s-au mirat şi-mpăratul de acea {44} blană.Şi atunce au găsit vreme viziriul, fiindu-i prietin, de au grăit: de n-a hi apucat a peri, să fie mila împărăţîei să-l ierte.Şi atunce împăratul l-au iertat de cap şi l-au dat pe mîna unui agă, de l-au dus prin Ieş, de l-au rădicat cu tot ce-au avut şi l-au dus la Ţarigrad.În loc de milă şi cinste ce aştepta să aibă, ei l-au mazîlit.Ieşit-au răspunsul boierilor: pe cine vor alege dintre dînşii să margă să-l îmbrace cu căftan de domnie.Sfătuit-au cu toţîi ş-au ales dintre dînşîi pe Petriceico cluceriul.Şi l-au dus la cortul viziriului, neavîndu el nice un cuget al său să iasă la domnie, l-au îmbrăcat cu căftan de domnie.Apoi şi Petriceico-vodă, ce l-au ales boierii, videa-veţi la cîtă stîngere şi robie au dus ţara cu faptele lui, cum om scrie pe rîndu mai gios.Leşii, neavîndu grije de vinirea Turcului la Cameniţă aşea fără veste, nice oaste au gătit împrotivaTurcului, nice Cameniţa au întărit-o cu neşticavai oşti, să să sprejînească de turci, că pe acea vreme avea gîlcevi cu şfedzii, nice ţara lor nu să bejenisă pen pălănci, neştiind nemic.Craiu leşescu era atunce Mihail Vişnoveschie, şi hatman Sobeţchie, care pe urmă au fostu şi craiu.Sta sateli pe marginea Ţărîi Leşeşti pline de oameni, şi le spunea moldovenii: "Fugiţi!fugiţi!că vin turcii în ţara voastră".Ei nu credea, sta pe loc.Turcii, cum au trecut Nistrul, cum au început a prăda ş-a robi ş-a da foc, cît au putut agiunge pen Ţara Leşască, fără nice o grijă de leşi.În Cameniţă era numai 6000 de drăgani, de paza porţilor, şi tîrgoveţii.Şi cum au agiunsu turcii supt Cameniţă, trei, patru dzile, ş-au bătut din puşci, şi s-au şi închinat cei din cetatea Cameniţîi, adeverindu-le turcii milă, dacă să vor închina.Şi deschidzind porţile, au întrat turcii ş-au făcut dovà în limba lor şi vesălie mare de izbîndă,c- [v:au luat] cetate ca acie vestită Cameniţa, aşea [p:pre] [a:lesne] , fără nice o scădere de oşti şi vărsări de sînge.Aşea da din tunuri, {45} cît să cutremura locul.Şi au ieşit toţi lăcuitorii Cameniţîi pe porţi afară, cu tot ce au avut.Şi i-au aşedzat pe toţi pe denafară, pe lîngă cetate, să lăcuiască.Iară Volodiovschie, starostele de Cameniţă, dac-au vădzut că s-închină cetatea, el au întrat în ierbărie de-au dat foc, de-au arsu şi el cu iarba, socotindu mai bine să-ş facă moarte cu mînule sale decît să încap-în mînule păgînilor rob.Dece turcii, întărindu cetatea cu puşci şi cu zaharà şi cu oaste, au aşedzat şi paş, şi prădîndu cît au putut agiunge ostili turceşti în sus prin Ţara Leşască, au purces împărăţîia în gios, iar pe acel şlah ce au vinit, ş-au trecut Dunărea la Obluşiţă cu mult plen de robi şi de duium.Iară pe Petriceico-vodă l-au lăsat cu oastea sa, cu moldovenii, în Hotin, ca să fie de paza ţărîi ş-a şlahului Cameniţîi, ca să nu închidă leşii drumul neguţitorilor, să nu flămîndzască oastea din Cameniţă.Trimis-au viziriul la Petriceico-vodă, cînd era împărăţia la Nistru, să aleagă un boier care-i mai de treabă, să-l triimată la cortul lui, că-i trebuieşte.Ales-au Petriceco-vodă din toţi boierii ţării mai de treabă la voroavi pe Miron Costîn, care au fostu mai pe urmă şi logofăt mare.Şi mărgînd Miron la cortul viziriului, pusu-l-au viziriul de au şădzut înaintea lui.Şi i-au dzis vizirulsă-i [v:spuie] [a:dreptu] : pare-le lor bine că au luat împărăţia Cameniţa, au ba?Iar Miron au răspunsucă să teme [v:a spune] [a:drept] .Vizirul s-au jîmbit a rîde şi i-au dzis să grăiască, să nu să teamă.Atunce Miron au dzis că "sintem noi moldovenii bucuroşi să să lăţască în toate părţili cît de mult, iar peste ţara noastră nu ne pare bine să să lăţască".Atunce viziriul iară au rîs şi i-au dzis: " [a:Drept] [v:ai grăit] ", ş-apoi l-au întrebat cum socoteşte: lăsa-o-a oastea turcească la Hotin cu Petriceico-vodă să fie de paza ţărîi şi a Cameniţîi păn-în primăvară şi n-a avea vro primejde de leşi? {46} Iară Miron au răspunsu că nu-i bine să lasă oastea turcească, că este vreme de iarnă, şi să şadză oastea de iarnă la un loc n-a putea-o birui ţara de fîn şi de grăunţă şi de alte bucate, că-i ţara săracă, ş-a flămîndzi.S-o răschire pen sate, sateli înşirati, şi or lovi podghiazuri din ceea parte, astădzi într-un sat, mîne într-altul, şi păn-în primăvară a peri oastea împărătească toată, şi pentru oastea turcească or strîca podghiazurile şi ţara.Numai oastea turcească să să duc-în gios.Numai să le dea voie împărăţia să scrie moldovenii la leşi, cu rugăminte şi cu îmbunături, fiindu tot de o lege.Or crede leşii ş-or lăsa de n-or face stricăciune Moldovei, şi or chivernisi şi cetatea de bucate păn-în primăvară.Şi aşea au lăsat vizirul după sfatul lui Miron, iar unii din boieri, după ce le-au spus Miron sfatul, dzicea că-i mai bine să lasă turcii, că poate pe dînşii să-i prade leşi ţara.Iară Miron dzicea că n-or prăda-o, iar de or şi prăda-o, nemic n-a hi, decît să le iea inecerii muierile şi copiii şi să rămîie şi aşădzători, să nu să mai ducă.Cap.V DOMNIA LUI ŞTEFAN PETRICEICO-VODĂ Stătu domnu Petriceico-vodă la vleato 7180. Şi dacă s-au aşedzat domnu, au rămas cu oastea sa la Hotin, pentru grija podului ş-a Cameniţîi, păn-în postul Crăciunului.Apoi au vinit la Ieşi în scaon.Iară de primăvară au vinit împărăţia păn'la Obluşiţă ş-au triimis pe Husăin-paşe cu oşti la Hotin.Mărs-au şi Petriceico-vodă cu oastea şi cu toţi boierii săi, şi domnul muntenescu Gligorie-vodă, iarăş cu oastea sa, la Hotin, iar la Ţuţora au stătut caplan-paşe cu oastea turcească. {47} Atunce leşii gătindu-şi oaste, au vinit asupra turcilor la Hotin Sobeţchie, hatmanul coronie, care pe urmă au fostu şi craiu, şi cu Sinavschie, hatmanul polnie, cu frumoasă oaste.Iar Mihail, craiul leşescu, era cu toată puterea sa la Leovi.Turcii, vădzindu că vine oaste asupra lor, făcut-au şanţuri pe lîngă cetatea Hotinului ş-au întrat în şanţuri, iar moldovenii şi cu muntenii, osăbiţi într-alte şanţuri, încungiuraţi.Ce ei, ca ciia cu nevoie, s-au sfătuit ei în de ei, Grigorii-vodă cu Petriceico-vodă, să să închine la leşi, să stea cu toţii să bată pre turci, ca să nu să apuce a să aşedza în cetatea Hotinului paşa, pecum să aşedzasă în Cameniţă.Că aşedzîndu-să în Hotin paşa, deci în Moldova, n-are di ce mai domni domnu.Şi agiungîndu-să cu leşii, ei îi chema [v:să vie] mai [a:curund] , că ei încă vor ţinea cu dînşii asupra turcilor.Deci leşii au priimit cu bucurie şi îndată s-au pornit asupra Hotinului.Husain-paşa, ce era sarascheriu, cu alţi paşi ce era în Hotin, înţălegînd că vine oaste leşască asupra lor, să sfătuiea cum ari tocmi oastea acolo în şanţuri pedestrimea şi cum ari tocmi călărimea afară din şanţuri, ca să să bată cu leşii.Au chemat şi pre domni, pre Grigorie-vodă şi pe Petriceico-vodă, la sfaturi, să vadză cum ari socoti şi ei.Deci Grigorie-vodă şi cu Petriceico-vodă ruga Dumnedzeu şi aştepta să vadză cum mai degrabă izbînda leşilor, ca să nu să poată aşedza turcii în Hotin.Dzis-au paşa acestor domni, după ce au vinit la dînsul: "Marele şi puternicul împărat ne-au trimis cu oaste la această cetate, la Hotin, cu puterea sa cea nebiruită, să ţinem locul şi cetatea aceasta şi să purtăm de grije, şi de aret să fim cetăţii Cameniţii,care [v:este] [p:de] [a:curund] luată din nărocită primblarea împăratului nostru, ce s-au primblat pănă aice, ca să fie raiali Ţărîi Moldovii, ce este supt ascultarea împărăţiii.Să fim de aret de apărare despre leşi, aflîndu-să neprieteni împărăţiii despre această margine.Acmu {48} cum socotiţi să tocmim oastea, pedestrimea şi călărimea, să putem lua izbînda neprietinilor celor ce vin acmu asupra noastră cu oşti?"Iară Grigorii-vodă au răspunsu paşii şi au dzis: "În de aceasta nu pociu sfătui într-alt chip, fără numai oastea puternicului împărat,fiindu deprinsă la loc largu [a:călăreşte] [v:a da] războiu, foarte este tare şi cu nedejde de izbîndă fără de nici o sminteală, iar din şanţuri este cu grije a să lupta cu nepriietinii cei denafară.Că de multe ori să prilejaşte, cei denafară încungiură pre cei dinlăuntru şi-i ţin închişi şi-i flămîndzăscu, şi pre urmă de nevoie să închină şi cad în mînule vrăjmaşilor săi, fără de nici un războiu.Ce eu socotescu să ieşim de aice cu oastea, să lăsăm cetatea Hotinului şi să ne pogorîm în gios pre Prut, unde vom alege un loc largu şi bun de bătălie.Şi de vom videa că nu putem sta împrotiva nepriietinilor, vii trimite măriia ta de a vini şi caplan-paşe cu oaste de la Ţuţora şi-i vom bate".Iară sarascheriu-paşe, dacă au audzit pre Grigorie-vodă dzicîndu-i să lasă cetatea, să iasă la loc largu cu oştili, [v:s-au mîniiat] prea [a:tare] pre Grigorii-vodă, cît au scos hamgeriul să-l lovască, să-l omoară, şi au răcnit de i-au dzis că pentru cetatea aceasta l-au triimis pre dînsul împăratul.Iar Grigorii-vodă cu Petriceico-vodă s-au îngrozit şi de sîrgu au ieşit de supt cort afară.Şi cum s-au dus la otacul lor, îndată au trimis la leşi [v:să vie] mai [a:curund] , să nu zăbăvască.Vinit-au oastea leşască aproape de Hotin tăbărîndu-să ş-au tocmit oastea pre orînduiala lor de războiu.Ieşit-au şi turcii, oaste aleasă călărime din şanţuri, şi Petriceico-vodă cu moldovenii, şi Grigorii-vodă cu muntenii.Şi începînd războiu, mergea turcii cu năvală asupra polcurilor leşeşti,iar leşii [p:] [a:încet] [v:păşind] sprejeniea năvala turcilor.Şi [v:stînd] leşii [a:vitejaşte] , s-au şi închinat Petriceico-vodăşi cu Grigorii-vodă împreună cu oştile lor la leşi şi s-au amestecat cu leşii şi au şi început cu toţii asupra turcilor a-i tăiea. {49} Deci călărimea turcilor, vădzind aşea, n-au mai avut vreme să facă năvală asupra leşilor, ce numai le-au căutat de au întrat în şanţuri la cee pedestrime a lor, ca să să apere, iar steagurile husăreşti, păşind înainte, au întrat în şanţurile turceşti, şi după dînşii ceelaltă oaste.Şi au început a-i tăiea pre turci, cît n-au mai putut să să mai îndrepte turcii.Şi au şi purces în răsipă.Unii au apucat pre pod, ce era pre Nistru supt cetatea Hotinului, alţii pin Nistru da, de să îneca, alţii pre supt cetatea de stîncă da, de să zdrobiea.Şi podu încă s-au rumptu de năvala turcilor la mijlocul Nistrului, de s-au înecat mulţime de turci.Numai cîţi au apucat cu paşa înainte de-au trecut asupra Cameniţii, atîţe au hălăduit.Perit-au optsprădzece mii de turci.Umplutu-s-au leşii şi moldovenii şi muntenii de cai turceşti, şi de haine, şi de arme, şi de bani, şi de alte lucruri bune.După ce au făcut leşii această izbîndă, chemat-au pre aceşti domni de s-au sfătuit să purceadză în gios, să treacă Dunărea în Ţara Turcească.Şi au orînduit pre moldoveni şi pre munteni să margă înainte pre Prut, să le fie de straje şi să strîngă oştii zaharea.Şi cu acea socoteală au purces domnii în gios pre Prut, iar leşii, aşteptînd să le mai vie oaste pre urmă, au luat de la Hotin pre supt codru asupra Toporăuţilor întru întimpinarea ceielalte oşti ce viniea despre Sneatin, ca să să împreune cu toată oastea la un loc, să purceadză în gios, precum le era sfatul.Deci domnii au trecut Prutul pre la Zalucie în ceasta parte, şi de acolo s-au despărţit.Petriceico-vodă au mărsu în satul lui la Tătărăşeni, şi de la Tătărăşeni au luat pre supt codru asupra Iubăneştilor întru întimpinarea leşilor, iar Grigorie-vodă au luat în gios, că nu avea într-alt chip cum face, că-i era doamna şi coconii în Ţarigrad, în mîna turcilor.Deci hatmanii leşeşti, vădzindu-l pre Grigorii-vodă că au luat în gios, şi calea nu-i era într-acolo, au triimis un domnu să-l întrebe pe Grigorie-vodă di ce merge pre {50} acolo, că calea oştii nu-i într-acolo.Iară Grigorii-vodă au dat samă cătră acel domnu că merge să dea ştire ţărîi să nu fugă, nici să să bejenească, şi să orînduiască conace pentru treaba oştii.Că într-alt chip n-are pre unde merge, că să vor spăriea oamenii şi să vor bejeni, şi nemică nu vor găsi hrană de treaba oştii.Şi acest răspunsu au luat acel domnu leşescu şi s-au întors înapoi la hatmani.Grigorii-vodă, după ce au purces acel domnu leşescu înapoi la hatmani cu acel răspunsu, scris-au o carte la hatmanii leşeşti, şi au triimis-o pre de altă parte, să-l ierte şi să priimască de la dînsul acea slujbă cu izbîndă ce au făcut.Că atîta au putut, iar mai mult nu poate, fiindu-i doamna şi copiii în Ţarigrad, în mîna păgînilor.Şi au purces cum mai degrabă în gios Grigorii-vodă, de au trecut Dunărea pre la Gălaţi.Şi au triimis de au dat ştire viziriului, la Obluciţă, că şi el au scăpat cum au putut şi vine la poala împărăţiii.Deci viziriul, dacă au audzit că vine Grigorie-vodă, s-au mierat, ştiindu-l că s-au închinat la leşi, avînd viziriul veste de la Husain-paşe că s-au închinat la leşi.Nu credea viziriul că vine şi tot trimitea ni pre unul, ni pre altul înaintea lui, să vie mai curund.Sosind Grigorii-vodă la Obluciţă, au mărsu la viziriul şi l-au întrebat cum au fost lucrul lui Husain-paşe sarascheriul la cetatea Hotinului, de au prăpădit oastea.Atunce avînd cale Grigorie-vodă cuvintelor sale, au spus vizirului cum au sfătuit pre Husain-paşe să iasă din şanţu cu oastea împăratului, pentru căci că oastea împăratului este deprinsă a da războiu neprietinilor la largu, iar nu la strîmtoare.Şi Husain-paşe s-au mîniiat şi au scos hangeriul să-l omoară, şi i-au făcut de au întrat în şanţuri şi pre moldoveni şi pre munteni.Şi viind oastea leşască, i-au încungiurat din toate părţile, şi numai paşa au scăpat pre pod preste Nistru, iar pre dînşii pre toţi i-au cuprinsu leşii.Ce pre umă el au făcut cum au putut şi ş-au adus capul la {51} poala împărăţiii.Deci viziriul, dacă au audzit aşea, au dzis că "bine ai fost sfătuit, şi nu te-au ascultat".De care lucru aşea ş-au tocmit lucrul, că au adus şi marturi Grigorii-vodă înaintea viziriului, de au arătat.Deci viziriul au triimis de au tăiat capul lui Husain-paşe.Şi pre Grigorie-vodă, de bucurie mare ce avea viziriul că au vinit de s-au închinat de la leşi la dînsul, i-au dat iară domnia în Ţara Muntenească, să fie domnu.Că înţălegînd că este hain, pusese domnu pre Duca-vodă în locul lui, fiind Duca-vodă mazil la Ţarigrad, şi luasă şi pre doamna lui Grigorii-vodă cu coconii la saraiul împărătescu, să-i turcească.Deci viziriul îndată au răpedzit la Ţarigrad de au slobodzit pre doamna lui Grigorii-vodă şi pre coconi.Şi au poprit şi pre Duca-vodă să nu margă în Ţara Muntenească.Deci Grigorii-vodă s-au rugat viziriului să-l lasă să margă pre la Ţarigrad, să-şi vadză casa şi copiii, că i să şi supărasă cu oastea.Şi mergînd la Ţarigrad, [v:apucatu] -l-au muntenii cu multe pîri, mai [a:vîrtos] Postelniceştii, fiind şi cu a Ducăi-vodă îndemnătură, temîndu-să să nu-i smintească domnia ce-i didese.Şi Postelniceştii fusese ieşiţi de la închisoarea lui Grigorii-vodă mai denainte vreme.Că, după ce au vinit Duca-vodă mazil de la Moldova în Ţarigrad, şi Şerban logofătul, careli pre urmă au fost şi domnu, au scăpat, de nu l-au fost prinsu la mînă să-l iea, precum au fost prinsu pe ceielalţi fraţi a lui, precum să pomeneşte mai sus, la ceelaltă poveste a lui, au fost isprăvit Şerban logofătul, cu mijlocul Ducăi-vodă, de au fost mărsu un capegi-başe de au luat pre toţi fraţii lui Şerban şi neamul lui din închisoarea lui Grigorii-vodă {52} din Bucureşti.Şi mergînd Grigorii-vodă la Ţarigrad, s-au tîmplat şi ei acolo şi şi-au aflat vreme a-l pîrî feliuri de feliuri de pîri pentru cazne şi răutăţi ce le-a făcut.Ce Grigorii-vodă era om harnic şi tare, şi sămăţ, şi gata la răspunsu şi la toate socotelile, şi să pîrîea faţă la faţă înaintea Divanului împărătescu cu Postelniceştii, cu Şaitaniceştii, cărora le dzic Cantacuzineştii.Şi mai [a:vîrtos] giupînesele lor îl [v:pîrîea] înaintea Divanului împărătescu, că le-au fost puindu pe giupînese de au fost cărat var şi piatră, împreună cu ţiganii cei de dîrvală, la curţile domneşti.Ce Grigorie-vodă au mijlocit cu priietinii lui şi iară i-au dovedit şi i-au pus iară pre toţi popreală.Şi Şerban logofătul iară prinsese de veste şi să ascunsese, ca şi întăi.Ce ceauşii împărăteşti l-au găsit ascunsu în casă la Duca-vodă, în pod, şi de acolo l-au luat şi l-au făcut surgun la Crit.Şi [a:mult] [v:mustra] Grigorie-vodăşi să ciortiea cu Duca-vodă ce să punea pentru nişte oameni răi ca aceie.Şi Grigorii-vodă să gătiea să purceadă cu mare vîlfă de al triile rînd în Ţara Muntenească cu domnie.Numai Dumnedzeu este [a:mult] milostiv, iar apoi de sîrgu întoarce mila sa, că îndată s-au războlit Grigorii-vodă şi au murit.Nărocul Cantacuzineştilor!Dzic unii să să fie agiunsu Cantacuzineştii cu un doftor şi să-l fie otrăvit.Şi apoi, murind Grigorie-vodă, au purces Duca-vodă cu domnia în Ţara Muntenească.Şi mai cu vreme, după ce au mărsu Duca-vodă în Ţara Muntenească, au stătut cu mare cheltuială de au scos şi pre Şerban-vodă din surgunie de la Crit şi l-au adus în Ţara Muntenească şi l-au făcut logofăt mare.De aice înainte lăsăm pentru Ţara Muntenească să scrie muntenii, şi noi iară ne întoarcem la urmă, să scriem pentru ţara noastră.Petriceico-vodă era om bun şi slab, prost, n-au cutedzat să facă ca Grigorie-vodă, să margă la turci, {53} şi de la Tătărăşeni s-au dus la Iubăneşti, aşteptînd pre leşi să să scoboare în gios şi gîndind că să vor mai strînge moldoveni, să să înmulţască oastea, să strîngă zaharea, ca să fie de treabă oştii leşeşti.Iară boierii moldoveni carii era cu dînsul, vădzind că Grigorii-vodă s-au despărţit şi s-au dus la turci, sfătuitu-s-au şi ei în de ei şi s-au agiunsu şi cu toate capetile, căpitani slujitorilor, să ţie la un cuvînt.Şi s-au dus cu toţii la Petriceico-vodă şi au început a să ruga lui Petriceico-vodă să-i lasă pe acasă, să-şi iea fimeile şi copiii, să-i dea în laturi, să nu-i iea tătarîi, şi iarăşi ori vini întru întimpinarea lui Petriceico-vodă.Ce Petriceico-vodă, neştiind că şi slujitorii sînt cu dînşii la un cuvînt, oarecum cu simeţie le grăiea, şi nu-i credea şi nu vrea să-i sloboadză, dzicînd că şi oaste leşască vine multă.Iară Miron logofătul au răspunsu: "Ori să fie voia mării tale, ori să nu fie, noi nu ne vom lăsa casăli să le iea tătarîi".Şi s-au închinat şi i-au dzis: "Să fii măriia ta sănătos", şi au ieşit afară.Şi aşea toţi boierii şi căpitanii au purces cela după cela pre rînd a să închina şi au ieşit afară.Şi cum au ieşit afară, au început a încăleca pre cai, şi au purces cu toţii în gios.Iar Petriceico-vodă [v:au rămas] numai [a:sîngur] , numai cu Hăbăşescul hatmanul şi cu casa lui.Şi au început a plînge şi a blăstăma pe Miron şi pe alţii şi a dzice la ce l-au dus, şi au trecut codrul întru întimpinarea leşilor de la Iubăneşti spre Cernăuţi.Iară boierii, după ce au purces şi au mărsu la Căcăceni, s-au sfătuit şi au scris cărţi la boierii cei de Ţara de Gios, la Gavriliţă şi la Buhuşi şi la alţii, precum ei şi cu toată oastea s-au despărţit de Petriceico-vodă şi vin în gios la dînşii.Ce să facă ştire viziriului, să poftească domnu dintre dînşii, să-ş puie pre cine vor socoti.Şi, fără zăbavă, şi ei îşi vor alege domnu şi vor merge cu toţii la viziriul.Şi au dat cărţile la Gheorghiţă Mitre, să le ducă la boierii carii sînt pomeniţi mai sus. {54} Deci cînd au mărsu Gheorghiţă, au găsit pre toţi boierii în Gălaţi şi pe Dumitraşco-vodă Cantacozino pus domnu de la împărăţie.Şi cum au vădzut pre Gheorghiţă Mitre că au vinit cu cărţile, l-au şi chemat, de i-au spus de toate, şi s-au bucurat şi l-au boierit, l-au pus postelnic al doile.Ş-au şi păzit de au scris, de au făcut ştire viziriului, cum că toţi boierii şi toată slujitorimea şi ţara s-au lăsat de Petriceico-vodă ş-au vinit şi ş-au adus capeteli suptu mila împărăţîei.
- Cap. VI DOMNIA LUI DUMITRAŞCO-VODĂ CATACOZINO, LEAT 7182 Audzindu vizirul, fiind la Obluciţă, de lucrurili ce s-au făcut la Hotin şi cum s-au hainit Petriceico-vodă, de s-au închinat la leşi, acolo, în grabă, nice un domnu sau ficior de domnu mazîl nu era, nimi.Numai ce s-au aflat Dumitraşco-vodă, care era ca capichihaia lui Petriceico-vodă şi fusăsă mai înainte vreme şi visternic mare în Ţara Muntenească, la Gligore-vodă.Şi era grec ţărigrădean de felul lui, neam de-mpărat creştinescu de Cantacozoneşti, şi ştiea rîndul acestor ţări.Şi neaflîndu-să nime atunce, cum să pomeneşte mai sus, l-au pus pe dînsul vizirul domnu în Moldova în locul lui Petriceico-vodă.Şi luînd căftan de domnie, au mărsu în tîrgu în Gălaţi.Şi s-au strînsu toată boierimea la dînsul şi oastea, ca pui de potrinichi, după cum s-au scris mai sus.Ş-au orînduit vizirul şi un paşă cu cîtăva oaste turcească şi un soltan cu 20. 000 de tătari, ca să-l duc-în scaon în Ieşi şi să să bată cu acei leşi ce or vini asupra lui. {55} Dece leşii, dacă s-au tîlnit cu Petriceico-vodă spre Cernăuţi, au purces în gios păn'la...(Loc gol în manuscris), tot depreună.Apoi s-au despărţit, ş-au trecut obuzul leşescu în gios, păn'lîngă Movila Răbîii.Dumitraşco-vodă, din Gălaţi au pornit pe acel paşe cu turcii şi pe soltanul cu 20. 000 de tătari şi cu oastea moldovenească şi cu o samă de boieri moldoveni, anume Alicsandru Buhuş hatmanul şi cu Costantin Cantemir sărdarul, care au fostu pe urmă şi domnu, şi cu Ştefan Cerchezul comisul şi cu Mitre şi cu frate-său Gheorghiţă şi alţîi mulţi, ş-au purces în tîmpinarea leşilor.Şi era în obuzul leşescu cap hatmanul Sinavschii.Şi după ce s-au tîlnit acolo la Răbîia, le-u dat războiu prea tare, şi s-au bătut toată dzua.Iară cînd au fostu noapte, au făcut leşii mulţime de focuri, un om cîte 5, 6 focuri.Dece paşa au chemat pe Buhuş şi pe Cantimir şi i-au triimis să iea limbă.Şi cîndu au mărsu, au găsit numai locul şi focurile, iar obuzu leşescu să-ntorses-înapoi, că fusesă de toţi şesă, şepte mii de leşi.Dece spuindu Buhuş paşei, s-au bucurat, ş-au mai mărsu o samă după dînşîi, păn-au trecut din Ieşi leşii.Şi turcii şi cu tătari s-au întorsu înapoi, că era în postul Crăciunului, vreme de iarnă.Şi leşii s-au tot dus în ţara lor, şi Petriceico-vodă încă s-au dus cu dînşii, şi hatmanul Hăbăşescul împreună cu dînsul.Numai ce au lăsat o samă de nemţi în Cetatea Neamţului şi-n Suceavă, care s-au tîmplat de au şedzut acei nemţi într-acele cetăţi mai bini de un an.Şi era acele cetăţi pline de odoare şi de haine a toată ţara, boiereşti şi neguţitoreşti, după cumu-i obiceiul la vreme de răscoale, de-ş pun oamenii cine ce are mai bun.Iar în Hotin, după ce au bătut leşii pe turci, n-au mai lăsat nice oaste, l-au lăsat pustiiu.Dumitraşco-vodă, după ce au vădzut că s-au curăţit de leşi, rădicatu-s-au cu toată boierimea şi s-au dus în scaon în Ieşi şi s-au aşedzat la scaon.Dece Dumitraşcu-vodă {56}, temîndu-să de leşi să nu sloboadză nescariva poghiazuri, cu-ndemnarea lui Petriceico-vodă, să-l iea, scris-au la viziriul de au făcut ştire de toate aceste, cum s-au tîmplat.Dece vizirul au poruncit să iernedze tătari în ţară, pentru să apere şi pe dînsul şi raiaua.Iar mai multu au fostu socoteala turcilor, pentru ca să slăbească raiaua, să nu să poată haini lesne.Dzic să fie dzis viziriul lui Dumitraşco-vodă, cîndu l-au pus domnu, la Obluşiţe: De s-or apuca boierii să facă zapis la mîna viziriului, cum că n-or vini poghiazuri să strîce ţara şi domnia, va trăi în pace în Ieşi; or rădica să nu iernedze tătarii în ţară.Dece o samă de boieri s-au fost apucîndu să facă zapis, dar Miron logofătul dzic să nu fie priimit la acel sfat, dzicîndu că s-au făcut multă vrajbă cu leşii şi ştiindu şi pe Petriceico-vodă că-i dus cu dînşii, nu să vor putea răbda să nu sloboadză poghiaz,să strîce ţara, şi pe urmă [v:a cădea] [a:greu] în capetele lor; iar aşea, de-or ierna în ţară mai bine a hi, că or apăra şi ţara de poghiazuri, că şi în Ţara Leşască vas'că ierneadză joimiri şi nu mai este nemic.Şi aşea au socotit şi n-au vrut să facă zapis şi au lăsat de-au iernat tătarîi în ţară.Dar aceste voroave nu-s nemic, fără cît Dumitraşco-vodă, fiindu grec tălpiz şi fricos, cu piele de iepure la spate, şi neavîndu nice o milă de ţară, punea pricini asupra boierilor ş-a lui Miron, că sfătuiescu şi-i bine să iernedze tătari şi ei n-au priimit să facă zapis.Dar lui îi era voia şi siliea spre acela lucru, că să temea să şadză în Ieşi, să nu vie nescarivai poghiazuri să-l iea din Ieşi.Dece întrat-au tătarîi în ţară, ca lupii într-o turmă de oi, de s-au aşedzat la iernatic pin sate, pe oameni, din Prut pănă în Nistru şi mai sus, pănă în apa Jijiei, nemărui nefiindu nice o milă de săraca de ţară, cum ar hi fostu ţara fără domnu.Aşea era jac într-însa, cum ar hi fostu ei, săracii, pricina răutăţîi, cum ar fi ei, săracii, sfătuit să vie leşii cu oaste la {57} Hotin.Cum s-au îndurat a da ţara în pradă, fără nice o nevoie!Numai pentru frica cea blestămăţască şi chiverniseala lui au socotit, de au iernat tătarîi în ţară păn-în primăvară!Joimirii în Ţara Leşască, ce mînîncă gospodarii casîi mînîncă şi ei, şi au frică şi strînsoare de rohmistrii lor, de nu pot face oamenilor răutăţi.Iară tătarîi sint lupi apucători, pradă, robăscu, bat şi căznescu pe creştini, neavîndu grije, nice strînsoare de mîrzacii lor.Şi tătarîi nu mînca, ca joimiri, ce mînca gospodarii, ce mînca tot carne de vacă şi oai, de nu-i putea să-i biruiască cu hrana, pe dînşii şi pe caii lor.Că un sac de ordzu da pe dzi unui cal, şi cît nu putea să mînînce un cal într-o dzi îl deşerta din traişte şi-l strîngea deuseghii, şi dac-îl şi fîrşea bietul om ordzul din groapă, iar tătarul îl făcea pe om de cumpăra ordzul cela ce strîngea el de pen traişte.Mîncat-au tot, şi pîne, şi dobitoc, ş-au jăcuit tot păn'la un cap de aţă.Pe mulţi au şi robit, cu furiş, femei, fete, copii.Rămas-au bieţîi oameni numai cu sufleteli, bătuţi şi strunciunaţi,cum [v:era] mai [a:rău] şi mai [a:amar] , cum nu să poate nice a scrie, nice a să povesti caznele şi uciusurili lor ce au avut de tătari.Dece viindu primăvara, s-au rădicat tătarîi din ţară.Iară nemţîi tot şădea pen cetăţi, în Neamţu şi Suceavă, şi jăcuiea ce putea prin pregiurul cetăţilor pentru mîncare.Şi moldovenii sta cu oastea prin pregiurul cetăţilor, ca să-i scoată, şi nu-i putea, şi sta pen pregiurul cetăţilor şi totdeauna avea cu dînşii bătaie.Şi boierimea de pin pregiur era bejeniţi de răul lor.Purces-au la al doeli an viziriul cu oaste în Ţara Leşască, pe Nistru, pe di cie parte, tot strîcîndu şi ardzindu pen Podolia cetăţile şi tîrgurile cu balemezurile, şi hanul cu tătarîi robindu toată Podolia în sus, păn-au agiunsu la Zăravna.Iară aice au orînduit pe caplan-paşe, cu oastea turcească şi cu moldovenii, de au stătut prin pregiurul cetăţii Sucevei cîtva vreme, şi nu putea scoate pe {58} nemţi, pănă au flămîndzit şi s-au închinat de bună voie, şi viindu-le şi poroncă de la leşi să iasă.Iară cei din Cetatea Neamţului, neavîndu bucate, [v:n-au zăbăvit] [a:mult] , ce au ieşit legînd tabăra de au mărsu la Suceavă, la ceelalţi nemţi.Era atunce Alecsandru Buhuş hatman, şi cum i-au tîmpinat hatmanul Buhuş la Podişoari, aproape de tîrgul Sucevei, şi [v:dîndu] -le năvală [a:vitejeşte] acolo cu slujitorii săi, au rumtu tabăra nemţilor în două.Atunce au ucis calul de supt hatmanul Buhuş, şi cădzusă hatmanul într-un răzor, cu faţa în sus, de nu putea îndată să să scoali.Şi nemţii năvăliea să-l apuce, iar un căpitan moldovan, anume Decusară, au grăbit cu calul asupră-le, şi s-au apucat hatmanul de coada calului lui Decusară, şi, ţiindu-să bine, l-au scos din năvala nemţilor.Dece hatmanul, încălecîndu-şi pe alt cal, le-au mai dat năvală în cîteva rînduri, şi mulţi nemţi au perit,iară pe unii i- [v:au prinsu] [a:vii] , iar o samă s-au tot apărat, păn-au întrat în Suceavă, la ceelalţi.Trimis-au nemţîi cei vii, ce i-au prinsu în războiu, şi capeteli celor morţi în Ieşi la Dumitraşco-vodă, şi Dumitrşco-vodă i-au triimis la împărăţie.Şi şădea pregiur cetate oastea, şi nu-i putea scoate; şi doi ani tot au ţinut nemţîi cetatea Sucevei, nu i-au putut scoate.Tîmplatu-s-au de au murit şi craiul leşescu Vişnoveschie.Şi era multă amestecătură între leşi, că nu-şi putea alege craiu, şi din sus cu sfedzii ne era bine aşedzaţi, din gios îi bătea turcii şi cu tătarîi, pecum s-au pomenit mai sus.Dece leşii au agiunsu la toată creştinătatea, cît sint în Evropa, şi la Neamţu, şi la Moscu, şi la Franţuz, şi la Veneţiian, şi la papa.Toate crăiile cîte sint creştineşti au scris cărţi la împăratul şi la viziriul turcescu să dea pace leşilor, să nu să mai atingă de dînşii, că apoi ei cu toţîi s-or scula asupra lor.Dece vizirul atunce era la Jăravina, şi era hanul pe de altă parte şi alţi paşi pe alte locuri, şi tot strîca {59} zidurile cetăţilor şi ardea şi prăda.Dece atunce la Jăravna, cum au vinit acele cărţi de la creştinătate, au şi stătut viziriul cu leşii la pace, că acolo la Jăravina era strînsă şi oastea leşască.Şi aşea s-au aşedzat: să dea toată Podolia olat Cameniţîi, din Nistru de la Buceci, pe la Satanova şi păn' la Nejiboje, şi pe la Lăticiova, cît cuprinde Podolia şi toată Ocraina, şi să iasă şi nemţîi de pen cetăţi din Moldova, şi poghiazuri în Moldova să nu mai facă, şi Cameniţa să aibă pace de poghiazuri.Şi să coronească şi pe hatmanul Sobeţchi, să le fie craiu, căce hatmanul Sobeţchi avea prieteşug bun cu hanul.Ş-au stătut hanul la mijloc cătră viziriul, de au aşedzat să-l puie pe dînsul leşii craiu, şi aşea, aşedzindu-să de îmbe părţile, s-au întorsu viziriul înapoi pe Nistru, pe la Tighine, de s-au dus la Poartă.Scris-au atunce vizirul la Dumitraşco-vodă, ieşind nemţii din cetăţile Ţărîi Moldovei, să triimiţă să le strîce toate, ca altă dată să nu mai vie oşti să între într-însăle.Aşea se voroveşte, că mai mult sfatul şi-ndemnătura lui Dumitraşco-vodă au fostu decît voia vizirului.Trimis-au Dumitraşco-vodă pe Panaitachii uşerul Morona c-un agă turcu, pentru să strîce cetăţile, şi cu alţi boieri.Şi atunce, ieşind nemţîi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, şi cu acel agă ş-au spart săcreile şi lădzile unora şi altora, care au fostu pusă acolo, şi multe lucruri scumpe şi odoară au luat, de s-au împlut de avere.Iară mai pe urmă i-au rămas ficiorul de muriea de foame, a lui Panaitachie.Dece atunce au strîcat cetatea Sucevei ş-a Neamţului ş-a Hotinului.Pe hatmanul Buhuş îl ţinea la mare cinste Dumitraşco-vodă pentru vitejîile ce făcusă acolo la cetăţi.Cînd au vinit de la oaste la Ieşi, făcutu-i-au mare cinste şi alaiu cu toţi slujitorii curţîi, cu dobe, cu surle, ca unui hatman ce era vestit, de slujîea domnului cu dreptate şi ţărîi. {60} Făcut-au acestu domnu Dumitraşco-vodă un obiceiu rău şi spurcat în ţară, care n-au mai fost pănă atunce, de au dat hîrtii, de scriu feţele oamenilor de la mic păn' la mare, care au rămas pomana lui, de n-o mai lasă nice un domnu să să uite acea pedeapsă a săracilor.S-au scornit o ciumă mare în toată ţara în dzilele acestui domnu la vleato 7183, de la luna lui iuni, ş-au ţinut păn' la ghenar.Ş-au murit mulţi oameni, că nu-i putea îngropa şi-i arunca prin gropi, de să năruiea.Iară Dumitraşco-vodă, vădzindu atîta omor, au ieşit în deal la Gălata cu boierii, şi acolo şedea.Şi atunce s-au tîmplat un paşe, anume caplan, fiindu la Ţuţora cu oaste, petrecîndu haznalele ce mergea la Cameniţă, i-au vinit farman de la Poartă să mazilească pe Dumitraşco-vodă.Dece caplan-paşe, cum i-au sosit farmanul, au şi triimis la Dumitraşco-vodă, de l-au chemat la Ţuţora, şi i-au arătat fărmanul cel de mazilie.Şi de acolo nu l-au mai lăsat să să mai întoarcă la Ieşi, ce l-au şi pornit în gios la Ţarigrad.Numai ce au triimis la Ieşi, de ş-au luat agărlîcul, că doamna lui era la Ţarigrad.Iar în locul lui au pus domnu pe Antonie-vodă Rusăt.
- CAP. VII DOMNIA LUI ANTON-VODĂ RUSĂT VLEATO 7184 Dac-au mazilit caplan-paşe pe Dumitraşco-vodă la Ţuţora, au vinit domnu Antonie-vodă Ruset, iară grec ţărigrădean, rudă cu Dumitraşco-vodă.Acesta, dac-au vinit în scaunul domniei, fiindu bun şi milostiv, s-au apucat a face lucruri dumnedzăieşti, beserici, să rămîie pomană.Au dires clopotniţa la Sfetei Neculaiu, o au şindilit peste tot şi au făcut zid împregiur şi {61} au zugrăvit pristolul, cum să vede, şi au adus şi apă pe vale, păn-în zidul aceştii beserici, carei pe urmă cu vremea s-au astupat, netocmind-o nime.Zidit-au şi la mănăstirea Sfetei Savei zidul împregiur, ce n-au apucat să-l iastovască.Al doile an a domniei lui au vinit poroncă de au mărsu la oaste cu vizirul la Ceahrin.Mărs-au şi Duca-vodă, domnul muntenescu, şi bătîndu cetatea Ceahrinului cîteva săptămîni, şi viind oastea moschicească cu un cneadz, anume Ramadan, au bătut pre turci, şi mulţi turci s-au înecat în apa Tesmenul.La Antonie-vodă era hatman Gavriliţă.Iară dac-au mărsu oastea la Ceahrin, fiindu ştiind Halep-paşe pe Buhuş hatmanul, carele au mărsu cu o zaharà la Cameniţă, şi Buhuş hatmanul făcea pod peste Nistru, şi viindu oastea leşască, ţinea calea să nu lasă zaharaoa să o treacă la Cameniţă.Şi s-au făcut un războiu mare, unde sta Buhuş vitejeşte.Acel paşe întrebîndu pre Anton-vodă unde este Buhuş hatmanul, iar Antonie-vodă au dat samă că au bolnăvit şi n-au putut vini în oaste.Şi au făcut pre Antonie-vodă de au triimis, cum mai de sîrgu, de l-au adus pre Buhuş tocma acolo la Ceahrin.Şi mărgîndu Buhuş, cu slujitorii ce avea, pre cîmpu pustiiu, au dat preste nişte căzaci ce ţinea şlevul turcilor la nişte stînci de piatră, şi nime nu le putea strîca nemic.Iară lovindu-i Buhuş, i-au luat pre toţi de grumadzi, păn' n-apuca ei să între în stîncă.Şi mărgîndu la adunare, au închinat la paşe, pentru care slujbă au dobîndit cinste şi nume bun de la paşe.Şi îndat-au poruncit paşa lui Antonie-vodă de l-au pus hatman, şi să nu afle că-l mai schimbă din hătmănie.Dece pentru Buhuş era şi Duca-vodă, domnul muntenescu, îndemnător la paşe ca să-l puie hatman.Dar şi hărnicia lui îl arăta la stăpîni, cum şi atunci n-au mărsu cu mînule goale la paşe.Iară la anul dup-aceasta au mărsu turcii cu oaste şi cu domnii acestor ţări la Ceahrin şi au dobîndit {62} Cehrinul cu vicleşugul lui Ramadan.Dzic să fie cădzut în robie un ficior a lui Ramadan, dintr-un poghiaz ce au mărsu spre Crîm, mai înainte de oştirea turcilor la Ceahrin, şi l-au fostu turcit.Şi înţelegîndu el că este tată-său cu oştili moschiceşti acolo la Ceahrin, au spus turcilor şi să-l ducă şi pre dînsu acolo, că, dacă-l va şti tat-său, el va închina cetatea.Dece mărgîndu turcii a doora cu oşti la Ceahrin, au dus pre ficiorul lui Ramadan, şi au scri la tat-său să silească să-l scoată din robie.Şi agiungîndu turcii şi cu bani la Ramadan, el au făcut vicleşug, scoţindu-şi ficioriul din robie.Au îmbătat cu holercă pre căzacii cei din cetate şi, dormind beţi, au dat ştire turcilor, şi au întrat turcii în cetate şi au prinsu pre toţi căzacii şi au arsu cetatea păn-în pămînt, că era de lemnu şi de pămînt.Iar Ramadanoschi s-au făcut a fugi şi tîmpinîndu-să cu oastea moschicească ce viniea asupra turcilor la Ceahrin, dac-au înţeles c-au luat turcii Cehrinul, s-au întorsu înapoi în deşert.Pe urmă, înţelegîndu de vicleşugul lui Ramadanovschii, l-au prinsu împăratul moschicescu ş-au topit banii ce-au luat de la turci şi i-au turnat în gura lui Ramadanovschii.Şi aşea ş-au luat plata după fapta lui.Iară la Poarta împărăţîei turceşti, pe acie vreme îmbla Dumitrşco-vodă Catacozono să mazîlească pre Anton-vodă, şi Şerban Catacozono logofătul îmbla pentru domnia Ţărîi Munteneşti, să mazîlească pre Duca-vodă, domnul muntenescu.Că pe Şerban logofătul îl lăsasă Duca-vodă camaican în Bucureşti şi ispravnic, să facă curţile domneşti acolo în Bucureşti.Şi dac-au gătit curţile, el n-au mai aşteptat pe Duca-vodă să vie de la Ceahrin, că atunce au găsit vreme bună de fugă, şi s-au dus cu toată casa lui şi cu tot neamul lui la Catacozoneşti.C-avea mulţi şi mari neprietini la Duca-vodă, de sta în tot ceasul să-i mînînce capul, pe toţi Cupăreştii şi pe alţi boieri de Ţara Muntenească, tovarăşi cu Cupăreştii.Şi sta tot de pîră.În doo rînduri l-adusesă Duca-vodă, pe {63} gurile lor, la Bucureşti, să-i taie capul.Numai să punea doamna şi cu fratele doamnei, Lupaşco spătarul, fiindu-i cumnat lui Şerban, de-i scotea capul.Iar pe urmă, tîmplîndu-să de-au murit Lupaşco spătarul, au vădzut Şerban că n-are cine să mai pune pentru dînsul; numai ce au căutat de au fugit.Dece Duca-vodă, dac-au înţăles de la Cehrin c-au fugit Şerban logofătul la Udriiu şi cu tot neamul lui, s-au mîhnit.Chemat-au pe Costantin stolnicul, fratele lui Şerban logofătul, şi pe nepotul său Costantin Brîncovanul postelnicul, de le-au giurat Duca-vodă cum că n-a avea nice o nevoie, să s-întoarcă iar înapoi.Că stolnicul Coatantin îl credea Duca-vodă, că-i era cumnat, şi s-a apuca c-a întoarce pe frate-său de la Udriiu înapoi.Şi aşea au amăgit şi ei pe Duca-vodă, de i-au triimis şi pe dînşii de la oaste tocma la Udriiu, la ceelalţi.Dece Şerban-vodă, după ce au vădzut şi pe frate-său scăpat de la Duca-vodă, n-au căutat să să mai întoarcă înapoi, ce, avîndu prietini la Poarta împărăţîei, au făcut cum au putut, cu cheltuială, ş-au ieşit domnu în Ţara Muntenească.Însă pe Duca-vodă nu l-au putut mazîli, ce au mazilit pe Antonie-vodă.Ş-au vinit Duca-vodă din scaonul muntenescu aice în Moldova, în locul lui Antonie-vodă.Întorcîndu-să Antonie-vodă de la Ceahrin, au vinit păn' la Soroca.Şi-l pîrîsă o samă de boieri pe Antonie-vodă, şi Antonie-vodă cheltuisă o sută de pungi de bani şi mai bine atunce la vizirul.Şi ştiea că ş-au tocmit lucrul.Ş-au mărsu de ş-au luat dzua bună de la vizirul ş-au îmbrăcat căftan să margă la Ieşi cu domnie.Iar Buhuş şi alţi boieri carei îl pîrîsă, dac-au vădzut c-au îmbrăcat căftan de la vizirul, au început a-şi prinde caii, să fugă carei încotro or putea.Mărs-au Antonie-vodă şi la chihaieoa, să-şi iea dzua bună.Atunce au şi nemerit un agă de la împărăţie cu mazîlia.Şi acolea, de la chihaieoa vizirului, i-au luat căftanul din spate şi l-au pus în here şi l-au dus la {64} împărăţie la Udriiu.Ş-au pus camaican pe...(Loc gol în manuscrise), pănă a socoti împărăţia să puie domnu.Atunce, audzind boierii cee ce era să fugă, s-au bucurat ş-au dat laudă lui Dumnedzău.Iar pe Duca-vodă atunce nu l-au mazilit.Ş-au mărsu de la Ceahrin la Bucureşti, şi în Bucureşti au triimis de l-au mazilit.Au vinit cu mazilia Costantin Brîncovanul postelnicul în Bucureşti, cu cealma în cap, făr' de veste, de nemic nu ştiea Duca-vodă, împreună cu schimi-aga, să-l ducă în Ţara Moldovei, şi-n locul lui să fie Şerban logofătul.Îmblat-au Brîncovanul postelnicul, nepotul lui Şerban-vodă, ca să prindză pe toţi neprietinii lui Şerban, să-i ţie la-nchisoare, păn-a vini Şerban-vodă cu domnia de la Ţarigrad.Dece pe Cupăreşti, fiind greci, nu i-au putut lua de la mîna Ducăi-vodă.Iar pe boierii munteneşti carei era duşmani lui Şerban-vodă, Staico păharnicul şi cu alţîi, dac-au prinsu de veste, au făcut cum au putut ş-au fugit ş-acee în Moldova.Iar pe Hrize şi pe alţi mulţi boieri munteneşti au prinsu-i şi, după ce au vinit Şerban-vodă, pe toţi i-au omorît cu grele şi cumplite morţi.Iar Duca-vodă au purces la scaonul său în Moldova în postul Crăciunului.La vremea lui Antonie-vodă, după ce s-au întorsu de la Jăravina vizirul şi cu hanul, coronit-au leşii pe Sobeţchie craiu la vleato...(Loc gol în manuscrise).Şi după ce l-au coronit, stătut-au cu toată recipospolita de au ales pe un domnu mare leşescu, de l-au triimis sol la Poartă pin(tru) întemeierea şi aşădzămîntul păcei ce au fostu făcut la Jăravina.Ş-au trecut pen tîrgu pen Ieşi cu mare pofală, şi i-au ieşit Antonie-vodă înainte şi i-au {65} făcut mare cinste şi pofală.Ş-au făcut multă zăbavă la Ţarigrad.Tîrdziu s-au întorsu la ţara lui.Antonie-vodă, măcar că era grec şi strein ţărigrădean, dar era mai bun domnu decît un pementean, că nice un obiceiu rău în ţară în dzilele lui n-au făcut, ce încă şi cîte au găsit de alţii rele multe au lăsat.Numai la toţi domnii să află cîte un musaip om rău.Aşea şi la Antonie-vodă era o rud-a lui, anume Alicsandru Ramandei, postelnic mare, grec simăţ, mîndru, nebun, lacom.Trecea peste toţi, nu cunoştea pre nime, avînd trecere şi cinste la Antonie-vodă.Dar încăşi, pecum văd acmu, musaipii la domnu, nu numai streini, ce şi de a noştri moldoveni, carei au cinste şi sint aproape la domni, au întrecut cu dzece părţi cu răutatea şi neomenia pe Ramandiiu, că Ramandiiu nice un obiceiu rău n-au îndemnat pe domnu să facă, nice au făcut.Iar aceştie de pe acmu, cîte ciume şi răutăţi toate le-au scornit şi le-au făcut, precum le-ţi videa la rîndul lor înainte, că s-au însămnat tot anume la ce domnu s-au făcut şi cine-au fostu musaipii.Fost-au şi ficiorii lui Antonie-vodă dezmerdaţi.Fără frică îmbla prin ţară, cu mulţi ficiori de mazîli, nebuni, strînşi cu dînşîi, de făcea multe giocuri şi beţîi şi nebunii prin tîrguri şi prin sate boiereşti, de lua femeile şi fetele oamenilor cu de-sîla, de-ş rîdea de dînsăle, ce nu numai a oameni proşti, ci şi a oameni de frunte.Ce, de şi obliciea Antonie-vodă, încă nu le dzicea nemic şi nu-i certa cu cuvîntul, ca un părinte ce le era.Şi pentr-acie poate în osîndă mai pe urmă Antonie-vodă au cădzut.C-au mărsu boieri la Poartă de l-au pîrît prea tare la Poartă, cu multe năpăşti, în loc de bine ce au făcut Antonie-vodă ţărîi, de n-au scos nice un obiceiu rău.Cu acest fel de mulţămită boierii i-au mulţămit, că l-au închis turcii, şi l-au bătut, şi l-au căznit cu fel de fel de cazne.Păn' şi tulpanuri supţiri îl făcea de înghiţiea, ş-apoi le trăgea înapoi, de-i scotea maţăle {66} pe gură.Şi l-au făcut de au dat 1000 de pungi de bani şi mai bine.Şi după ce l-au slobodzitu-l turcii să margă la casă-ş, şi apropiindu-se de casă-ş, numai ce-au vădzut că-i arde şi casa; şi puţintele odoară ce-i mai scăpasă, mistuite în casă, au arsu şi acele.Vedeţi păcatul şi osînda la ce aduce pe om la vreme de bătrîneţe: sărăcie şi caznă!Cît au mai trăit, cu milostenie îş ţinea viiaţa lui, şi ficiorii lui, la mare lipsă, să hrăniea cu păscăria în Ţarigrad.Dar şi boierii cee ce l-au pîrît, încă nemic nu s-au mai ales de casăle lor.L-Alicsandru Buhuş hatmanul, nemic nu i s-au ales de casa lui şi de ficiorii lui, care să vede şi păn-astădzi.Aşijdere şi Miron Costîn logofătul, cîndu au pus Costantin Cantemir-vodă de i-au tăiat capul în Roman, ce-i poveste scrisă înainte la rîndu.Dzicea şi strîga în gura mare că nu-i vinovat cu nemic lui Cantemir-vodă şi pere pe dreptate.Numai osînda lui Antonie-vodă îl goneşte, şi pentr-acee piere, că l-au pîrît pe strîmbătate.Şi alţîi mulţi ca acesta.Dece bine-r fi, fraţilor, să nu vă îndesaţi a pîrî domni, că-s stăpîni şi pomăzanici a lui Dumnedzău.Măcar de v-ar şi poronci domnul atunce, care-i stăpînitor, încă din cele drepte să le mai împuţinaţi, iar năpăşti să nu puneţi, că osînda nu să iartă, nice trece pe mulţi.Am vădzut îndesîndu-să, pentru cinste să dobîndească, de pîrăscu domni şi să laudă între dînşii, că să tem domni de dînşîi, că ştiu bine a pîrî.Iar pe urmă, de-cel fel de hărnicie nice pe unul n-am vădzut viindu la precopsală.CAP.VIII DOMNIA DUCĂI-VODĂ CELUI BĂTRÎN A TRIA ÎN ŢARA MOLDOVEI Vinit-au Duca-vodă cu domnie în Ţara Moldovei din Ţara Muntenească cu a trie domnie la vleato 7187. Ş-au întrat în Ieşi în şesă dzile a lui dechevri
- {67} la Sfetei Neculaiu.Vinit-au şi cîţiva boieri munteneşti aice în ţară cu Duca-vodă, de frica lui Şerban-vodă, pecum s-au scris mai sus.Atunce [v:era] [a:greu] în ţară pentru zaharale şi meziluri la drumul Cameniţîi şi cheltuială cu schimbatul paşilor din Cameniţă.Din Ieşi păn-în Cameniţă era pustiiu încă din iernatul tătarîlor din dzilele lui Dumitraşco-vodă.Şi aşedzind slujitori în Tabără şi în Ştefăneşti, Antonie-vodă ţinea mezilul din Ştefăneşti păn-în Cameniţă.Iar pe urm-au aşedzat oameni în Hotin şi-n Pererita.Viniea poghiazuri din Ţara Leşască la drumul Cameniţîi, de loviea pe turci şi pe neguţitorii ce mergea la Cameniţă, şi făcea multe pagube şi strîcăciuni.Iară dacă s-au întorsu solul de la Poartă, cel leşescu, ce trecusă la Antonie-vodă, au ales loc Cameniţîi ş-au hotărît toată Podolia să fie olat Cameniţîi: din Nistru de la Buceci păn-în Ocraina şi cu Ocraina cu tot păn-în Cehrin şi păn-în Vozie în gios au rămas tot supt ascultarea turcilor.Ş-au ieşit mulţime de ruşi dinluntru, din Ţara Leşască, de s-au aşedzat în olatul Cameniţîi, de s-au făcut sate şi raiea, de-u pus subaşi pen sate după obiceiul lor.Şi îmbla turcii la leşi şi leşii la turci fără nice o grijă.Atunce şi-n Moldova s-au aşedzat slujitori pe la mezîluri şi pe la margine şi a să face şi slobodzii pe la Cernăuţi şi pe la Hotin.Iară în al doile an au tăiat Duca-vodă pe trii boieri, anumi pe Vasîlie Gheuca vel-visternic şi pe Gheorghie Bogdan vel-jicnicer şi pe Lupul sulgeriul, carei au fostu făcut cărţi hicleni, cu iscăliturile lui Dumitraşco-vodă, la orheieni şi la lăpuşneni, să să rădice cu oaste, să margă să prindză pe Duca-vodă, cu toată casa lui, şi pre o samă de boieri a lui, şi cu izvod de ce morţi să-i omoare pe toţi, şi triimiţindu cartea acie cu Lupul sulgerul, ca cum vrea hi de la singur Dumitraşco-vodă, la căpitanii de la acele ţinuturi.Iar un căpitan, anume Decusară, dac-au înţeles ce scriea într-acea carte, s-au făcut a triimite {68} poronca la alţi căpitani, iar pe de altă parte au şi vinit cum mai de sîrgu la Ieşi, de au mărsu la Buhuş hatmanul de l-au întrebat, c-o lui ştire este?Ce Buhuş, neştiindu nemic de aceste, îndat-au mărsu la curte de au spus Ducăi-vodă.Şi Duca-vodă au triimis pe Gheorghiţă Ciudin sărdarul de au prinsu pe Lupul sulgerul cu acea carte vicleană.Iar Ghieuca şi Bogdan nu ştiea nemic.Ce cum l-au adus pe Lupul sulgerul la Duca-vodă, l-au întrebat Duca-vodă pe Lupul sulgerul c-o cui învăţătură au făcut aceste.Iar el au spus că l-au triimis Gheuca şi Bogdan.Şi îndată Duca-vodă au triimis nişte bulubaşi cu simeni de i-au luat de pre la gazdele lor şi i-au închisu-i.Şi a doa dzi i-au scos la Divan, între toată boierimea, şi ei nemic n-au mai putut să tăgăduiască faptele lor, şi au spus drept că ei sintu vinovaţi.Deci Duca-vodă mult i-au mustrat şi au orînduit pe Toader Flandor vel-armaş de le-au tăiat capeteli a tustrii dzua amiadzădzi la fîntîna denaintea porţîi domneşti.Şi în locul Gheucăi au pus visternic mare pe Toderaşco Catacozono, ficiorul lui Iordachi celui bătrîn.Fost-au giupîneasa Gheucăi vară primare cu doamna Ducăi-vodă, Nastasia, dar nemic nu i-au putut folosi.Iară după ce s-au plinit 2 ani de domnie Duca-vodă, au mărsu la Ţarigrad, la împărăţîe, avîndu pîră cu Ştefan-vodă, ficiorul Radului-vodă, pentru logodna ce făcusă cu fiică-sa Catrina, că, fiindu ficiorul Radului-vodă grozav la faţă, pune pricină şi nu vrea să i-o dea.Dece au rămas ficiorul Radului-vodă pe Duca-vodă de la Divanul împărătescu.Atunce au cheltuit Duca-vodă mulţi bani la Poartă, aproape o mie de pungi de bani.Şi i-au dat turcii şi hătmănia Ocrainei, căftan şi şlic şi buzdugan un tui.Şi din Ţarigrad au purces depreună cu ficiorul Radului-vodă, ginere-său, cu 3 tuiuri şi cu buzdugan, de-l ducea înaintea lui, cu mare alai întrîndu în Iaşi. {69} Îndatăşi s-au apucat de au făcut mare şi frumoasă nuntă.Triimis-au în toată ţara de au poftit pe toată boierimea şi mazîlimea de la mic păn' la mare, şi de alte căpitenii, ce nu cu poroncă, şi cu poftă.Şi după ce s-au strînsu cu toţîi la Ieşi, făcutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de le da de toate ce le trebuiea, de nu cheltuiea nime nemic.Aşijdere mai adus-au opt soli, 2 din Ţara Munteneaseă şi 2 din Ţara Ungurească şi 2 din Ţara Leşască şi 2 din Ţara Căzăcească cea mare de piste Nipru, de au adus solii multe daruri şi frumoasă, de au închinat Ducăi-vodă.S-au veselit 2 săptămîni.cu feluri de feluri de muzîci şi de giocuri şi pelivani şi de puşci.Şi giuca 2 danţuri pen agradă şi pe uliţe, cu toţi boierii şi giupînesele împodobiţi şi toţi neguţitorii şi tot tîrgul.Şi un vornic mare purta un cap de danţu şi alt vornic mare alt cap de danţu, îmbrăcaţi cu şarvanale domneşti.Numai mirili şi mireasa, fiindu ficiori de domnu, nu giuca în danţu pe afară, numai ce giuca boierii.Cît nu era nuntă, şi era minune.Şi după ce au nuntit, au mulţămit solilor şi i-au dăruit bine, şi s-au dus la ţările lor.Pe urmă s-au gătit ş-au purces la Ocraina, la Nemirova.Şi s-au strînsu toată căzăcimea acolo la Ducavodă, la Nemirova.Ş-au ales din capete dintre dînşii ş-au pus giudecători şi polcovnici şi sotnici i le-u pus şi-n locul lui nemesnic, în Ioc de hatman, să le poarte de grije lor, anume Ene Gredinevici, om slujit, ştiindu limbă căzăcească, de neamul lui grec.Ş-au făcut şi curţi lîngă Nemirova, în marginea Buhului, ş-au făcut şi alte curţi în marginea Nistrului, la Ţicanovca, împotriva Sorocii.Şi de-colo s-au întorsu de toamnă la Ieşi.Şi stăpîniea Duca-vodă şi Ocraina şi Ţara Moldovei, domnu cu trii tuiuri.Şi acolo, cîndu au fostu la Ocraina, multă cinste au făcut căzacilor.Dup-acee mărs-au în primblare la un sat a lui, ce este în ţinutul Neamţului, anume Prăjăştii, avîndu {70} şi curţi acolo, cu toată casa lui, cu ginerii şi cu ficiorii lui şi cu toată boierimea şi curtea lui.Ş-au zăbăvitu acolo vro 2-3 săptămîni, îmblîndu pe la vînaturi şi pe la alte sate a lui.Chematu-l-au în cinste şi un boier, anume Costantin postelnicul Ciobanul, la un sat a lui, anume la Sileşte, de l-au cinstit 2 dzile.Şi aşea iar s-au întorsu la Ieşi la scaon.Duca-vodă, vrîndu să scoată banii ce cheltuisă la Poartă pentru hătmănia Ocraenei şi avîndu şi casă grea, cu mare cheltuială, şi nu cheltuiea ca un domnu după putinţa ţărîi, şi vrea să cheltuiască ca un craiu, şi vădzind şi vicleşugul boierilor celora ce i-au tăietu-i, de cum era rău de fel, încă mai rău s-au făcut şi mai groaznic asupra boierimei şi asupra ţărîi.Scos-au nişte hîrtii pe ţară, mari cîte de 6, de opt ughi, şi cîte n-au îmbrăcat pe feţe le-au dat năpăşti pin sate.Şi după ce au dat tablele în visterie, au aruncat orînduiele pe hîrtii de un galbăn 16 galbeni.Care luasă hîrtie de şesă galbeni îi făcea mai bine de o sută.Şi dacă nu găsiea cu ce plini de la om, lua altuie pentru acela.Şi pe unde era pustiiu, făcea pe zlotaş de plătin ea de la casăle lor.Şi-i bătea pe zlotaşi cu buzduganul, de au omorît vro doi, trei.Deci vădzind că mor de buzdugan, au făcut un băţ în optu muchii, de bătea pe boieri şi pe zlotaşi cu băţul.Şi-i pune pe boieri dăjdi şi-mprumuta peste putinţa lor, cît nu să mai putea plăti, că era boul 2 galbeni şi vaca un ughiu, şi istoviea zlotaşii tot, nice cu odoarăli ce le zălojîea pe la neguţitori.Ce era pline închisorile de boieri şi grosurile de cei săraci, de-i bătea şi-i căzniea cu capeteli pen garduri, şi leşinaţi de foame, şi bărbaţi şi femei.Şi muriea prin grosuri.Şi giupînesă sărace încă le lega la pusci şi le închidea la simeni pentru bani.Pentr-acea vrăjmăşie şi groază ce-i împlusă inema diiavolul de lăcomia ce avea, urît-au toţi pre Duca-vodă Şi să ruga toţi lui {71} Dumnedzău să-i mîntuiască de mînule lui, şi-l blăstăma de la mic păn' la mare, de audziea slugeli lui eu orecheli.Atunce fugit-au mulţi boieri şi mazîli de groaza lui pentr-alte ţări, de s-au pustiit casăle.Tudosîe Dubău vel-spătar au fugit într-o noapte din tîrgu din Ieşi în Ţara Leşască.Aşijdere şi Savin Zmucilă vel-medelnicer şi cu frate-său Gheorghiţă postelnicul.Şi i-au agiunsu gonaşii lepcani în codrul Herţei, şi s-au bătut cu dînşîi, şi nu le-au putut strica nemică.Şi Moţoc şi alţîi mulţi.Iar la anul, la vleata 7190, gătitu-s-au vizirul de oaste, să margă asupra nemţilor.Vinit-au poroncă şi la Duca-vodă să margă în oaste.Făcut-au mare gătire de oaste, c-au adus şi cîteva polcuri de căzaci de la Ocraina, şi călărăşime, şi lefecii, şi curteni, şi hînsari.Şi pe ţară au orînduit oameni de oaste, şi boieri, şi mazîli, cîte cu 10-12 slugi.Ş-au pus şi pe un Brahă căpitan de au făcut un steag de oameni tot din vătajîi boierilor ş-a giupînesilor celor săraci.Ş-au purces cu toată oastea sa de aice din Ieşi în 20 dzili a lui april.Boierii şi ţara, toţi era bucuroşi să purceadză Duca-vodă în oaste să hălăduiască de vrăjmăşia lui.Şi-l blăstăma toţi să nu să mai întoarcă de unde mergea.Că şi atunce, la purces, multă strînsoare pentru rămăşiţa banilor birului să istovască boierii.Şi nu putea istovi, că bani nu era necăiuri, vîndzare în vite nu era.Ce şi pre cale, păn' la Focşeni, mărgîndu cu oastea, tot zapceituri era.Mergea încetu şi făcea oturace, cîte 5-6 dzile şi mai mult, la un loc , pentru tătari, trecîndu hanul cu tătărîmea pre la Fălciiu.Atunce multe jacuri au făcut pen ţară, slobodzindu-să tătarîi, prin sate şi pre la casăle boiereşti, păn-au trecut în Ţara Muntenească, mărgîndu la oaste.Şi dacă s-au strecurat tătărîmea di prin tară, ş-apoi au trecut şi Duca-vodă pe la Focşeni, cu toată oastea lui.N-ar hi făcut tătarîi atîta stricăciune în ţară trecînd, de-r hi dat {71} Duca-vodă poclon deplin, pecum cerean.Numai Duca-vodă n-au vrut să-i dea.Rămas-au camaicani în Ieşi Neculaiu Racoviţă logofătul şi Pălade spătarul şi Toderaşco visternicul, carei, la purcesul Ducăi-vodă, s-au sfătuit cu o samă de boieri de-cee ce au mărsu cu domnia în oaste ca, de s-ar mai întoarce Duca-vodă, ei să nu vie cu dînsul, că nice ei nu-l vor atepta în Ieşi, ce să vor duce să-ş prindză capeteli printr-alte ţări, că nu-l mai pot sătura.Mărgînd Duca-vodă cu oastea prin Ţara Muntenească, au trecut peste munte pre la Logoj, pre la Timisvar, pre la Sarvaş, pre la Sonnoc, ce este la apa ce să cheamă Tisa, şi de acolo la Dunăre, la cetatea Buda.Au trecut Dunărea pe pod din gios de Buda.Într-un cîmpu au agiunsu pe Şerban-vodă cu oastea, şi au vinit Şerban-vodă de s-au adunat cu Duca-vodă, iar vizirul cu oastea şi tătărîmea era înainte la Stonbeligrad.Viziriul Kara Mustafa-paşe atunce cu acee gătire mergea anume, să dobîndească cetatea Enîcul, ce este în marginea Ţărîi Nemţeşti, cu îndemnarea lui Tiuchiun-grof şi altor domni ungureşti, ce îndemnasă pe viziriul să margă.Dece nemţîi, avîndu veste de vinirea oştilor turceşti la Enîc, au grijit cetatea cu oaste şi cu bucate.Sosindu vizirul cu oastea la Enîc, au prinsu limbă, care au spus că cetatea Enecul este grijită foarte bine şi cu tărie mare; nu o va putea dobîndi.Iar cetatea Beciul este făr' de nice o grijă: nice oaste, nice bucate nu au sosit, numai cei de loc în cetate.De va merge, prea lesne o va dobîndi.Luîndu această veste, viziriul nemic lîngă Enec n-au zăbovit, ce au şi purces cu oastea în sus, pre lîngă Dunăre, la {73} Beci, şi au tăbărît lîngă Beci.Şi-n 5 dzile a lui iiulie au început a bate din tunuri.Împăratul nemţescu era cu oşti atunce într-altă parte, de să bătea cu alţi megieşi a săi, iar în Beci era numai un ghinăral, anume Sterimbeg, cu 25. 000 de nemţi.Şi au zăbăvit turcii pregiur cetatea Beciului din 5 dzile a lui iiulie pănă în 2 dzile a lui septemvrie.Şi [a:nepărăsit] [v:da] din tunuri,cum şi din cetate [v:să apăra] [a:bărbăteşte] .Şi era în mare strînsoare cei din cetate, cît era în cumpănă de peire, neviindu-le agiutor nice de o parte, păn' ce au vinit Sobeţchi, craiul leşescu, cu oaste şi au bătut pe turci şi au mîntuit cetatea Beciului de năvala turcilor.Şi întorcîndu-să vizirul făr' de nice o izbîndă, l-au zugrumat în Beligrad, şi i-au dus capul la împărăţîe.Că el s-apucasă că va aduce cheile cetăţîi la împărăţie, a Ianîcului, apoi şi a Beciului, iar Dumnedzău nu i-au agiutat după simeţia lui.Ce au rămas Ţara Nemţască prădată şi arsă, cît numai pămîntul au rămas pe urma lor.Dacă s-au întorsu oastea turcească de la Beci, au vinit la Buda, şi pogorînd şi oastea leşască pe Dunăre în gios la Hostrohon.Iar turcii s-au simeţit şi s-au întorsu înapoi ş-au lovit pe leşi, şi leşii, fiindu netocmţi, nu i-au putut sprejîni ş-au îndreptat înapoi a fugi.Atunce au perit ficiorul hatmanului polnîe şi alţîi mulţi, şi aproape era să piară şi craiul Sobeţchi.Numai nărocirea lui au fostu că l-au tîmpinat nişte polcuri de husari, de l-au mai răţuit, păn-au agiunsu şi pedestrimea.Nemţîi dece iar i-au înfrînt pe turci, ş-au rămas izbînda la creştini, iar cu mare scădere oştii leşeşti.Şi păn-a vini peirea vizirului şi zăbăvind la Buda, nice pre domni acestor ţări nu vrea vizirul să-i lasă să vie înainte.Pîrîtu-s-au atunce Duca-vodă cu Şerban-vodă la vizirul pentru o somă de bani, ce au rămas la Duca-vodă, a Ţărîi Munteneşti, cîndu au fostu domnu în Ţara Muntenească.Şi l-au rămas Şerban-vodă pe Duca-vodă să plătească toţi banii la visteria {74} împărătească.Dece luîndu-şi dzuoa bună Ducavodă atunce de la vizirul, să vie în ţară, au lăsat zălog la vizirul pentr-acei bani pe Apostol Catargiul vel-comis şi pe Tănase de Soroca, păn-a triimite banii.Şi Duca-vodă au purces în gios, de au vinit la ţinutul Putnei, la sat la Domneşti, iară doamna cu casa lui au lăsat-o în Focşeni.Că fugisă doamna din Ieşi mai nainte, de leşi, la Brăila şi i-au ieşit Ducăi-vodă înainte la Focşeni.Vizirul încă, dac-au purces Duca-vodă, încă i-au vinit sconcenie, pecum scrie mai sus, de au perit, iar boierii care era zălog atunce, perind vizirul, atunce au fugit.Ce n-au vinit la Duca-vodă, ce s-au dus în Ţara Ungurească, că le-au fostu casăle acolo, cu alţi boieri ce pribegisă din Moldova.De la Domneşti, Duca-vodă scriea la camaicani, la Neculai Răcoviţă vel-Iogofăt şi la Toderaşco vel-visternic şi la altă boierime, să iasă din Hangu din bejenie, să margă la dînsu la Domneşti, să nu să teamă de leşi, că leşii sînt nişte tălhari.Iar boierii, cum i-au vădzut cartea, îndată au făcut pătăşti şi au tugit pe potică în Ţara Ungurească, în Giurged, cu toate casăle lor, ca să nu mai dea într-ochi cu Duca-vodă.Iară cînd ş-au luat dzioa bună Duca-vodă şi cu Şerban-vodă de la veziriul, şi i-au îmbrăcat veziriul cu caftane, au fost dzicînd Şerban-vodă Ducăi-vodă: "Iacă, în Ţara Moldovii să aude că au iesit leşii.Blem pe la mine, că îţi este şi doamna la Brăila, şi-i şidea cîtăva vreme acolo, şi te voi griji de conace, şi pănă vii vide cum a mai fi.Şi de acolo te vii putea chivernisi şi vei merge cu temei".Iar el n-au vrut să facă aşea, pecum îi dzicea Şerban-vodă, şi au trecut Dunărea în ceasta parte, de au vinit pin Ţara Ungurească, de au mărsu pe la Apafi Mihai, craiul ungurescu, la Biliigrad.Şi i-au făcut craiul masă frumoasă Ducăi-vodă,şi I- [v:au cinstit] [a:tare] , şi au giucat amindoi şi cu toţi boierii.Şi craiul ungurescu încă îi spunea Ducăi-vodă să nu vie în Ţara Moldovii, că {75} au vinit în ţară alt domnu de la leşi, ce să aştepte acolo la dînsul, şi-i va da de toate ce i-a trebui, sau, de a vrea, să-i dea cîteva mii de cătane, să-l pitreacă pănă la scaon.Şi el nici aşea n-au priimit.Şi purcegîndu de acolo şi agiungîndu la Cotele, lîngă Braşov, o samă de boieri a Ducăi-vodă, cărora le era giupînesele în Ţara Muntenească cu doamna şi era la un sfat cu ceielalţi boieri din Moldova, cu caimacamii, sfătuiea pe Duca-vodă să treacă de la Braşov în Ţara Muntenească, gîndind că-ş vor apuca giupînesele şi să vor închina la leşi cu ceielalţi boieri, ce era caimacami.Iară Miron logofătul şi cu Buhuş hatmanul şi cu Costantin postelnicul Ciobanul, fiind mai aproape de casa Ducăi-vodă, n-au priimit acel sfat să treacă de la Braşov în Ţara Muntenească, dzicîndu: "Dacă n-am mărsu pin Ţara Muntenească, cîndu ne îmbiea Şerban-vodă, iar de aice ce să căutăm?Ce mai bine este [v:să mergem] [a:drept] pe Oituz, şi dacă vom videa că n-om putea merge la Iaşi de răul leşilor, noi om lua pe Trotuş în gios şi om merge la Focşani".Şi pe acel sfat au purces şi au ieşit pe Oituz.Deci oastea Ducăi-vodă, fiindu supărată de la Svetii Gheorghie pănă la Svetii Nicolai, s-au şi răsipit, carii încotro au putut, pre la casăle lor.Şi au rămas numai doao steaguri de lipcani şi puţinei siimeni.Deci la Iaşi n-au avut cu cine merge şi au luat în gios de s-au dus la Domneşti.Boierii carii sfătuiea pe Duca-vodă de la Braşov să margă pin Ţara Muntenească, dacă au vădzut că nu le ascultă sfatul lor, ei s-au răzleţit de Duca-vodă, de la Braşov, şi s-au coborît în Ţara Muntenească, de ş-au găsit giupînesele acolo, după cum le era sfatul cu ceielalţi boieri, cînd au purces din Iaşi la oaste, ca să-l părăsască pre Duca-vodă, să nu-l mai vadză în ochi.Anume Gavriliţă Costachi vel-vornic şi Ion Racoviţă vel-păharnic şi Gheorghiţă {76} tretii-logofăt şi alţii s-au dus în Ţara Muntenească, pecum mai sus s-au scris.Viindu veste în Ţara Leşască precum craiul Sobeţchii şi cu nemţii au bătut pe turci la Beciu, au şi început a să slobodzi poghiazuri în Podolia, în raiaoa turcească, a tăiea şi a robi pe turci.Deci turcii, cîţi au putut prinde de veste, au fugit şi s-au închis în cetate în Cameniţă, iar prostimea, satele, s-au răsipit carii încotro au putut.Şi au început a să slobodzi tălhărit şi în Moldova şi Brăneştii de la Cernăuţi, şi au început oamenii de la cîmpu a să bejeni spre munte.Atunce boierii caimacami îş făcea spaimă, mai mult ei decît alţii.Îş găsisă vreme de au spăriiat pre doamna Ducăi-vodă, de au fugit în gios la Brăila.Şi au fugit şi boierii la munte, să nu mai dea ochi cu Duca-vodă, să-şi mai dea sama de atîta mulţime de rămăşiţă ce le era asupră, precum mai sus s-au scris.Atunce şi oamenii carii era închişi cîte de un an şi mai bine pe la tîrguri şi grosuri s-au slobodzit şi au dat laudă lui Dumnedzeu.Rădicatu-s-au Petriceico-vodă din Ţara Leşască, cu boierii carii era pribegi cu dînsul, şi au vinit cu oaste în Moldova.Şi s-au coborît Petriceico-vodă la Suceavă cu Demideţchii şi cu Coneţchii şi cu puţintea oaste căzăcească, să iea Moldova, să margă să bată Bugeacul, fiindu tătarii duşi în oaste la Beciu.Şi de la Suceavă s-au coborît Petriceico-vodă la Iaşi şi au triimis pe Savin medelniceriul Zmucilă, carele pe urmă au fost şi ban, şi pre alţii prin bejenii, de scotea oamenii la oaste, pe moldoveni, pe unii de voie, pe alţii de nevoie.Şi s-au dus împreună cu căzacii şi cu Coneţchii în Bugeac, iar Petriceico-vodă au rămas în Iaşi.Deci tot tăiea şi ardea în Bugeacu tătarcele cele burduhoasă, le spinteca şi punea copii pin pari, şi slobodziea robii de pin obezi, şi-i lua cu bucatele cele tătărăşti, şi aducea duiumuri multe, cît nu mai putea să le iea sama.Că nu avea cine să stea {77} împotrivă.Şi aşea au umblat cîtăva vreme, ardzindu şi stricîndu Bugeacul.Duca-vodă, dacă s-au aşedzat în Domneşti, au triimis pe Buhuş hatmanul de au bătut pre nişte adunături ce era cu Vasilie Hăbăşescul.Să strînsese multe căpitenii şi oameni de ţară la Movileni, în malul Siretiului, despre Tecuci.Şi era şi aceie mergători la Bugeac.Şi i-au răsipit, cît nu s-au putut apuca de nemică.Petriceico-vodă, dacă au sosit în Iaşi, îndată au slobodzit poghiaz căzaci şi leşi, cu Demideţchii şi cu Costantin Turculeţ polcovnicul şi cu Bainschii sărdariul, să margă să lovască pre Duca-vodă la Domneşti.Şi purcegîndu poghiazul din Iaşi, au mersu pre Siretiu în gios, şi luundu mazili şi căpitani şi slujitori şi pre cine afla pin ţară, să se înglotească cît de mulţi.Duca-vodă, înţălegîndu că vine poghiaz pe Siretiu, s-au sfătuit cu boierii cum vor face.Buhuş hatmanul sfătuiea să să coboare Duca-vodă din Domneşti la Focşani, la margine, că este mai fără de grije, şi să vor găsi şi slujitori în lefe, dacă ar trebui, că în Domneşti este cu grije.Doamna Ducăi-vodă încă vinisă de la Brăila în Focşani.Iar Miron logofătul au sfătuit să nu să clintească nicăiri din Domneşti, că aceie ce vin sînt nişte tălhari."Ce putere au ei să vie asupra mării tali?Să nu dăm locul, că pămîntul acesta este frămîntat cu sîngele moşilor şi a strămoşilor noştri!" Şi cu acest sfat înşelătoriu nu s-au clătit Duca-vodă din Domneşti, ce au făcut căutare slujitorilor siimenilor, şi s-au aflat numai şesedzăci de siimeni.Şi i-au băgat în curte, că pănă atunce era denafară.Era şi lipcani, optdzăci de oameni, la doao steaguri.Aceasta au fost luni, în dzioa de agiunul de Crăciun.Şi au trimis Duca-vodă doisprădzăci lipcani cu Muharecico, căpitanul lor, în sus spre Răcăciuni, de straje.Şi a doa dzi era să margă şi hatmanul, în dzioa de Crăciun, cu ceielalţi lipcani {78} întru întimpinarea poghiazului.Iar sosindu poghiazul la Răcăciuni întru acea seară, au prinsu pre lipcani acolo în Răcăciuni şi i-au tăiat pre toţi.Numai unul au scăpat şi, viind noaptea să dea ştire, au dat piste nişte oameni la Copăceşti, pe apa Trotuşului.Şi dîndu-i un om să-l ducă la Domneşti, el l-au dus pintr-o dumbravă, rătăcindu-l pănă în dzio.Şi cînd au sosit lipcanul drept Domneşti pin Dumbravă, atunce şi poghiazul au fost agiungîndu la curte în Domneşti fără veste.Şi încungiurîndu curtea, era să între pe poartă un rohmistru, ce viniea înainte.Ce întîmplîndu-să în poartă un bulubaşe, anume Cerchez, au vădzut că sînt leşi şi au dat cu puşca şi au lovit pre acel rotmistru, de nu s-au mai clătit.Şi au apucat poarta de au închis siimenii cu mare greu, că năvălisă leşii la poartă să între.Duca-vodă atunce şedzusă la masă.Lipcanii, luund banii de lefe, era toţi la gazda rohmistrului, de le împărţiea lefele.Au plecat fuga cine încătro au putut, să scape caii lor pre la gazde prin sat; n-au apucat să să încălăredze.Miron loaofătul şidea cu Duca-vodă la masă şi cu Costantin postelnicul, iar Buhuş hatmanul era la o casă departe de curte, mai în gios.Şi dacă au audzit gîlceava la curte, numai cu Dediul sărdariul şi cu vreo cinci, şese lipcani, ce scăpasă călări, şi au, purces spre curte.Ce timpinîndu-să cu căzaci şi cu lesi, n-au putut răzbi spre curte, ştiindu că în curte era slujitori siimeni şi curtea lui vodă şi să vor apăra.Ce ş-au întorsu giupîneasa de au fugit în luncă cu sania, iar el, hărăţindu-să oarece, au dat dos, oarece sprejenindu-să şi leşii cu moldovenii a-i goni.Şi nemică nu le-au stricat, că nice gonaşii nu prea îndrăzniea.Au triimis hatmanul în Focşani la doamna pre Manolachi sulgeriul, să dea bani să facă oaste de acolo, din Focşani, şi să vie la dînsul, să margă să să bată cu leşii, să poată face vreo izbîndă.Şi dacă au mărsu Manolachi la doamna, n-au pus să strîge în {79} lefi nescai slujitori, ce au şi-ncălecat Ştefan-vodă, ginerele Ducăi-vodă, cu nişte siimeni şi cu slugi de pe la boierii ce era cu doamna.Şi într-acea noapte au vinit la hatmanul în Zăbrăuţi, la Şoldeşti.Iară hatmanul, dac-au vădzut pe ginerele Ducăi-vodă, numai ce s-au ciudit pentru ce au vinit.Că el vrea să margă, cu gloata ce era, să dea războiu cum ar hi putut, iar cela vrea fi stătut în laturi, şi lîngă dînsu vrea rămînea ceie ce vinisă hatmanului într-agiutor.Purces-au cu toţîi din Zăbrăuţi şi au mărsu de noapte în Cornul Dumbrăvii, dreptu Domneşti.Ce n-au vrut să lovască noaptea, temîndu-să să nu răpuie oameni, ce au socotit să aştepte păn-în dzuo, să vadză cine sint.Iar neîndrăznindu-le, să va întoarce şi va strînge oaste, ştiindu că în curte era 60 de simeni şi boierinaşi de curte şi altă gloată.Să vor apăra cîteva dzile, că şi bucate şi hrană de cai şi iarbă de puşcă de agiunsu avea.Şi dacă s-au făcut dzuă, s-au apropiet prin arini, lîngă sat, pe din gios de curte, într-o rîpă, şi au ieşit de au prinsu limbă pe un celednic leav.Şi acela au spus cîte steaguri sint de căzaci şi cîte-s de leşi şi de moldoveni, de toţi ca 500 de oameni.Leşii sta denaintea curţîi ţiindu caii de frîu, că avea grije de Buhuş, să nu vie cu tătarîi să-i lovască.Hatmanul Buhuş, vădzindu-i că stau stoliţi, au scos pre Dedul sărdarul cu vro 20 slujitori ai lor, de-au mărsu spre oastea leşilor, ca doar ar încălica şi s-ar slobodzi asupra lor.Şi atunce, depărtîndu-să de lîngă curte, să dea năvală şi hatmanul cu ai săi, să apuce dispre curte şi, ieşindu şi cei din curte, să vor bate cu leşii.Că ceelaltă gloată de ţară, ce era luată cu dea-sîla în poghiaz, era toţi gata de fugă, cît ar videa pre hatmanul.Ce mărgîndu Dedul sărdarul păn-aproapi de dînşii, au încălecat numai trii inşi den gloata leşilor şi le-au ieşit înainte, întrebîndu-i ce caută.Dedul sărdariul au răspunsu în limbă turcească, iar ei au dzis: "Vă ştim noi cine sînteţi; {80} mai bine să viniti să fim tot de unii".Şi s-au întorsu înapoi la ai săi,iar temeiul lor, a leşilor, [v:sta] [a:neclătit] înaintea curţii.Hatmanul încă s-au dat în gios spre gîrlă, triimeţindu să-i mai vie agiutor şi dece să vie asupra leşilor anume, că siimenii, din curte vor sta pentru domnu.Iar ei, cum s-au clătit hatmanul de acole, au şi deschis portiţa, de s-au închinat la poghiaz un bulubaş, anume Dedul, nice de o nevoie, nice de o strînsoari, numai de vicleni ce era.Şi întrînd leşii şi căzacii şi moldovenii, au luat pre Duca-vodă şi pe alţi boieri, pre toţi dezbrăcîndu-i, i-au lăsat cu peile goale.Şi s-au întorsu poghiazul cu dobîndă ş-au dus pe Duca-vodă în Ţara Leşască, şi acolo au murit.Şi cîndu-l ducea, pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu şi unul murgu, şi cu hamuri de teiu, ca vai de dînsul.Ocări şi sudălmi, de audzea cu urechile.Ş-agiungîndu la Suceavă, la un sat, anume...(Loc gol în manuscrise), au poftit puţintel lapte să mînînce.Iar femeia gazda i-au răspunsu că "n-avem lapte să-ţi dăm, c-au mîncat Duca-vodă vacili din ţară, de-l va mînca vermii iadului cei neadormiţi".Că nu ştiea femeia acie că este singur el Duca-vodă.Iar Duca-vodă, dacă au audzit că este aşea, îndat-au început a suspina şi a plînge cu amar.Că el să ţinea şi vorovea în casa lui, de să ispitea să fie craiu în Ţara Ungurească, şi un ficior a lui în Ţara Moldovei domnu, şi altul în Ţara Muntenească, şi ginere-său hatman în Ocraina.Că el îşi ţinea lucrul prea sus.Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ţinea.Şi cînd ieşea afar-în nărod,tot [a:posomorît] [v:căuta] , ca să-i iea oamenii de frică.Că el apucas-învăţătură de la Vasîlie-vodă, fiindu cămăraş mare la Vasîlie-vodă.Era om nu prea nalt şi gros, burduhos şi bătrîn.Numai îş cernea barba.Pe atîta să cunoştea că n-are acătare minte sau frica lui Dumnedzău.Şi ce gîndea el să facă şi la ce să ispitiea, şi la ce l-au {81} adus păcatul şi osînda de la Dumnedzău.Şi aşea l-au dus pe Duca-vodă în Ţara Leşască, de au murit acolo.Aşea s-au agonisit de lăcomia banilor, ce avea.Era un boier, anume Ursachi, bogat într-această ţară a noastră, de, cîndu vinea biru de la împărăţie, de multe ori, cîndu era în grabă, îl încărca de la casa lui şi-l pornea la Poartă, şi mai pe urmă îş lua de la ţară.Şi nu l-au putut să-l rebde Duca-vodă pe acel boier, precum sintu mulţi pentr-alte ţări boieri bogaţi.Ce den domnia a doa au început a să acolisi de dînsul ş-a-l prădare, şi neputînd răbda Ursachi pe Duca-vodă, l-au pîrît şi la Poartă, pecum mai sus s-au pomenit.Iar mai pe urm-acmu, ştiind Duca-vodă pe Ursachi c-au avut gîlceavă c-un neguţitor mare din Ţara Leşască, anume Bălăban, şi giudecată acolo în Ţara Leşască, multă, pentru nişte bude, trămas-au Duca-vodă la acel Bălăban, de au vinit în ţară de au pîrît pe Ursachi.Şi i-au făcut strîmbătate lui Ursachi, că l-au dat rămas să dea lui Bălăban vro patru, cinci sute de pungi.Şi aşea i-au luat tot şi l-au închis în temniţă cu tălharii.Şi-l scotea în toate dzileli de-l bătea la talpe, păn' i s-au zgîrcit vinele ş-au rămas olog păn' la moartea lui.Şi la moartea lui, din cea bogăţie multă n-avea cu ce-l griji.Au vîndut un sat la Bacău, anume Fîntîneleli, de l-au grijit.Aşea au făcut Duca-vodă lui Ursachi, şi pe urmă i-au plătit Dumnedzău şi Ducăi-vodă.Fost-au şi trii semne mari în dzileli Ducăi-vodă, cînd au purces la Beci.Că s-au arătat o stea pe cer cu coadă, de s-au vădzut multe dzile.Mînca şi lupul oameni.Fost-au şi cutremur prea mare.Cădzut-au atunce şi turnul cel mare din cetatea Sucevei, ce-i dzice turnul Nebuisăi.Iară doamna Nastasîia a Ducăi-vodă, după ce-au luat leşii pe Duca-vodă, ea au rămas deodată în Ţara Muntenească.Ş-au îmblat mult pentru Duca-vodă, ca să-l răscumpere de la leşi.Şi-l neguţasă cu leşii drept 70 de pungi de bani, să dea leşilor şi să-l lasă. {82} Şi triimiţind banii pen Ţara Ungurească, i-au poprit ungurii cu-ndemnarea lui Şerban-vodă, temîndu-să c-a ieşi şi l-a sminti din domnie Duca-vodă.Atunce era în Leov slobod şi oblicind c-au poprit ungurii banii, l-au lovit cataroia, de voie rea, ş-au murit în loc.Iară doamna Ducăi-vodă, vădzind aşea, s-au dus cu toată casa ei la Ţarigrad.Aşea au început a o apuca datornicii, unii de o parte, alţîi de alta, cu feluri de feluri de priceni, ş-a o îngrozi, ş-a o închide, ş-a o jăcui, care cum putea, agiungînd-o osînda creştinilor.Care mai pe urmă au vinit şi mai la mare osîndă şi ocară, c-au amăgit-o un grec, de s-au măritat după dînsul.Avînd ea doi ficiori şi patru fete, n-au socotit cinstea ei, că era mai mult bătrînă decît tînără.Şi după ce-au mărsu dup-acel grec, au amăgit-o de-au dat bani şi odoară cîte-u mai avut, de-au dat turcilor de l-au pus beiu la Mana.Şi au mai şedzut vro săptămînă cu dînsa, păn' ş-au făcut cheful, şi s-au dus la Mana, dzicînd c-a duce-o şi pe dînsa.Şi aşea vro doi, trei ani au şădzut acolo şi n-au mai triimis la dînsa să o iea, păn' s-au hainit şi el de la turci.Iar ea, la bătrîneţe, au rămas şi săracă, şi ocărîtă de voroava oamenilor, şi cu o casă plină de copii.Aşea au plătit şi Dumnedzău Ducăi-vodă, pecum au făcut şi el altora.
- CAP.IX DOMNIA A DOA A LUI PETRICEICO-VODĂ DE LA LEŞI Petriceico-vodă, după ce-au înţeles c-au bătut pe turci la Beci, s-au scoborît cu moldovenii pribegi şi cu puţintei leşi în tîrgu în Suceavă ş-au început a strînge pe boieri, pe unii de nevoie, alţii viniea de bună voie.Şi de-acolo s-au scoborît la Ieşi ş-au triimis poghiaz de au luat şi pe Duca-vodă.Ş-au triimis şi moldoveni {83} în Buceag, cu puţintei căzaci cu Coneţchie, a prăda ş-a strîca, de pe cum le-i obiceiul moldovenilor gata la jacuri, după cum s-au pomenit mai sus la domnia Ducăi-vodă.Deci în scurtă vreme au nemerit şi tătarîi de la Beci la Bugeag şi vădzind de-tîta stricăciune ce le-au făcut moldovenii şi căzacii, datu-le-au mare războiu moldovenilor şi căzacilor.Dece moldovenilor (În manuscrisul 53, "moldovenii"), cum sînt gata la jac şi gata la fugă, în scurtă vreme au început a să răsîpi în fugă, de au perit ca vai de dînşîi, şi în Prut s-au înecat.Iar căzacii, cu tabăra legată, au trecut peste Nistru.Deci tătarîi au prădat ş-au tăiat în ţară cît le-au fostu voia.Iar Petriceico-vodă, vădzind că n-are cu cine să stea, s-au întorsu din Ieşi iar la Suceavă, şi-nţelegînd c-au pus turcii domnu pe Dumitraşcă-vodă Catacozino, luat-au şi el miere şi vin, vaci, boi, turme de oi, ce-au putut apuca, şi s-au dus în Ţara Leşască.Ş-au stăpînit şi el, de la leşi, de la noiemvri păn' la făurar.Bogat bine şi folos au rămas ţărîi şi de la Petriceico-vodă, pradă şi foamete mare!Şi s-au dus şi din boieri cu dînsul Miron Costîn vel-logafăt şi Apostol Catargiul vel-comis şi Ilei Drăguţescul sărdariul şi Savin Zmucilă medelnicer şi frate-său Gheorghiţă şi alţii.
- Cap.X DOMNIA A DOA A LUI DUMITRAŞCO-VODĂ CATACOZINO LA VELET 7192 Înţelegînd turcii de ce să lucreadză în Moldova, cum au luat pe Duca-vodă leşii, au pus domnu pe Dumitraşco Catacozino.Şi viind la Gălati, răpedzit-au cărţi în toate părţile, să-ş vie cineş la locurile sale, că de la puternica împărătîe sînt toţi iertaţi, {84} oricine ce greşală ar hi făcut.Dece cine de pe unde au fostu ş-au audzit, de pen Ţara Ungurească şi din Ţara Muntenească, toţi au vinit, făr' cît numai Buhuş au rămas în Ţara Muntenească.Şi cei din Ţara Leşască n-au vinit, au mai zăbăvit ş-au vinit la domnia lui Cantemir-vodă.Dece viind domnia în Ieşi s-aşădzindu-să în scaon, era mare foamete, că fusesă ţara toată bejănită şi nu putusă oamenii ara şi nu să făcusă pîne.Era oameni tot leşinaţi şi morţi pe drumuri şi pe uliţi, cît să mînca om pe om.Poghiazuri din Ţara Leşască totdeuna să slobodziea de strîca şi prăda.Tălhăret mult era.De la Cotnar în sus era ţara pustie.Peste Prut păziea joimirii drumul Cameniţîi, de jăcuiea.Tătarîi făcea mare gîlcevi pentru prada lor.Ce viind fărman la hanul de la Poartă, s-au aşedzat.Pîne aducea oamenii de pen Ţara Ungurească şi de la tătari, cîte puţintea.În Ieşi era mare, mare nevoie, că trecea paşi la Cameniţă cu haznale şi cu zaharale, şi nu era harnici să-i grijască de bucate şi de cai.Şi îmbla turcii sînguri pe la gazdele boierilor de le lua caii.Atunce domnul muntenescu Şerban-vodă au încărcat pîne de a lui, arată cu plugurile lui, cîteva sute de cară, de-au dus-o la Cameniţă, avînd poroncă de la-mpărăiţe.Oamenii în tîrgu în Ieşi ardea curţile boierilor şi ogrădzile şi-a altora, de-au arsu tîrgu mai giumătate, că nu era cine să aducă lemne.Viteli era scumpe, mierea era scumpă, găineli mai nu era în ţară.Găina cîte un leu, oul cîte un potronic, oca de untu cîte doi orţi bătuţi şi un zlot, oca de brîndză cîte doi potronici.Bani ieşisă mulţi în ţară, dar bucate nu era.Iară cînd au fostu în al doile an a domniei, început-au a vini mulţime de taberi de cară tătărăşti cu mălaiu de vîndut în Ieşi.Dece Dumitraşco-vodă pus-au de au făcut mierţa mare ş-au pus de au strîgat crainecul să nu cumpere nime păn-în trei dzili, că-l va înţepa care va cumpăra.Şi aşea au rumtu preţul {85} mirţîi cîte un leu bătut, şi peste doo, trei săptămîni s-au scoborît mierţa şi la zlot.Dece au început săracii oameni a să sătura.Numai era greu, că muriea, că era hămnisiţi.Chemat-au Dumitraşco-vodă de cîteva ori, să vie în ţară, pe Buhuş hatmanul, fiind om harnic la oştire şi trebuitor la acee vreme.Dar el, vădzind vremili neaşădzate în Moldova şi fiind şi bolnav, n-au vrut să vie.Care i s-au tîmplat aşeş şi moartea acolo, în sat în Ruşi.Iar Dumitraşco-vodă, vădzind că nu va să vie, au căutat în pizmă ş-au ales un boier care era mai sărac şi mai prost, anume Zosen Başotă.Măcar că era de neam vechiu, dar nu era harnic de acee boierie la-celi vremi, nice el n-avea acee nedejde, nice în gînd nu gîndiea.Aşea fără veste din tîrgu l-au luat Şi l-au dus la curte de l-au îmbrăcat cu căftan, de l-au pus hatman.Dumitraşco-vodă era un om bătrîn, grec ţărigrădean de neamul lui, de Catacozoneşti.Şi mai nainte vreme fusesă visternic mare şi-n Ţara Muntenească, la Gligori-vodă.Şi era om nestătător la voroavi, tălpiz, amăgitor, geambaş de cei de la Fener din Ţarigrad.Şi dup-aceste, după toate, era bătrîn şi curvar.Doamna lui era la Ţarigrad, iar el aice îşi luasă o fată a unei rachieriţe de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie, care o chema Aniţa, ţiitoare, de o purta în vedeală între toată boierimea, de-o ţinea în braţi, de-o săruta şi o purta cu sălbi de galbeni şi cu haine de şahmarand, cu şlic de sobol şi cu multe odoară împodobită.Şi era tînără şi frumoasă şi plină de suleiman, ca o fată de rachieriţă.Şi o triimitea cu carăta damnească, cu siimeni şi cu vornici şi cu comşi dzuoa amidzidze mari pe uliţi, la feridiu şi pe la mănăstiri şi pe la vii, în primblări.Şi făcea şi pe boieri de-ş triimitea giupînesăle cu dînsa.Şi după ce viniea de la primblări, triimitea giupănesilor daruri, canaveţe, bilacoase, căce i-au făcut cinstea {86} de-au mărsu cu dînsa în primblare.Şi după ce s-au mazilit, au luat-o cu dînsul ş-au dus-o în Ţarigrad cu dînsul ş-au măritat-o dup-o slugă a lui, după un grec.Căutaţi, fraţi iubiţi cetitori, de videţi ce este omenia şi curvia grecească!Că el, de bătrîn, dinţi în gură n-avea.Dimineaţa îi încliea, de-i punea în gură, iar sara îi descliea cu încrop şi-i punea pe masă.Carne în toate posturile cu turcii depreună mînca.Oh!oh!oh!săracă ţară a Moldovei, ce nărocire de stăpîni c-aceştia ai avut!Ce sorţi de viiaţă ţ-au cădzut!Cum au mai rămas om trăitor în tine, de mare mirare este, cu atîtea spurcăciuni de obiceiuri ce să trag pănă astădzi în tine, Moldovă!Şi din vreme în vreme tot s-au mai adaos spurcateli de obiceiuri, carei mai înainte s-or pomeni cineş la rîndul lor.Tîmplatu-s-au de-au găsit cîţiva mii de galbeni acolo în mănăstire în Rîşca, puşi de titori pentru treaba mănăstirei.Şi i-au luat toţi şi nemic n-au lăsat mănăstirei de schivernisală, sau să tocmească ceva, fiind mănăstirea săracă.Aşijdere ficiorii lui Chiriac Sturdzii vornicului, Ion şi cu Sandul, care acel Ion au agiunsu mai pe urmă şi vornic mare la alţi domni.Aceşti boieri pîrîea pe a maştehă a lor la Dumitraşco-vodă, dzicîndu cum că ar fi rămas mulţi bani de la tatul lor Chiriac Sturdze, şi lor nu va masteha lor să le facă parte.Deci Dumitraşco-vodă, cu meşterşugurili lui, au aflat unde era banii şi au trimis şi i-au luat toţi, şi nemică nu le-au mai dat acestor boieri, nici lor, nici maştihăi lor.Şi după ce s-au mazilit Dumitraşco-vodă, s-au dus masteha acestor boieri, vorniceasa lui Chiriac Sturdzii, la Ţarigrad, de au zăbăvit giumătate de an ş-au aprinsu rogojini în cap, de l-au pîrît la împăratul pe Dumitraşco-vodă.Şi nemică n-au putut face, să isprăvască ceva.Şi au mîncat banii toţi Dumitraşco-vodă.Iară boierilor celor mari le arăta dragoste şi cinste,că nici prea [a:mult] [v:n-au domnit] a doa domnie, {87} nici vremile nu-i slujiea.Ce nu avea într-alt chip cum face, ce numai îi căuta să le arăte dragoste, că nu-i da mîna într-alt chip să facă.Şerban-vodă, fiindu domnu în Ţara Muntenească, era veri primari cu Dumitraşco-vodă di pe Cantacozineşti, şi avea vrajbă şi pizmă între dînşii încă di pe cîndu era tineri, di pe la Grigori-vodă, şi tot pîrîea la Poartă unul pe altul.Atunce au chemat Şerban-vodă pe Buhuş hatmanul Şi l-au învăţat să margă la Focşani şi să să agiungă cu boierii moldoveneşti şi să le dzică să fugă la dînsul în Ţara Muntenească, că el le va purta de grije.Să nu şadză în Moldova, că Dumitraşco-vodă au făcut ferman să-i taie pre toţi boierii din Moldova, dzicîndu că boierii au adus pre leşi de au luat pe Duca-vodă şi au prădat Bugeacul, şi [v:ţine] acel ferman [a:ascunsu] gata.Deci Buhuş hatmanul, pe poronca lui Şerban-vodă, s-au dus la Focşani şi au spus lui Gavriliţă vornicul.Deci Gavriliţă vornicul, cum au înţăles, s-au şi rădicat cu ficiorii lui şi cu alţi boieri din Ţara de Gios, cu cîţiva, şi au fugit în Ţara Muntenească, la Şerban-vodă.Iar Şerban-vodă, după ce i-au vădzut că au vinit la dînsul, [a:tare] [v:s-au bucurat] şi au şi răpedzit la Poartă harzuri de la boieri, cu pîră asupra lui Dumitraşco-vodă.Şi cu silinţa şi cheltuiala lui Şerban-vodă au isprăvit să margă boierii la Obluciţă, la Suliiman-paşe, fiind sarascheriu acolo, să le iea sama cu Dumitraşco-vodă, să-i giudece.Deci Şerban-vodă, avîndu prieteşug cu Suliiman-paşe şi avîndu nedejde pe dînsul, au chemat pre boieri de au sfătuit pe cine vor rădica domnu dintre dînşii, după ce or isprăvi.Şi au socotit cu toţii pre Costantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrîn, ca de şaptedzăci de ani, şi om prost, mai de gios, că nice carte nu ştiea, socotind boierii că l-or purta precum le va fi voia lor.Şi de va fi rău, încă nu va trăi mult, că era bătrîn.Că alţii mai de cinste şi mai de neam nu priimiea să fie {88} domnu.Şi au giurat Costantin Cantemir cliuceriul lui Şerban-vodă că din cuvîntul lui nu va ieşi; ce-i va poronci, pe voie i-a face de toate.Şi au dzis Şerban-vodă lui Cantemir să nu fie protivnic creştinilor, că el încă nu este.Căci Şerban-vodă avea bună nedejde că va dezbate toată creştinătatea din Ţarigrad încoaci de supt mîna turcilor.Că pe acee vreme să bătea sultan Mehmet cu nemţii, cu Leopold, împăratul nemţăscu, şi-l tot bătea Neamţul pe Turcu şi luasă mult loc Neamţul de la Turcu.Şi să agiunsese Şerban-vodă şi cu nemţii, şi cu Moscul, şi cu leşii.Şi moscalii încă bătusă la acea vreme cetatea Azacul şi era să margă şi la Crîm.Şi gîndul şi gătirea lui Şerban-vodă era să fie el împărat în Ţarigrad.Şi cu acel mijloc siliea să facă pe Cantemir domnu în Moldova, coborîndu-să şi leşii să să împreune, să să facă tot unii asupra turcilor.Şi iarăş au mai giurat Cantemir lui Şerban-vodă pentru doi boieri greci ce era în Moldava trăitori, fraţi, pre anume Iordachi şi Manolachi, fiind de neamul lor aceşti doi boieri Rusăteşti, cum a merge Cantemir cu domnie, să-i şi prindză, să-i omoare.Şi mai avea aceşti doi boieri încă trii fraţi la Ţarigrad, pre anume Lăscărachi şi Mihălachi şi Scarlatachi, cinci ficiori a cupariului celui bătrîn, tot de un neam di pe maică cu Şerban-vodă.Numai să apucasă de să învrăjbisă de la vremea Ducăi-vodă, cîndu era domnu Duca-vodă în Ţara Muntenească.Aşijdere au mai giurat Cantemir şi lui Gavriliţă : luund domnia Cantemir, să nu să atingă sabia lui de dînsu sau de vreun ficior a lui, pentru căci el videa şi cunoştea Gavriliţă pe ficiorii lui că nu sint toţi aşedzaţi la minte, ce o samă sînt şi can zlobivi.Şi cu aceste lucruri, după ce s-au sfătuit şi le-au aşedzat, au purces cu toţii la Obluciţă, la Suliiman-paşe.Deci şi Dumitraşco-vodă despre partea lui au ales boieri de frunte şi de cinste şi i-au trimis acolo la Suliiman-paşe, să stea la pîră cu ceielalţi boieri.Şi {89} au şedzut acolo la pîră cîteva dzile şi într-o dzi, numai ce au îmbrăcat cu caftan de domnie în Moldova pe Cantemir.Şi au gătit pe Husain, beiul de la cetatea Vozia, de l-au triimis cu mazilia înainte la Dumitraşco-vodă să-l iea din Iaşi, să-l ducă la Ţarigrad.Iară boierii cei trimişi despre partea lui Dumitraşco-vodă, dacă au vădzut că au îmbrăcat pe Cantemir cu caftan de domnie, s-au închinat lui Cantemir-vodă.Deci Cantemir-vodă i-au şi pus pe dînşii, pe acei boieri, pe Balşe vornicul şi pe alţii, de au scris cărţi cu vicleşug lui Dumitraşco-vodă, pecum au isprăvit ei caftan pe voia lui Dumitraşco-vodă.Şi l-au trimis înainte pe Husain beiul de la cetate de la Tighine cu caftanul înainte, împreună cu Toader armaşul Fliondor.Că armaşul Fliondor încă fusese pribag cu ceielalţi boieri.Numai ceielalţi boieri a lui Dumitraşco-vodă scriea bine de dînsul, cum nu-i nici un vinovat, că nu s-au amestecat cu ceielalţi boieri pribegi, iar pe aceie boieri, pe Cantemir şi pe Gavriliţă, i-au pus Suliiman-paşe tot în fieră şi i-au dat pe mîna lor să-i aducă cum mai de sîrgu la Dumitraşco-vodă.Deci Dumitraşco-vodă, cum au vădzut cărţile boierilor lui, a lui Balşe vornicul şi a celorlalţi, îndată au credzut.Şi s-au bucurat şi s-au gătit cu mare alai, de au ieşit întru întimpinare lui Husain-beiu la Valea Adîncă, după obicei.Şi întimpinîndu-să cu Husain-beiu acolo, s-au împreonat cu dînsul, şi nemică nu i-au spus, nici Dumitraşco-vodă n-au priceput de mazilie.Şi acolo, şi Toader Fliondor s-au împreonat cu dînsul, şi-l căiea Dumitraşco-vodă pe Fliondor şi arăta dragoste şi milă cătră dînsul.Şi de acolo s-au întorsu înapoi, după ce s-au împreonat cu alaiul şi cu caftanul înainte, pănă ce au întrat în Iaşi, în curţile domneşti.Şi aşteptîndu Dumitraşco-vodă să-i puie caftanul în spate Husain-beiu, iar el i-au cetit fermanul de {90} mazilie.Şi au pus caftanul în spatele lui Ion Racoviţă vornicului, să fie caimacam, pănă a vini Cantemir-vodă în scaonul domniii.Iară Toderaşco vistiernicul, ficiorul lui Iordachi Cantacozino celui bătrîn, fiind văr primare cu Dumitraşco-vodă, era în mare cinste la Dumitraşco-vodă.El era alfa şi omega atunce în Ţara Moldovii.Pusu-l-au, pe dumnealui, Husain-beiu în fieră şi l-au dus la gazda lui, ca să-l puie la popreală pănă a vini Cantemir-vodă, să dea samă de răsipa ţării.Deci mai pe urmă au stătut boierii caimacami şi cu puţintea cheltuială la Husain-beiu, şil-au dat pe chizăşie lor să stea faţă.Iar Dumitraşco-vodă, vădzindu aceste, plîngea de să răsipiea înaintea a tot nărodul.Şi s-au gătit pănă a triia dzi şi au purces la Ţarigrad, precum este obiceiul domnilor mazili.Şi la purcesul lui Dumitraşco-vodă din Iaşi s-au făcut mari gîlcevi şi calabalîc.Fliondor armaşul şi cu frate-său Cheorghiţă Ciudin, cu Mitre căpitanul, cu Mileştii şi cu alţii au burzuluit tot tîrgul şi slujitorimea asupra grecilor, tot cu pietri şi cu beţe, de era curtea domnească plină de oameni.Şi pe zidiuri sta oamenii, iar grecii tot în casă şidea, lîngă Dumitraşco-vodă, şi să ascundea carii pe unde putea.Şi mai [a:vîrtos] [v:căuta] pe un grec, pre anume Sărăieni, carele au fost de au fost bătut stupii lui Gavriliţă vornicului şi au fost dat ştiubeilor foc.Şi oblicind Husain-beiu de la gazdă au alergat mai degrab' cu cîţiva turci, slujitori ai lui, şi au început a bate şi a împrăştiea nărodul.Şi au prinsu pe frateli Milesculuide l- [v:au bătut] prea [a:rău] cu buzduganul Husain-beiu.Şi purcegîndu din Iaşi Sarăieni şi alţi greci, tot denaintea lui Husain-beiu mergea, ca să nu-l poată lua moldovenii.Că să agiunsese Dumitraşco-vodă cu Husain-beiu, de ţinea cu dînsul.Şi la ieşitul din curtea domnească, Dumitraşco-vodă arăta fantazie, de dzicea surleli şi trîmbiţeli şi bătea dobeli.Dar năroadele tot îl suduiea şi-l hitcăiea şi arunca cu pietri şi cu lemne după dînsul.Şi {91} cu această cinste frumoasă au ieşit Dumitraşco-vodă din Moldova.Şi i s-ar fi cădzut pre cale şi mai mare cinste să pitreacă, că de la dînsul s-au scornit hîrtiile,el le- [v:au scos] [a:întăi] , de este acel madem bun şi pănă astădzi în Moldova.Aşijdere la acea gîlceavă prins-au Fliondor armaşul la gazdă pre un grec, anume Mavrodin păharnic, şil-au bătut şi l-au dezbrăcat, de l-au lăsat numai cu cămeşa.Şi l-au legat şi l-au pus pe un cal îndărăpt cu faţa spre coada calului, şi didese coada în mîini, de o ţinea în loc de frîu.Şi-l ducea prin mijlocul tîrgului la Copou la primblare şi-l priviea tot nărodul dzioa amiadzădzi mare.Şi-i dzicea ficiorii ce-l ducea: "Dzi, grece, cal murgu la fîntîna Bordii", iar el nu putea dzice "cal murgu la fîntîna Bordii", ce dzicea "alogo murgo sto fîntîna Bordii".Iar slugile lui Fliondor îi da palme şi-i dzicea: "Dzi grece, bine; nu dzice aşea".Acest fel de zeefet frumos i-au făcut.Şi după ce au vinit Cantemir-vodă, iar l-au mai bătut şi l-au surgunit.Iar apoi la Costantin Duca-vodă iar au vinit în ţară, de au fost vistiernic mare.Şi mai pe unmă iar l-au prinsu Antiohii-vodă Cantemir, şil-au jecuit, şi l-au pus şi în ocnă.Şi la Mihai-vodă iar au vinit în ţară, de au trăit pănă ce au murit de bătrîn, şi nu s-au mai putut curăţi ţara de dînsul.Aşijdere tîmplatu-s-au şi alt grec la mazilia lui Antonie-vodă Rusăt, anume Palaloga, de l-au luat cu pielea gol din feredeu şi pre acela, de să pomeneşte pănă astădzi.Şi la Alecsandru-vodă Iliiaş iar, ce au păţit Batişte şi alţii, şi la alţi domni!Şi în Ţara Muntenească de cîteva ori în cîteva rînduri s-au tîmplat grecilor de au păţit necinste şi răutate.Şi nu s-au mai putut curăţi aceste doao ţări de dînşii.Aşea socotescu eu cu firea mea această proastă: cînd a vrea Dumnedzeu să facă să nu fie rugină pe fier, şi turci în Ţarigrad să nu fie, şi lupii să nu mînînce oile în lume, atunce poate nu vor fi nici greci în {92} Moldova şi în Ţara Muntenească, nici or fi boieri, nici or putea mînca aceste doao ţări, cum le mînîncă.Iar alt leac n-au rămas cu condeiul mieu să mai pomenescu, ca să pot gîci.Focul îl stîngi, apa o iezăşti şi o abaţi pe altă parte, vîntul cînd bate, te dai în laturi, într-un adăpost şi te odihneşti, soarele întră în nuor, noaptea cu întunerecul trece şi să face iar lumină, iar la grec milă, sau omenie, sau dreptate, sau nevicleşug, nici unele de aceste nu sînt, sau frica lui Dumnedzău.Numai cîndu nu poate să facă rău să arată cu blîndeţe, iar inima şi firea, tot cît ar putea, este să facă răutate.Căutaţi de cetiţi la hronograful grecescu, de vă încredinţaţi şi mai bine, pe cînd au fost grecii puternici şi împărăţia era a lor, ce făcea pre atunce şi ce lucra!Iară după ce au vinit Cantemir-vodă la scaonul domniii în Iaşi, trimis-au boieri de ţară la Poartă după Dumitraşco-vodă de l-au pîrît la Udriiu.Şi au trimis şi pe văru-său Toderaşco vistiernicul Cantacozino, împreună cu ceielalţi boieri, de l-au pîrît tot la ochi.Şi l-au închis pe Dumitraşco-vodă şi l-au făcut de au cheltuit mulţi bani.Numai, nărocirea lui, au scăpat cu dzile, că au apucat de au dăruit un hamger de mare preţ veziriului.Şi aşea au hălăduit cu viiaţă.Şi după acee n-au prea lungit, fiind mazil acolo, şi au şi murit.Şi i-au rămas casa în multă şi mare sărăcie.Aşijdere şi Toderaşco vistiernicul, după ce s-au pîrît cu Dumitraşco-vodă acolo la Udriiu, s-au războlit şi au murit.Şi fiindu Şerban-vodă cu dînsul văr primare, au trimis cu mare cheltuială de i-au luat oasăle de la Udriiu.Şi le-au adus pin Ţara Muntenească şi le-au adus în Moldova, de le-au îngropat ficiorii lui în mănăstire în Bisericani, fiindu ei ctitori, aceşti boieri Cantacozineştii, la acea sfîntă mănăstire.Şi au rămas dator, din visternicie ce au {93} fost vistiernic mare la Duca-vodă, cu vreo doaodzăci şi mai bine de pungi de bani.Aşea sînt de bune boieriile în Ţara Moldovii, de la Vasilie-vodă încoaci!
- Cap.XI DOMNIA LUI COSTANTIN CANTEMIR-VOEVODA ÎN ANUL 7193, IUNIE 10 Venit-au domnu Tărîi Moldovii Costantin Cantemir-vodă, pre careli l-au ales la domnie boierii Ţărîi Moldovii în locul lui Dumitraşco-vodă, cu nevoinţa şi cheltuiala lui Şerban-vodă, domnului muntenescu, pecum mai sus s-au scris.Acest domnu Cantemir-vodă au fost de oameni proşti de la ţinutul Fălciiului.Şi dacă s-au rădicat la vîrstă, s-au dus în Ţara Leşască de au slujit la oaste, pănă au agiunsu de au fost rohmistru.Apoi viindu în Moldova, s-au dus cu Grigoraşco-vodă Ghica în Ţara Muntenească şi au fost acolo ceauş spătărescu.Şi era om viteaz şi cu sfat bun.După aceea, viindu aice în ţara în Moldova şi slujindu bine, l-au pus căpitan mare, şi apoi au fost şi sărdariu, şi mai pe urmă au fost şi cliucer mare.Fost-au şi capichihaie la Poarta împărăţii, ştiindu limbi multe şi fiind om bătrîn.Cu alesul tuturor boierilor ce era pribegi în Ţara Muntenească l-au rădicat domnu, cu cheltuiala lui Şerban-vodă, domnului muntenescu, precum mai sus s-au scris.Şi titluşul lui nu scriea Cantemir-voevoda, ce numai Costantin-voevoda.Carte nu ştiea, ce numai iscălitura învăţasă de o făcea.Practică bună avea la voroavă, era sănătos, mînca bine şi bea bine.Semne multe avea pe trup de la războaie, în cap şi la mîini, de pe cîndu fusese slujitoriu în Ţara Leşască.La stat nu era mare; era gros, burduhos, rumăn la faţă, buzat.Barba îi era albă ca zăpada.Cu boierii trăiea pănă la o vreme, pentru {94} că era om ţară şi-i ştiea pe toţi, tot anume, pre careli cum era.Şi nu era mîndru, nici făcea cheltuială ţărîi, că era un mosneag fără doamnă.Şi avea doi ficiori, beizadele, pre Antiohii şi pe Dumitraşco, şi era zălog la Poartă şi cu alţi ficiori de boieri.Şi era bine în ţară dinr-alteli, numai nu putea trăi oamenii de poghiazuri leşeşti, că era ţara pustie din Iaşi în sus.Şi din toţi boierii [v:era] mai [a:ales] la acest domnu Gavriliţă vornicul şi cu ficiorii lui.Era el boieriu şi chivernisiea precum îi era voia.Şi era o samă din ficiorii lui can făr' de ispravă, zlobivi: Lupul şi Solomon şi Costachi.Avea slugi tălhari la casăle lor, de ţinea drumurili, de ucidea turcii şi fura bucate din Bugeac, cai, iepe.Şi să făcea farmutale totdeuna şi slimuri cu tătarîi pentru faptele lor, şi nu putea să dzică nime nemică de frica lui Gavriliţă.Şi domnul, de şi ştiea, răbda. [v:Vinit-au] atunce şi Miron lagofătul din Ţara Leşască, [a:foarte] [a:scăpat] şi l-au avut Cantemir-vodă în milă şi în cinste.Şi avîndu trii ficiori, i-au boierit.Pe Ioniţă l-au făcut sărdariu, pe Nicolai logofăt al triile, pe Pătraşco cămăraş mare.Şi ş-au logodit Cantemir-vodă şi o fată cu dînsul, pre anume domniţa Safta, iar pe Miron logofătul l-au făcut staroste la Putna.Pre acee vreme pusese Cantemir-vodă hatman pe Velicico, ca era frate cu Miron logofătul.Şi într-acea vreme ieşit-au hatmanul Velicico cu puţintea oaste ce avea spre ţinutul Sucevii împotriva a multe poghiazuri leşeşti ce umbla de strica în ţară.Găsit-au atunce un poghiaz mare la Baie.Şi s-au lovit hatmanul Velicico cu dînşii prea [a:tare] , că l-au lovit pe hatmanul dintr-un sineţ, de i-au rupt dzaoa di pe lîngă grumadz.Velicico [v:năvăliea] în războiu [a:sîngur] cu suliţa a mînă, şi altul l-au lovit de i-au rumptu spogîrniceala de la frîul calului, şi altul i-au lovit din sineţ dîrlogul de la şea, şi n-au putut să izbîndească, ş-au purces moldovenii în răsîpă, ş-au fugit {95} hatmanul, şi multă stricăciune au făcut acel poghiaz leşesc.Şi şi alte multe poghiazuri leşeşti loviea pe alte locuri, de strîca în ţară.Mai lovit-au un poghiaz leşescu pe Velicico hatmanul între vii la Copou, de l-au gonit păn-în Ieşi.Şi Velicico era un om de fire şi de treabă la toate socotelele, şi-ndrăzneţ, bun, numai neavînd nice cu cine, au doară nice năroc la războiu n-avea, că pe unde mergea îl tot bătea.Atunce avînd nemţîi oaste cu turcii încă de la Beci, şi tot bătea nemţîi şi să lăţîea.Dece şi leşii era la un cuvînt cu nemţîi şi da lefe moldovenilor.Să dusesă mai toţi moldovenii, boierinaşi şi slugi boiereşti, slujitori şi viniea de jăcuiea în ţară.Venisă 3 sirghi, ce fusesă chesăgii, la Duca-vodă aice în ţară, să slujască, anume Ilei şi Stanciu şi Dima Iurucu.Ispoveduitu-s-au la un călugăr în Gălaţi, grec, trecînd Dunărea.Şi acel călugăr i-au pîrît la Duca-vodă, de le-au luat 70 de pungi de bani şi multe odoară scumpe.Şi pe urmă s-au găsit vreme de s-au dus în Ţara Leşască, şi aceie au bătut pe Velicico hatmanul la Baie.Şi făcea multe poghiazuri şi răutăţi ţărîi, că era oameni harnici.Şi aşea s-au tîmplat într-un poghiaz, de i-au împresurat mulţime de tătari.Stanciul au perit acolo în războiu, iar cielalţi au scăpat cu multe rane.Dece dintr-acele rane s-au spăriiat şi s-au dus în Ţara Nemţască, de-au agiunsu acolo de era cap la împăratul nemţescu pe 20 de sîrbi.Iar Dima Iuruc mai pe urmă ş-au făcut pace ş-au vinit în ţară, de era baş-bulubaş la Costantin Duca-vodă.Ş-au perit şi el de foc, împreună cu Totoiescu, vel-căpitan, cînd s-au aprins ierbăria în Ieşi.Videţi acmu ce-au făcut acel dohovnic grec!D-ea dragul să te ispoveduieşti la dînşii!Coborîtu-s-au şi doi hatmani leşeşti cu oşti pe Prut în gios, păn' la sat la Boian.Ieşitu-le-u Suleman-paşe sarascherul înainte şi cu Cantemir-vodă şi le-u dat leşilor războiu prea tare şi frumos.Care leşii {96} n-au putut ţinea războiul, şi peste noapte pe-ntreg-au tăiat lunca ş-au trecut peste Prut.Iar Suleman-paşe şi cu tătarîi şi cu Cantemir-vodă s-au întorsu înapoi.Care Cantemir-vodă de atunce au dobîndit de la turci mare cinste şi laudă şi credinţă,căce [v:mergea] prea bine şi [a:frumos] la războiu.C-aşea mergea în frunte, de nu să putea ţinea cei tineri de dînsul.Deci leşii dintr-acee au prinsu şi mai mare pizmă pe dînsul, de slobodziea poghiazuri în toate părţili, de strîca.Şi ţara era tot bejănită, lipsă de pîne, că nu putea ara oameni.Iar stupi şi vinul să făcea, că era om nărocit.Ţara bir nu da, că era iertată de la Poartă.Numai nu putea de vrajbă, că şi caii lui din ceir i-au luat Crupenţchi c-un poghiaz leşescu.Gare pe urmă acel Crupenţchi au agiunsu de-au fostu şi jicnicer mare.Şi domnia în Ieşi, după ce i-au luat caii, nu putea şădea, ce s-au mutat în Cetăţuie.Că de nu s-ar hi mutat în Cetăţuie, cînd au bătut poghiazul pe Velicico hatmanul la Copou, l-ar hi luat şi pe dînsu din Ieşi.După voroava ce-au avut Şerban-vodă cu Cantemir-vodă, prins-au pe Iordachi postelnicul Rusăt de l-au închis şi l-au muncit, că i-au cetluit capul.Ş-au dat vro treidzăci, patrudzăci de pungi de bani, şi pe urmă l-au luat Cavriliţă şi cu Velicico în chizăşie, cum că n-a fugi din Moldova, şi l-au slobodzit.Iar pe urmă i-au dat veste Velicico hatmanul că-i stă cu price Şerban-vodă şi este să peie.Şi-nţelegînd, au fugit în Ţara Ungurească.Atunce cînd au mărsu Suliman-paşe cu Cantemir-vodă înaintea leşilor la Boian, vinit-au şi Şerban-vodă cu oaste din Ţara Muntenească păn-în Ieşi, de-u descălecat cu oastea la mănăstirea lui Aron-vodă, de-u şădzut vro 4, 5 dzile de ş-au isprăvit de la Suliman-paşe, avînd grijă de nemţi.Şi s-au întorsu înapoi pe Bîrlad, tot vînînd vînaturi şi peşte.Iară în al doile an a domniei lui Cantemir, scoborîtu-s-au craiul Sobeţchie cu toată puterea sa şi cu {97} toţi hatmanii, şi cu toată recipospolita, şi cu multe poghiazuri în toate părţile, în toată ţara, pre la Ocnă, pe la Bîrlad, pe la Bujoreni, de nu rămînea un loc neprădat şi nestrîcat.Tăiat-au atunce leşii pe doamna Rucsanda, fata lui Vasîlie-vodă, la cetate la Neamţu, şi pe Andrieşoaia, şi pe Enache gramaticul la o mînă, şi pe altîi mulţi.Că să făcusă tălhari nu numai de la oastea leşască, şi şi din munţîi ungureşti, de jăcuiea mănăstirili, şi alţii dinspre Bugeag.Încotro căutai, tot de tălhari dai.Atunce mulţi boieri şi giupînesă săraci ş-au lăsat casăle ş-au fugit în Ţara Muntenească de răul tălhăretului.Atunce craiul s-au coborît în gios pen tîrgu pen Ieşi ş-au mărsu în gios pe Prut păn' la Pagul.Şi de la Pagul n-au putut merge mai nainte, că i-au ieşit turcimea şi cu tătărîmea înainte.Şi s-au întorsu înapoi, încungiurat de tătari: care cum ieşiea din obuz, cum îl lua tătarîi.Şi s-au întorsu iar pen Ieşi înapoi.Şi era şi Petriceico-vodă cu dînsul.Ş-au lovit pe la Tîrgul Frumos, şi n-au agiunsu cailor obuzului apă heleşteul cel mare de la Prigoreni.Ş-au luat Siretul în sus ş-au lovit pe la Cernăuţi la Şletin în ţara lui.Iară Cantemir-vodă l-au gonit cu tătarîi păn' la Siret, la Hărmăneşti.Atunce au arsu leşii şi tătarîi multe curţi boiereşti la ţară şi la Ieşi.Ars-au în Lungani, în Obrejeni, în Popi, în Doroşcani la Leca, în Căcărădzeni 2 părechi, în Podobiţi, într-alţi Lungani, în Albeşti, în Brăieşti, în Prigoreni, în Găneşti, în Tîrgul Frumos, în Criveşti, în Petrişu, în Heleşteieni, în Hăbăşeşti, în Ruginoasa, în Hălăuceşti, în Cozmeşti, în Purceleşti, în Stolniceni, în Păşcani şi pe alte locuri multe.Tot curţi şendilite boiereşti au arsu atunce, fiind oameni închişi pen mănăstiri de frica leşilor ş-a tătarilor.Era în Golîe oca de apă un potronic.Atunce au luat craiul şi pe Dosofteiu mitropolitul din Ieşi, cu toate hainele şi odoarăle mitropoliei.Ş-au luat şi moaştele lui Sfetei Ion Novei de la Suceavă, care le-u fostu adus aceste moaşte din Ţara {98} Turcească Alecsandru-vodă cel Bun.Şi le-u dus acele moaşte împreună cu Dosoftei mitropolitul în Ţara Leşască, la un tîrgu al craiului Sobeţchie, anume Jolfa, de stau acolo păn-în dzuoa de astădzi.Şi Dosoftei încă acolo au murit.Acestu Dosofteiu mitropolit nu era om prostu de felul lui.Şi era neam de mazîl; prea învăţat, multe limbi ştiea: elineşte, lătineşte, sloveneşte şi altă adîncă carte şi-nvăţătură, deplin călugăr şi cucernic, şi blînd ca un miel.În ţara noastră pe-ceasta vreme nu este om ca acela.După ce l-au dus la Jolfa, îl punea craiul Sobeţchie de s-îmbrăca cu hainele cele scumpe şi odoarăle mitropoliei ţărîi noastre, de făcea leturghii la dzile mari şi iordan la Boboteadză, dup-obiceiul ţărîi noastre, de să mira craiul şi toţi domnii leşeşti şi lăuda de frumoasă ţărămonia ce are beserica ţărîi noastre.Cantimir-vodă să mîniese pe-cel mitropolit şi-i făcusă afurisănie de la patrierhi.Dar nemic de dînsul nu s-au atinsu, că dzic oamenii că-i sfînt, iar de Cantimir-vodă s-au atinsu, că l-au găsit legat.Ce nu să ştie, dintr-acee pricină au dintr-alte.Cantimir-vodă, cînd au vinit craiul, rămăsesă mai sîngur.Boierimea, slujitorimea fugisă care încotro putusă.Numai prea cu puţintei rămăsesă, oameni de curte.Şi-l îndemna o samă de boieri să s-închine la leşi.Şi-i scriea şi Şărban-vodă să s-închine, că s-a închina şi el, că i să scoboară şi nemţîi despre Ţara Nemţască, şi moscalii încă mărgu la Crîm, şi s-or face tot una.Iară Cantemir-vodă nu s-au potrivit.Una, că ştiea rîndul leşilor, că-i slujîsă, a dooa, îi era ficiorul la Poartă zălog, Antohie-vodă bezădeoa.Ce nu-i da mîna.Ce el cu cine au avut s-au tras spre Fălciiu înaintea tătarîlor, cum mai sus s-au pomenit.Şi cu aceasta au nemerit, de i-au ieşit mare laudă de la turci.Pe-cie vreme era vro 40 şi mai bine de codreni tălhari, de ţinea drumurile în Ţara de Gios.Agiuns-au {99} la Cantemir-vodă de i-au iertat.Ş-au vinit toţi în Ieşi, şi i-au dus pe toţi în mănăstire, în Gălata, de-au giurat cum or sluji lui Cantemir-vodă şi ţărîi cu dreptate.Şi le-au dat leafă cîte 4 lei de lună.Şi au pus capete dintre dînşii pe Zaharie şi pe Sandul şi le-u dat cărţi de volnicie, să strîngă cît de mulţi.Şi cum au sosit la Piatră, au găsit un poghiaz de leşi cu căzaci, vro 200 şi mai bine.Şi aşea i-au lovit fără veste, pe o negură, de i-au spart şi i-au spîrcuit şii- [v:au prinsu] şi [a:vii] , de i-au dus la Cantemir-vodă, de i-au tot înţăpat şi i-au spîndzurat.Dece dintr-acea izbîndă au început Cantemir-vodă a faci steaguri de lefecii în Roman şi în Cozmeşti şi-n Tîrgul Frumos, în Hîrlău, în Podul Leloaie, în Ieşi.Ş-au început a-i birui pe tălhari ş-a-i prinde, de-i ducea la Cantemir-vodă, de-i tot omorîea cu fel de feluri de cazne.Aşijdere şi Miron logofătul, fiind staroste la Putna, au făcut siimeni şi hînsari ş-au început şi dintr-acolo a răsîpi tălharii.Că numai o dată la o bătaie au prinsu 40 de tălhari şi i-au tăiat cîte în patru bucăţi, de i-au pus pen prepeleci pe la drumuri.Pus-au Miron logofătul de-u lărgit şi drumul la Lunca Mîndrişcăi, că, fiind drumul strîmtu, nu putea să îmble de răul tălharilor.Şi aşea cu aceste au început a să mai stîrpi.Că de ce-i omorîea, de ce să făcea mai mulţi în dzileli acestui domnu.Aşijdere atunce cînd-au vinit craiul mai nainte, după ce-au făcut Cantemir-vodă slujitori, vădzind Şerban-vodă că îmblă tălhăret mult în Moldova şi n-are cine să le stea împotrivă, şi Cantimir-vodă n-au ţinut parola, cum s-au apucat, cînd l-au pus domnu, să omoare pe Iordachi Rusăt, ş-au fugit în Ţara Ungurească, triimis-au şi el pe Mănăilă căpitanul cu saragele să prindză pe giupîneasa lui Iordachi Rusăt.Dece aflîndu-să giupîneasa lui Iordachi cu multă bejenie pe Oituz, la un sat Grozăşti, de frica unui poghiaz leşeşcu ce viniea din sus, au apucat numai ea, Iordăchioaia sîngură, cu rădvanul.Numai de n-au {100} prins-o sarageleli, iar altă ce-au avut agărlîc, i-au luat tot sarageleli.Şi peste noapte s-au întorsu sarageleli peste munte în Ţara Muntenească.Şi bejănari, cine-au fost, au sărit după dînşii a dooa dzi pe şleah şi nu i-au putut agiunge, şi s-au dus cu paci.Triimisă sol pe Gavriliţă în Ţara Muntenească, la Şerban-vodă, Cantemir-vodă, că vădzu că s-au mîniiat Şerban-vodă pentru Iordachi şi pentru căci nu s-au închinat la leşi, de pe cum să adeverisă, cîndu l-au pus domnu.Şi-ntorcîndu-să Gavriliţă înapoi, îndat-au şi murit.Dzic să-l fie otrăvit Şerban-vodă.Caută de-cmu înainte de vedzi ce s-au lucrat zavistia şi răutatea în Moldova şi-n Ţara Muntenească, de pizma lui Şerban-vodă ş-a Cupăreştilor, ce-u avut veche.Îndată s-au făcut pace cu Cantemir-vodă, de-au vinit de la Ţarigrad în Ieşi, Cupăreştii.Ş-au pus pe Iordachi visternic mare, de i-au dat Cantemir-vodă cheia ţărîi în mînă, şi i-au dat şi o samă de bani din cei ce-i luasă, iar pentru o samă i-au dat tîrgul Scheia şi Drăcşani, şi pe frate-său Manolachi, staroste la Putna, de să mai adăogea vrăjbile cu muntenii.Pus-au şi pe fraţîi lor, acestor doi, pe Scarlatachi şi Laţcarachi şi pe Mihalachi, capichihăi la Ţarigrad.Ţine-te, săracă Moldovă, de acmu înainte de jac şi mîncari!Toţi aceştie tuscinci, ficiori cuparului celui bătrîn, de nu să sătura unul cu o sută sau doo de pungi!Dat-au Cantemir-vodă toată taina ce-au avut cu Şerban-vodă lor.Bucurat-au Cupăreştii pe Cantemir-vodă că l-or faci domnu în Ţara Muntenească.Şi aşea tot să pîrîea şi să mînca unii pe alţii.Murind Gavriliţă cel bătrîn, pus-au vornic mare în locul lui pe fiiu-său Vasîlachie, dar nu avea trecere la domnie ca tată-său.Şi pe ceielalţi fraţi ai lui au început a-i mai scădea din volnicia ce avea cînd trăiea {101} tat-său.Scos-au şi pe Velicico din hătmănie şi l-au pus vornic mare de Ţara de Sus, şi hatman au pus pe ginere-său Bogdan.Dece Iordachi visternicul au şi legat frăţîe cu Bogdan hatmanul, vădzind că-i gineri lui Cantemir, de ţinea la un cuvînt, şi pe ciielalţi boieri a-i călca din obiceiurile lor.Şi scotea mulţime de orînduieli pe ţară, şi pe mazîli dăjdii grele, şi pe breslaşi greutate, de s-au stîns de-atunce.Că era breslaşi mulţi în ţară atunce, cu mii de stupi.Şi Cantemir-vodă carte nu ştiea, sama nime nu-i lua, că-i supusesă pe ciielalţi boieri, că ţara era iertată de bir de la-mpărăţîe.Iară Lăţcărachi tot triimitea la sute de pungi de lua, ni c-o pricină, ni cu alta.Oarice sta împotrivă pentru ţară Miron logofătul şi cu frate-său Velişco vornicul.Îi dzicea lui Cantemir-vodă şi lui Iordachi visternicul la mesă: "Mai [a:des] cu păharăle, măria ta, şi mai [a:rar] cu orînduieleli, că ţara îi iertată de la Poartă, ş-ei vrea să-ţi dai măria ta sama odată şi nu-i putea".Şi Velicico şi mai [a:tare] totdeuna [v:să sfădiea] cu Cantemir-vodă şi cu Iordachi visternicul.Care dintr-acele voroave avînd frică, au cădzut şi la prepus, de ş-au pus şi capeteli.Şerban-vodă făcusă gătire mare de oşti în Ţara Muntenească, şi făcusă cîteva vasă, şeici, la Argeş, cu zaharà, de sta gata să să scoboare pe Dunăre.Şi s-agiunsesă cu toate capeteli sîrbimei pe di ciea parte de Dunăre şi triimisesă şi la nemţi pe frate-său Iordachi spătarul şi pe ginere-său aga Bălăceanul, ca să vie cu o samă de oaste nemţască.Agiunsesă şi la Moscu, să să scoboare la Crîm.Şi stînd împotriva sfatului un cneadz mare, cheltuit-au Şerban-vodă de l-au otrăvit, ca să nu mai hie potrivnic sfatului.Agiunsesă şi cu craiul Sobeţchi, ca să să scoboare în gios la Bugeag.Şi aşea şi el să purceagă cu această gătiri, să apuce Ţarigradul, {102} cînd or hi turcii la Beligrad, la nemţi.Numai era pedică Cantemir-vodă cu Cupăreştii, că-l tot pîrîea la Poartă.Dece Şerban-vodă, vădzind împiedecarea lui Cantemir-vodă, au strînsu cîţiva boieri moldoveni ce era în Ţara Muntenească pribegi, unii de frica lui Cantemir-vodă, alţîi pentru frica poghiazurilor leşeşti.Strînsu-i-au pe toţi la dînsul la sfat, la Bucureşti Ş-au ales pe Ilie Drăguţescul să-l facă domnu în Moldova, cu toată cheltuiala lui, ca să să mîntuiască de Cantemir-vodă, să nu-i mai fie piedică.Şi n-au zăbăvit dup-acesta sfat Şerban-vodă ş-au şi murit.Dzic să-l fie otrăvit fraţîi lui, stolnicul Costantin şi spătarul Mihai, că era un om groznic: nu veghea nimărui voia.Om mare la stat, cu ochii ca de bou, harnic, darnic, milă făcea mare la streini, la slujitori.Cheltuiea mult, să-ş facă nume, iar nu să strîngă.Cantemir-vodă încă de aceste oblicind de toate, pîrîsă la Poartă pe Şerban-vodă.Şi turcii nu putea să-l mazîlească, că să temea de numeli lui Şerban-vodă, ce scrisesă la hanul să să gătedze să margă să iernedze în Ţara Muntenească, să prindză pe Şerban-vodă.Ce gătindu-să hanul, i-au şi vinit veste c-au murit.Ce gîndeşie omul nu dă domnul!Că cine ştie la ce cumpănă ar hi vinit şi Ţara Muntenească, de n-ar hi murit atunce.Rădicat-au fraţii lui Serban-vodă, Costantin stolnicul şi cu Mihai spătarul, domnu atunce pe un nepot a lor de sor, anume Costantin Brîncovanul Baserab, în locul lui Şerban-vodă.Avea Şerban-vodă ficior mare, şi n-au vrut fraţîi lui Şerban-vodă să-l puie pe dînsul, căce nu trăiea bine cu doamna.După ce s-au aşedzat Brîncovanul în scaun în Bucureşti, gîlceava şi zavistia cu Cupăreştii tot au rămas şi la Brîncovanul, cum era şi la Şerban-vodă, de să tot pîrîea unii pe alţii la Poartă, de să tot făcea cheltuială amînduror ţărilor.Început-au Brîncovanul a supăra pe doamna lui Şerban-vodă cu feluri de feluri ş-a-i lua bani de pe {103} unde era mistuiţi.Că-i fiindu-i nepot şi-n cinste la dînsul, îi ştiea.Dece aga Bălăceanul, ginerele lui Şerban-vodă, dac-au înţeles de acea supărare, n-au vrut să vie de la nemţi ş-au rămas acolo la Sîbiiu.Iar Iordachi spătarul, fratele lui Şerban-vodă, au vinit la Brîncovanul de la nemţi, de unde-l triimisesă Şerban-vodă.Dece doamna lui Şerban-vodă cădzus-în mare prepus vădzind c-au rămas ginere-său Bălăceanul la Sîbii.Şi pusesă trei steaguri de lefecii moldoveni, anume Beşlaga şi Vicol şi Tatul, de-o păzîea pe dînsa şi pe ficiorul ei, Gheorghe bezadea, lasat la Drăgăneşti, să nu fugă la ginere-său la nemţi.Iară după ce-au trecut un an a domniei Brîncovanului, coborîtu-s-au Bălăceanul cu oşti nemţeşti şi cu Hezăr ghenărarul de au vinit în tîrgu în Bucureşti.Dar ficiorul lui Şerban-vodă, cum au înţeles c-au trecut nemţîi munteli în Ţara Muntenească, de vin la Bucureşti, într-o sară s-au îmbrăcat cu haine proaste ş-au ieşit pentre straja de la Drăgăneşti ce-l păzîea şi s-au dus înaintea oştii nemţeşti.Ş-au rămas numai doamna sîngură la Drăgăneşti în pază.Brîncovanul, dac-au vădzut că s-apropie oştile nemţeşti de Bucureşti, au lăsat Bucureştii şi s-au scoborît la sat la Ruşi, cu toată casa lui, şi boieri, şi curte, slujitori, ş-au şedzut acolo la Ruşi vro doo, trei săptămîni.El şedea în Ruşi şi nemţîi în Bucureşti, cale de opt, noo ceasuri unii de alţii.Şi purta de grijă Brîncovanul de zaharà, de le da tot de-agiunsu de ce li trebuiea, şi pe de altă parte au făcut ştire la Poartă şi la tătari să vie.Tremăs-au atunce ghenărar Heizăr pe un culonel cu vro sută de nemţi la Drăgăneşti, de au luat pe doamna lui Şerban-vodă de au dus-o în Bucureşti.Cu voia Brîncovanului era, că Drăgăneştii de Ruşi nu era departe, cale de doo ceasuri.După ce-au rădicat pe doamna din Drăgăneşti, [v:vinit-au] numai [a:sîngur] ghenărar cu capul lui, cu vro {104} sută de oameni, de la Bucureşti la Drăgăneşti.Şi s-au sculat şi Brîncovanul din Ruşi, de s-au dus la dînsul în Drăgăneşti de s-au împreunat cu dînsul.Ş-au mîncat ş-au vorovit cinci, şesă ceasuri ce i-au trebuit.Şi aşea s-au întorsu ghenărar iarăşi la obuzul lui în Bucureşti, şi Brîncovanul s-au întorsu la obuzul lui la Ruşi.Ţara n-o lăsa să să bejănească.Pe cine-i prindea le tăiea nasul, urecheli, de sta pe loc, ca să poarte de grije zaharalei oştilor.Atunce toţi boierii munteneşti îndemna pe Brîncovanul să s-închine la nemţi.Numai unchiu-său stolnicul Costantin n-au priimit acestu sfat şi nu l-au lăsat să s-închine.Cîn va Dumnedzeu, şi omul nemereşte sfatul.Atunce fiindu domnie nouă, şi viind oşti, şi neavînd cu ce să chivernisi în grabă, trebuind bani, au scos văcăret întăieş dată un tult de vită şi doi orţi de cal, de-au rămas obiceiu pănă astădzi.Şi de acolo de la munteni, peste cîţiva ani, la domnia lui Costantin Ducăi-vodă, au sărit scînteia şi la noi în Moldova, de s-au aprinsu acestu pojar de obiceiu.Dece în scurtă vreme au purces şi tătarîi a vini în Ţara Muntenească.Brîncovanul îndat-atunce au dat ştire ţărîi să să dea în laturi la munţi.Ş-au triimis doamna la mănăstire la Brad, la munte, şi el au purces în tîmpinarea soltanului la Buzău.Şi numai într-acea dzi să nu să fie tîmpinat cu soltanul, era să prade ţara.Iar nemţii, dac-au înţeles că vin tătari, s-au rădicat cu doamna lui Şerban-vodă şi cu toţîi din Bucureşti ş-au trecut munţîi la Braşov.Şi tătarii cu Brîncovanul i-au gonit păn-au trecut munţîi, şi nemic nu le-u putut strîca.Iar pe ţară [v:au strîcat] -o [a:rău] tătari, că numai căce n-au luat robi, iar altă ce-au găsit tot au luat.Că acolo sînt munţîi goli, nu pot să s-ascundză oameni şi dobitoaceli, şi era vreme şi de iarnă.Ce au rămas oameni numai cu sufleteli. {105} Iar de vără, după ce s-au făcut, trecut-au tătarîi doo, trei rînduri pen Ţara Muntenească.Şi la mărsu şi la întorsu tot pen Ţara Muntenească trecea, de mergea la Beligrad, unde să bătea turcii cu nemţîi, de făcea bogată stricăciune Ţărîi Munteneşti.În al doile an de domnie Brîncovanului rînduit-au împărăţia turcească pe munteni şi pe moldoveni şi pe tătari şi pe un sarascher cu turcii, o samă, să ducă pe Tucul-grof să-l puie craiu în Ţara Ungurească.Dece de aice din Moldova au mărsu hatmanul Bogdan cu o samă de moldoveni, şi un soltan cu tătari, şi Brîncovanul cu capul său şi, agiungînd la marginea Ţărîi Munteneşti unde să cheamă Cîmpina, ieşitu-le-u Heizăr ghenărar şi cu aga Bălăceanul şi cu cîteva mii de nemţi.Ş-au dat războiu foarte tare, de îmbe părţile, şi groznic, cîteva ceasuri, şi pe urmă au spart pe nemţi.Ş-au purces nemţîi în răsîpă.Şi atunce au prinsu pe Heizăr ghenărarul la mîna-i lui Tupil-grof, şi Bălăceanul au perit în războiu, dar au perit şi sarascherul turcescu, că l-au lovit un glonţu tocma în gură.Dzic că la acel războiu să fie fostu mai mult izbînda despre partea căzacilor Brîncovanului, care le era cap căzacilor un moldovan, anume Costîn, ficiorul Nenului.După ce au aflat Brîncovanul pe Bălăceanul mort în războiu, trimisu-i-au capul la Bucureşti, de l-au pus într-un prepeleac în mijlocul ogrădzîi lui, de-au şedzut vru' an cu capul în prepeleac.Şi au învăţat de i-au răsîpit şi curţile şi ograda, de-au rămas numai jărişte.După izbînda ce-au făcut acolo, întrat-au Tuchil-grof în Ţara Ungurească cu toate oştile ce scriu mai sus.Ş-au început a strîca şi a arde ş-a robi pe care nu vrea să s-închine lui.Ş-aşea au îmblat cîteva dzile strîcînd pen Ţara Ungurească, păn' ce s-au rădicat altă oaste nemţască s-au purces asupra lor.Dece hrof cu turcii şi cu tătarîi n-au cutedzat să stea împotrivă-le ş-au fugit peste munţi înapoi în Ţara Muntenească. {106} Iar Bogdan hatmanul, vrînd dreptu să iasă pe Oituz la Ţara Moldovei, ieşitu-i-au ţărănime sacui înainte la Oituz, la strîmtoari, de i-au dat războiu toată noaptea, de cu mare greu au scăpat de-au ieşit din mîna lor, că era să piară cu toţîi.Iar tătari s-au dus în Bugeac acasă, iar Tucul-grof cu oastea lui, cu ungurimea, au rămas în Ţara Muntenească de-au iernat ş-au şi vărat, şi multă strîcăciune făcea ţărîi.Numai, păn-a să rădica Tucul-grof de s-au dus în Ţara Turcească, foarte cu puţintea oaste curuţi de-a lui rămăsesă, că pusesă Brîncovanul oameni de-a lui, pe care curuţ îl găsiea în laturi, pe taină îl şi ucidea.Făcut-au leşii la Zvancea ocop, din sus de Zvancea, de-au aşedzat oaste.Triimis-au şi cetatea Sorocei un polcovnic iar cu oaste.Aşedzat-au şi-n ţinutul Cernăuţului în cîteva locuri, de-au făcut părcane de-au aşedzat oaste joimiri moldoveni şi leşi: în Vasîleu, pe Nistru, drăgani, în Orăşeni pe Zaharoţchie cu leşi, în Coţmani pe Dobravschie tiji cu leşi, în Bănila pe Turculeţ cel mare cu moldoveni, în Hlîniţă (pe) Botedzu tiji (cu) moldoveni, în tîrgu în Cernăuţi (pe) Brăneşti, în Cuciur (pe) Turculeţ cel mic cu moldoveni.Şi aşea cuprinsesă tot ţinutul Cernăuţului de-l ţinea.Şi altă treabă n-avea.În toate dzileli să bătea cu turcii supt Cameniţă, că păzîea drumul Cameniţîi de cine trecea.Tot îi lua de grumadzi şi-i robiea, şi să slobodziea furiş în Moldova şi-n Bugeag, de apuca herghelii a cui găsîea, şi lua şi limbă.Şi cîndu ducea turcii zaharali în Cameniţă, le ieşiea înainte ori la dus ori la întorsu, de-i robiea, şi de bogate ori îi şi smintiea.Aşijdere şi lepcanii din Cameniţă şi cu turcii ieşiea şi loviea pe joimiri, pe unde era aşădzaţi, fără veste, şi de bogate ori îi strîca.Tătarîi din Bugeag, hanul, soltani, cîte de trei, patru ori mergea în Ţara Leşască, de-i prăda cît le trebuiea.Şi la întorsu, slăbindu-le cai, fiind uneori iariă, ieşiea joimirii de pen zămci de-i loviea.Pe urmă şi {107} scotea duiumuri şi robi, iară uneori îi loviea tătari pa dînşii.Odată, ieşindu Turculeţ cel mare la Ştefăneşti, la drumul Cameniţîi, să iea limbă, au vădzut vro 40 de turci pe şlah viind de la Cameniţă.Deci Turculeţ trecînd Prutul să margă la dînşii să-i lovască, au apucat de-au trecut numai vro treidzăci de joimiri, şi s-au şi rumtu gheaţa, că era de primăvară.Ş-au rămas oastea cea multă a lui Turculeţ di ceasta parte, neputînd trece Prutul, că să rumsesă gheaţa.Dece Turculeţ au ieşit înaintea celor 40 de turci, şi aşea s-au bătut faţă la faţă vro doo ceasuri, că nu putea cie oaste să treacă să le dea agiutor.Şi i-au înfrînt pe turci şii- [v:au prinsu] [a:vii] care n-au perit la bătaie.Numai doi au scăpat, şi i-au luat robi de grumadzi de i-au dus în Ţara Leşască.Pe unii i-au triimis la craiul, de ş-au făcut nume şi cinste, pe alţîi i-au ţinut la dînsul, la Bănila, de s-au răscumpărat.Ş-au găsit atunce la acei turci neguţitori 50 de pungi de bani gata, fără odoară şi haine şi cai.În al şesăle an a domniei lui Cantemir-vodă coborîtu-s-au craiul Sobeţchi cu oşti grele iar în Ţara Moldovei, fiind îndemnaţi şi de munteni, de Brîncovanul, de pe cum era învăţat ca să facă rău acestei ţări, de să acolisiea de dînsa totdeuna, precum şi mai pe urmă, de-au adus şi pe moscali cu fapteli lui.Care, Dumnedzău, pentru suspinurile săracilor, i-au plătit de s-au stînsu pomenirea lui cu totul.Ş-au vinit craiul cu obuzul pe la Botăşeni şi pen Cotnari păn' la Tîrgul Frumos, şi de la Tîrgul Frumos iar s-au întorsu la ţara lui, că era vreme de toamnă.Şi atunce, întorcîndu-să, au lăsat oaste cu bucate în cetate, în Neamţu, şi-n Suceavă, în mănăstirea armenească, şi-n Agapia în mănăstire, şi-n Săcul, şi-n Cîmpul Lungu, şi-n Hangu.Şi cînd au agiunsu cu obuzul pe Siret pe la Ropcea, aşea i-au lovit o ploaie cu ninsoare, de i-au ţinut acel vicol vro trei, patru dzili, de-au murit oastea mai bine de giumătate, îngheţată {108} şi leşinată, că era pe la noiemvrii.Iar caii le-u murit toţi din obuz, de le-au rămas carăle şi carăteli şi puşceli toate la Ropcea.Dzic că nice craiul mai n-au fostu avînd cal să-ncalece.De-biea au mărsu păn' la Sletin, că i-au fostu lovitu mînia lui Dumnedzău, de nu era numai vicolul, ce-i lovisă şi o boală, de muriea şi oameni şi cai.Şi la anul au triimis din Ţara Leşască de-au luat puşcele de la Ropcea.Tătarîi şi cu Cantemir-vodă n-au vrut să margă mai nainte după dînşii de la Criveşti, ce s-au întorsu înapoi.Îndemnatu-i-au Cantemir-vodă pe tătari să margă înainte, că, de-r hi mărsu, i-ar hi Iuat pe toţi de grumadzi.Numai tătarîi n-au vrut să margă.Dzic că Sobeţchi s-au fostu agiunsu cu tătari, de-au fos' tot una.Numai în videala leşilor s-arăta neprietin.Că odată s-au fostu tîmplat într-o noapte de-au tăiat pe nişte tătari prea rău Turculeţ al nostru cu moldovenii.Şi a doo dzi vădzindu Sobeţchie, au fostu jăluind pe tătari: "Păcat c-au perit atîţe viteji!" Ş-au fostu dzicînd lui Turculeţ pentru ce i-au logit noaptea furiş.Că el avea prieteşug cu dînşii încă din hătmănie.După ce s-au dus craiul în ţara lui, scris-au cărţi la-mpăratul Neamţului şi la papa de Rîm, de să făliea pecum au luat atîte cetăţi din Ţara Moldovei.Şi pe-celi serisori papa de Rîm tot îl credea şi-i trimitea bani să facă oaste asupra păgînilor.Căce aşea era voroviţi şi cu împăratul Neamţului: el să margă pe de o parte, şi celalalt pe de alta.Triimis-au Cantemir-vodă o samă de tătari cu moldoveni lefecii în Cîmpul Lungu şi-n Hangu, de-au prădat ş-au arsu, ca să scoată pe joimiri.Şi nu i-au putut scoate, iară duium şi robi au luat mult tătarîi.Şi-ntorcîndu-să înapoi pe la Ieşi, încă le-au dăruit {109} Cantemir-vodă tuturor mîrzaciror postavuri şi atlazuri.Şi s-au dus în Bugeag.În al şeptele an a domniei lui gătitu-s-au Cantemir-vodă cu oastea lui de-au mărsu să iea cetatea Sorocii, împreună cu Daltaban-paşe, sarascherul Obluşiţîi, şi cu hatmanul Steţu a Ocrainii hanului şi cu cîteva mii de tătari.Ş-au stătut pen pregiurul cetăţîi cîteva săptămîni, de-u tot bătut-o cetatea, de-au făcut meterezuri şi lagumuri.Ş-au dat năvăli prea tare, şi n-au putut-o lua, şi au perit multă oaste atunce, cînd da năvăli turcii şi moldoveni.Şi nu era atîta oaste în cetate, ca doo, trei sute de drăgani şi căzaci; numai ei din cetate nemeriea tot în om, iar cei de-fară nu putea să le strîce nemic.Şi s-au întorsu înapoi la Ieşi, fără nice o izbîndă şi cu multă pagubă de oaste.Tot într-acel an, mai înainte ce-au mărsu la Soroca, strînsu-s-au toţi ficiorii lui Gavriliţă şi cu alţi boieri mulţi de Ţara de Gios la nunta lui Ion Pălade, la Băcani, din sus de Bîrlad.Şi acolo au fostu şi vornicul Velicico, fiind cumnat lui Pălade.Şi strîngîndu-să acolo la-cea nuntă, au sfătuit şi s-au giurat cu toţîi, ei în de ei, să fug-în Ţara Muntenească la Brîncovanul, să le dea agiutor de cheltuială, să margă la Poartă să pîrască pe Cantemir, să-l scoată din domnie, să rădice dnmnu dintre dînşii pre Velicico vornicul.Dece s-au sculat un boier dintre dînşii, anumi Ilie Tifăscul, care îl poreclisă pe urmă Frige-vacă, şi i-au pîrît la Cantemir-vodă, de le-u spus tot sfatul.Că era boierii de la o vreme prea supăraţi de Cantemir-vodă, că era la curte boierinaşi, tot ficiori de mojîci codreni şi gălăţeni.Şi dzicea Cantemir-vodă că domnul face neamurile, domnul le stînge.Şi-i era urîţi ficiorii cei de boier, să nu-i vadză într-ochi, de pe cum îi era nătura lui.Şi era în cinste numai hatmanul Bogdan, ginere-său, şi cu Iordachi visternicul Rusăt.Aceşti doi schivernisîea şi mînca ţara, cum le era voia.Dece boierii pe acee vreme nu mai putea suferi să fie călcaţi de acei doi boieri şi de mojîcii aceloralalţi mai mici {110} de curte.Că, cînd ieşiea la ţară cu slujbe, boierinaşii făcea multe năcazuri casălor celor mari a boierilor.Dece Cantemir-vodă, cum au înţeles acel sfat, din Ilie Frige-vacă, a boierilor, au şi răpedzit într-o noapte boierinaşi d-ea lui şi slujitori, să-i prindză pe toţi pe aciie.Dece unii au scăpat în Ţara Muntenească, iar pe carei i-au prinsu i-au adus la Ieşi.Şi pe Velicico vornicul, după ce l-au adus la Ieşi, era zavistie mai mare despre Cupăreşti, împungîndu-să cu horba mai denainte vremi.Şi avea şi sîială de dînsul, căce era mai om decît toţi.Atunce în grabă Cantemir-vodă în mînie l-au bătut cu buzduganul şi l-au închis în beci.Deci neprietinii lui Velicico atunci au şi aflat vreme de-au dzis lui Cantemir-vodă: "De vreme că te-i grăbit de l-ai bătut, nu-l lăsa viu.Păzeşte de-l omoară, că, d-ea scăpă viu, mîne, poimîni el ne omoară pe toţi".Şi el încă îndat-au ascultat şi l-au scos noaptea de i-au tăiat capul denaintea porţîi.Pentru bineli ce-au dat ştire Velicico lu Iordachi visternicul, de-au fugit cînd vrea să-l omoare Cantemir-vadă, acum i-au mulţămit şi Iordachi visternicul într-acesta chip, ca un grec.Şi aflară atunce neprietinii vreme de-u dzis lui Cantemir-vodă: "Acmu, de vreme c-ai omorît pe Velicico, triimite de prinde şi pe frate-său, Miron logofătul, de-l omoară.Ori vinovat, ori nevinovat, să nu scapi, c-apoi încă a hi mai rău şi de tine şi de noi".Deci Cantemir-vodă nu ş-au socotit viiaţa lui, că era trecut cu bătrîneţeli, om de 70 de ani, de numai cît nu-i sosîsă ceasul şi lui, ce s-au potrivit neprietinilor şi nu ş-au cruţat sufletul.Ce ca un tiran au triimăs pe Macrei, vătavul de păhărnicei, cu slujitori din Roman de l-au luat de-colo, de la casa lui de la Bărboşi, de l-au dus păn-în Roman, şi i-au tăiat capul.Şi cînd l-au găsit Macrei acolo la Bărboşi, atunce-i murisă şi giupîneasa.Şi nemic nu ştiea de sfatul frăţine-său sau de a celoralalţi boieri, că nu era amestecat cu ceielalţi boieri la sfat.Că el pornisă atunce pe un ficior a lui, pe Neculaiu, {111} să iea fata Ducăi-vodă de la Ţarigrad şi să gătasă şi cu celalalt să iea fata lui Cantemir-vodă, să s-încuscredze, şi nice cu gîndul nu gîndiea că i-a vini o furtună ca acie.Dzisu-i-au slujitorii, cînd l-au găsit la Bărboşi, să fugă, că nu-i departe, în Neamţu,iar el n-au priimit, [v:ştiindu] -să [a:drept] .Gîndiea că l-or duce la Ieş şi s-a îndrepta.Iar după ce i-au vinit Macrei, şi viind zapciu după zapciu să piară, nu l-au mai îngăduit ş-au pus de l-au tăiat în Roman.Şi mult s-au rugat lui Macreiu să-l ducă păn-în Ieşi, iar Macrei, ca un om rău şi de nemic, nu i-au fostu milă de sufletul stăpînu-său şi s-au grăbit de l-au omorît.Că de l-ar hi dus în Ieşi, poate s-ar hi îndreptat şi n-ar hi perit.Că multe slugi să tîmplă la domni vrednice, de nu să grăbescu şi ferescu pe stăpîni de păcat, şi pe urmă cad la laudă şi despre stăpîn, şi despre oameni, şi despre Dumnedzău.Iar acesta, ca un varvar, nefiind de neam, n-au socoti.Cantemir-vodă dup-acee mult să căiea ce-au făcut şi de multe ori plîngea între toată boierimea şi blăstăma pe cine l-au îndemnat de-au grăbit de i-au tăiat.Că, după ei, n-au trăit un an nice Cantemir-vodă ş-au murit.Iar pe Vasîlie vornicul, ficiorul lui Gavriliţă, şi pe frate-său Solomon şi pe frate-său Costachi şi pe Gheorghiţă Mitre şi pe Dedul spătar Arbănaş şi pe tustrei ficiorii lui Miron, pe toţi pe aceştie i-au prinsu şi i-au închis unii în turnu, pe unii la simeni, pe alţii pen beciuri, şi pe Neculaiu, mărgînd să s-însoare, l-au întorsu de la Bîrlad de l-au închis şi pe dînsul.Iară Lupul, ficiorul lui Gavriliţă, şi Costantin cumnatu-său, păharnicul Lambrino, şi cumnatu-său Ivaşco şi Antiohie Jora şi Bujorăneştii şi alţîi din Bujorăneşti au scăpat în Ţara Muntnească, la Brîncovanul, şi de-acolo s-au gătit şi s-au dus la Odrei, la Poartă, să pîrască pe Cantemir-vodă.Şi le-u dzis atunce Brîncovanul să nu să grăbască să margă atunce la {112} Poartă, că-i prietin vizirul Cupăreştilor.Ei n-au ascultat ş-au păzit de au mărsu.Iară Cantemir-vodă, după ce-au înţeles au răpedzit şi el pe Bogdan hatmanul şi pe Iordarhi Rusăt visternicul, cu alţi boieri mulţi de ţară, de s-au pîrît de faţă cu toţii la Divan.Şi i-au dat pe toţi în obedzi de grumadzi, de i-au adus la Cantemir-vodă în Ieşi.Dece Cantemir-vodă, după ce i-au adusu-i, i-au pus la închisoare, şi nu i-au omorît, c-au poroncit Poarta să nu-i omoare.Şi ş-au adus aminte şi de giurămîntul ce-u giurat Cantemir lui Gavriliţă celui bătrîn, să nu-ş atingă sabia de neamul ficiorilor lui.Ce i-au pus bani pe toţi, să-i întoarcă cheltuiala ce-au cheltuit la Poartă, pe unii cîte dzeci pungi, pe alţii cîte 5, pe alţii cîte cum au socotit.Şi după ce ş-au plinit banii, i-au dat pe chezăşie şi i-au slobodzit.Deci carei au avut putinţă şi prietini,mai [a:curînd] au dat, şi i-au slobodzit, iar carei au fostu mai neputincioşi [v:au şădzut] mult [a:închişi] , şi i-au bătut păn' ş-au plătit banii.Iară ficiorilor lui Miron nu le-u luat nemic şi i-au dat pe chezăşie şi i-au slobodzit.Din toţi boierii rămăsesă Dedul spătarul Arbănaşul închis în turnul clopotniţîi la Trei Sfetiteli.Şi-l pusesă 10 pungi de bani, şi n-avea cu ce plini, că era un om mai scăpat.Şi poate avea şi pizmă pe dînsul că-l scoses-în doo rînduri să-i taie capul.Dece el într-o noapte au îmbătat pe siimeni, pe străjerii ce-l păzîea, şi s-au slobodzit cu o frenghie pe o ferastră din turnu pănă gios ş-au apucat de-u încălecat cu doi ficiori ş-au fugit.Dar Cantemir-vodă a doo dzi, dac-au oblicit c-au scăpat, au poroncit să nu-l mai caute nime, nice să-l mai gonească.Că, de vreme c-au încălecat, nu este nime harnic să-i stea împotrivă sau să-l prindză pe om pe-cela.Că-l ştiea el ce viteaz bun este, c-au fostu cu dînsul la războiu.Că, cînd alerga pe cal cît putea, săriea de pe un cal pe altul, şi punea 3 cai alăture şi de pe gios să răpedziea şi-i săriea pe tustrei pe sus. {113} Nu era altu om în ţară ca dînsul harnic şi viteaz. [v:N-au zăbăvit] prea [a:mult] şi ş-au făcut pace şi au vinit în ţară, şi l-au iertat Cantemir-vodă.Dup-acie Cantemir-vodă au strîcat logodna cu Pătraşco, ficiorul lui Miron logofătul, şi ş-au ales din toţi ficiorii de boier pe Mihălachi, ficiorul lui Ion Răcoviţă vornicului, de l-au luat gineri.Care acela pe urmă au cădzut domnu, de-i dzic Mihai-vodă.Ş-au făcut nuntă cu dînsul domnească şi l-au şi boierit, l-au făcut comis mare, iar pe urmă l-au făcut stolnic mare.Numai n-au avut parte de dînsul, că n-au trăit mult cu dînsa, şi i-au murit fiică-sa.Căce Cantemir-vodă era cumătru cu cuscru-său Ion Răcoviţă, că-i botedzasă Cantemir-vodă un copil lui Ion Răcoviţă, mai mic decît ginere-său Mihălachi.Căce poate n-au răbdat Dumnedzău.Numai Mihălachi mai pe urmă, la domnia lui Antohie-vodă, au luat altă fată de boier, a Dedului spătarului de la Gălaţi, şi cu acie au veţuit, de-au făcut copii, ş-au fostu şi domnu.Cantemir-vodă şi Cupăreştii s-au mai apucat şi de alt danţu asupra muntenilor, şi muntenii asupra lor.Ţineţi-vă, săracelor ţări, dacă sînteţi putencioase, de acmu să biruiţi nevoile din pizmele vechi la ce s-au început să să lucredze!Era un boier de mult priibag din Ţara Muntenească în Ţara Ungurească, anume Stoica păharnicul, şi şi cu alţîi mai mici, iar munteni pribegi, încă de cînd au luat domnia Şerban-vodă.Chematu-i-au Cantemir-vodă de la Braşov aice la dînsul în Moldova.Ş-au început a faci pîră şi harzuri la Poartă, a pîrî pe munteni cu feluri de feluri de pîri, cum sîntu haini şi bogaţi.Ce Poarta dintăiu i-au îmbucurat.Şi i-au trimis Cantemir-vodă la Poartă la Cupăreşti, la spătarul Lascarachi cuparul, fiind capichihaia lui Cantemir-vodă, să pîrască pe munteni şi să isprăvască domnia lui Cantemir-vodă în Ţara Muntenească. {114} Dece ştiu c-au isprăvit Cantemir-vodă bine!Că, după ce-au oblicit muntenii, au cheltuit Brîncovanul la Poartă 1000 de pungi.Ş-au luat Brîncovanul pe ceielalţi pribegi de grumadzi.Şi pe cuparul Rascarachi, fratele lui Iordachi visternicul, l-au făcut surgun la Rodos.Şi era să mazîlească şi pe Cantemir-vodă.Numai au sosit veste atunce c-au murit.Dusu-l-au pe Stoica la Brîncovanul în Bucureşti, cu o lăcată cît un şlic de mare la grumadzi.Şi l-au scos la Divan înaintea a toată ţara ş-apoi l-au purtat tot tîrgul cu lăcata de-a grumadzii.Ş-apoi l-au spîndzurat îmbrăcat, încălţat, la tîrgul de afară.Şi pe-cele soţîi a lui, pe unii i-au spîndzurat şi pe alţîi i-au iertat.Într-acea vreme vorovit-au tustrei ficiorii lui Miron logofătul şi cu Vasîlaşco spătarul Catacozîno şi cu frate-său Ilie şi cu Dumitraşco Ursachi să fugă din ţară de grele dăjdi şi prepusuri.Că nu mai putea birui de răul lui Iordachi visternicul.Că învăţasă Iordachi de le tot cumpăra odoarăle şi sateli făr' de preţ, că-i tot îngreuiea cu dăjdile.Cantemir-vodă, oblicind că vor să fugă, trimis-au steaguri de slujitori să-i prindză.Dece ficiorii lui Miron au prinsu de veste ş-au scăpat la comăndatul de Cetatea Neamţului.Iar pe ciielalţi boieri, neavînd veste, i-au prinsu lefeciii, şi le-u jăcuit casăle, şi i-au pus în here, şi i-au pornit la Ieşi.Cînd au agiunsu în Valea Leţcanilor, i-au şi tîmpinat vestea, nărocul lor, c-au murit Cantemir-vodă.Şi i-au slobodzit din hiere.Dece au mărsu în Ieşi, de-au fostu la-ngroparea lui Cantemir-vodă.Şi s-au împreunat cu beizădea, ficiorul lui Cantemir-vedă, anume Dumitraşco.Şi i-au îmbunat Dumitraşco-vodă cu cuvînt bun, că, de va da Dumnedzău să fie pe voia lui de la Poartă, i-a milui.Şi iar boierii să ruga şi ei să ierte pe tat-său.Şi i-au slobodzit să margă acasă, cum au şi fugit în Ţara Muntenească, la Brîncovanul, că le era rudă, de-au răpedzit Brîncovanul {115} la Poartă pentru Costantin-vodă, ficiorul Ducăi-vodă celui bătrîn.Cantemir-vodă, după ce-au murit,şi [v:ţinutu-l-au] [a:mort] tăinuit o dzi şi o noapte, păn' s-au gătit cărţile de-au făcut harzuri de la ţară la Poartă, de poftiea să puie pe un ficior a lui Cantemir în locul tătîne-său.Şi au răpedzit pe vătavul Pîrvul şi cu Ştefăniţă Rusăt, ficiorul lui Manolachi postelnicul.Şi după ce-au pornit cărţile, a dooa dzi s-au agiunsu Bogdan hatmanul şi cu Iordachi visternicul şi cu toţi slujitorii să rădice pe Dumitraşco beizădeoa, ficiorul lui Cantemir-vodă, domnu în locul tătîne-său.Dece au gătit Divanul cel mare şi s-au strînsu toată boierimea şi mitropolitul şi slujitorii la curte.Ş-au adus la curte şi pe un agă a vizirului turcu, ce era vinit cu trebi împărăteşti în Ieşi.Atunce au spus a tot nărodul c-au murit Cantemir-vodă.Ce slujitorii au şi-nceput a strîga că altul nu le trebuie să fie domnu, fără cît Dumitraşco beizădea, ficiorul lui Cantemir-vodă.Ce boierii şi ţara nu cutedza să dzic-într-alt chip, că să temea de slujitori, ce numai le căuta să priimască şi să dzică cum dzic slujitorii.Turcul aga, vădzind că strîgă cu toţîi într-un cuvînt, au luat un căftan ş-au pus în spateli lui Dumitraşco beizădeoa.Şi beizădeoa au îmbrăcat pe turc c-un contăş cu soboli.Ş-au şedzut amîndoi în scaone.Ş-au început a da din puşci şi a dzice surlele, şi toţi boierii şi slujitorii, căpeteniile, cineş după rîndul său, au purces, a săruta poala turcului ş-a lui Dumitraşco beizădea.Şi dup-acee au încălicat cu alaiu, ş-au purces la Sfetei Neculaiu, de i-au cetit molitfeli de domnie dup-obiceiu.Scos-au oasăle lui Cantemir-vodă boierii cei mari afară, supt cortu, în ogrăjoara cea mică la curtea domnească.Şi l-au şi ţinut trei dzile, păn' l-au grijit, ş-apoi l-au dus la Sfete Neculaiu de l-au îngropat în gropniţa lui Antonie-vodă.Şi s-au tîmplat atunce la prohodul lui 4 patrierhi, unul de Ierusalim şi altul {116} de Antohia şi altul de Alicsăndria şi unul mazîl de Ţarigrad, Iacob.Ş-au domnit puţin, nu deplin 8 ani, şi ş-au plătit şi el datoria dup-obiceiul acestei lumi.După ce-au îngropat pe Cantemir-vodă, au şedzut în scaonul domnescu fiiu-său Dumitraşco beizadea, de au domnit 3 săptămîni.Ş-au vinit un capegiu de la Poartă de-u luat pe Dumitraşco-vodă beizadea.Iar Bogdan hatmanul şi Iordachi visternicul într-aceli 3 săptămîni n-au dormit, ce s-au gătitu-să.Ş-au pus străji din Gălaţi păn-în Ieşi, şi cînd au sosit capegi-baş în Ieşi să iea pe bezădea şi pe dînşîi, ei au fugit din Ieşi.Căce atunce, mărgînd veste la Poartă c-au murit Cantemir-vodă, Brîncovanul, domnul muntenesc, au apucat înainte s-au isprăvit domnia lui Costantin sîn Ducăi-vodă, de-au îmbrăcat căftan de la Poartă de domnia Moldovei.Atunce au făcut şi pe Laţcarachi surgun ş-au luat şi pe Staico de grumadzi.Totodat-atunce s-au tîmplat de au triimis şi la Dumitraşco beizădeoa, sîn lui Cantemir, să-l ducă la Poartă şi să prindă pe Bogdan hatmanul şi pe Iordachi visternicul, să-i ducă la Poartă să dea samă pentru ce-au mîncat ţara.Deci Bogdan şi Iordachi au fugit în Ţara Leşască, cum mai sus să pomeneşte.Pe-ceste lucruri poate şi alţîi să să încreadză cu Poarta turcească, că unele să gătiea şi alteli s-au făcut!Acel capegiu-baş ce-au vinit cu mazîlia, ce-au luat pe Dumitraşco Cantemir beizădeoa din Ieş, fusesă bun prietin mai nainte lui Cantemir-vodă, şi de neamul lui era cerchez.Şi fără zăbavă dup-acee au cădzut de-au fost şi paşe şi musaip la-mpăratul, care-i dzicea mai pe urmă Cerchez Mehmet-paşe îmbriorul.Era şi un boier atunce aice în Ieşi, Ştefan comisul Cerchez.Dece atunce Ştefan comisul Cerchez mult s-au rugat acelui capegiu pentru Dumitraşco beizădeoa, să-i fie milă de dînsul, că-i un copil, avînd cunoştinţă cu acel capgiu, fiind amîndoi cerchezi {117} încă de la domnia lui Cantemir-vodă.Ce, după ce l-au dus la Poartă, stătut-au munteni şi cu Costantin Duca-vodă cu multe pricini asupra ficiorilor lui Cantemir-vodă, de le cerea multă somă de bani.Ce nemică nu le-au putut strîca, că s-au pus tare acel capegiu-baş pentru dînşii.Şi mai pe urmă, după ce-au cădzut mai la cinste acel capegi-baş, au făcut şi alte lucruri mari, carei la rîndul lor s-or pomeni.De la Cantemir-vodă nescareva avere nu le-u rămas, că ce era vinitul mînca alţîi, cum mai sus s-au pomenit.Atunce, la moarte, 50 de pungi de bani le-u dat la patriarhul de Rusalim, să li mistuiască.Şi patriarhul, pentru voia muntenilor, le-u spus turcilor şi le-u luat.Şi copii numai au rămas cu vro 10-l5 pungi de bani.Ce Dumnedzău unde va, nu trebuiescu bani.Că acel Cherchez Mehmet-paşe le-u prinsu mai bine decît mii de pungi de bani.Că, unde va Dumnedzău, sint şi bani, şi prietini, şi de toate.Că nime nu mai gîndiea c-or mai ieşi ficiorii lui Cantemir la domnie, pecum s-a videa înainte.Acestu Cantimir-vodă i-au rămas în urmă 2 ficiori, anume Antiohi şi Dumitraşco, care mai pe urmă au işit amîndoi domni în Moldova, precum li s-a arăta înainte, la rîndul lor, istoriele lor l {2 Fraza ultimă este scrisă de Neculce}
- 2. Cap. XII DOMNIA LUI COSTANTIN SÎN DUCĂI-VODĂ CELUI BĂTRÎN, LEAT 7199, MART 17 Îmbrăcîndu căftan de domnie, Costantin-vodă, sîn Ducăi-vodă celui bătrîn, era om tînăr, ca de şesăspreci, şeptespreci ai, cîndu au cădzut la domnie.Atunce era şi nişte boieri de aice de ţară la Poartă, triimişi de Cantemir-vodă cu trebile ţărîi.Deci vădzindu-l c-au îmbrăcat căftan, s-au dus la dînsul {118} de s-au închinat, dup-obiceiu.Aşijdere şi de-ice Lupul Gavriliţă şi alţii, înţelegînd de domnie noo, au alergat cu bucurie noo la Costantin-vodă.Şi mulţi ficiori de boier.Că n-avusesă căutari de la Cantemir-vodă, pe vina lor, că-l ocărîiea şi nu vrea să-i slujască, ca unui domnu; ce pentru-cee miluiea pe cei proşti.Triimis-au Brîncovanul pe Mihai spătar şi cu alţi boieri ce să tîmplas-acolo pribegi, de s-au dus la Poartă di-au aşedzat logodna cu fiica Brîncovanului, anume Maria, cu Costantin, ficiorul Ducăi-vodă.Şi strîngîndu-s-atîta boierime acolo atunce la Poartă, au făcut mare cheltuială ţărîi cu multe podoabe, can şi fără treabă, precum era ţara atunce slabă: cai, rafturi, corturi, 200 de siimeni cu haine şi cu leafă şi alteli multe cheltuiele, fără treabă şi fără ispravă.Ş-au zăbăvit acolo atunce cu atîta boierime şi om de la mart păn' la iuni.Dece au făcut multă cheltuială.Ce Costantin-vodă fiind tînăr şi neştiind rîndul îl bucura Lupul, ficiorul lui Gavriliţă.Ca un bezmetec ce era la minte, dzicea că-i ţara bogată şi-i mulţime de bucate a boierilor pribegi, a lui Bogdan ş-a lui Iordachie; are de unde scoate să plătească datoria ce face.Dece şi lui Costantin-vodă nu-i era urîtă datoria, şi-i era dragă şi mîndria.Şi avea casă grea şi îmă-sa, Nastasîia, cu atîte fete.Au încărcat mulţime de datorie.Aşijdere Lupul Gavriliţă pîrîea la Poartă pe ficiorii lui Cantemir-vodă, c-au luat tas-său din ţară 1000 de pungi de bani, şi ţara au fostu iertată de bir.Dece turcii sta de-sculta acele voroave deşerte din gura lui ce grăiea.Şi ficiorilor lui Cantemir n-au strîcat nemic, iar ţărîi au făcut mare strîcăciune.Că de-ce înainte nu vrea turcii să mai ierte birul şi-l cerea deplin.Şi cea laudă mare de bucateli pribegilor, dac-au început a le strînge, n-au găsit atîta pe cît socotiea c-or găsi.Ş-au făcut datorie, ş-au rămas neplătită.Dece sosînd la Gălaţi cu atîta om, ş-au adus şi cîţiva greci cu dînsul, cu mare alaiu, în postul Sîmpetrului. {119} Ieşitu-i-au toată boierimea şi mazîlimea înainte cu mare bucurie, ştiindu-l că-i ficior de domnu şi va căuta neamurile boiereşti.Şi viind în scaon, pusă boieri pe toţi Gavrileştii şi pe toţi Mironeştii şi pe alţii dintr-alte neamuri, mai mulţi tineri decît bătrîni.Şi să şi apucă de făcu nuntă cu o sor-a lui, domniţa Ileana.O dede după Neculaiu Costin, sin Miron logofăt, şi-l pusă şi hatman.Şi făcură nuntă frumoasă domnească, că era şi maică-sa cu dînsul, a răposatului Duca-vodă cel bătrîn, cu alte fete mai mici, anume doamna Nastasia.Atunce nu s-au aflat în visterie mai mult de-o sută de pungi de bani, gata strînşi de cămăicani.Că la moartea lui Cantemir scosesă nişte hîrtii, şi n-apucasă Cantemir a le lua.Dece puind Duca-vodă pe Lupul Gavriliţă visternic mare, n-au agiunsu acei bani 2, 3 luni de cheltuială visteriei.Care apoi mai pe urmă l-au şi scos din visternicie, cu mare bănat pentru acea slujbă curată.Pus-au atunce la mazîli şi la ţară banii steagului grei.Început-au a prinde pe boierinaşii lui Cantemir, cei rădicaţi din neamuri proaste, ce dzicea Cantemir că i-a faci neamuri, şi-ncepură a-i bate ş-a-i închide pen temniţi şi pe la simeni.Şi-i sărăciră, de rămasără cum le-u fostu postrigul, mojîci.Iar unii, dintr-aceli bătăi au şi nebunit, de-u rămas nebuni.Şi pe cale le făcusă, că vai de boierul ce să roagă mojîcului.Aşijdere au triimis la casăli boierilor celor fugiţi de le-u luat tot ce-u găsit, anume a lui Bogdan hatman ş-a lui Iordachi Rusăt visternic.Şi le adusără şi giupînesăli în Ieşi, şi le prindea vătajîi de-i munciea.Şi femeile şi feteli slujnice din casă le bătea să spuie bani şi odoară şi haine mistuite şi bucate ce-avusesă. [v:Să aflară] multe [a:mistuite] şi [a:ascunsă] pen ţară, pe la prietini, după cum este obiceiul celui fugar a ascunde Şi luară tot ce găsiră şi pe urmă le făcură pe giupînesăli lor surgune la Focşeni.De la Focşeni le-au {120} dusu-li cu căruţi şi cu cai răi şi cu podvodzi pen munţi, pen Hangu, şi le-u trecut la Neamţu la cetate, la boierii lor, cu bogată lipsă şi nevoie.Îş rîsă cum îi vini la minte, şi mai mult era acesta sfat de boierii cei mari şi de munteni îndemnare.Osîndă pe casăli lor pentru vărsarea singelui lui Miron ş-a lui Velicico ce făcusă Cantemir-vodă cu sfatul acestor doi boieri pribegi!Şi dup-acee scrisă Duca-vodă la Poartă c-au triimis Bogdan şi Iordachi poghiaz din Ţara Leşască de ş-au luat giupînesăle ş-au făcut mare strîcăciune ţărîi, pentru ca să strîce pe copiii lui Cantemir-vodă turcii şi pe Cupăreşti.Dar Poarta, fiind înţeleaptă şi cuprinsă la minte, nu s-au potrivit scrisorii lui, c-a priceput că-s scrisorile lui deşerte.Că Bogdan şi Iordachi din Ţara Leşască nu dormiea, nici le şădea scrisorili.Triimitea la Cameniţă, la Caraman-paşe, că era prietin vechiu lui Cantemir-vodă, şi la Daltaban, sarascherul de Obluşiţă, şi la Ţarigrad, de jăluiea, şi înştiinţa la împărăţîe de toate fapteli Ducăi-vodă ce face.Ce nu le-u putut strîca nemic ficiorilor lui Cantemir-vodă.Mai mult îşi strîca numele lui cu aceste lucruri.Iară cîndu fu de toamnă, într-acel an a domnlei lui, s-apucă de făcu nuntă şie.Şi triimisă Brîncovanul pe fiică-sa Maria cu unchi-său stolnicul Costantin Catacozono şi maică-sa, doamna Stanca, şi cu mulţi alţi boieri şi giupînesă, rudenii din Ţara Muntenească, de vinir-în tîrgu în Ieşi.Şi le dede tuturor gazdă pen curţi boiereşti şi neguţitoreşti, grijă de toate, să nu li lipsască nemic.Iar pe mireasă îi dede gazdă în casăli lui Vasîlachi vornicului Gavriliţă.Şi acolo fece nunta mireasa, iar domnia în curţile domneşti.Şi boierimea a doo ţări nuntiră 3 săptămîni cu mare pofăli şi podoabe şi cu feluri de feluri de muzice şi de pelivănii, de mirare în tîrgu în Ieşi.Că era să facă nunta la Focşeni, ce, fiind toamna, vreme de iarnă, au făcut-o la Ieşi.Şi-ncălecă singur domnul {121} ca un mire, împodobit şi cu surguci în cap cu mare alaiu, de-u mărsu la gazda miresîi de-au luat-o.Şi după ce-au luat-o de la gazdă, au mărsu la mănăstire la Golîe.Şi acolo fiindu un patriarhu de Ţarigrad mazîl, anume Iacob, îl cunună acolo în Golîe.Şi de acolo purcesă cu mare alaiu pen mijlocul tîrgului de sus şi pen tîrgul de gios păn' la curţile domneşti.Pe-cee vreme şi eu, Ion Neculce vel-vornic, eram tînăr postelnic şi mergeam cu alţi postelnici împreună, cu toiegeli a mînă, pe gios, înaintea domnului.Şi după istovul nunţîi, petrecu domnia pe boierii munteneşti păn' la Valea Adîncă, cu mare cinste.Şi-ş luară dzua bună de acolo.După aceste începur-a vini datornici de la Ţarigrad şi a-şi cere datoriile, că li să plinisă dzua.Şi-ncepur-a vini şi poronci de la Poartă, havalele, a cere obiceiurile ţărîi, că nu vrea să le ierte, ca la Cantemir-vodă.Că lăudasă Lupul la Poartă c-au luat Cantemir mulţi bani, şi turcii, ştiind acee, nu ierta.Atunce s-au conoscut ce-u grăit Lupul la Poartă.Ţara era puţină şi boierii era tineri, nu ştiea cum or schivernisi.Ce învăţară de scoaseră şi aice obiceiul cel rău, ce l-au scornit Brîncovanul în ţara lui.Aflară-să şi aice sfetnici fără lege şi tirănească zavistie, rană fără leac, şi să cheamă lepra sau fistula în pîntece: văcăret, de vac-un zlot şi de cal un leu să dea tot omul, de să trage acel obiceiu spurcat păn-astădzi în pămîntul nostru.Că orice domnu vine îi drag acel obiceiu şi nu-l mai lasă.Şi dintr-acel ceas ce-au scos văcăretul să şi conoscu că n-a lungi cu domnia, nice a precopsi casa lor de lacrîmi multe a săracilor.Şi-n scurtă vreme cădzu blăstămul mai degrabă pe Dumitraşco Ceaurul vel-logofăt, fiind sfetnic, că-i scurtă Dumnedzău viiaţa.Că muricum [v:îi] mai [a:rău] , în dub frenţit, şi i să istovi şi casa lui şi 3 ficiori a lui ce-au avut.Să stînsă pomenirea lui cu sunet, şi moşîile lui cădzură la mîni streine.Sfetnicul de domnu rău, pentru cinstea {122} ce are, orbit de răutate fiind, gîndeşte şi-i pare că nemereşte, şipe urmă mai [a:rău] [v:să greşeşte] , că pe urmă răul cel mai mare şi osînda cade în capul lui.Că lacrîmile săracilor nice soareli, nice vîntul nu le poate usca.După cum dzice şi Isus Sirah, că ruga smeritului nuori în cer pătrunde.
Letopiseţul Ţării Moldovei de
la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, precedat
de O samă de cuvinte
1750-1766
1750-1766
- [57] <A-1,f.2> Letopiseţul ţărîi Moldovei, de cînd s-au descălecat ţara şi de cursul anilor şi de viaţa domnilor carea scrie de la Dragoş vodă pănă la Aron vodă.Mulţi scriitori au nevoit de au scris rîndul şi povestea ţărîlor, de au lăsat izvod pre urmă, şi bune şi rele, să rămîe feciorilor şi nepoţilor, să le fie de învăţătură, despre cele rele să se ferească şi să se socotească, iară de pre cele bune să urmeze şi să înveţe şi să se îndirepteze.Şi pentru aceia, unii de la alţii chizmind şi însemnînd şi [p:pre] [a:scurt] [v:scriind] , adecă şi răposatul Gligorie Ureche carele den mila domnu-său au fost vornic mare cu multă nevoinţă cetind cărţile şi izvoadele, şi ale noastre şi cele striine, au aflat cap şi începătura moşilor, de unde au izvorît în ţară şi s-au înmulţit şi s-au lăţit, ca să nu se înnece a toate ţărîle anii trecuţi şi să nu se ştie ce s-au lucrat, să se aseamene fierălor şi dobitoacelor celor mute şi fără minte.Pre aceea urmînd şi chizmind, măcar că să află şi de alţii semnate lucrurile ţărîi Moldovei, apucatu-s-au şi dumnealui de au scris / <2 v> începătura şi adaosul, mai apoi şi scăderea care să vede că au venit în zilele noastre,după cum [v:au fostu] [a:întîiu] ţării şi pămîntului nostru Moldovei.Că, cum se tîmplă, de sîrgu de adaoge povoiul apei şi iarăş de sîrgu scade şi să împuţinează, aşa s-au adaos şi Moldova, carea mai apoi de alte ţări s-au descălecat, de s-au de sîrgu lăţit şi fără zăbavă au îndireptatu.[58] Acestea cercînd cu nevoinţă, vornicul Ureche scrie de a zice că „nu numai letopiseţul nostru, ce şi cărţi striine am cercat, ca să putem afla adevărul, ca să nu mă aflu scriitoriu de cuvinte deşarte, ce de dereptate,că letopiseţul nostru cel moldovenescu aşa de [p:pre] [a:scurt] [v:scrie] , că nici de viaţa domnilor, carii au fost toată cîrma, nu alege, necum lucrurilor den lăuntru să aleagă, şi [p:pre] [a:scurt] [v:scriind] şi însemnînd de la început pînă la domniia lui Pătru vodă Şchiopul, şi s-au stinsu, că de-aciia înnainte n-au mai scris nimenea.Nici iaste a să mira, că scriitorii noştri n-au avut de unde strînge cărţi, că / <3> scriitorii dentîiu n-au aflat scrisori, ca de nişte oameni neaşăzaţi şi nemernici, mai mult proşti decît să ştie carte.Ca şi ei au scris mai mult den basne şi den poveşti ce au auzit unul de la altul.Iar scrisorile striinilor mai [p:pe] [a:largu] şi [p:de] [a:agiunsu] [v:scriu] , carii au fost fierbinţi şi răvnitori, nu numai a sale să scrie, ce şi cele striine să însemneze.Şi de acolo multe luînd şi lipindu <A-2, f.2> de ale noastre, protivindu vremea şi anii, de am scris acest letopiseţ, carele de pren multe locuri de nu să va fi şi nemerit, gîndescu că cela ce va fi înţelept nu va vinui, că de nu poate de multe ori omu să spue aşa pre cale, tot pre rîndu, cela ce vede cu ochii săi, şi multe sminteşte,de [v:au spune] mai [a:mult] , au mai [a:puţin] , dar lucruri vechi şi de demult, de s-au răsuflat atîta vreme de ani !Ce eu, cum am aflat, aşa am arătat“.<l.f.3 v.> (SIMION DASCĂLUL) După aceia şi eu care sînt între cei păcătoşi, Simeon dascal / <4> apucatu-m-am şi eu pre urma a tuturora a scrie aceeste poveşti, ce într-înse spune cursul anilor şi viiaţa domnilor, văzîndu-i şi cunoscînd [59] că scriitorii cei mai de demult au fost însemnînd aceste / <4 v.> lucruri ce au trecut, s-au săvîrşit şi pre urma lor alţii nu vor să să apuce; văzîndu noi aceasta că se părăseşte această însemnare, socotit-amca [v:să nu lăsăm] acest lucru [a:nesăvîrşit] şi să nu se însemneze înainte, carele mai nainte de alţii au fost început pre rînd însemnat, pănă la domniia lui Vasilie vodă, ca să nu ne zică cronicarii altora limbi c-am murit şi noi cu scriitorii cei dinceput, sau că doară sîntem neînvăţaţi.Ci cu ajutoriul lui Dumnezăr, [a:întăiu] [v:m-am apucat] a scriece au pizmit şi ce au însemnat alţii.Pentru aceia, gîndindu şi socotindu de la inimă / <5>ca să pociu [v:afla] [p:cu] [a:adevărat] acest lucru, să fie deplin, adunat-am izvoade pre rînd de le am împreunat.Şi citind izvoade pre rînd, aflat-am şi acest izvod, carele l-au scris Ureche vornicul şi deaca l-am citit, l-am socotitcă [v:iaste scris] adevăr, însă mai [a:mult] din cărţile streinilor decît din izvoadele noastre,numai cît [v:tinde] poveştile mai [a:largu] şi [p:de] [a:agiuns] şi mai [a:deschis] , iar semnele sau tocmelele şi lucruri cîte s-au făcut în ţară, u le arată toate, că poate fi că n-au ştiut de toate cronicariul cel leşesc / <5 v> să le scrie.Iară letopiseţul nostru nu tinde poveştile,ce [v:scrie] mai [p:pre] [a:scurt] , însă le însemneazătoate pre rînd.Măcar că vornicul Ureche au scris mai sus că letopiseţul cel moldovenesc scrie pănă la domniia lui Petru vodă Şchiopul şi de aici s-au stîns, iar eu, adunînd izvoade de limba noastră, aflat-am izvod denceput, cam pre scurtă vreme şi toate pre rînd însemnînd, pănă la domniia lui Vasilie vodă.Pentru aceia, dacă am văzut că lipsesc poveştile şi cursul anilor din letopiseţul cel leşesc, am lipit dintr-ale noastre izvoade, carele am aflat că-s / <6> adevăr şi am adaos poveştile la letopiseţul cel leşesc, carea la locul său, carele toate mai nainte se vor arăta, careşi la locurile sale şi toate pre rînd chizmind şi însămnînd, am izvodit din toate izvoadele într-un loc şi am făcut unul desăvîrşit, de care lucru cu mare nevoinţă am silit să nu rămîie nimic nesămnat.<A-2 f.2> Predosloviia descălicării a ţărîi Moldovei dinceputul ei.Carea iaste însemnată de Ureche vornicul din letopiseţul cel letinescu izvodită.Vor unii să zică Moldovei c-au chiemat-o Sţitia, sau Schithia pre limba slovenească.Ce Sţitia coprinde loc mult, nu numai al nostru, ci închide şi Ardealul, şi Ţara Muntenească, şi cîmpii peste Nistru, de coprinde o parte mare şi de Ţara Leşască.Chiematu o au unii şi Flachia, ce scriu letopiseţile latineşti, pre numele hatmanului rîmlenescu ce [60] l-au chiemat Flacus, carele au bătut / <2 v.> războiu cu sţitii pre aceste locuri şi schimbîndu-să şi schimonosindu-să numele, den Flachia i-au zis Vlahiia.Ci noi acesta nume nu priimim, nici-l putem da ţărîi noastre Moldovei, ce Ţărîi Munteneşti, că ei nu vor să disparţă, să facă 2 ţări, ci scriu că au fostu tot un loc şi o ţară, şi noi aflăm că Moldova s-au discălecat mai pre urmă,iar muntenii mai [p:] [a:dentîi] ,măcar că [v:s-au tras] de la un izvor, muntenii [a:întîiu] , moldovenii mai pre urmă, de păstorii nemerit, că umblîndu păstorii de la Ardeal, ce să chiiamă Maramoroş, în munţi cu dobitoacele, au dat de o fiară ce să chiiamă buor şi, după multă goană ce o au gonit-o prin munţi cu dulăi, o au scos la şesul apei Moldovei.Acolea fiindu şi fiara obosită, au ucis-o la locul unde se chiamă acum Buorenii, deaca s-au discălecat sat.Şi hierul sau pecetea cap de buor să însemnează.Şi căţeaoa cu carea au gonit fiara aceia, au crăpat, pre carea o au chiemat-o Molda.Iar apei, de pre numele căţelii Moldii, i-au zis Molda, sau cumu-i zic unii, Moldova.Aşijderea şi ţării, dipre numele apei i-au pus numele Moldova.(MISAIL CĂLUGĂRUL) <m.f.5 v.> Scriu alte istorii pentru ţara noastră a Moldovei, cum au stătut pustie 600 de ai, trecînd împărăţiia slăvitului şi puternicului Traian împărat, carele să cunoscu semnele puterii lui pe unde au tras troian peste multe ţări şi peste această ţară, trecînd oştile lui peste cîmpi şi preste ape.Atîţia ai s-au aflat pustie, pănă în vremea ce au vrut milostivul Dumnezău a nu lăsarea acest pămînt făr de oameni.Ce cu voia sfinţii sale, îndemnîndu-să o samă de feciori de domni den domniile ce au fost pre acele vremi la Rîm şi cu oamenii lor den Maramurăş, viind preste munţii ungureşti şi preste munţii ţărîi Moldovei, vînîndu heri sălbatece păn au eşit la apa ce-i dzice Moldova, gonind un dzimbru, carele l-au şi dobînditu la un sat ce să chiamă Buorenii, pre aceia apă.Ş-au pus acei ape numele Moldova, pre numele unii ţînci ce s-au / <6> înecatu într-acea apă, ce o au chemat pre ţîncă Molda şi pre numele ei să dzice acmu şi ţărîi, Moldova, pănă astădzi.Ieşindu la loc frumos şi deşchis, socotindu cu toţii că-i loc bun de hrană şi plăcîndu-le tuturor, s-au întors înapoi iarăşi la Maramurăş şi au scos oamenii lor toţi într-această ţară.[61] <A-2 f.3> Pentru limba moldovenească.Aşijderea şi limba noastră den multe limbi iaste adunată şi ne iaste amestecat graiul nostru cu a vecinilor de prin prejur, măcară că de la Rîm ne tragem şi cu ale lor cuvinte ni-s amestecate.Cum spune şi la predosloviia letopiseţului celui moldovenescu de toate pre rînd:.Ce fiind ţara mai de apoi ca la o slobozie, de prin prejur venindu şi discălicîndu, din limbile lor s-au amestecat a noastră: de la rîmleni, cele ce zicem latină, pîine, ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galena; muiaria, mulier; fămeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster, şi altile multe din limba latinească, căde [v:ne-am socoti] [p:pre] [a:amăruntul] [article:] ,toate cuvintele le-am înţelege.Aşijderea şi de la frînci: noi zicem cal, ei zic caval; de la greci straste, ei zic stafas; de la leşi: prag, ei zic prog; de la turci: m-am căsătorit; de la sîrbi: cracatiţă, şi alti multe ca acestea din toate limbile, carile nu le putem să le însemnăm toate.Şi pentru aceasta să cunoaşte că cum nu-i discălicată ţara de oameni aşăzaţi, aşa nici legile, nici tocmeala ţării pre obicee bune şi legate, ci toată direptatea au lăsat pre acel mai mare, ca să o judece şi, ce i-au părut lui, / <3 v.> ori bine, ori rău, aceia au fost lege, de unde au luat şi voe aşa mare şi vîrf.Deci cumu-i voia domnului, de caută să le placă tuturor, ori cu folos, ori cu paguba ţării, care obicei pănă astădzi trăiaşte.De răsipirea ţărîi dentăi.Află-să această ţară să fie fostu lăcuit şi alţii într-însa mai nainte de noi, de unde cetăţile ţării să cunoscu că-i lucru frîncescu, de au lăcuit oştile Rîmului şi au iernatu de multe ori, bătîndu-să uneori cu sţitii sau tătarii, uniori cu Bosna şi cu Rumele şi la persi trecîndu.Ce fiindu în calea răotăţilor şi stropşindu oştile, care de multe ori să făcea [62] războae pre acesta loc, cum însăşi semnile arată, carile le vedem multe pretitinderile: movili mari şi mici şi şanţuri pre Nistru, pre Prut, prin codri, n-au mai putut suferi, ci s-au răsipit şi sau pustiit.(SIMION DASCĂLUL) De izvodirea moldovenilor, de unde au venit într-aceste locuri.Scrie letopiseţul cel ungurescu că oarecîndu pre aceste locuri au fostu lăcuind tătarii.Mai plodindu-să şi înmulţindu-să şi lăţindu-să, s-au tinsu de au trecut şi preste munte, la Ardeal.Şi împingăndu pe / <4> unguri din ocinele sale, n-au mai putut suferi, ce singur Lăslău craiul ungurescu, cari-i zic filosof, s-au sculat de s-au dus la împăratul Rîmului, de s-au cerşut oaste întru ajutoriu împotriva vrăjmaşilor săi.Ce împăratul Rîmului alt ajutoriu nu i-au făgăduit, ce i-au dat răspunsu într-acesta chip, de i-au zis: „Eu sîntu jurat, cîndu am stătut la împărăţie, om de sabiia mea şi de judeţul mieu să nu moară.Pentru aceia oameni răi s-au făcut în ţara mea şi cîte temniţe am, toate sîntu pline de dînşii şi nu mai am ce le face, ci ţi-i voi da ţie, să faci izbîndă cu dînşii şi eu să-mi curăţescu ţara de dînşii.Iară în ţara mea să nu-i mai aduci, că ţi-ii dăruescu ţie“.Şi de sîrgu învăţă de-i strînseră pre toţi la un loc de pretitinderile şi i-au însemnatu pre toţi, de i-au arsu împrejurul capului de le-au pîrjolit părul ca unor tălhari, cu un hier arsu, care semnu trăiaşte şi pînă astăzi în ţara Moldovei şi la Maramoroş, de să cevluiescu oamenii prejur cap.Decii, Laslău craiu, dacă au luat acel ajutoriu tălhărescu de la împăratul Rîmului, au silit Ţara Ungurească şi decii pre cîşlegile Născutului, cu toată puterea sa s-au apucat de tătari a-i bate şi a-i goni, de i-au trecut / <4 v> munte în ceasta parte pre la Rodna, pre care cale şi semne prin stînci de piatră în doao locuri să află făcute de Laslău craiul.Şi aşa gonindu-i prin munţi, scos-au şi pre aceşti tătari, carii au fostu lăcuitori la Moldova, de i-au trecut apa Siretiului.Acolea laslău caiu ce [v:să chiamă] [a:leşeşte] Stanislav, stîndu în ţărmurile apei, [v:au strigatu] [a:ungureşte] : „Siretem, siretem“,ce [v:să zice] [a:rumîneşte] , place-mi, place-mi, sau cum ai zice pre limba noastră: „Aşa-mi place, aşa“.Mai apoi, daca s-au discălicat ţara, după cuvîntul craiului, ce au zis, siretem, au pus nume apei Siretiului.Şi după multă goană ce au gonit pre tătari şi i-au trecut preste Nistru, la crămu, unde şi pănă astăzi trăiescu, de acolo s-au întorsu Laslău craiu îndărătu cu mare laudă şi biruinţă.Şi sosindu la scaunul său în zioa de lăsatul secului, cerşutu-ş-au blagoslovenie de la vlădicii săi, să-l lase trei zile să să veselească cu doamna sa şi cu boiarii săi.Şi aşa l-au blagoslovit, de au lăsat sec marţi, cu [63] toată curtea sa, care obiceai să ţine la legea lor şi pănă astăzi, de lasă sec marţi.Cu această poveste a lui Laslău craiu ce spune că au gonit pre aceşti tătari nu o au scos Ureche vornicul di letopiseţul cel leşesc, care poveste o am socotit pre semne ce arată, că poate fi adevărată./ <L.f.8> De discălicatul Maramoroşului.Laslău craiul ungurescu după izbăndă cu noroc ce au făcut, de răsipi pre cei tătari şi să aşeză la scaunul / <A-2 4.v 5> său, sfătuitu-s-au cu boiarii săi, ce vor face cu acei tălhari ce-i adusă într-ajutoriu de la împăratul Rîmului, cu carii mare izbîndă făcusă, de răsipisă puterea acelr tătari; că să le da loc şi ocine în ţară, nu suferiia de loc şi de moşie, ungurii, văzîndu-i că sînt nişte oameni răi şi ucigaşi, socotindu că de să vor plodi şi să vor înmulţi, ei să vor întări şi cîndai să nu li să prilejească vreo price cu dînşii, [v:să nu paţă] mai [a:rău] decît cu tătarii, mai apoi să nu le fie a piierde şi crăiia.Ce le au ales loc pustii şi sălbatec, îngrădit cu munţi pin prejur, între Ţara Leşască şi între Ţara Ungurească, unde să chiamă acum Maramoroşul.Acolo i-au dus de le au împărţit hotară şi ocine şi locuri de sate şi tîrguri şi i-au nemişit pre toţi, adecă slugi crăeşti, unde şi pănă astăzi trăiescu la Maramoroş.Pentru discălicatul ţării al doilea rănd.După răsipa ţării dintăi, cum spune mai sus că s-au pustiit de nevoia oştilor lui Flac, hatmanul rîmenescu, (sau cum spune letopiseţul cel ungurescu de Laslău craiul ungurescu, cîndu au răsipit tătarii dintr-aceste locuri, de au rămas locul pustiiu) mai apoi, după multă vreme, cum spune mai sus, cîndu / <5 v.> păstorii din munţii ungureşti pogorîndu după vînat au nemerit la apa Moldovei, locuri desfătate cu cîmpi deşchişi, cu ape curătoare, cu păduri dese, şi îndrăgind locul, au tras pre ai săi de la Maramoroş şi pre alţii au îndemnat,de [v:au descălicat] [a:întăi] supt munte, mai apoi adăogăndu-să şi crescîndu înainte, nu numai apa Moldovei, ce nici Siretiul nu i-au hotărît, ce s-au întinsu pînă la Nistru şi pînă la mare.Nici războaie mai făcea ca să-şi apere ţara şi pămîntul său de cătră sţiti şi gotthi şi di cătră alţi vecini [64] şi limbi ce era prin prejur.Ci avăndu purtătoriu domnii lor carii rădicasă dentru sine, în Ţara Leşască de multe ori au întrat şi multă pradă şi izbăndă au făcut, din cîmpi tătarii i-au scos (că după multă răsipă ce i-au fostu gonit pre tătari oarecînd di pre aceste locuri Laslău craiul ungurescu, iarăşi au fost început a să tinde la cîmpi).Aşijdirea şi muntenilor nu numai nevoie şi groază le făciia, ce şi domniile schimba şi, pre cine vrea ei, priimea; pre ardeleni nu-i lăsa să să odihnească, ci pururea le făcea nevoie, şi cetăţi cîteva le luasă şi le lipiia cătră ţara Moldovei, carile toate mai înainte la locurile sale să vor arăta.Mai apoi şi turcii / <A-1 f.8> carii să vedea că ca o negură toată lumea acoperea, războaie minunate făcea, de multe ori i-au şi biruit, mai apoi de o au şi supus supt giugul lor, de multe ori i-au asudat, rocoşindu-să şi nu fără multă moarte şi pagubă în oameni, pînă a o aşăza.(SIMION DASCĂLUL) Predoslovie a letopiseţului moldovenescu ce într-însa spune că iaste făcută ţara den doao limbi, den rumîni şi den ruşi, de care lucru să cunoaşte că şi păn astăzi iaste ţara giumătate de ruşi şi giumătate de rumîni.Cu aceasta poveste nu să află însămnată de Ureche vornicul, iar eu n-am vrut să nu pomenescu, socotind că cum am adus aminte de altele, ca să nu rămîie nici aceasta neînsămnată./ <8 v.> Scrie la letopiseţul moldovenescu la predoslovie, de zice că deaca au ucis acei vînători acel buor, întorcîndu-să înapoi, văzînd locuri desfătate, au luat pre cîmpi într-o parte şi au nemerit la locul unde acmu tîrgul Sucevei.Acolo amirosindu-le fum de foc şi fiind locul despre apă, cu pădure măruntă, / <9> au pogorît pre mirodeniia fumului la locul unde iaste acum mănăstirea Eţcanei.Acolea pre acelaşi loc au găsit o priseacă cu stupu şi un moşneag bătrîn, de prisăcăriia stupii, de seminţie au fost rus şi l-au chemat Eţco.Pre carele deacă l-au întrebat vînătorii, ce omu-i şi den ce ţară iaste, el au spus că iaste rus din Ţara Leşască.Aşijderea şi pentru loc l-au întrebat, ce loc iaste acesta şi de ce stăpîn ascultă ?Eţco au zis că iaste un loc pustiiu şi fără stăpîn, de-l domnescu fierile şi pasările şi să tinde locul în gios, pînă la Dunăre, iară în sus păn în Nistru, de să hotărăşte cu Ţara Leşască şi iaste un loc foarte bun de hrană.Înţelegînd vînătorii acest cuvînt, au sîrguit la Maramorăş, de ş-au tras oamenii săi într-această parte şi pre alţii au îndemnat.Şi [v:au descălecat] [a:întîiu] supt [65] munteşi s-au lăţit pre Moldova în gios.Iar Eţco prisăcariul, deaca au înţeles de descălecarea maramorăşenilor, îndată s-au dus şi el în Ţara / <9 v.> Leşască, de au adus acei ruşi mulţi şi i-au descălecat pre apa Sucevei în sus şi pre Siretiu despre Botoşiani.Şi aşa de sîrgu s-au lăţit rumînii în gios şi ruşii în sus./ (MISAIL CĂLUGĂRUL) Şi s-au plinit toate locurile într-această ţară de oameni, den munte pănă în Nistru şi în gios păn unde dă Dunărea în vidov şi păn în Cetatea Albă şi Chiliia şi Renii şi Nistrul în sus pănă mai sus de Cernăuţi, unde să împreună cu hotarul Ţărîi Leşeşti şi pre Ceremiş./ <M.f.11> (SIMION DASCĂLUL).Aşijderea şi tîrgul Baia scrie că l-au descălecat nişte sasi ce au fost olari; aşijderea Suceava scrie că o au descălecat nişte cojocari ungureşti, ce să chiamă pre limba lor suci, iar Suceava pre limba ungurească să chiamă Cojocărie / <A-2 f.7>.Aşa într-acesta chip să află să fie discălicarea ţării Moldovei.(MISAIL CĂLUGĂRUL).Aflatu-s-au într-această ţara şi cetăţi făcute mai de demult de ianovedzi: cetaatea în tîrgul Sucevii şi cetaatea la Hotin şi Cetaatea Alba şi cetaatea Chilii şi Cetaatea neamţului şi Cetaatea Noaă, Romanul, ce i s-au surpat pămîntul ş-au cădzut cetaatea./ <M.f.11 v.> <A-2 f.7> Di-nceputul domnilor vă leatul 6867 [1359] Într-acei păstori ce au nemeritu locul acesta, fost-au şi Dragoş, carile au venitu de la Maramoroş, carile să vediia şi mai de cinste şi mai de folos decîtu toţi, pre carile cu toţii l-au pus mai mare şi purtătoriu lor de grijă./ <M.f.14 v.> [66] (MISAIL CĂLUGĂRUL) Şi deaca l-au pus domnu, luară pildă de pre capul acei hiară năsîlnice, zimbrul, ce scrie mai sus că l-au vînat şi pusără de au făcut peciate ţărîi Moldovei, de trăiaşte păn într-aceste vremi în mînule cui alege Dumnedzău a hire domnu ţărîi, de trăiaşte păn astădzi, de să pune pre cărţi, ce poronceşte domnul de tocmele şi de aşedzări lăcuitorilor şi de ascultat cărora vor să facă strîmbătăţi între lăcuitori, iar celora ce nu ascultă, de certare mare...Şi-ntr-acea începătură a fost domniia ca o căpitănie./ <A-2.f.7> Şi daca au domnitu doi ani, au muritu.Pre acesta semnu dintăiaşi dată ce să arătă domniia fără trai, să putea cunoaşte că nu va fi aşezarea bună între domniia Moldovei, cecum [v:fu] [p:pre] [a:scurtu] viaţa domnului dintăi, aşa şi domnii ce vor fi înainte, adesea să vor schimba şi între domniia Moldovei multă neaşezare va fi.Pre urma lui Dragoş vodă, au stătut la domnie fiiu-său, Sas vodă, şi au ţinut domniia 4 ani / <7 v.> şi au murit.După moartea lui Sas vodă, au ţinut domniia fiiu-său, Laţco vodă 8 ani.Pre urma lui Laţco vodă au domnit Bogdan vodă 6 ani.După domniia lui Bogdan vodă au domnit Pătru vodă, ficiorul lui Muşatu, 16 ani.După dînsul au domnit frati-său, Roman vodă, trei ani.(AXINTE URICARIUL) Samodirjeţul, stăpînitoriu ţărîi de la plaiuri şi pănă la mare.Şi acesta au făcut ţîrgul Romanul pre numele lui, precum mărturiseşte la uricul lui, carile să află la mănăstirea Pobrata.Iară pre urma lui Roman vodă au stătut la domnie Ştefan vodă, carile au avutu doi ficiori, Ştefan şi Pătru, şi au domnitu 7 ani.Iară ce să va fi lucratu în zilele acestor domni, nu să află scris nimica, cîtu au domnitu ei 46 de ani.Cunoaşte-se că [v:au fostu] neaşezaţi şi [p:de] [a:curîndu] , de n-au avut cine scrie, nici vecinii, carii nimica n-au lăsat neînsemnatu, n-au ştiut de dînşii să scrie.[67] De însemnarea anilor.Însemnarea anilor a scriitorilor noştri nu să tocmeşte cu a streinilor, că letopiseţul nostru scrie că au fostu vă leatul 6867, [1359] cîndu au stătut domn / <8> Dragoş vodă, iară letopiseţul streinilor scrie că au fost 6867, [1359] în zilele acestui Ştefan vodă ce scrie mai sus.Iară ce va fi trecut înapoi nu să află însemnat de streini, cunoaşti-să că cum nu să află de scriitorii noştri însemnat viiaţa domnilor şi lucrurile lor, aşa şi vă leatul cîndai să nu fie smintitu, iară de au şi însemnatu, n-au ştiut ce au scris.Iar letopiseţul leşesc putem cunoaşte că poate fi mai adevăratu, că fiindu oamenii aşezaţi mai de demultu şi cronicarii lor neavîndu alte trebi, ce numai vă leatul păziia şi nişte lucruri mari ca acestea păziia şi socotiia, să nu rămîe ceva neînsemnat, pentru ca să nu le zică vecinii lor di prin pregiur că au fostu adormiţi sau neînvăţaţi şi nestrăbătuţi cu istoriia.Pentru aceia şi pre acesta lucru putem cunoaşte că ei, cum au înţeles de descălicarea ţărîi noastre şi de lucrurile domnilor îndată s-au apucat de au însămnat toate pre rînd, şi ale noastre şi ale lor, pentru aceia ei scriu că au fostu vă leatul la domniia lui Ştefan vodă, 6867 [1359].Domniia feciorilor lui Ştefan vodă./ <8 v.> Acest ce scriem mai sus, Ştefan vodă, au avut doi ficiori, cum s-au pomenit mai sus, pre Ştefan şi pe Pătru, carii după moartea tătîne-său pricindu-să pentru domnie, au fugitu Ştefan fratele cel mai mare la Cazimir craiul leşescu, poftindu ajutoriu împotriva frăţine-său, lui Pătru şi să să plece cu toată ţara.Iară Pătru cu agiutoriul ungurescu au apucatu ţara.Vrîndu Cazimir crai ca să dobîndească ţara şi să fie pe voia lui Ştefan vodă, i-au datu oaste, de au întrat în ţară, în zioa dentăi a lui iulie.Şi [a:întăi] îi [v:mergea] cu norocu, iară mai apoi i-au amăgit ai noştri, de i-au băgat la codru, fiindu copacii înţinaţi pre lîngă drum, i-au surpatu asupra [68] lor, unde cîţi n-au peritu de copaci i-au prinsu vii, pre carii mai apoi i-au răscumpăratu craiul Cazimir.Fost-au într-aceşti robi oameni mari: Zbigniev şi Tecinschii, ficiorul voevodului de Cracău, trei steaguri a trei voevozi, a Cracăului şi a Sandomirului şi a Liovului, şi noao steaguri boiereşti.Letopiseţul nostru de ficiorii lui Ştefan vodă ce pomenim mai sus, nimica nu scrie, ce scrie că după domniia lui Ştefan vodă, au domnitu Iuga vodă 2 ani, după dînsul Alexandru vodă, carele să va pomeni mai gios.Iară noi n-am lăsat să nu însemnăm nici de ficiorii lui Ştefan vodă, / <9> căci că poate să fie adevărat, că nu părteneşte cronicarul Bielschi a lor săi, ce scrie poticala ce au petrecut Ştefan vodă cu agiutoriul lor, de au perit cu toţi.După aceştia au domnit Iuga vodă 2 ani şi l-au luat la sine Mircea vodă, domnul muntenescu ce să va fi lucrat într-acei doi ani a domniei lui nu să ştie.(AXINTE URICARIUL) Făr numai ce însemnează la un letopiseţ ce iaste izvodit de Dubău logofătul de pre letopiseţul lui...ce zice că el au trimis întăi la arhiepiscopul de Ohrida şi au luat blagoslovenie, de au pus mitropolit./ <M.f.16 v.> (MISAIL CĂLUGĂRUL) Domniia Iugăi vodă, carele mai întrece cu toate pre domnii cei trecuţi mai denainte.Trimis-au la patrierşia de Ahrida ş- [v:au luat] mai [a:întăiu] blagoslovenieş-au pus mitropolit pre Theoctist ş-au descălecat oraşe pren ţară, tot pre locuri bune şi le au ales sate şi le au făcut ocoale pren pregiur ş-au început a dărui ocine pren ţară a voinici ce făcea vitejii la oşti.Ş-au domnit 2 ai şi l-au luat Mircea vodă, domnul muntenesc, la sine./ <69> / <A-2f.9> Domniia a lui Alixandru vodă cel Bătrîn şi Bun.Letopiseţul nostru cest moldovenesc scrie că au fost cursul anilor 6907 [1399] aprilie 25, cînd au stătut domnu Alexandru vodă; iar letopiseţul cel leşesc scrie că au fost văleatul 6921 [1413].(AXINTE URICARIUL) Dar au greşit, căci să află un uric a lui Alixandru vodă la mănăstire la Barnovschii şi scrie din vă leat 6906 [1398].Acest Alixandru vodă multe lucruri bune au făcut în ţară şi au făcut 2 mănăstiri mari în Moldova, Bistriţa şi Moldoviţa, în doi ani a domniei sale./ <M.f.17> (MISAIL CĂLUGĂRUL) Fost-au 2 sfinte mănăstiri mari Moldova, Bistriţa şi Moldoviţa şi le au înzăstrat cu multe sate cu vecini şi cu hăleştie şi cu veşminte scumpe în lontru şi cu odoare.Şi deaca se vădzu luminat în cinstea domnii, în 2 ai a domnii lui, fiindu mai întreg şi mai cu minte decît cei trecuţi înaintea domnii lui şi [a:multu] [v:trăgînd] şi răvnind spre folosul sufletului său, adus-au cu mare cheltuiala sa, din ţară păgînă, sfintele moşii a marelui mucenic Ioan Novii şi li-au pus într-a sa sfîntă cetate, ce iaste în oraşul Sucevii, cu mare cinste şi pohvală, de a ferirea domnii sale şi paza scaunului său./ <17v.> Ce veri cerca la cărţile besereci viaţa lui, carele miercurea şi gioi în săptămîna rusaliilor îl slăveşte toată ţara noastră în Suceava, unde dzac moştiile la mitropolie.Şi cu darul ce avea de înţelepciunea de la milostivul Dumnedzău, căutînd şi vădzîndu cinstea lumii, cum să cade a să purta în podoabele împăraţilor şi a crailor, socotit-au, şi la această ţară, măcar că n-au fost mai căutat alţii, ce au fost mai înainte domni, întăe dată au trimis la patrierşii de la răsărit de au luat blagoslovenie ş-au făcut mitropolit şi i-au dat scaun o sfîntă mănăstire mare, mitropolie în oraşul Sucevei, lîngă poala domnească, cu multe sate şi ocine dîndu-i, să fie de slujbă acei sfinte mănăstiri, mitropolii, şi cîteva ţinuturi în eparhiia ce i s-au dat, făcîndu-l epitrop legii.Mai făcut-au ş-al doilea episcop, după mitropolit, la sfînta mănăstire ce iaste în oraş în Roman şi i-au dat eparhiia o parte de ţinuturi de supt munte den gios.Mai făcut-au ş-al / <18> treilea episcop la o sfîntă mănăstire, la Rădăuţi şi eparhiia i-au dat din Ţara de Sus, despre Ţara Leşască, ţănuturile de sus.[70] Şi deaca au aşedzat vlădicii, le-au făcut cinste mare, că le au pus scaunele, de şed denadreapta domnului, înaintea tuturor sfetnicilor, aproape de scaunul domnesc.Tocmit-au şi boiari mari în sfat, de chivernisala ţărîi ş-a pămîntului Moldovii.Logofăt mare, giudecătoriu şi alesătoriu de ocine, ispravnic pre o frunte de oameni de ţară, ce sînt curteni şi giudecătoriu tuturor, cine-s cu strîmbătăţi în ţară şi luător în samă tuturor ispravnicilor celor ce sînt la curtea domnească.Vornic mare în Ţara de Gios, giudecătoriu tuturor den ţară, cine au strîmbătăţi şi globnic de morţi de om şi de şigubini ce să fac la partea lui şi vornic Bîrladului.Vornicul cel mare de Ţara de Sus, giudecătoriu tuturor den ţară, cne au strîmbătăţi şi globnic / <18v.> de morţi de om şi de şugubini ce să fac la partea lui şi vornic Dorohoiului.Pîrcălab de Hotin la acea margine despre Ţara Leşască şi Căzăcească, giudecătoriul tuturor la acel ţinut.Hatman şi pîrcălab de Suceava şi ispravnic de toate oştile ţărîi.Postelnic mare, dvorbitoriu înaintea domnului şi pîrcălab de Iaşi şi tîlmaciu a limbi striine.Spătariu mare şi staroste de Cernăuţi şi cu obiceiu îmbrăcat la dzile mari cu haină scumpă domnească şi dvorbitoriu cu arme domneşti încins la spatele domnului într-acele dzile.Păharnic mare şi pîrcălab la Cotnari şi ispravnic viilor domneşti de la Cotnariu şi de Hîrlău şi cu obiceiu să dreagă domnului la dzile mari cu păhar la masă.Visternic mare, ispravnic pre socotele ce să fac, să să ia den ţară şi grijind şi dînd lefe slujitorilor şi purtătoriu de grijă a toată cheltuiala curţii şi a oaspeţi ce vin în ţară şi toate catastijile / <19> ţărîi pre mîna lui.Stolnicul cel mare cu obiceiu la dzile mari şi la veselii domneşti, îmbrăcat în haine domneşti şi viind înaintea bucatelor domneşti, le tocmeşte pre masă înaintea domnului cu tipsiile şi dvorbitoriu într-acele dzile.Comis mare, ispravnic pre povodnici şi pre toţi caii domneşti şi împodobind povodnicii în podoabe domneşti şi mergătoriu înaintea povodnicilor ş-a domnului.Medelniceriu mare, cu obiceiu îmbrăcat în haină domnească, dvorbitoriu la masa domnului în dzile mari şi taie fripturile ce să aduc în masă.Clucer mare, ispravnic pre beciurile domneşti, pre unt şi pre miere şi pre colacii, adecă pocloane, ce vin de la oraşă la Născutul lui Hristos.Sluger mare, ispravnic pre toate obroacele ce să dau la cuhnele domneşti şi la slujitorii curţii şi la oaspeţi ce vin în ţară.Jicniceriu mare, ispravnic pre toate obroacele de pîne la curtea / <19v.> Vameş mare ce ţine scălile ţărîi pentru vămăşie; duc dulceţi şi cofeturi la masa domnului la zile mari şi ispravnic pre neguţători.Şertar mare pre corturile domneşti şi-n oşti şi-ntr-alte căli şi purtătoriu de grijă tunurilor.[71] Uşer mare, purtătoriu de grijă tuturor solilor şi tălmaci striinilor la giudeţ.Armaş mare, ispravnic şi purtătoriu de grijă pentru ceia ce fac rău şi cad la închisoarea ţărîi, la temniţă şi pedepsitoriu tuturor şi cei giudecaţi de moarte daţi în mîna lui, să-i omoare.Aga, ispravnic pre dărăbani şi pre tîrg, pre Iaşi, giudeţ.Logofăt al doilea, hotărîtoriu de ocine în toată ţara.Postelnic al doilea, în toată vremea dvorbitoriu înaintea domnului şi fecior de boiariu ales.Logofăt al treilea, cărtulari, scriitoriu bun, dvorbitoriu totdeauna lîngă domn, credincios la toate tainele domnului şi cărţi ori den ţară, ori de la priiateni / <20> de unde ar veni, toate în mîna lui mărgu şi cu învăţătura domnului de la dînsul iese răspunsurile şi pecetea ţărăi în mîna lui.Şi orice giudeţe şi îndreptări să fac oamenilor, fără pecetea domnului nu poate hi, care-i în mîna logofătului al treilea, credincios în toate la domn.Postelnici den al doilea, înainte cîţi va domnul să facă, deprindzîndu-să la aceia cinste, iese şi la altă cinste mai mare.Spătariu al doilea şi al treilea; al doilea zvoreşte cînd nu zvoreşte cel mare, şi el îmbrăcat, cu spata încins şi cu buzduganul amînă la spatele domnului.Iar spătariul al treilea zvoreşte peste toată vremea.Păharnicul al doilea, după dvorba păharnicului celui mare dvoreşte la masă şi derege cu băutură la domnu.Păharnicul al treilea, iar cînd nu derege al doilea, derege şi el la masa domnului./ <A-2.19v.> Aşijderea şi mitropoliia de la Suceava şi episcopiia de la Rădăuţi şi mănăstirea Neamţului şi alte mănăstiri.Aşijdirea, întăiaş dată au trimis de au luat blagoslovenie de la patriarşii Răsăritului şi au făcut mitropolit, de l-au aşezat la scaun, la mitropolie ot Suceava, numai anume nu scrie ce mitropolit au fost.(AXINTE URICARIUL) Însă la un letopiseţ al lui Dubău logofătul însemnează cum să fie trimis întăi Iuga vodă, carile s-au pomenit mai sus, la arhiepiscopul de Ohrida, de au luat blagoslovenie şi au pus mitropolit pre Theoctist, dară nu arată nici o dovadă, ci veri citi mai-nainte, la altu Alixandru vodă, de unde au luat blagoslovenie Theoctist mitropolitul.Iar la leatul 6923 [1415] au trimis de au adus cu multă chieltuială şi moaştile sfîntului mucenic Ioan Novii de la Cetatea Albă, de la păgîni, şi le au aşezat în tîrgu, în Suceava, la mitropolie, cu mare cinste şi cu litie, pentru paza şi ferinţa scaunului domniei sale, carile să prăznuiaşte [72] miercuri, gioi, în săptămîna rusaliilor,care ver [v:citi] la cărţile bisericii mai [p:pre] [a:largu] pentru mucenia lui.Cîndu s-au făcut săbor al optulea / <10> În zilele acestui domnu fu săbor mare în Florenţia, în Ţara Italii, adunare mare de părinţi, ca să poată împreuna biserica răsăritului şi cu a apusului, pentru multă neîngăduinţă şi price, pentru capeti legii, la care săbor însuşi patriiarhul Ioasaf de Ţarigrad şi cu împăratul Ioan Paleolog, cu mulţi mitropoliţi şi episcopi au fostu.Şi de ţara noastră însă au fostu trimis pre Grigorie Ţamblac.Iar de la apus, singur papa Hristofor cu gardinalii şi din multe locuri arhiepiscopi şi adunare mare de părinţi, la leatul 6940 [1432].(AXINTE URICARIUL) Iară la hronograful grecescu scrie că au fostu papa Evghenie şi de la Moldova au fostu Ioasaf şi vă leatul 6947 [1439], cîndu s-au obîrşit săborul.Şi aşa vom putea crede cum scriu grecii, că ei cum au fostu acolea şi cum au văzut, aşa au însemnatu.Unde pre urmă bun nimica nu s-au ales, că în loc de împreunare, mai mare vrajbă şi zarvă şi dispărţire s-au făcută măcară că împăratul Paleolog, de nevoia turcilor ce-i venis, la grumazi, că rămăsese numai cu numele împăratu, iare afară coprinsese turcii tot, pristănise la toate capetele legii, pre voia papii, numai să-i dea ajutoriu împotriva vrăjmaşului său, / <10v.> ce-i şi făgăduisă.Iară alţii tocmala lor ce să făcusă, le au părut că-i strîmbătate şi asupreală bisericii răsăritului, că toate le lăsase pre voia lor, iară ei nimica din cîte au vrut ai noştri nu au priimit.Ci atîta zavistie lucrul au aţiţat, că în loc de împreunare, nici să auză de numele papii şi a bisericii apusului, socotind-o în loc de călcătoare de lege.Scriu că începătoriu şi aţiţitoriu acestui lucru să fie fostu Marco episcopul de Efes, carile ca un dascal şi cum zicu unii, pentru pizma grecească, cunoscîndu că împresoară pre ai noştri, de n-au primitu, ci au datu veste pretitinderile ca să nu priimească acel săbor, măcară că alţii tot au fostu [73] pristănitu şi au fostu şi priimit.Ce şi acelora le da vină că au luat mîzdă.De care lucru, de era mai-nainte de acel săbor ceva neîngăduinţă într-aceste biserici, era şi nădejde că să vor tocmi şi vor veni la împreunare, iară după săbor, – atîta oţărîtură stătu într-amîndoao bisericile, de nu să pot vedea cu dragoste, ce una pre alta huleşte şi defaimă şi una pre alta va să să înalţe şi aşa una alţiia nu va să dea / <11> cale, cum răsăritul cu apusul n-ar fi fostu logodna lui Hristos.Ci de acestea destulu-i, ci la ale noastre să ne întoarcem.Pentru pacea aşăzată ce au făcut Alexandru vodă cu craiul leşesc.Alexandru vodă făcu priieteşug mare cu leşii şi legătură tare, ca fie la ce treabă unul pre altul să ajutorească.Nici zminteală au fostu,că [a:întăi] [v:au poftitu] craiul pre Alixandru vodăca să-i trimiţă ajutoriu împotriva crizacilor la prusi, nici s-au amăgit cu priieteşugul, că au trimis ajutoriu călăreţi moldoveni, carii au făcut mare izbîndă.Că bătîndu-să cu crizacii, întăi au dat dos a fugi, de i-au înşirat, gonindu-i spre o pădure şi aciiaş pedestrindu-să, au săgetatu-le cai, dele-au căutat a da dosul nemţii.Şi aciiaşi ai noştri s-au încălăratu şi mare moarte au făcut într-înşii.De care lucru, daca s-au întorsu ai noştri acasă, mare mulţămită au avut Alexandru vodă de la craiul.Avîndu decii craiul leşescu a face oaste asupra lui Jicmontu craiul ungurescu, pus-au zălog la Alixandru / <11v.> vodă, Sneatinul şi Colomăia şi toată Pocutia şi au luat 1.000 de ruble de argint.Şi într-acelaşi an au murit Alixandru vodă, după ce au domnitu 32 de ani şi 8 luni.Şi banii au rămas la leşi.Domniia lui Iliiaş vodă şi a lui Ştefan vodă, ficiorii lui Alixandru vodă cel Bătrîn.După moartea lui Alexandru vodă celui Bun au stătut la domnie fiu-său cel mai mare, Iliaş vodă, carile au priimitu şi pre frati-său, pre Ştefan vodă la domnie.Şi legîndu [74] priieteşug cu leşii, le-au întorsu Pocutia cu toate tîrgurile şi le-au iertat şi banii.Decii au întratu vrajba între fraţi, că Iliaş vodă vrîndu să omoare pre frate-său, pe Ştefan vodă, deci Ştefan vodă au fugitu la munteni.De războaiele acestor 2 fraţi.Scrie letopiseţul nostru cetu moldovenescu, că daca au fugit Ştefan vodă la munteni de nevoia frăţine-său, de acolo luuîndu ajutoriu de oaste, au venitu spre ţară, unde i-au ieşit înainte frate-/ <12>său, Iliaş vodă, la locul ce să chiamă Lolonii.Şi dîndu războiu, birui Ştefan vodă pre frate-său pe Iliaş vodă şi-l goni din ţară şi apucă Ştefan vodă scaunul.Al doilea război.Decii nu după multă vreme, de iznoavă au venit Iliaş vodă cu oaste asupra frăţine-său, lui Ştefan vodă, în anii 6942 [1434], unde i-au ieşit Ştefan vodă înainte, la Dărmăneşti, fevruarie într-o zi, luni în săptămîna albă, şi dîndu război vitejaşte, iarăşi birui Ştefan vodă.Al treilea războiu.După aceia deiznoavă, nu după multă vreme, s-au mai ispitit Iliaş vodă al treilea rîndu, de au mai intrat în ţari cu oaste leşască, unde i-au ieşitu nainte Ştefan vodă la Podagra şi lovindu-să oştile de faţă, iară perdu Iliaş vodă războiul.Al patrulea război.De noroc era Ştefan vodă cu frate-său Iliaş, că bine nu să curăţiia de dînsul, atuncia şi sosiia, care au venit de iznoavă asupra lui Ştefan vodă cu oaste în anii 6943 [1435] avgust 4 zile şi s-au lovit cu Ştefan vodă al patrulea rîndu, la Chipereşti, într-o vineri.Ci norocul său / <12v.> cel rău iarăşi nu i-au slujit, că iarăşi perdu Iliiaşu vodă războiul, cum să zice şi la Scrisoare: „Unde nu va Dumnezeu, nu poate omul“.[75] Al cincilea războiu.Iliiaşu vodă, [v:ştiindu-să] [a:căzut] jos, nu perdu nădejdea, ci de iznoavă strînsă oaste şi au întrat în ţară la anii 6945 [1437] şi s-au lovit al cincilea rîndu cu Ştefan vodă, într-o joi, martie 8 zile.Ce nimica n-au folosit, că norocul lui cel prostu iarăşi îl lăsă în zminteală, de perdu războiul, de i-au căutat iarăşi a să întoarce înapoi la Ţara Leşască.De împăcarea fraţilor.După aceia, curîndă vreme, scrie că s-au împăcatu Ştefan vodă cu frati-său Iliaşu şi s-au împărţit cu ţara, cum va spune mai jos.Şi domnindu împreună şapte ani, mai apoi lui Iliaşu vodă i-au scos ochii.Iară letopiseţul cel leşesc de aceste războaie a ficiorilor lui Alixandru vodă nimica nu scrie, ci scrie că daca au venitu Ştefan vodă cu ajutoriul muntenescuu şi au împinsu pre Iliaşu vodă din ţară, s-au dus Iliiaşu la craiul leşescu, după ce au domnitu Iliaş / <13> vodă doi ani şi 9 luni.Iară noi n-am vrut să lăsăm să nu pomenim de războaiele acestor doi fraţi, căci că poate fi adevăratu, de vreme ce au fost avînd atîta vrajbă întru dînşii.Iară letopiseţul cel leşesc scrie că deaca au gonit Ştefan vodă pre Iliaş vodă din ţară, s-au dus Iliaş la craiul leşescu, la Vladislav Iaghello şi au pohtitu ajutoriu, să-l ducă la domnie şi să i să plece cu toată ţara.Ci fără zăbavă de la frati-său, Ştefan vodă, au venit soli cu daruri, poftindu-l de pace şi l-au aflatu la Lănciţi, făgăduindu să fie plecatu şi el lui crai.Pentru care lucru, mcară că Iliiaşu vodă au fostu ţiind o sor a crăiasii, a Zofiei, şi era craiul mai priietenu, fiindu-i cumnatu, ci sfatul cunoscîndu pre Ştefan vodă că iaste mai de folos ţării, poftiră pe craiul să-l lase în pace şi să-l jure, să le fie lor cu credinţă.Iară lui Iliiaşu să-i dea hrană şi să aibă socotinţă, că văzîndu-l Ştefan vodă că-i la cinste, să să teamă şi să le ţie jurămîntul.Ci lui Iliaş nu-i sosiia pita craiului, ci gîndi iară de domnie şi au vrut să între în ţară.Ci [76] l-au prinsu Ian Ciola şi l-au datu la pază la cetatea Siraţului / <13v.> şi de ajunsu i-au datu hrană, şi lui şi doamnii lui, cu toată casa.Iară Ştefan vodă în Suceava au jurat lui crai înaintea solilor.Mai apoi ca să arate slujbă, au răsipitu o seamă de tătari, carii au fostu întrat la Podoliia să prade şi la Braţlav şio samă [a:vii] i- [v:au prinsu] şi i-au trimis lui craiu, la Sfidriial.După aceia, cum s-au pomenitu mai sus, s-au împăcatu Iliaşu cu frate-său, Ştefan vodă şi s-au împărţitu cu ţara: Cetatea Albă şi Chiliia şi Ţara de Jos s-au venitu lui Ştefan vodă, iar lui Iliaşu vodă: Suceava şi Hotinul cu Ţara de Sus, zicîndu că după aceia au fostu legătură cu craiul leşescu şi mai mare şi daruri în toţi ai au fostu trimiţîndu Iliaşu, iară craiul i-au fost datu Haliciul, ca să-şi ţie averea.De nişte tătari ce au prădat ţara în doao rînduri.Scrie letopiseţul nostru că în anii 6947 noembrie 28 [1439] întrat-au în ţară oaste tătărască, de au prădatu şi au arsu pănă la Botăşani şi au arsu şi tîrgul Botăşanii.Aşijdirea la anul după această pradă, la leatul 6948 [1440] dichemvrii 12 zile, iarăşi au întrat tătarii în Ţara de Jos, de au prădat şi au arsu Vasluiul şi Bîrladul.Iară letopiseţul leşesc, de aceşti / <14> tătari ce scrie mai sus că au prădatu ţara, nimica nu însemnează.De orbirea lui Iliiaş vodă.Domnindu ţara Iliiaşu vodă împreună cu frati-său, Ştefan vodă, apoi cîndu au fostu în anii 6952 [1444], mai înaintea rusaliilor, află vreme Ştefan vodă ca să să curăţească de frati-său Iliaşu şi să ţie ţara însuşi; l-au prinsu şi i-au scos ochii, după ce au domnitu ţara amîndoi şapte ani.Şi decii au domnitu singur Ştefan vodă nu multă vreme, numai 5 ani.[77] Domniia lui Roman vodă, ficiorul lui Iliaş vodă.Roman vodă, ficiorul lui Iliaş vodă, neputîndu răbda atîta nedumnezeire a unchis-ău, s-au vorovitu cu o samă din curtea domnească şi au prinsu pre unchi-său, pre Ştefan vodă, şi i-au tăiatu capul şi s-au apucatu Roman de domnie, leatul 6956 [1448].Decii Roman vodă neputîndu să-şi îngăduiască cu văru-său, cu Pătru, ficiorul lui Ştefan vodă, pentru domnie [14v.], că erca Roman să omoară pe Pătru, de i-au căutatu a fugi lui Pătru vodă la unguri.De domniia lui Pătru vodă.Acestu Pătru vodă daca au pribegitu în Ţara Ungurească de nevoia văru-său, lui Roman vodă, la leatul 6957 [1449], n-au făcut zăbavă multă, ci au dat cetatea Chiliia ungurilor şi curundu vreme ajutoriu de Ian Huniad ţiitoriul Ţării Ungureşti, au venitu cu oaste şi au împinsu pre Roman vodă din ţară, după ce au domnitu Roman un an.Şi s-au apucatu Pătru vodă de domnie.De moartea lui Roman vodă.Iară Roman vodă fiindu seminţie dispre mumă craiului leşescu lui Cazimir, au năzuitu şi făcînd jalbă, au sfătuitu craiul să-i tocmească, au cu tărie să-l puie la domnie, mai apoi au socotitu că de-i vor şti şi împăca cu Pătru vodă, să domnească ţara împreună, cîndai mai apoi vreunul de dînşii [v:să nu paţă] mai [a:rău] de cum au păţitu Iliaşu vodă cu frati-său Ştefan vodă, ci au ales sfatu să-l puie cu tărie la domnie.Şi au scos craiul şleahta rusască şi de la Premişlia, de la Liov, de la Belzu, de la Helmu şi de la Podolia şi mătuşa lui Roman încă mersese acolo, căriia i-au datu craiul Colomiia / <15> să ţie şi au purces craiul cu oastea de au venitu pănă la Liov.Ci mai apoi, daca au oblicitu că Roman au muritu otrăvit de Pătru vodă, văru-său, s-au lăsatu de acel gîndu şi au trimis la Pătru vodă soli, să facă jurămîntu şi să-i dea pre Mihal, ficiorul lui Jicmontu,carile [78] [v:fugise] de la craiul, [a:întăi] la cneazul Mazoviei, apoi la prusi şi la Şlonsca, mai apoi prin Ţara Ungurească au venitu în Moldova.La aceasta au răspunsu Pătru vodă solilor că jurămîntul să facă iaste gata, iar pre Mihal să-l dea nu i să cade, pre acela ce au năzuitu la dînsul, ca să nu-şi piarză credinţa, iară din ţară îl va goni.Şi după aceia s-au dus Mihal la tătari şi multă pagubă au făcut leşilor.Acestu Pătru vodă, au domnitu şi el numai un an şi au muritu.De un Ştefan vodă şi de Ciubăr vodă.Scrie letopiseţul cel leşesc că după moartea lui Pătru vodă au domnit un Ştefan vodă un an şi au murit.După acestu Ştefan vodă au domnitu Ciubăr.Iar letopiseţul cel moldovenescu de acest Ştefan vodă nimica nu scrie, făr cîtu spune că după moartea lui Pătru vodă au domnitu Ciubăr vodă doao luni./ <15v.> Domniia lui Alexandru vodă tij ficior lui Iliiaş vodă, vă leat 6956 [1448] [lacună în toate manuscrisele cronicii].Domnind Alixandru vodă ţara, venit-au cu oaste fiiu-său, Bogdan vodă.Însă aşa zic că n-au fostu Bogdan vodă ficior cu cununie, ci copil lui Alixandru vodă.Şi s-au lovitu cu tată-său, Alixandru vodă, la Tămăşani, aproape de tîrgul Romanului, avgust 22 dni.Şi după multă [79] nevoinţă birui Bogdan vodă pe tată-său, pre Alixandru vodă.Şi într-acel războiu au peritu oameni de frunte, Onciul logofătul şi Costea Andronic şi alţi mulţi, după ce au domnitu Alixandru vodă 4 ani.(AXINTE URICARIUL) Află-se scris la un letopiseţ sîrbescu de Azarie călugărul precum în zilele acestui domnu, Alixandru vodă, s-au hirotonisit preaosfinţitul mitropolitul chir Theoctist de Nicodim din Ţara Sirbască, prin zilele / <16> bun credinciosului cneazul Gheorghie dispot.Cronicariul leşesc.Aşa scrie şi cronicariul lor, de zice că Bogdan vodă au venitu cu oaste asupra lui Alixandru vodă, cum s-au pomenitu mai sus şi l-au gonitu în Ţara Leşască, după ce au domnit patru ani.Decii Alixandru vodă, daca au fugitu în Ţara Leşască cu doamnă-sa şi cu coconii săi, au poftitu de la craiul ajutoriu şi au trimis craiul pre Sinenschii cu Ţara Rusască şi au împinsu pre Bogdan vodă şi au apucatu Hotinul şi Neamţul şi Suceava şi au aşezat pre Alixandru vodă la scaun.Iar Bogdan vodă, fără zăbavă, adunîndu oameni de pretitinderile, au scos pre Alixandru vodă din scaun şi iar au apucat Bogdan vodă scaunul.Iară Alixandru vodă au năzuit iară spre leşi şi au făcut jalbă de iznoavă pre Bogdan vodă.Iară craiul au făcut sfat, ce va face cu această ţară mişcătoare şi neaşezată.Sfătuia unii, de zicea să scoaţă domnii şi să puie judeţile sale şi să o împarţă, să o facă ţinuturi.Iar alţii erau împrotivă, de zicea că mai bine iaste a să apra de turci de după păretile altuia decîtu după al său.Şi aşa aleseră / <16v.> pre Odrivoz şi pre Coneţpolschii cu oaste, pentru pfta a o seamă de moldoveni, să ducă pre Alixandru vodă la scaun, carile au scos voevozia rusască şi au avut şi de moldoveni gloate mari.Şi daca au întratu în Moldova [80] cu trei oşti: moldovenii cu domnul său Alixandru vodă, cu un polcu de podoleni era Buceaţchii, iară pre altă oaste Coneţpolschi, care oaste au trecut Nistrul la Hotin supt cetate, că era cetatea pre mîna oamenilor lui Alixandru vodă.Iară Bogdan vodă au fost atuncea la Lipoveţi.Leşii, daca au înţeles de dînsul, au vrut să treacă Prutul, ca să-i dea război, ci Bogdan vodă n-au vrut să le dea război, socotindu să-i bage la strimtori şi zăbovindu-i, să-i flămînzească.Aşa i-au purtatu din loc în loc pănă la apa Bîrladului, iară el ţinea pădurile.Şi trimitea cu înşălăciune soli, cumu-i iaste voia să să plece lui crai şi să facă pace, făgăduindu-i şapte mii de galbeni să-i dea pre anu şi încă şi alte daruri multe făgăduia, numai craiul să-l apere de turci.Crezîndu leşii acela cuvîntu, au lăsat să fie pre îngăduinţa lui şi s-au întorsu pre acasă.Iară Bogdan vodă să ascuţiia, ca să poată undeva / <17> vîna, ci simţindu acestea oamenii lui Alixandru vodă le-au spus să nu să încrează, ci să să păzească.Ce leşii fiindu de înşălăciune coprinşi, nu băga în seamă, pănă n-au fugitu un diiac al lui Bogdan vodă la oastea leşască, de le-au spus.Atuncea boiarii lui Alixandru vodă sfătuia ca să încunjure pădurea şi să hălăduiască de meşterşugul lui Bogdan vodă, că în pădure supusese oaste.Ci leşii fiindu dîrji, n-au vrut să asculte, ci au întratu să treacă pădurea şi au trimis înainte carăle cu pîrcălabul de Hotin şi cu dînsul toţi moldovenii şi podolenii.Războiul lui Bogdan vodă cu leşii.Deci cîndu au fostu în mijlocul pădurii, făcut-au năvală oastea lui Bogdan vodă la carele leşilor.Ci apărîndu-să leşii, de-abiia au scăpatu cu multă pagubă şi perire.Decii, vrîndu să între şi ceialaltă oaste leşască, atuncea s-au ivitu toată oastea lui Bogdan vodă cu multe steaguri şi buciume, fără călărime, multă pedestrime.Acestea văzîndu leşii, s-au tocmitu de războiu şi au băgatu în mijloc pre Alixandru vodă.Şi s-au tîmplatu acestu războiu, a şasea zi după pacea ce făcusă, la Crasna.Şi s-au bătut mainte de apusul soarelui pănă ce / <17v.> au înpotat, perindu de îmbe părţile, pănă au năvălit şi gloatile de pedestri, carii au făcut mare moarte în leşi, tăindu cu coasile vinile cailor.Unde [81] hatmanii leşeşti vrîndu să îmbărbăteaze pre ai săi, ş-au pus şi ei capetile, ales Piotru Odrivozu şi Nicolae Porava şi Buciaţchii.Şi biruia Bogdan vodă, de n-ar fi datu ajutoriu moldovenii lui Alixandru vodă, carii trecusă pădurea cu podolenii, pre carii trimisese cu carăle.Şi aceia s-au învîrtejitu la războiu, de au datu inimă celor pieitori şi au împinsu pre oastea lui Bogdan vodă, de au început a fugi şi au umplut pădurile.Şi aşa cu vitejiia iară a moldovenilor au întorsu izbînda la leşi, cei ce perdusă războiul.Mulţi aleşi au perit întru acel războiu: Nesvoiovschii, Biasovschii, Davidovschii şi alţi mulţi ca aceştia.Deci Alixandru vodă cunoscîndu că nu să va putea aşeza la scaun, că pre vrăjmaşul său, pre Bogdan vodă, măcară că înfrînsese cu acea dată, iară nici o pagubă nu-i făcusă, că Bogdan vodă şi cu oamenii săi cumuş era învăţaţi a ţinea pădurile, măcară că să răşchirasă din război prin păduri, de iznoavă s-au strînsu şi s-au tăbărîtu, socotindu să nu piarză nădejdea, ci di iznoavă să / <18> lovească pre leşi, că-i ştiia că sîntu slăbiţi de tot ajutoriul.Înţelegîndu acestea leşii dimpreună cu Alixandru vodă şi văzîndu-să slăbiţi de cu totu ajutoriul, măcară că înfrînsese cu deodată pre Bogdan vodă, ci a doilea rîndu nu era nădejde, că nimica lui Bogdan vodă nu-i stricasă, că din oastea lui puţini perisă, iară de la leşi mai cu totul perisă, văzîndu că nu le slujaşte norocul, nu s-au apucatu de scaun, nici au aşteptatu al doilea rîndu războiul, temîndu-să să nu-i lovască Bogdan vodă făr de veste cu oaste tocmită şicîndai [v:să nu paţă] mai [a:rău] decîtu [a:întăi] , să piiae şi cîţi au mai rămas, bulucindu-să dimpreună cu Alixandru vodă, cu toţii s-au tras degrabu spre Ţara Leşască.Iară Bogdan vodă văzîndu-să curăţitu de vrăjmaşii săi, s-au aşezatu la scaun.Ci de aceste războaie ale lui Alixandru vodă cu ale lui Bogdan vodă la une letopiseţe de ale noastre nimica nu scrie, că pre Bogdan vodă îl scrie ficior lui Alixandru vodă şi au rămas pre urma lui la domnie.Iară întru unele izvoade de ale noastre [v:scrie] de războaiele lor, ca şi cronicariul leşescu, însă mai [p:pre] [a:scurtu] .Pentru aceia oare cum au fostu, că tot să tocmescu că / <18v.> izbînda au fostu a .lui Bogdan vodă, că au rămas la domnie şi au domnitu doi ani.[82] (AXINTE URICARIUL) Scrie la un letopiseţu vechiu sîrbăscu de Azarie călugărul izvodit, precum în zilile acestui Bogdan vodă s-au început a da dajde turcilor şi pentru aceia ne-au numit bogdani pănă astăzi.Acestu Bogdan vodă iaste tatăl lui Ştefan vodă cel Bun.Domniia lui Pătru vodă, pre carile l-au poreclit Aron.Vă leatul 6963 [1455], după doi ani a domniei lui Bogdan vodă, scrie letopiseţul cel moldovenescu c-au venitu fără de veste Pătru vodă ce l-au poreclitu Aron şi au aflatu pre Bogdan vodă la satul Răusenii, din jos de tîrgul Sucevii şi l-au lovitu, vineri în răvărsatul zorilor, octomvrie 16. Şi acolo i-au tăiatu capul lui Bogdan vodă.Decii au stătut la domnie Aron vodă.Războiul lui Slexandru vodă cu al lui Pătru vodă la Movile.În domniia lui Pătru vodă Aron, scrie letopiseţul cel moldovenescu că în anii 6963 [1455], în luna lui mai, au venit Alexandru vodă, tatăl lui Bogdan vodă, cu oaste asupra lui Pătru vodă Aron şi ş-au datu război la / <19> Movile.Ci norocul cel prostu al lui Alixandru vodă nici aicea nu-l lăsă să izbîndească, că dîndu războiu vitejaşte dispre amîndoao părţile, birui Pătru vodă pre Alixandru vodă.Văzîndu Alixandru vodă că perdu războiul, fugi la Cetatea Albă şi acolo s-au săvîrşit.Iară Pătru vodă Aron au domnit doi ani.De cest războiu a lui Petru vodă cu a lui Alexandru vodă cronicariul cel leşesc nimica nu arată.Acest Pătru vodă [v:au izvodit] [a:întăi] şi au început a da dajdea turcilor.(AXINTE URICARIUL).[83] Domniia lui Ştefan vodă, ce-i zic cel Bun, ficiorul lui Bogdan vodă, şi de multe războaie minunate ce au făcut.Cîndu s-au domnitu, fost-au cursul anilor 6965 [1457] aprilie 12, joi.Acest domn, Ştefan vodă, după doi ani a domnii lui Pătru vodă Aron, rădicatu-s-au de la Ţara Muntenească cu multă mulţime de oaste muntenească şi din ţară adunaţi, şi au întrat în ţară.Şi silind pre scaunul Sucevii, i-au ieşitu înainte Pătru vodă Aron pre Siretiu, la sat la Doljăşti, la tină, şi s-au lovitu în zioa de joi-mari, aprilie 12, şi înfrînse / <19v.> Ştefan vodă pre Aron.Ci Aron vodă nu se lăsă cu atîta, ci de iznoavă s-au bulucitu şi al doilea rîndu să lovi la Orbic şi iară birui Ştefan vodă.Şi-l prinse pre Pătru vodă Aron şi-i tăie capul, de-şi răsplăti moartea tătîne-său, lui Bogdan vodă.Cîndu s-au strînsu ţara la Direptate.Deciia Ştefan vodă strîns-au boiarii ţării şi mari şi mici şi altă curte mănuntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu şi cu mulţi călugări, la locul ce să chiamă Direptatea şi i-au întrebatu pre toţi: iaste-le cu voie tuturor să le fie domnu ?Ei cu toţii au strigat într-un glas: „În mulţi ani de la Dumnezeu să domneşti !“ Şi decii cu toţii l-au rădicatu domnu, şi l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitul Theoctist.Şi de acolea luo Ştefan vodă steagul ţărîi Moldovei şi să duse la scaunul Sucevii.Deciia Ştefan vodă gătindu-să de mai mari lucruri să facă, nu cerca să aşaze ţara, ci de războiu să gătiia, şi au înpărţitu oştii sale steaguri şi au pus hotnogi şi căpitani, carile toate cu noroc i-au venit.Cîndu au prădatu Ştefan vodă Ţara Săcuiască.Scrie le topiseţul cel moldovenescu că fiindu Ştefan vodă om războinic şi de-a pururea trăgîndu-l inima / <20> spre vărsare de sînge, nu peste vreme multă, ce în al cincilea an, să sculă den domniia sa, în anii anii 6969 [1461], rădicîndu-să cu toată [84] puterea sa şi s-au dus la Ardeal, de au prădatu Ţara Săcuiască.Nici au avut cine să-i iasă împotrivă, ce după multă pradă ce au făcut, cu pace s-au întorsu napoi, fără de nici o zminteală.Ci de această poveste cronicariul cel leşesc nimica nu scrie şi încă şi alte semne multe sîntu şi nu însemnează nimica de însele.Iar letopiseţul nostru, măcară că [v:scrie] cam [p:pre] [a:scurt] , însă le însemnează toate.În al şaselea an a domnii lui Ştefan vodă, în anii 6970 [1462], iulie 22, loviră pre Ştefan vodă cu o puşcă în gleznă la cetatea Chiliei.[84] Iar în al şaptelea an a domnii sale, în anii 6971 [1463], iulie 5, luatu-ş-au doamnă de mare rudă, pre Evdochiia de la Chiev, sora lui Simeon înpăratul.Iară cronicariul cel leşescu scrie că au fostu Evdochia fată lui Simeon înpăratul, iară nu soră.Cîndu au luat Ştefan vodă Chiliia şi Cetatea Albă de la păgîni.Vă leatul 6973 [1465] meseţa ghenarie 23, adunîndu Ştefan vodă multă oaste de ţară, vrîndu să răscumpere cetăţile / <20v.>carile le luase păgînii de la alţi domni, pogorît-au cu toată puterea sa spre cetatea Chiliei.Şi sosindu la cetate miercuri spre joi, la miazănoapte, au încunjurat cetatea.Însă joi nu s-au apucat de harţu, iară vineri dins-de-dimineaţă au început a bate cetatea, şi aşa toată zioa s-au hărţuit pănă în seară.Iar sîmbătă se închinară cei din cetate şi întră Ştefan vodă în cetatea Chiliei.Şi acolo petrecîndu 3 zile veselindu-să, lăudîndu pre Dumnezeu, înblînzia oamenii în cetate.Decia şi la Cetatea Albă au tras şi multă năvală făcîndu, dobîndi şi Cetatea Albă.Şi aşa amîndoao cetăţile cu multă moarte şi perire de ai săi le dobîndi, carile întărindu-le cu bucate şi cu slujitori, au lăsat pre Isaiia şi pre Buhtea pîrcălabi, ca să le grijască, iară el s-au întorsu la scaunul său la Suceava.Iarîn al zecelea an a domnii sale, în anii 6974, [1466] iulie 10, au început a zidi mănăstirea Putna, spre slava lui Dumnezeu şi a Preacuratei Maicii fecioarii Mariei.[85] Războiul ce au făcut Ştefan vodă cu Mateiaş craiul ungurescu la Bae.Mateiaşu, craiul ungurescu, bizuindu-să puterii sale şi meşterşugului său cu carile pre mulţi din vecinii / <21> săi i-au surpat şi i-au supus, carile de multe ori războaie făcea cu turcii şi cu noroc izbîndia, neavîndu nici o pricină direaptă asupra lui Ştefan vodă, ci numai ca să-l supuie, să fie suptu ascultarea lui, ca să-i fie cuvîntul deplin, de care lucru multe ori să lăuda Mateiaş crai, că cîte izbînde face Ştefan vodă, cu puterea lui le face şi de suptu ascultarea lui face izbîndă, şi vrîndu de ce să făliia ca să aratecum [v:iaste] [a:adevăratu] , au trimis sol ca să i se închine Ştefan vodă, ce Ştefan vodă n-au priimitu.Mai apoi văzîndu Mateiaşu craiul volniciia lui Ştefan vodă că nu o poate supune, strîngîndu multă oaste a sa şi luîndu ajutoriu şi de la alţii, au purces în anii 6975 [1467] şi au tras spre Moldova.Şi zicea că cu cale merge ca să ducă la scaun la Moldova pre Pătru vodă.Şi trecîndu muntele, au trecut la Trotuş, noemvrie 19. De acolea luund drumul, au sosit la Roman, noemvrie 29 şi acolo s-au odihnitu pănă a şaptea zi, prădînd şi jăcuind.Iar a opta zi, dichemvrie 7, au arsu tîrgu Romanul şi decii au luat drumul spre Suceava, prădîndu şi arzîndu, şi siliia la scaunul Sucevii.Mai apoi, socotind ca să nu rămîe vreun unghiu nepipăit de dînsul, au lăsat drumul Sucevii, unde-l aştepta Ştefan vodă, şi la Bae / <21v.> ş-au întorsu calea şi au sosit la Bae, luni, dichemvrie 14, şi acolea cum nu vrea avea nici o grijă de nici o parte, lăsîndu-ş oastea fără nici o grijă, nici pază, la băuturi şi la prăzi.Unde avîndu Ştefan vodă ştire şi prinzîndu limbă, marţi noaptea, dichemvrie 15, au aprinsu tîrgul asupra lor, cîndu ei era fără de nici o grijă.Şi fiindu şi beţi şi negătiţi de război, i-au lovitu Ştefan vodă cu oaste tocmită în răvărsatul zorilor, de multă moarte şi perire au făcut într-înşii.Că ei nefiind tocmiţi de război, nimica de arme nu s-au apucatu, ci de fugă, nici urma să ia carii scăpa, că fiind noaptea de nu ştiia încătro vor merge, în toate părţile rătăciia, de-i vîna ţăranii în zăvoaie, prin munţi, unde vreo 12.000 periţi s-au aflatu.Mai apoi şi însuşi craiul, rănitu de săgeată [a:foarte] [a:rău] , de abiia au hălăduitu pre poteci, de au ieşitu la Ardeal.[86] Aşa noroceşte Dumnezeu pre cei mîndri şi falnici, ca să să arate lucrurile omeneşti cîtu sînt de fragede şi neadevărate, că Dumnezeu nu în mulţi, ce în puţini arată puterea sa, ca niminea să nu nădăjduiască în puterea sa, ce întru Dumnezeu să-i fie nădejdea, nici fără cale războiu să facă, cărora li-i Dumnezeu împotrivă.Pe aceia vreme avînd Ştefan vodă priiteşug cu leşii, au trimis din dobînda sa şi craiului leşescu, pen solii săi./ <22> Iară Mateiaşu crai, daca au scăpatu, de iznoavă gătisă oaste, ca să vie asupra lui Ştefan vodă, ce viindu-i alte greutăţi dispre Ţara Ceşască, s-au întors la ceşi cu oastea sa.Într-aceia şi craiul leşăscu, oblicindu că va să margă Mateiaşu craiul asupra lui Ştefan vodă, au trimis soli, zicîndu că-i va da ajutoriu, de-i va trebui, împrotiva lui Mateiaşu, şi i-ar fi datu, de nu s-ar fi părăsitu Mateiaşu crai de acel gîndu.Pe aceia vreme, noemvrie în 25, s-au pristăvitu Evdochiia, doamna lui Ştefan vodă.De prădarea săcuilor.Scrie letopiseţul cestu moldovenescu că într-acelaş an, după războiul lui Ştefan vodă ce făcusă la Bae cu Mateiaşu craiul, s-au rădicatu Ştefan vodă cu toată puterea sa, vrîndu să-şi răscumpere strîmbătatea sa ce-i făcusă ungurii cîndu venise la Bae, s-au dus şi el la Ardeal, de multă pradă şi robie şi ardere au făcut în Ţara Săcuiască, neavîndu cine-i sta înprotivă şi cu pace s-au întorsu, fără nici o zminteală.Ci de această poveste ce spune că au prădat Ştefan vodă Ţara Săcuiască, cronicariul cel leşescu nimic nu scrie.Cîndu s-au înpăcatu Ştefan vodă cu Matiiaş, crai ungurescu./ <22v.> Decii, după puţină vreme, au încetatu vrajba între craiul ungurescu şi între Ştefan vodă, că văzîndu ei că vrăjmaşul lor şi a toată creştinătatea, turcul, le stă în spate [87] şi asupra volniciei tuturor întinde mrejile sale, ca să-i coprinză, şi arătîndu-să priietinu cu multe cuvinte de înşălăciune şi cătră unul, şi cătră altul, ca să-i poată zădărî cap de price şi să înceapă zarvă, gîndindu-să că într-acele amestecături i să vor închina lui pentru să le dea ajutoriu şi mai apoi îi va pleca şi suptu jugul său, văzînd această înşălăciune, Mateiaşu craiul şi cu Ştefan vodă s-au împăcatu şi s-au aşezatu.Şi încă după pace aşezată şi legătură tare ce făcusă amîndoi, au dăruitu Mateiaşu craiul pre Ştefan vodă cu doao cetăţi mari la Ardeal, anume Balta şi Ciceul.De nişte tătari ce au întrat în ţară să prade.Vă leato 6978 [1470] rădicatu-s-au multă mulţime de oaste tătărască şi au întratu în ţară, să prade, cărora prinzîndu-le de veste Ştefan vodă, le-au ieşitu înainte.Şi la o dumbravă ce să chiamă la Lapinţi, aproape de Nistru, i-au lovit Ştefan vodă cu oastea sa, avgust 20, şi [v:dîndu] războiu [a:vitejaşte] , i-au răsipitşi multă moarte şi perire au făcut într-înşii / <23> şi mulţi au prinsu în robie şi le luo tot pleanul.De care lucru cunoscîndu Ştefan vodă că ajutoriul nu de aiurea i-au fost, ci numai de la Dumnezeu şi de la Preacurata Maica sa, şi cu mare laudă şi izbîndă s-au întorsu la scaunul său, la Suceava.Cînd au sfinţit Ştefan vodă mănăstirea Putna.Deaca să întoarse Ştefan vodă de la acel război cu noroc ce izbîndi pre acei tătari, spre lauda aceia mulţămind lui Dumnezeu, au sfinţit mănăstirea Putna, carea era zidită de dînsul, septemvrie 3 zile, întru lauda a Preacuratei Fecioarii Mariei, Maicei Domnului nostru Iisus Hristos.La carea sfinţenie multă adunare de călugări au fostu: Theoctistu mitropolitul şi Tarasie episcopul dimpreună cu Iosif arhimandritul şi egumenul Putnii, zicu că au fost la liturghie arhiepiscopi şi episcopi şi preoţi şi diaconi 64 la jirtăvnic.[88] Cîndu a întrat zavistiia între Ştefan vodă şi între Radul vodă şi de arderea Brăilii.Vă leato 6978 [1470] Într-aceia vreme întră zavistiia între Ştefan vodă şi între Radul vodă, domnul muntenesc, pre obiceiul firii omeneşti de ce are,de aceia [v:pofteşte] mai [a:mult] , de nu-i ajunse lui Ştefan vodă ale sale / <23v.> să le ţie şi să le sprijinească, ci de lăcomie, ce nu era al lui, încă vrea să coprinză.Strîns-au ţara şi slujitorii săi şi au întratu în Ţara Muntenească, de au prădat marginea, fevruarie 27 dni şi au arsu Brăila în săptămîna albă, marţi.De tăiarea capetelor a nişte boiari, 6979, ghenuarie 16 zile [1471].Tăie Ştefan vodă pre Isaiia vornicul şi pe Negrilă păharnicul şi pre Alxa stolnicul în tîrgu în Vasluiului.Războiul de la Soci, cînd s-au bătut Ştefan vodă cu Radul vodă, domnul muntenescu, 6979, martie 7 dni [1471].Radul vodă, văzîndu atîta pradă în ţara sa, ce-i făcusă Ştefan vodă, nu vru să lase să nu cerce strîmbătatea sa.Ce pururea să întîmplă, cela ce va să-şi întoarcă bătaia, de doao ori îl bat, că strîngîndu oastea sa şi vecinească, au venitu asupra lui Ştefan vodă.Iară el, ca un leu gata spre vînatu, de sîrgu s-au pornit şi la Soci le-au ieşit înainte şi, [v:dînd] război [a:vitejaşte] , martie 7 zile, nu mai puţin de vitejiia moldovenilor, carii era gata au să moară, au să izbîndească, decît de meşterşugul lui Ştefan vodă, Radul vodă pierdu războiul / <24> cu multă pagubă de ai săi, că pre toţi i-au tăiatu şi toate steagurile Radului vodă le-au luat şi pre mulţi viteji i-au prinsu vii şi pre toţi i-au tăiatu, numai ce au lăsatu vii 2 boiari de acei mari, pre Stan logofătul şi pre Mircea comisul.[89] De un cutremur.Într-acelaşi an, avgustu 29, fu cutremur mare de pămîntu peste toată ţara, în vremea ce au şezutu domnul la masă, la prînzu.Vă leato 6980 [1472] Au adus Ştefan vodă pre Mariia de Mangop, de o au luat luiş doamnă.Al doilea război a lui Ştefan vodă cu al Radului vodă la Izvorul Apei, leatul 6981, noevmrie 8 [1473].Ştefan vodă, fiindu-i aprinsă inima lui de lucrurile vitejeşti, îi părea că un an ce n-au avut treabă de războiu, că are multă scădere, socotindu că şi inimile voinicilor, în războaie trăindu să ascut şi truda şi osteneala cu carea să diprinsese iaste a doao vitejie, strînsă de iznoavă oaste şi luo pre Basarabă Laiotă, ca să-l ducă la Ţara Muntenească, să-l puie domnu.Iani socotete că supt un copaci bun, cîţi să adăpostesc, sau cîtă laudă îşi adaoge nu numai purtătoriul, ce / <24v.> şi ţara, cîndu năvăliia la dînsul şi la ţară şi domnii cei streini, să-i ducă la domnie, şi cu ajutoriul lor era cu nădejde că vor izbîndi.Şi întrîndu Ştefan vodă în Ţara Muntenească, să gătiia de războiu Radului vodă.Ci văzîndu Radul vodă că nu-i va putea sta împotrivă, în 18 ale lui noemvrie au dat dosul cu oastea sa şi s-au dus la scaunul său, la Dîmboviţă.Aicea să socotim.Că iată că letopiseţul cel leşesc nu spune că s-au bătut trei zile războiul, decii să fie dat dosul Radul vodă, ci spune că daca au văzut că nu va putea sta împotrivă lui Ştefan vodă, au fugitu la cetate.Iar letopiseţul nostru scrie că daca au sositu Ştefan vodă la margine, noemvrie 8 zile, au împărţitu steagurile oştii sale pre Milcov.Şi decii s-au împreunatu cu Radul vodă, joi, într-aceastaşi lună, 18 zile, [90] la locul ce să chiamă Cursul Apei.Şi [v:dîndu] războiu [a:vitejaşte] de îmbe părţile, s-au bătut acolo pănă în sară, aşijderea şi vineri şi sîmbătă toată zioa pănă în sară.Iară noaptea spre duminecă au lăsatu Radul vodă toate ale sale în tabără şi au fugitu cu toată oastea sa la scaunul său, / <25> la Dîmboviţă.Iară Ştefan vodă s-au pornitu după dînsul cu toată oastea sa.Şi într-această lună 23 au încunjurat Cetatea Dîmboviţa şi într-aceia noapte au fugit Radul vodă din cetate, lăsă pre doamnă-sa Mariia şi pre fiica sa Voichiţa şi tot ce au avut şi s-au dus la turci.Iară Ştefan vodă, miercuri 24 ale aceştii luni, au dobînditu cetatea Dîmboviţa şi au întratu într-însa şi au luat pre doamna Radului vodă şi pre fiică-sa Voichiţa au luat-o luişi doamnă şi toată avuţiia lui şi veşmintele lui cele scumpe şi visteriile şi toate steagurile lui.Şi acolo s-au veselit trei zile şi decii s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, dîndu laudă lui Dumnezeu.Iară pre Basarabă vodă l-au lăsatu domnu în Ţara Muntenească şi au domnit o lună.Iară Radul vodă au năzuitu la turci, ca să-şi poată scoate ajutoriu de la împăratul turcilor şi să-şi răscumpere domniia cu puterea lui.Iară Ştefan vodă, daca au sosit la scaunul său, la Suceava, au trimis la craiul leşescu sol, vestindu-i de războiu cu noroc ce au făcut înprotiva Radului vodă, fălindu-să că şi cetatea şi scaunul Dîmboviţa cu / <25v.> toată avuţiia i-au luat, dimpreună şi doamna şi fiică-sa.Şi au trimis şi la craiul din dobînda sa, nu pentru că doară i-au fostu datoriu să-i trimiţă, cum zic unii că au fostu supus leilor, ci pentru să-l aibă prieten la nevoie şi la treabă ca aceia, de-i va veni asupră, cum s-au şi tîmplatu, că atuncea i-au venitu veste cum Radul vodă au întratu în Ţara Muntenească cu oastea turcească.Şi aciiaşi au trimis alţi soli, de au poftitu oaste într-ajutori, împotriva Radului vodă.Războiul Radului vodă cu a lui Basarab vodă.Radul vodă, daca au luatu agiutoriu de la turci, au întrat în Ţara Muntenească cu 15.000 de turci, fără alţi lefegii ce adunase şi au datu războiu lui Băsărab vodă, joi, dichevrie 23, şi l-au răzbitu pre însul şi pre toată oastea lui.Carile [91] văzîndu-să împresuratu de vrăjmaşii săi, au năzuitu iarăşi la Moldova, la stăpînul său, Ştefan vodă.Iară turcii s-au pornitu pre urma lui Basarabă vodă şi au venitu pănă la Bîrlad, de au stătut ca un zidu, vineri, dechemvrie 24. Şi aşa au slobozitu năvrapii săi, de au prădatu toată ţara.Şi decii s-au întorsu prin Ţara Muntenească şi s-au dus înapoi./ <26> Iar craiul leşescu au trimis pre Dombec caştelanul de Belz, şi pre Sohodolschii ca să-i poată împăca, măcară pînă la o vreme, cu Radul vodă, ci s-au tărăgănatu vremea pănă într-altu an.Şi au învăţatu craiul, de va tribui oaste de grabu, să ridici Buciaţchi toată şleahta Podoliei, să meargă întruajutoriu lui Ştefan vodă.Cîndu au luat Ştefan vodă cetatea Teleajănul şi cîndu s-au bătut cu Ţăpăluş şi cu ungurii, mai apoi şi cu Bassrabă, leat 6982 octomvrie 1 [1474].Au luat Ştefan vodă cetatea Teleajănului şi au tăiat capetile pîrcălabilor şi muierile lor le-au robitu şi mulţi ţigani au luat şi cetatea au ars-o.Într-aceiaşi lună, în 5 zile, fu războiu în Ţara Muntenească cu ungurii şi cu Ţăpăluşi, şi cu ajutoriul lui Dumnezeu au biruitu Ştefan vodă şi au bătut pre unguri.Într-aceiaşi lună, în 20 de zile, au răzbitu şi pre Băsărabă.Războiul lui Ştefan vodă cîndu s-au bătut la Podul Înaltu cu turcii, 6983 [1475].Într-aceia vreme, Mehmet împăratul turcescu, armîndu 120.000 de oastea sa şi oastea tătărască şi muntenească, să margă cu Radul vodă, au trimis asupra lui Ştefan vodă./ <26v.> Iară Ştefan vodă, avîndu oastea sa, 40.000 şi 2000 de leşi ce-i venise într-ajutoriu cu Buciaţschii de la craiul Cazimir şi [92] 5000 de unguri, ce-i dobîndise de la Mateiaşu, craiul ungurescu, le-au ieşit înaintea turcilor din sus de Vasluiu, la Podul Înalt, pre carii i-au biruitu Ştefan vodă, nu aşa cu vitejiia, cum cu meşterşugul.Că [a:întăi] [v:au fostu învăţatu] de au pîrjolitu iarba pretutindinea, de au slăbitu caii turcilor cei gingaşi.Decii, ajutorindu puterea cea dumnezeiască, cum să vrea tocmi voia lui Dumnezeu cu a oamenilor, aşa i-au coprinsu pre turci negura, de nu să vedea unul cu altul.Şi Ştefan vodă tocmisă puţini oameni preste lunca Bîrladului, ca să-i amăgească cu buciune şi cu trîmbiţe, dîndu semnu de războiu, atuncea oastea turcească, întorcîndu-să la glasul bucinelor şi împiedecîndu-i şi apa şi lunca şi negura acoperindu-i, tăindu lunca şi sfărămîndu ca să treacă la glasul bucinilor.Iară dindărăpt Ştefan vodă cu oastea tocmită i-au lovitu joi, ghenarie 10 zile, unde nici era loc de a-şi tocmirea oastea, nici de a să îndrepta, ci aşa ei în sine tăindu-să, mulţi periră, mulţi prinşi de pedestrime au fost.Ce şi pre aceia, pre toţi i-au tăiatu, unde apoi mîgle de cei morţi au strînsu, şi mulţi paşi şi sangeaţi / <27> au perit.Şi pre ficiorul lui Isac paşa,după ce l- [v:au prinsu] [a:viu] , l-au slobozit.Şi puşcile le-au dobînditu şi steaguri mai multe de o sută au luat.(MISAIL CĂLUGĂRUL) <M.f.40>Dacă i-au bătut pre turci, ei de la Podul Înalt au luat pen păduri ş-au eşit unde purcede apa Smilii în ţînutul Tutovii.Acolo în legea lor au dat laudă lui Dumnedzău că au scăpat ş-au ieşit la lume.Iară Ştefan vodă pornitu-s-au după dînşii cu ai săi moldoveni şi cu 2.000 de oaste leşască, de i-au fost într-agiutoriu şi i-au gonit pre turci păn i-au trecut Siretiul la Ionăşăşti, unde să pomeneşte şi astădzi Vadul Turcilor.Şi acolo, deasupra Siretiului, la movila cea mare a Tecuciului, odihnind 3 dzile, i-au venit veste de la starosti de Crăciuna, ce-i zic acmu Putna, cum Radul vodă vine cu oşti asupra lui Ştefan vodă, fără veste.Şi / <40v.> întristîndu-să Ştefan vodă, cu cine avea, cu ai săi, au răpedzit la ostaşi, de-i strîngea de sîrg.Într-aceia au sosit şi Şendrea hatmanul, cumnatul lui Ştefan vodă, cu o samă de oşti ce au fost rămas înapoi; îndată şi Coste păharnicul cu altă samă de oaste ce au fost gonit pre turci, de i-au fost trecut Seretiul, au sosit.Şi avînd bucurie Ştefan vodă de ai săi, cum să aflară pregiur dînsul la loc de grije, îndată repedzi pe Şendre hatmanul înaintea oştii munteneşti cu puţine [93] slujitori, ca-n chip de strajă.Şi dînd de oastea muntenească, mulţi pre puţini, fură biruiţi de oastea Radului vodă şi acolo perit-au şi Şendrea hatmanul, mai gios de Rîmnic, unde s-au pomenit multă vreme Movila Şendrii.Şi l-au dus, de l-au îngropat în sat, în Dolhăşti, lîngă tată-său.Înţelegînd Ştefan vodă cumcă [a:adevărat] Radul vodă domnul muntenesc şi cu oastea sa îi [v:vine] asupră, ghenarie 13 zile au trecut Seretiul şi mai sus de Rîmnic le-au fost războiul./ <41>Şi [v:dînd] războiu [a:vitejeşte] despre amîndouă părţile, multă pagubă s-au făcut şi cu vrerea lui Dumnedzău fu izbînda lui Ştefan vodă, că pierdură muntenii războiul.Dat-au Ştefan vodă oştii sale voie să prade în trei dzile, cît vor putea, în Ţara Romînească şi prădînd, adus-au multă dobîndă ostaşii.Şi izbăvind Ştefan vodă acolo, păn a să strînge oştile toate, aducînd şi pre mulţi den boiarii Ţării Romîneşti şi alte capete, oameni de frunte de acolo, au pus pre ai săi boiari şi oameni de cinste, de au vorovit şi au tocmit, de au despărţit din Milcovul cel Mare o parte de pîrîu, ce vine pre lîngă Odobeşti şi trece de dă întru apa Putnei.Şi păn astădzi iaste hotarul ţărîi Moldovei şi a Ţării Romîneşti acel pîrîu ce să desparte din Milcovul cel Mare.Iară mainte au fost avînd ţările amîndoă pricină, că Ţara Romînească vrea să fie hotarul său păn în apa Trotuşului, iară moldovenii nu-i lăsa, păn au vrut Dumnedzău de s-au tocmit aşea.Ş-au / <41v.> luat Ştefan vodă cetatea Crăciuna cu ţinut cu tot, ce să chiamă ţinutul Putnii şi l-au lipit de Moldova ş-au pus pîrcălabii săi, pre Vîlcea şi pre Ivan.Şi într-aceia laudă şi bucurie au ziditu biserica în tîrgu în Vasluiu, dîndu laudă lui Dumnezeu de biruinţă ce au făcut.Şi decii s-au întorsu la scaunul său, la Suceava, cu mare pohvală şi biruinţă, de la însuşi Dumnezeu de sus, ieşindu-i înainte mitropolitul şi cu toţi preoţii, aducîndu sfînta Evanghelie şi cinstita cruce în mîinile sale, ca înaintea unui împăratu şi biruitoriu de limbi păgîne, de l-au blagoslovitu.Atuncea mare bucurie au fostu tuturor domnilor şi crailor de prin prejur de biruinţă ce au făcut Ştefan vodă./ <M.f.41.v.> (MISAIL CĂLUGĂRUL).Întorsul lui Ştefan vodă cu oştile.Mărgînd Ştefan vodă cu oştile pre apa Bîrladului în sus, atuncea plăcîndu-i locul între Bîrlad şi între apa Vasluiului şi într-acea laudă şi bucurie de izbîndă cu noroc ce au biruit pre turci şi pre munteni, au început a zidi biserica sveti Ioan Preditice, în tîrg la Vasluiu, dînd laudă lui Dumnedzău de biruinţă ce au făcut, pre urmă şi case domneşti, cum să cunosc şi păn într-aceste vremi.Şi odihnind Ştefan vodă acolo cu oştile sale şi rîvnind cu nevoinţă a să zidi biserica şi alte lucruri ce arată că au făcut mai pre urmă.[94] / <A-2f.27> Mai apoi întorcîndu-să ajutoriul craiului leşescu acasă cu multă dobîndă, au trimis Ştefan vodă de i-au dus 36 de steaguri, arătînd vitejiia ce au făcut şi i-au mulţumitu de ajutoriu./ <M.f.41.v.> (MISAIL CĂLUGĂRUL) Pentru neşte căzaci ce au vinit în ţară să prade.Într-aceia vreme odihnind Ştefan vodă la Vasluiu, i-au venit / <42> olăcari de sîrg de la Soroca, cum Lobodă şi Nalivaico hatmanii căzăceşti au întrat în ţară şi pradă.Deci Ştefan vodă neputînd suferi pre nepiieteni a-i lăsarea să strice ţara, ce îndată cu ai săi, cu cîţi era, i-au căutat a merge, unde s-au şi tîmpinat cu acea oaste căzăcească pre Răutu, la Grumădzeşti.Fiindu cazacii în pradă răşchiraţi şi lovindu-i noaptea fără veste, fură biruiţi cazacii.Atuncia şi Lobodă hatmanul căzăcesc fu prins de oastea lui Ştefan vodă.Şi gonindu-i spre Nistru, Nalivaico hatmanul şi cu o samă de cazaci au dat să treacă Nistrul şi mulţi s-au înecat şi un polcovnic al său vestit, Jora, acolo s-au înecat şi alţi mulţi Şi astădzi iaste pomenit acel loc, de-i dzic Vadul Jorăi.Şi de acolo s-au întorsu Ştefan vodă şi au descălecat tîrgul Iaşii şi în lauda lui Dumnedzău au început a zidi biserica marelui mucenic şi ciudotvoreţ Necolai.Şi decii s-au întorsu la scaunul său, la Suceavă, cu mare pohvală şi biruinţă de la / <42v.> sîngur Dumnedzău de sus, ieşindu-i înainte mitropolitul cu toţi preoţii, aducînd Sfînta Evanghelie şi cinstita cruce în mînule sale, ca înaintea unui împărat şi biruitor de limbi păgîne, de l-au blagoslovit.Atuncea mare bucurie au fost tuturor domnilor şi crailor de prin prejur de biruinţă ce au făcut Ştefan vodă.Şi daca s-au aşedzat la scaunul său, la Suceavă, în lauda lui Dumnedzău au început a zidi o înfrumusieţată mănăstire, sfeti Dimitrie, ce iaste înaintea curţii domneşti.Şi s-au cununat cu doamna Voichiţa, fata Radului vodă.Iară pre maică-sa cu mare cinste o au trimis la domnul său, la Radul vodă, în Ţara Romînească./ <A-2f.27> Războiul lui Ştefan vodă, cîndu s-au bătut cu Mehmet beg, împăratul turcescu, şi cu muntenii la Valea Albă.Vă leato 6984 [1476], văzîndu împăratul Mehmet beg cîtă pagubă au avut în oastea sa de la Ştefan vodă, gîndi însuş / <27v.> cu capul său să margă, să stropşască Ţara Moldovei şi să-şi ia cetăţile înapoi, Chiliia şi Cetatea Albă, carile fusesă mai nainte pre mîna lor.[95]Acolo Ştefan vodă [a:multu] [v:au nevoitu] să nu-l lase să treacă Dunărea, ci n-au putut, că tătarii de o parte, turcii de altă parte, cu oastea fără număr ce venise, ci au dat cale turcilor şi s-au apucat de tătari, şi [p:pre] [a:lesne] [v:bătîndu] -i, i-au gonitu pînă la Nistru.Vrea da războiu şi turcilor, ci văzîndu atîta tărie cu împăratul şi mulţime de oaste, cu pedestrime şi cu puşci, şi încă sfătuia boiarii ca să să dea la loc strîmtu, ca de nu vor birui, să să apere şi să n-aibă zminteală.Deci Ştefan vodă văzîndu aşa, s-au întorsu, de s-au dat spre munţi, unde ş-au ales loc de războiu la strîmtoare, la Valea Albă, unde să chiamă acum Războienii, di pre acel războiu ce au avut moldovenii cu împăratul turcescu.Şi pedestrindu-să oastea, ca să nu nădăjduiască în fugă, ci întru arme, şi au datu războiu, iulie 26. Şi multă vreme trăindu războiul neales de îmbe părţile osteniţi şi turcii tot adăogîndu-să cu oaste proaspătă, iar moldovenii, obosiţi şi ne viindu-le ajutoriu de nici o parte, au picat, nu fieşte cum, ci pînă la moarte să apăra, nici biruiţi / <28> dintru arme, ci stropşiţi de mulţimea turcească, au rămas dobînda la turci.Şi atîta de-ai noştri au perit, cît au înălbit poiana de trupurile de a celor periţi, pănă au fost războiul.Şi mulţi din boiarii cei mari au picatu şi vitejii cei buni au peritu şi fu scîrbă mare a toată ţara şi tuturor domnilor şi crailor di prin prejur, daca auziră că au căzut moldovenii suptu mîna păgînilor.Într-acel războiu au căzut Ştefan vodă de pre cal jos, şi Dumnezeu l-au feritu şi nu s-au vătămat.Iară turcii s-au întorsu spre Suceava şi au arsu tîrgul.Şi decii s-au întorsu înapoi, prădîndu şi arzîndu ţara.Mai apoi, după ieşirea nepriietinilor şi a vrăjmaşilor din ţară, daca au strînsu Ştefan vodă trupurile morţilor, movilă de cei morţi au făcutu ş-au ziditu deasupra oasilor o biserică, unde trăieşte şi astăzi întru pomenirea sufletelor.Scrie letopiseţul nostru că după poticala lui Ştefan vodă, ce au perdut războiul, de sîrgu au strînsu oastea ce au putut degrabă şi s-au dus după turci şi i-au ajunsu trecîndu Dunărea, la vreme / <28v.> de mas şi lovindu-i fără veste, i-au speriiat de au căutat a fugi, lăsîndu pleanul şi tot ce au prădatu.Iară Ştefan vodă le-au apucatu pleanul tot şi s-au întorsu înapoi cu izbîndă.[96] Scrie la letopiseţul nostru că la acest războiu ce au fost la Valea Albă, au fostu şi Basarabă vodă cu muntenii, venit întru ajutoriul împăratului turcescu, pre carile toţi domnii de prin prejur îl cuvînta de rău, zicîndu că n-au fostu într-ajutor crucii şi creştinătăţii, ce păgînilor şi duşmanilor.Iară la letopiseţul cel leşesc, de izbînda lui Ştefan vodă, ce au scos pleanul şi prada la Dunăre de la turci şi de Basarabă vodă cu muntenii, nimica nu scrie.Şi încă şi alte semne multe nimica nu le însemnează, carile nici unile n-am vrut să le lăsăm, ci toate care la locul său le-am tocmit.Răspunsul altor semne.Vă leato 6985 [1477] noemvrie, pristăvitu-s-au Theoctist mitropolitul de Suceava, carile au ţinut scaunul 25 de ani şi au stătut altul, Gheorghie mitropolitul.Într- acelaş an, dichembrie 19, pristăvitu-s-au doamna Maria ce era de la Mangop./ <29> Vă leato 6987, [1479] iunie 22, au început Ştefan vodă a zidi cetatea Chiliei şi o au sfîrşit-o într-acelaş an, iulie 16. Într-acelaşi an şi într-aceiaş lună, iulie 25, pristăvitu-s-au Bogdan-vodă, ficiorul lui Ştefan vodă.Într-acelaşi an, avgust 18, pristăvitu-s-au Cneajna.Vă leato 6988 [1480] pristăvitu-s-au Pătru vodă, ficiorul lui Ştefan vodă.Războiul de la Rîmnic, cînd s-au bătut Ştefan vodă cu Ţăpăluşi vodă, vă leatul 6989, [1481] iulie 8. Fu războiu în Ţara Muntenească, de s-au bătut Ţăpăluş vodă cu Ştefan vodă la Rîmnicu şi au biruitu Ştefan vodă cu mila lui Dumnezeu şi cu ruga Preacisii şi a tuturor sfinţilor şi cu ajutoriul sfîntului şi marelui mucenic al lui Hristos Procopie, fură bătuţi muntenii şi mulţime de [97] înşi fără număr au perit şi toate steagurile lor, au luatu şi mulţi boiari au picat.Şi pre Ţepeluşi vodă încă l- [v:au prinsu] [a:viu] şi i-au tăiatu capul.Şi de la Ştefan vodă încă au picat om de frunte Şandrea hatmanul şi l-au adus de l-au îngropat în Dolheşti, lîngă tată-său.Iar Ştefan vodă au pus / <29v.> muntenilor domn pre Vladul vodă Călugărul, carile mai apoi au făcut vicleşug asupra lui Ştefan vodă, pentru căci că dideasă ajutoriu turcilor, cîndu au mersu de au luat cetăţile şi au prădat ţara.Iară Ştefan vodă, după războiu cu noroc ce au făcut, cu mare pohfală şi laudă s-au întorsu la scaunul său, la Suceava.Zic să să fie arătat lui Ştefan vodă sfîntul mucenicu Procopie, umblîndu deasupra războiului călare şi întrarmatu ca un viteazu, fiind într-ajutoriu lui Ştefan vodă şi dîndu vîlhvă oştii lui.Ci iaste de a-l şi credere acestu cuvîntu, că daca s-au întorsu Ştefan vodă cu toată oastea sa, cu mare pohfală, ca un biruitoriu, la scaunul său, la Suceava, au zidit biserică pre numele sfîntului mucenicu Procopie, la satu la Badeuţi, unde trăiaşte şi pănă astăzi.De Ţăpăluşi vodă nu scriu toţi într-un chip, unii zic că au prinsu Ştefan vodă pre Radul vodă, carele au fost aţiţătoriul cel mare asupra creştinilor şi i-au fost ajutat şi braşovenii.Tăindu pre turci şi luîndu Ţara Muntenească, au lăsatu pre Ţăpăluşi în locul său.Ci oricum au fostu, că tot să tocmescu că au fostu izbînda lui Ştefan vodă.Minunatu lucru: după poticala dintăi şi după pierzarea / <30> oştii dintăi, cela ce nu avea voinici de oaste, ce strîngea păstorii din munţi şi argaţii de-i într-arma, acmu iară să rădica de-asupra biruitorilor dintăi, daca au perdut ţara, acmu domni altor le da şi ţara lăţiia.Vă leato 6990 [1482] martie 10, au luatu Ştefan vodă citatea Crăciuna cu tot ţinutul ce să chiiamă ţinutul Putnii şi l-au lipit de Moldova şi au pus pîrcîlabii săi, pre Vîlcea şi pre Ivan.Vă leato 6991 [1483] au început Ştefan vodă a zidi cetatea de la tîrgul Romanului, ce să chiiamă Smeredova.Vă leato 6992 [1484] Ştefan vodă într-o noapte au prădatu şi au arsu toată Ţara Muntenească.[98] Cînd au luat Baiazit, împăratul turcescu Chilia şi Cetatea Albă, leat 6992 [1484].Baiazit împăratul turcescu cu mare oaste au întrat în ţară şi au bătut Chiliia şi Citatea Albă, însă nu singur cu puterea sa, ce şi Vladul vodă Călugărul, domnul muntenescu, cu muntenii, încă au mersu într-ajutoriu împăratului, cum s-au pomenitu mai sus că au făcut vicleşug asupra stăpînului său, lui Ştefan vodă, de au datu ajutoriu turcilor.Şi miercuri, în patrusprăzece zile iulie, au luat cetatea / <30v.> Chilia, în zilele lui Ivaşco şi Maxim pîrcălabii.Aşijdirea într-acelaş an, miercuri, avgust 5 zile, au luat şi Cetatea Albă, în zilele lui Gherman şi Ion pîrcălabi.Şi au vrut apuca şi alte cetăţi, că Ştefan vodă la gol n-au îndrăznitu să iasă, ci numai la strimtori nevoia de le făcea zminteală.Ci şi turcii văzîndu ajutoriul ce venise de la Ţara Leşască lui Ştefan vodă, sau însuşi craiul, cum scriu unii, că au tras de la ruşi şi de la Litva ţara toată, de să strînsese oamenii de treabă mai mulţi de 20.000 de oameni şi trecînd Nistrul craiul cu dînşii suptu Haliciu, au venitu la Colomăia, de ş-au pus tabăra, 6993, septemvrie 1 [1485].Acolea au venit şi Ştefan vodă, de s-au împreunat cu craiul şi cu toate ce au avut mai de treabă au vorovitu.Mai apoi l-au şi ospătat pre Ştefan vodă şi 3.000 de oameni i-au dat, cu carii s-au întorsu Ştefan vodă la Moldova.Împreunînd decii oastea cea streină cu a sa, pre multe locuri au smintit pre turci, de le-au căutatu a ieşi din ţară.Aşa Ştefan vodă au curăţitu vrăjmaşii din ţară.Iar cetăţile carile le-au luatu turcii, Chiliia şi Cetatea / <31> Albă, n-au putut să le dobîndească, că ei mai nainte de ce au ieşitu, le-au grijitu cu oameni cu puşci şi cu bucate de ajunsu şi au rămas pre mîna turcilor, pănă în zioa de astăzi.Ce pănă a să sfătui Ştefan vodă cu craiul leşesc, unde să adunasă la Colomiia, iar din jos venise Hroiot cu turcii pănă la Suceava şi au arsu tîrgul, septevrie 19, luni şi marţi.Şi deciia s-au întorsu înapoi, prădîndu şi arzîndu ţara.Şi după aceia, octovrie 19, s-au pristăvit Ioasaf arhimandritul, carile au fostu întăi igumen în mănăstirea Putnei.[99] Războiul cînd s-au bătut Ştefan vodă cu Malcociu şi cu turcii, la Catlabuga.Mai apoi, într-acelaşi an, Ştefan vodă, daca au scos vrăjmaşii săi din ţară şi daca au răcitu vremea şi caii turcilor au slăbitu, au lovit pre Malcociu la Catlabuga, noemvrie 16, de au topit toată oastea turcească.Într-aceasta bucurie, daca s-au întorsu Ştefan vodă, au zidit biserica pre numele sfîntului Nicolae, în tîrgul Iaşiloru./ <31v.> Războiul cînd s-au bătut Ştefan vodă cu Hroiot pre Siret, la Schiiai, 6994, [1486] martie 6. Într-acesta an, venit-au Hroiot cu oaste de la unguri asupra lui Ştefan vodă, căruia i-au ieşitu Ştefan vodă înainte cu oaste pre Siretiu la Şcheai şi [v:dîndu] războiu [a:vitejaşte] despre amîndoao părţile, într-o luni, martie 6 zile, pierdu Hroiot războiulşi oastea, mai apoi şi capul, însă cu mare primejdie a lui Ştefan vodă,că [v:s-au pornit] cu calul jos, [a:puţin] de n-au încăput în mîinile vrăjmaşului săi.Mai apoi, Hroiot fiindu prins viu de Ştefan vodă, i-au tăiat capul.Vă leato 6995 [1487] an au discălicatu Ştefan vodă tîrgul la Hîrlăul, de au ziditu şi biserica cea domnească de piiatră şi curţile acele domneşti cu ziduri cu tot, carile stau şi astăzi.Vă leato 6998, [1490], au murit Mateiaşu craiul ungurescu, carile mare nume de vitejie au lăsatu pre urmă, că nu numai cu nemţii şi cu vecinii săi, ce şi cu turcii multe trebi au avut şi de multe / <32> ori i-au biruit, iară pre urma lui au stătut crai Vladislav.Într-acesta an au murit şi Ioan, fecior împăratului de Mosc, nepot lui Ştefan vodă.(AXINTE URICARIUL) Vă leato 6999 [1491].Într-acesta an să ştii cetitoriule că au zidit Ştefan vodă biserica lui sfeti Nicolae din tîrgul Iaşii; de nu crezi, caută la vă leatul ce scrie deasupra uşii bisericii, iară nu cum scrie înapoi.[100] Vă leatul 7003 [1495] Ştefan vodă au zidit sfînta episcopie în Huşi, hramul sfinţilor apostoli Petru şi Pavel şi curţi domneşti, carile sîntu surpate, numai beciurile stau pănă astăzi.Vă leato 7004, [1496] iulie 25 dni cetvertoc, răposat-au Alixandru vodă, ficiorul lui Ştefan vodă şi l-au îngropatu în mănăstirea Bistriţii, lîngă strămoşu-său, Alexandru vodă.Războiul lui Ştefan vodă, cînd au bătut pre Albrehtu, craiul leşescu la Codrul Cozminului, leat 7005 [1497] Albert craiul leşescu fiindu ales de ţară craiu pre urma lui Cazimir, tătîne-său, ce ţinusă cu Ştefan vodă, priiteşugul, iară Albertu craiul uitîndu priieteşugul tătîne-său ce avea cu Ştefan vodă şi nu făcea oaste / <32v.> împrotiva păgînilor, carii în toate părţile fulgera şi tuna cu trăsnetul armelor sale, vărsînd sîngele creştinilor şi stropşindu volniciia tuturora, înmulţind legea lui Moamet cea spurcată, ci gîndi că să-şi arate vitejia asupra Moldovei, socotinducă [p:pre] [a:lesne] o [v:va supune] , ştindu că de multe ori să agiutor ia Moldova de la craii leşăşti, ca de la nişte vecini de aproape, spre toţi vrăjmaşii.Şi strîngîndu craii oaste, au scos cuvîntu cum va să meargă la turci, să ia şi să dezbată Cetatea Albă şi Chiliia, care cetăţi luasă de la Ştefan vodă Baiazitu, împăratul turcescu.Şi încă adăogiia, de speriia pre ai săi, cum turcii mestecaţi cu moldovenii vor să treacă la Podoliia, şi le-au datu ştire ca toţi să încalice şi să să împreune cu dînsul la Liov.Şi au trimis soli la Ştefan vodă, de i-au datu de ştire să să gătească să meargă cu dînsul, să bată Chiliia şi Cetatea Albă, şi să-i găteaze steţiie de hrană de oaste.De care lucru au părut bine lui Ştefan vodă şi cu bucurie mare au priimit pre soli, căci au făcut oaste împotriva vrăjmaşului său.Numai ce au zis că va veni acolo la loc cu oastea sa, supt Chiliia./ <33> Cunoscîndu sfetnicii lui crai, ales episcopii, gîndul că va să facă oaste împrotiva lui Ştefan vodă, multu i-au adus [101] aminte să nu facă împrotiva direptăţii, să nu să întoarcă mîniia lui Dumnezeu spre el.Ci el gîndul său nu l-au lăsat, ci încă au fostu zicîndu: „Voao vă iaste lucru biserica să păziţi, iară nu de războaie să grijiţi, că gîndul mieu voi nu-l ştiţi, numai eu singur.Că de aşi pricepe că haina dipre mine ştie gîndul mieu, în foc o aş băga-o“.Deci mulţi din boiari leşăşti socotiia că face într-adinsu ca să piarză oastea toată, cum au ieşit mai apoi la dînsul şi zicătoarea: „În zilele lui Olbriht, şleahta au perit“.Într-aceia Ştefan vodă, prinzînd veste de la unguri, cum Olbrihtu va să vie asupra lui cu oaste, că nici ungurii nu era bucuroşi ca să cază domniia Moldovei pre mîna leşilor, măcară că Laslău craiu ungurescu (ce să chiamă leşaşte Vladislav), era frate lui Olbrihtu craiului leşescu (ce să chiamă ungureşte Albertu).Înţelegîndu aceasta Ştefan vodă, trimis-au la craiul leşescu cu solie pre credincioşii săi, pre Tăutul logofătul şi pre Isac visternicul, / <33v.> ca să poată dintr-însul cunoaşte ceva, ce-i iaste voia să facă.Ci nimica nu au cunoscut, că craiul cumu-şi umbla cu înşălăciune, ascunzîndu cuvîntul, pre soli cu bucurie i-au priimitu şi darurile ce-i trimisese Ştefan vodă cu mare mulţămită şi cu dragoste le-au priimitu şi le-au luat şi solilor iarăşi acela răspunsu le-au dat: cum iaste mergătoriu la turci.Mai apoi şi solii săi de iznoavă i-au trimis la Ştefan vodă, ca să întărească cuvîntul, iar el au întorsu oastea spre Pocutiia.Înţelegîndu Ştefan vodă cum craiul să apropie cu oaste spre Pocutiia şi să trage spre margine, de iznoavă au poftorit solia, de au trimis înaintea craiului pre Tăutul logofătul şi pre Isac vistearnicul cu multe daruri l-au timpinatu de ceia parte de Nistru şi i-au închinatu darurile.Şi iarăşi cu dragoste le-auluatu.Şi decii au trecut apa Nistrului pre la Mihălceni, în ceasta parte, cu toată oastea sa, şi au venitu la Coţmani.Acolea ş-au discoperit toată vicleniia şi faptile sale cele ascunse, că au prinsu pre Tăutul logofătul şi pre Isac vistearnicul, de i-au fericatu în obezi şi i-au trimis de i-au închis tocma la Liov.[102] Înţelegîndu acestea Ştefan vodă den iscoadile ce pururea trimitea, să ştie încotro merge craiul cu oastea leşască, cum crai l-au viclenitu şi vine asupra lui şi au trecut şi Nistrul cu 80.000 de oaste pre scrisoare, fără altă adunare, de sîrgu au trimis în toate părţile în ţară, să să strîngă la tîrgul Romanului.Iar Albertu au şăzutu 7 zile la Coţmani.Ce păn a să strînge oastea lui Ştefan vodă şi pînă a veni ajutoriul, că şi Laslău, craiul ungurescu, fratile lui Albertu, încă i-au trimis 12.000 de oameni de oaste şi cu dînşii pre Birtoc, voevodul Ardealului, ce era cuscru lui Ştefan vodă, şi de la Radul vodă încă i-au venit ajutoriu oaste muntenească, ci pănă a să strînge toată la un loc, Albert crai au purces cu oastea de la Coţmani şi au lovit la Şipinţi.Văzîndu Ştefan vodă că-l împresoară vrăjmaşii săi, au tocmitu strajă şi o au trimis-o împrotiva leşilor, ca să ţie vadul Prutului, la Cernăuţi.Iară Ştefan vodă în 27 de zile a lui avgust, duminică, au ieşitu din Suceava spre tîrgul Romanului şi cu toată oastea sa.Şi într-aceia zi îi aduseră lui de la strajă 6 leşi şi aşa pe trei leşi i-au trimis la împăratul / <34v.> turcescu, iar pre aceialalţi au zis de i-au spînzurat.Decii craiul leşescu au venitu cu toată puterea sa la cetatea Sucevii, duminică, septemvrie 24 de zile.Iară în 26, marţi, de cîtră sară, au început a bate cetatea şi au bătut pregiur dînsa trei săptămîni şi zioa şi noaptea şi nimica n-au folositu, nădăjduindu că să va închina ţara, pentru ce li să supărase cu Ştefan vodă, pentru atîtea războaie fără odihnă şi fără măsură ce făcea, de să bătea cu toţi.Ci socotiia ţara că de nu li-i îndemînă cu al său, mai multă neîngăduinţă le va fi cu streinii şi încă văzîndu atîta pradă şi risipă, ci făciia oastea leşască, de umbla prin păduri, de afla prăzi şi jafuri, siliia cu toţii di să strîngiia la tîrgu la Roman, unde era beleagul.Aşa ţara strîngîndu-să, iară din cetate cît putiia să apăra şi ce răsipiia leşii zioa cu puşcile, noaptea astupa gaurile şi le întăriia, de le era munca lor în zadar, iară pre afară, unde afla leşi răşchiraţi direptu hrana, îi legaşi îi tăia, de nu era volnici nici într-o parte să iasă.Mai [a:multu] [v:strica] loruşi decîtu celor închişi, că în toate / <35> zile li să adăogia lipsa [103] flămînziciunii.Decii fiind leşii coprinşi de atîta nevoie, [v:începură] a grăi [a:rău] de craiul său, întăi cu taină, iară mai apoi în gura mare îl vinuia c-au venit fără cale, de i-au adus ca să-i piarză pre toţi şi socotiia toate semnile cîte să făcuse rele, că au fostu lor de arătare, ca să fie conceniia lor.Că [a:întăi] în ţara lor, într-un pîrău de nemica, i [v:s-au înnecatu] craiului un pohodnic, şi cîndu au ieşitu din Liovu, boii carii purta ierbăriia de vîntu mare s-au răsipitu, de nu putiia să-i strîngă.Aşijderea un ţăran nebunise de cap, au fost strigîndu în gura mare: „Duceţi-vă spre perirea voastră, că nu veţi mai veni“.Şi pre un şleahtici l-au dătunatu suptu cortu şi doisprăzece cai ai lui, mai apoi şi pre un preot al lor, slujind liturghiie, au scăpatu cuminicătura lor jos.Şi alte semne rele s-au arătatu, de-i prorociia toţi că va sfîrşitul lor rău şi amar, cum s-au şi tîmplatu.Că văzîndu craiul atîta cuvinte rele la dînsul şi de oastea sa, să temu ca să nu-l părăsască şi să fugă, să cază în mînule vrăjmaşilor săi, să ajunse cu solii frăţine-său, lui Vladislav, craiu ungurescu, ca să-i împace, că sosisă şi ajutoriul ungurescu la Ştefan / <35v.> vodă.Şi aşa Birtoc, voevodul Ardealului, carile venisă cu ajutoriul ungurescu la Ştefan vodă, au trimis solii săi la Albertu craiul, ca să-i spue că va veni însuşi pentru pace.Şi pre Ştefan vodă cu multe cuvinte l-au rugatu să facă pace cu craiul leşescu.Şi aşa au întratu în mijlocul lor şi s-au dus la craiul leşescu de i-au împăcatu într-acesta chip: craiul leşescu să să întoarcă pre urmă pre unde au şi venit, să nu mai strice ţara pre alt loc.Şi decii pre Birtoc voevodul Ardealului, bine l-au dăruitu Ştefaan vodă cu mari daruri şi decii s-au dus acasă-şi.Cîndu s-au întorsu înapoi.Într-aceia Albrihtu, craiul leşescu, fiindu de inimă rea bolnavu, au datu semnu de întorsu înapoi, de care semnu era toţi bucuroşi să-l auză, să să întoarcă de la atîta flămînziciune la casile lor.Şi în 19 zile a lui octomvrie, joi, [104] s-au întorsu craiul de la Suceava şi s-au apucat de cale.Ci nu s-au întorsu pre calea pre unde venise, ci pre altă cale, pre unde era ţara întreagă, spre Codrul Cozminului.Simţindu decii Ştefan vodă că craiul n-au luat urma pre unde venise, ci spre codru, îndată au trimis / <36> după dînsul de l-au pohtitu să nu ia pre aceia cale, spre codru, ci pre urmă, pre unde venise, că făcîndu într-alt chip, văzîndu ţara paguba ce să va face de oastea leşască, nu vor răbda, ci vor vrea să-şi apere ale sale, de unde toate să vor aţiţa de iznoavă spre vreun lucru rău, carile va strica şi pacea.Ci craiul mai bucuros era fusese [v:să meargă] [p:di] [a:dereptul] [article:] , să iasă în ţara sa şi n-au băgatu în samă, ci ş-au păzitu calea spre Codrul Cozminului.De care lucru fiindu înhierbîntatu Ştefan vodă de războiu, socotindu că are vreme de a-şi răscumpărarea strîmbătatea sa dispre cela ce nu numai pacea cea veche o au călcat-o, care avusese domnii Moldovei cu craii leşăşti,ce şi jurămîntul şi pacea ce legase atuncea [p:de] [a:curundu] , aşezîndu-să să să întoarcă pre urmă pre unde şi venise, decii îl aţiţa şi ajutoriul ce-i venise di pretitindirilea şi oastea sa toată gata, strînsă şi odihnită, văzîndu dobînda di pre cei flămînzi şi slăbiţi, au trimis înainte ca să apuce calea la Codrul Cozminului, să seciuiască pădurea, să o înţineze, ca să o poată porni asupra oştii daca vor întra în pădure.Iară el cu toată oastea au întrat după dînşii şi cu doao / <36v.> mii de turci.Şi a patra zi i-au ajunsu în pădure, joi, octomvrie 26 de zile, şi luundu ajutoriu pre Dumnezeu şi cu ruga Preacistii şi a sfîntului marelui mucenic Dimitrie şi lovindu-i de toate părţile şi oborîndu copacii cei înţinaţi asupra lor, multă oaste leşască au peritu, unii de oşteni, alţii de ţărani, că le cuprinsese ca cu o mreajă calea, alţii de copacii cei înţinaţi.Aşa pierzîndu puşcile, lăsîndu steagurile, care toate le-au adunatu Ştefan vodă şi ei cine cum au putut, în toate părţile s-au răşchiratu prin păduri, de au scăpat puţini afară.Şi însuşi craiul cu puţini rămăsese, strîngîndu-să s-au adunatu într-un ocol la sat la Cozminu.Şi de acolo bulucindu-să au tras spre Cernăuţi.Iară oastea lui Ştefan vodă cu dînşii mergîndu împreună, să bătea şi să tăia.Ci şi acei puţini ce ieşisă din codru n-ar fi scăpatu, de nu s-ar fi încurcatu ai noştri în carăle crăeşti şi în carăle altor boiari, de le-au datu vreme de au ieşit.[105] Şi acolea veni veste lui Ştefan vodă că vine şi altă oaste leşască într-ajutoriu craiului.Atuncea au chematu pre Boldur vornicul şi i-au datu lui oaste de / <37> ajunsu şi au trecut Prutul împrotiva acei oşti, sîmbătă sara.Şi duminecă dimineaţa, octovrie 29 zile, le-au datu războiu şi pe loc i-au răsipit îndată şi i-au topitu, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu norocul lui Ştefan vodă şi mare moarte şi tăiere s-au făcut atuncea în oastea leşască, la locul ce să chiiamă Lănţeştii satul.Şi nimica n-au ştiut craiul de venirea acei oşti, nici de perirea lor.Şi într-aceiaş duminecă, trecînd craiul Prutul la Cernăuţi, iarăşi fu lovit de oastea lui Ştefan vodă, de i-au răsipit şi i-au tăiatu, de-abiia au scăpat însuşi craiul cu puţină oaste de a sa.Decii trecînd craiul spre ţara sa,pre multe locuri i- [v:au lovit] ai noştri, [a:ales] pre craiul, că mazurii, întorcîndu-să să dea războiu şi să apere pre craiul şi pre cei scăpaţi dintru acel pojar, au dat asupra lui Boldur vornicul cel mare, pre carile îl trimisese Ştefan vodă împrotiva acei oşti leşăşti ce veniia într-ajutoriu craiului, şi mare moarte au făcut într-înşii.Şi la sat la Şipinţi puţini au scăpatu din oastea ce era strînsă pre lîngă craiul.Decii craiul, cu multă nevoie strecurîndu-să, au tras la Sneatin şi de acolo au slobozit oastea pre acasă, de cîtă rămăsese, iară el s-au dus la Liovu.Necazanie sîlnîm, adecă certarea celor puternici.Dumnezeu cel direptu, cela ce ceartă nedireptatea şi înalţă direptatea, cu cîtă certare pedepseşte pre ceia ce calcă jurămîntul.Că acesta Olbrihtu nu spre păgîni, ci spre creştini vrea să facă războiul, nu da ajutoriu celui ce nu avea odihnă de turci, ci vrea să slăbască pre cela ce să lupta cu vrăjmaşii creştinilor, pre carile trebuia cu toţii să-l ajutorească.Ci Dumnezeu la atîta lipsă şi nevoie îl adusese pre cela ce mergea cu atîta hvală să stropşască ţara şi să o supuie,care [a:întăi] nici taina sa [v:nu vrea] să spue nimăruia, ci scosese cuvîntu că merge să ia Chiliia şi Cetatea Albă şi încă adăogea de zicea că de-ar şti haina sa dipre dînsul [106] gîndul lui, o ar arunca în foc.Apoi nici ai săi nu-l băga în samă, ci era în zavistiia celor de casă şi de batjocura tuturora şi în toate chipurile îl huliia,aşa şi cinstea din zi în zi, [v:micşorîndu-să] , de inimă rea, [a:puţin] de n-au murit./ <38> De capetele cele de frunte ale leşilor ce s-au aflat periţi.Aflatu-s-au la cestu războiu din capete: doi fraţi Tincenschii şi Miculai voevodul Ruschii periţi şi Gabriil din Moraviţa, şi Herbor, aşijderea 2 fraţi Grotovi, Huminschii, şi Murdileu, şi alţi mulţi, cine poate să-i pomenească pre toţi.Alţii au căzut la legătură, cumu-i Tuncinschii, Zbignev, pocomori Cracăului, Pruhniţschii, Targoveţschii şi alţii mulţi.Pre unii ai noştri i-au fostu spînzurîndu cîte doi de păr, că au fostu îmblîndu pre acele vremi păroşi, ca şi nemţii, şi alte batjocuri multe le-au fostu făcîndu, de să pomeneşte şi astăzi răotatea lor ce au fostu păţindu.Iară Ştefan vodă, după izbîndă cu noroc ce au fost făcut la acest războiu, s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, cu mare pohfală şi laudă, ca un biruitoriu şi au ziditu biserica pre numele sfîntului mucenicu Dimitrie, în tîrgu în Suceava, care trăiaşte şi pînă astăzi.Zic unii să să fie arătat lui Ştefan vodă la acest războiu sfîntul mucenicu Dimitrie, călare şi într-armatu ca un viteazu, fiindu-i întru ajutoriu şi dînd / <38v.> vîlhvă oştii lui, ci iaste de a şi credere, de vreme ce au zidit biserică.După aceia au datu cuvîntu Ştefan vodă a toată oastea, să să strîngă la Hîrlău, la zioa lui sfeti Nicolae.Şi aşa s-au adunatu cu toţii la Hîrlău într-aceia zi şi acolo Ştefan vodă au făcut ospăţ mare tuturor boiarilor şi tuturor vitejilor săi şi cu daruri scumpe i-au dăruit pre ei.Şi decii i-au slobozitu cineşi pre la casa sa, dîndu-le cuvîntu ca toţi să dea laudă lui Dumnezeu, pentru ce că toate puterile sîntu de la Dumnezeu.[107] Cîndu au prădat Malcociu Ţara Leşească, 7006 [1498].Malcociu au întratu în Ţara Leşască cu mulţime de turci şi n-au avut cine să-i stea împotrivă, ci multă pradă de oameni au făcut şi dobîndă de dobitoace au făcut şi au luat, şi au ajunsu mai sus de Liov, 25 de poprişti; s-au întorsu înapoi prădîndu ţara şi arzîndu.Să vedea că după acest războiu fără noroc, ce făcusă leşii cu Ştefan vodă, va fi perirea lor.Cînd au prădat Ştefan vodă Ţara Leşască, 7006, [1498] iunie 22 zile./ <39> Într-acelaşi an, Ştefan vodă vrîndu să-şi întoacă dispre leşi strîmbătatea sa, strînsă ţara şi au întratu la Podoliia şi la ruşi, trecut-au şi de Liov la Canţug oraşului, la apa Visloca, toate satile arzîndu şi prădîndu.Ars-au oraşul Premişlia, Radumnea, Prevorsca, Lanţut şi cetatea Tereabul şi multă bunătate dintr-însa au luat şi mulţi joimiri au scos, ci pre toţi i-au tăiatu şi alţii mai mulţi au arsu în cetate.Şi cetatea Buceaciul multă nevoie au păţitu şi Podhaeţul au arsu.Şi mulţi oameni, bărbaţi, muieri, copii, au scos în robie, mai mult de 100.000, mulţi de aceia au aşezatu Ştefan vodă în ţara sa, de şi pănă astăzi trăiaşte limba rusască în Moldova, ales pre unde i-au discălicatu,că a treia parte [v:grăiescu] [a:ruseşte] .Iar Ştefan vodă, prădîndu şi arzîndu ţara, s-au întorsu înapoi cu mare dobîndă, fără de nici o zminteală, au trecut Nistrul, în ceasta parte la Halici şi au prădatu şi de ceasta parte.Şi decii au venitu la scaunul său, la Suceava, cu mare bucurie şi cu biruinţă.Vă leato 7008, [1500] martie 11, cîndu au venitu oastea leşască de iznoavă / <39v.> în ţară să prade, văzîndu stricăciunea ce le au făcut Ştefan vodă.Albrihtu craiul leşescu văzîndu atîta pradă şi stricăciune ce i-au făcut Ştefan vodă în ţara lui, nu vru să lase, ci de iznoavă strînsă oaste şi întră în ţară şi începu a prăda şi [108] a strica ţara pănă la tîrgu la Botăşani.Ştefan vodă, daca prinse de veste, îş strînse de sîrgu oştile şi cu cine avea cu ai săi, i-au ieşitu înainte acei oşti leşeşti şi i-au dat război la tîrgu Botăşani.Şi cu vrerea lui Dumnezeu pierdură leşii războiul şi fu izbînda lui Ştefan vodă şi multă oaste leşască au perit şi pre mulţi i-au prinsu în robie şi multe cazne le făciia moldovenii leşilor.Că au pus Ştefan vodă de au arat cu leşii pe o culme de deal la Botăşani şi au simănatu ghindă şi s-au făcut dumbravă mare, de iaste pînă astăzi copaci mari.Ci de această poveste nimica nu scrie cronicariul leşescu, iară la letopiseţul nostru acest moldovenescu scrie de acestu războiu al lui Ştefan vodă ce au avut cu leşii la Botăşani, precum s-au pomenit mai sus.Într-acestaş an, martie, s-au pristăvit doamna Despina doamna Radului vodă, ce era robită de Ştefan vodă, cîndu luasă cetatea Dîmboviţa şi cu cinste o au îngropat în mănăstirea Putna.Cîndu s-au împăcat Ştefan vodă cu craiul leşescu.Vă leato 7009 [1501], Ştefan vodă, lăsîndu inima cea neprietenească, întorcîndu-să cătră datoriia cea creştinească, s-au împăcat cu craiul leşescu şi mare legătură au făcut, nu doară că s-au temut de puterea lor, care să ispitisă şi război făcusă şi cu turcii, de atîta ori i-au şi biruit şi cu alţi megiiaşi de prin prejur avîndu sfadă, niciodată nu s-au plecat, ci pentru să cunoască toată creştinătatea că n-au fostu dispre dînsul începătura, că n-au rădicat el armele asupra craiului, ci craiul fără cale şi fără de ştire au venitu asupra lui, unde şi acolo s-au întorsu cu ruşine, mai apoi ca să aratecă mai [a:mult] [v:poate] să strice el craiului, decît craiul lui Ştefan vodă, au întratu de i-au arsu tîrgurile şi i-au robit podanii, nici au avut cine să-i stea împotrivă, ci cu mare dobîndă s-au întorsu în ţara Moldovei, că venirea craiului dobîndă au adus lui Ştefan vodă, că s-au umplut / <40v.> toţi de jafuri leşăşti, de acolo au venit Ştefan vodă şi cu toţi plini s-au întorsu la căsile sale.Aşijdirea acum la pace [p:pre] [a:lesne] [v:stătu] , ca să să [109] cunoască că fie la ce îl vor cerca, că-i gata şi la pace, şi la răzmiriţe.Decii pace au legat într-acesta chip, ca să-i fie într-ajutoriu împotriva fiecărui vrăjmaşu, iară pribegii de îmbe părţile să nu-i priimească.Iară de s-ari tîmpla vreunui domnu al Moldovei să iasă de nevoia turcilor în Ţara Leşască, să-l priimească şi în tot chipul să puie nevoinţă, ca să-l aşaze la domnie, iar domnii Moldovei pururea să aibă urechi deşchise dispre turcu, să dea ştire craiului de gîndurile lor.Iar judecata acelor cu strîmbătăţi de la margine să să facă dispre amîndoao părţile.De un Pătru vodă, ce i-au tăiat capul craiul leşescu vă leato 7009 [1501].Într-acelaş an trimis-au Ştefan vodă solii săi la craiul leşescu, la săim, poftindu pre tocmala şi legătura ce au avut, să dea pre Pătru vodă, feciorul lui Iliaşu vodă, că simţise că pre mulţi din boiarii leşeşti îi întorsese spre sine şi-i îndemna să facă oaste asupra lui Ştefan vodă şi să ia domniia de la / <41> dînsul şi să făgăduia ca să plece ţara toată, să fie suptu ascultarea lor.De care lucru multu sfătuiră în săim, că mulţi era lui Pătru vodă apărători.Mai apoi socotiră să nu cumva zădărască pre Ştefan vodă, să le fie a strica pacea, pentru ce că şi ei să gătiia să facă oaste, să meargă la prusi.Ci i-au tăiat capul lui Pătru vodă, înaintea solilor, la tîrgu la Cihov.Acestu Pătru vodă, precum s-au pomenit mai sus că l-au gonitu Ştefan vodă din ţară, la Ţara Ungurească, şi i-au luatu domniia, iar el au îndemnat pre Mateiaşu, craiul ungurescu, de au mersu cu oaste asupra lui Ştefan vodă, ca să-l puie la domnie, unde apoi l-au bătut Ştefan vodă la Bae, cum s-au pomenit mai sus şi toată oastea i-au topitu, numai Mateiaşi cu puţini au scăpatu.Decii daca au muritu Mateiaşu, craiul ungurescu, perdu Pătru vodă nădejdea de a să mai agiutori de la craii ungureşti.Văzîndu decii şi vrajba ce întrase între leşi şi între moldoveni, gîndindu-să că întru acele amestecături că va putea să-şi facă şi el loc la Moldova şi să dobîndească ţara, au lăsatu ungurii şi au fugitu de acolo, trecîndu / <41v.> în Ţara Leşască, [110] unde şi moarte i s-au întîmplatu, cum şi mai sus s-au pomenitu, că i-au tăiat capul craiul leşescu.De moartea acestui Pătru vodă nu scriu toţi într-un chip, că letopiseţul cel moldovenescu scrie că daca au venitu Ştefan vodă cu oastea muntenească, s-au lovitu cu Pătru vodă la Doljăşti pre Siretiu şi al doilea rîndu la Orbic şi tot au izbînditu Ştefan vodă şi au prinsu pre Pătru vodă şi i-au tăiatu capul.Iar cronicariul cel leşesc scrie că daca au biruit Ştefan vodă pre Pătru vodă, au scăpatu Pătru vodă la unguri şi decii toate pre rîndu, cum scrie mai sus.Ci oricum au fostu, tot să tocmescu că izbînda tot au fostu la Ştefan vodă, iară lui Pătru vodă tot să află că i-au tăiat capul.De moartea lui Olbrihtu craiul leşăscu, 7009 [1501].Într-acestaşi anu şi Olbrihtu, craiul leşescu, gătindu-să cu mare oaste să margă asupra prusilor, ce n-au săvîrşitu şi au muritu.Iară pre urma lui, făcut-au ţara sfat pre obiceiul lor, au rădicat / <42> pre Alixandru, fratele lui Olbrihtu, la crăie, cu carile pacea ce făcusă Ştefan vodă cu frati-său, Olbrihtu, de nu-l va vrea fi apucat moartea, cum să va arăta mai jos, multă răsipă ţărîlor să vrea făcut.Vă leato 7010 [1502], pristăvitu-s-au Paisie arhimandritul şi egumenul mănăstirii Putnei.Într- acelaş an [a:curîndu] după Paisie, avgust 4 zile, [v:s-au pristăvitu] şi Athanasie Bolsun, amîndoi lăudaţi de viiaţă bună şi curată, carii în viiaţa lor nimica n-au lipsitu, ce li s-au căzut păstoriei lor, ca să nu facă.Cîndu au luat Ştefan vodă Pocutiia de la leaşi.Ştefan vodă, fiindu gata de războiu ca un leu ce nu-l poate îmblînzi niminea şi el odihna altora lui îi părea că-i iaste cu pagubă, au întratu în Ţara Leşască cu oaste şi au prădatu [111] Pocutiia şi o au şi luat-o.Şi zicea că acel olatu l-au luat leşii de la moldoveni fără cale.Într-aceia craiul, după ce au făcut sfatu pentru Pocutiia ce o luase Ştefan vodă, au strînsu oaste pre bani şi au trimis-o de au întratu în ţară, şi au făcut / <42v.> multă pagubă şi atîta s-au fostu supăratu ai lor noştri, pănă s-au rugatu cu toţii lui Ştefan vodă, de au ieşitu de la Pocutiia, însă mai mult de boală ce au avut, adecă podagrie şi cetăţile ce le luase le-au întorsu.De moartea lui Ştefan vodă celui Bun, vă leato 7012 [1504].Nu multă vreme, daca s-au întorsu Ştefan vodă de la Pocutiia la scaunul său, la Suceavă, fiindu bolnav şi slabu de ani, ca un om ce era într-atîtea războaie, şi osteneală, şi neodihnă, în 47 de ani, în toate părţile să bătea cu toţii, şi după multe războaie cu noroc ce au făcut, cu mare laudă au muritu, marţi, iulie 2 zile.Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mînios şi de grabu vărsătoriu de sînge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorîea fără judeţu.Altmintrilea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi şi unde nu gîndiiai, acolo îl aflai.La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi să vîrîea, ca văzîndu-l ai săi, să nu îndărăptieaze şi pentru aceia raru războiu de nu / <43> biruia.Şi unde biruia alţii, nu perdea nădejdea,că [v:ştiindu-să] [a:căzut] jos, să rădica deasupra biruitorilor.Mai apoi, după moartea lui, şi ficiorul său, Bogdan vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejeşti, cum să tîmplă din pom bun, roadă bună iase.Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în mănăstire în Putna, care era zidită de dînsul.Atîta jale era, de plîngea toţi ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură.Ce după moartea lui, pănă astăzi îi zicu sveti Ştefan vodă, nu pentru sufletu, ce iaste în mîna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile sale cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după acea l-au ajunsu.Fost-au mai nainte de moartea lui Ştefan vodă într-acelaşi anu iarnă grea şi geroasă, cîtu n-au fostu aşa nici [112] odinioară, şi decii preste vară au fostu ploi grele şi povoaie de ape şi multă înecare de ape s-au făcut.Au domnitu Ştefan vodă 47 de ani şi 2 / <43v.> luni şi 3 sătpămîni şi au făcut 44 de mănăstiri şi însuşi ţiitoriu preste toată ţara.Iară cîndu au fostu aproape de sfîrşitul său, chiemat-au vlădicii şi toţi sfetnicii săi, boiarii cei mari şi alţii toţi cîţi s-au prilejitu, arătîndu-le cum nu vor putea ţinea ţara, cum o au ţinut-o el, ci socotindu din toţi mai puternicu pre turcu şi mai înţeleptu, au datu învăţătură să să închine turcilor.Şi decii au stătut la domnie fiiu-său, Bogdan vodă cel Grozav şi Orbu.Povestea şi tocmala altor ţări, ce sîntu prin prejur, cum nu să cade să nu pomenim, fiindu-ne vecini de aproape.Întăi, cumu-i Ţara Leşască.Ţara Leşască, sau cumu-i zicu unii pre limba lor Polsca Zemlea, adecă ţara cîmpului îi zicu, pentru loc tinsu i-au pus nume aşa, ci nu pentru / <44> că doară iaste cîmpie multă, că fără cîmpii Daşovului, cîmpu slobod şi pustiiu în Ţara Leşască nu să află, pentru mulţimea de oameni, ce sîntu sate pretutinderilea şi tîrguri, ci numai pentru că-i loc tinsu.Pentru aceia îi zicu Ţara Leşască, pentru că mai de demultu o au fost chiemîndu-o aşa dipre numele lui Leh, fiiului lui Elisei, nepotul lui Iavan, carile întăi acela au lăcuitu pre acelea locuri.Ţara Leşască iaste ţară mare dispre miazănoapte, de să chiiamă Borusiia şi Pomeria, iară dispre răsăritu Litva şi ţara Mazoviei, dispre amiiazăzi Rusiia, ce să hotăraşte dispre unguri cu Munţii Ungureşti, iară dispre apus Lusitaniia şi Slijiia şi Moraviia, toate acestea cnezii, dacă le-au supus craii leşeşti suptu ascultarea sa, adecă Mazoviia, Rusia, Prusiia, Litva, au făcut tot un trup, din mădulări multe, tot o ţară şi o judecată au.Şi nemeşii carei le zicu şleahtă, nu aşa de crai ascultă, cum de lege, carele le-au făcut ei, de să judecă la scaunile [113] cetăţilor, cineşi la ţinutul său.De acolo, cine nu va să-şi ţie de lege, volnicu-i fieştecine să-şi îndelunge / <44v.> la alt scaun mai mare, alese în doao locuri, la Liublin vara şi la Petricov iarna, unde zic acelor legi tribunal.Acolo, de va avea şi de crai ceva asupreală, fără nici o frică are voie să-l tragă la judecată, unde procuratorii vor răspunde pentru crai şi de va avea strîmbătate, afla-va judeţu şi direptate.Nici pre un şleahtici nu-l va putea lega cineva, nici craiul singur, pănă nu-l va birui cu legea.Aceia nu dau bir numărui, nu ascultă de altul, nici în oaste iaste datoriu să meargă, fără numai de bună voie, cîndu va încălica craiul şi cu voia tuturora şi cu plată.Şi cîndu le va veni vreo nevoie de undeva, aceia iaste datoriia lui crai, ca să dea ştire la ţinuturi, să să strîngă la zi, care le va arăta.Şi daca se vor strînge şi vor sfătui de lucrul ce le vor da ştire, ei vor alege soli şi vor trimite la săimu, unde să vor împreuna cu toţi solii ţinuturilor, de vor sfătui de toate nevoile, ei deosebi şi craiul cu sfatul său deosebi.Ce vor isprăvi peste zi, sara să vor împreuna cu sfetnicii ce le zic sinatori şi ce vor aşeza pănă a să săvîrşi săimul, ce stă săimul şase săptămîni, de alta nu vor sfătui, / <45> nu numai de ce va fi pricea întru dînşii, pănă la săvîrşitu.Iară în zioa cea de apoi, de multe ori să tîmplăde nu vor putea [a:lesne] [v:să tocmască] zioa, uneori adaugă şi noaptea, mai apoi pun şi aleg dintre dînşii carii vor fi cu sfat mai mare şi ce la va părea lor, pre aceia stă.La oaste [v:nu mergu] ei [a:singuri] , ci cîndu tribuiaşte oaste, ei slobod la săim bir, de iau de pre vecinii lor, cu cît potu să-şi rădice treaba mare ca aceia.Numai atuncea cîndu vor vedea că tribuiaşte, şi însuşi craiul va merge, însă numai pănă la margini, să-şi apere ţara, iară denafară nu sîntu datori.Leşii sîntu oameni războinici, oameni învăţaţi de carte, că pentru învăţătura şi a cărţii şi a vitejii nu li-i preget, nici de trudă, nici de chieltuială, ce încunjură ţările de învaţă, ca să deprinză tinereţile truda şi la bătrîneţe înţelepciunea, de care au nevoinţă mai mare.Leşii n-au nevoinţă să strîmgă avuţiia şi strînsura o dau şi o răsipescu, lefecii mulţi ţin, după cîtu le iaste [114] puterea şi mai mulţi.Nu iaste / <45v.> la dînşii ruşine a fi datoriu, că nici unul, nici de cei frunte, nu iaste să nu fie datoriu şi la jidovi ocinele le zălojăscu şi odoarăle lor zălojăscu la niguţători şi le orînduiescu altora şi mulţi şi de totu le perdu, hrănindu gloate după sine, că pre cel ce strînge îl numescu jidov.Stăpînilor cui slujescu, sîntu cu credinţă şi pentru numele lui şi pentru cinstea, capul îşi pune.Pentru ruda sa şi pentru seminţiia, cîtu de departe, stau cu dînsul pănă la moarte.Au obiceaiu leşii, nu ca grecii, după sfadă şi după price, daca-i vor împăca, nu va ţiniia pizmă, ci la nevoia lui ca direptu un frate să va pune.Craii nu ceia ce-s moşneni crăescu, ci pre carile îl aleg ei.Nici altă voie mai mare are, fără numai ce sîntu boieriile pre mîna lui, cui va vrea să le dea, le va da.Nici acele date nu poate să le ia, fără numai de viclenie spre ţară, de-i va lua întăi capul cu judeţu, pănă nu va muri.Pentru aceia pogorîndu puterea şi luundu din mîna crailor, n-au voie să facă cui va vrea înaljosul şi să poată aţîţa după pofta sa răotăţi ţărîi, ci pentru / <46> frîu să ţin fălcile lor, că ari face multe răotăţi.Şi pentru aceia rădicîndu ei între sine răotăţile sale, din puţin au crescut ţara mare şi să pot apăra de toţi vrăjmaşii săi.Şi de la alţii ce au luat, n-au datu, de la nemţi Prusiia, de la Moscu nu puţină ţară au dobînditu: Severia şi Cernihovul şi alte ţinuturi.Turcii carii pre la alte ţări au izbînditu şi au luatu cetăţi iară la leşi, de cîte ori s-au ispitit, cu ruşine s-au întorsu.Şi la toate lucrurile sîntu gata şi cu puterea şi cu gura gata sîntu să să apere şi Dumnezeu îi apără pănă acum, de poate zice fieştecine că sîntu ca o fecioară neatinsă şi nesilită.Numai tătarii îi cară în toate zilile de grumazi, că umblă la dînşii ca la sită.Au leşii 2 arhiepiscopi şi 11 episcopi şi 3 episcopi la cneazia Litvei, 4 la livoni, fără mitropolitul de Chiev şi alţi episcopi ce-s pre rusi, de legea grecească, 16 voevozii de scaune în Ţara Leşască, 5 la Litva, 3 la prusi şi alţii [115] cineşi pre la scaunile sale şi 61 de caşteleani, iarăşi boiarii de scaun, iară starostii / <46v.> sîntu mai multe.Ţara Leşască are ape mari: Visla care trece pe la Cracău şi să pogoară pre la Varşav şi la Torunea şi la Gdansca dă în Marea Albă şi şăici umblă multe pre dînsa.Iaste şi San apă mare, care dă în Visla, iară dispre Moscu Niprul, iară apă mare.De Împărăţiia Tătărască şi de obiceiul lor şi cît loc coprinde Ţara Tătărască.Aicea nu [a:multu] [v:vom pomeni] de tătari, carei să află că sîntu limbă bătrînă şi din ceput viteji şi pănă astăzi vedem că s-au ţinut tot în ce au apucatu.Tartariia sau cumu-i zicu unii Ţara Tătărască, iaste împărăţiia mare, că nu numai ceasta ce iaste la Crîm, ce în toate părţile să lăţeşte şi cu putere mare, de coprinde loc multu, o parte mare de Evropa şi Sarmaţiia toată de la Asia cu Sţitiia sau Sireca, ce-i zic acum Cataio.Numele ş-au luat ţara de la apa ce-i zic / <47> Tartar, care cură într-acelea părţi ce-i zic Magog.Iară lăcuitorii îşi zicu Mongul.Stă această ţară spre miazănoapte.Dispre răsăritu au împărăţiia cea puternică a Hinneai, dispre amiazăzio Indiia cu apa Ganghes, ce-i zicea cartea noastră Fison şi apa Oxus, iară dispre apus marea Caspium şi Ţara Leşască, de acolo să apropie de Moscu şi dispre apus cu Marea de Ghiaţă.Văzduhul aceştii ţări iaste neastîmpăratu, că vara acele tunete de groaznice sîntu, cît de frică mulţi mor din oameni şi sîntu călduri mari şi aciiaşi frigu şi omeţi mari şi acelea vînturi sîntu de mari, cîtu de multe ori să tîmplă de oprescu pre om călătoriu cu calul şi-l surpă jos, copacii din rădăcină oboară şi multe pagube fac.Iarna niciodată [v:nu ploao] , vara [a:foarte] [a:puţin] şi cînd ploao de abiia jilăveşte pămîntul.[116] Rodeşte aceia ţară grîu, orezu şi altă pîine, mătase să face, imbir, scoarţă dulce, piper, raventu, zahar, muşcatinu, smoală, pre alocurea şi aur şi argintu scotu, iar vin pre puţine locuri să face, că la ţara Cataiia nu să face.Află-să şi stînci negre de piiatră de facu foc cu dînsa, / <47v.> deaca o sapă şi arde în loc de lemne pentru lipsa lemnelor; şi toate dobitoacile să află multe.Află-să scris în cărţile tătarilor că împăratul lor hrăneşte 10.000 de iape albe, numai de mulsu lapte şi ţine 20.000 de vînători, că zicu că fără de samă să află pasări multe.Împăratul [a:întăiu] [v:au pus] de feliul lor pre unul ce l-au chiematu Hanul, ca să fie judecata pre dînsul şi acestu nume Han s-au chiematu în toţi hanii dipre numele acestuia, cîţi au urmatu pre urma lui, cum şi la eghipet Faraon, apoi Ptolemeiu, la Rîm Chesar.Şi din smînţa lui Hanu, toţi sultanii s-au tras şi au lăţitu împărăţiia aceasta de la Ţara Sinarilor pănă la Ochiianu, pănă la marea ce-i zicu Caspium.Pre urma lui au stătut Ioc hanu, carile au născut pre Zain hanu al treilea împăratu ce-l poreclescu unii Batti, acesta au prădatu Rusiia, Ţara Leşască, Slijiia, Moraviia, Ţara Ungurească.Al patrulea hanu, ficiorul lui Bati, Temir Cutlu, carele îi zicu Tamerlanu şi să află acesta la istorie scrie pentru vrăjmăşiia carile toată Asiia au prădatu, de au arsu pînă la Eghipetu.Acesta au biruitu pre Baiazit împăratul turcescu şil- [v:au prinsu] / <48> [a:viu] şi în cătuşi de aur l-au băgatu în cuşcă, de l-au purtatu prin toată Asia.Al cincilea din Temir Cutlu, fiiu-său cel mai mare Temir ţaru au stătut împăratu, carile zicu că au peritu la prusi în războiu, bătîndu-să cu crijacii.Al şaselea, fiiu-său Mahmetu ţariu al şaptelea Ahmetu ţariu, acesta au născutu pre Şahmetu, al optulea împăratu.Iar la ţara Cataiului întăi au împărăţitu, Ţinhis, al doilea Cui, al treilea Barhim, al patrulea Alam, al cincilea Mongu, al şaselea Cublai.Tătarii sîntu oameni războinici, suferitori la toate nevoile, nu grijăscu de avuţie, ci de izbîndă şi de foame rabdă cu săptămîna.Şi unde va să facă oaste de grabu şi nu-i locu direptu hrană să să zăbovască şi de o săptămînă mănîncă, [117] ca să fie sătul, să nu flămînzească.Războiul nu iaste aşa tare cîtu-i groaznicu, pentru năvala şi gîlceava şide [v:ar răbda] [a:multu] cum li-i năvala, niminea nu le-ar sta înainte; ce din năvală mare, [p:pre] [a:lesne] [v:dau] dosulşi din fugă răşchirîndu-să, de multe ori poftorescu războiul şi cumu-i năvala cu groază a o sprijini, aşa şi goana cu primejdie a-i goni, că din fugă să întorcu şi izbîndescu şi aşa lucrul ce / <48v.> vor să facă de grabu să apucă, că unde-i auzi numele, acolo îl şi vezi.Aceştea nu lăcuiescu în case, fără numai în oraşu mare, în carile de multe feluri de oameni lăcuiescu, niguţătorescu, agonisescu şi în cîmpi după păşune cu dobitoacile umblă.În loc de case poartă cotigi, ales în Ţara Tătărască cea pustie.Că Tartariia în multe să împarte, că ţara cea mică, carea stă cătră Evropa, între Nipru şi între Don să închide şi într-însa Crîmul iaste, unde le zice la Pericopu.Iară Tartariia cea pustie în care multe oarde sîntu, întăi Zagatar, ce iaste Sţitia, între Emmaum şi Cataio, cu crăiia Tangut şi alte multe oarde de cuprinde cumu-i Zavolha, Cazanul, nohaii, tumănii, shibenii, cosahiianii, astinhaveanii, chir-chesarii, baschirdarii, molgomozorii, şi altile multe sîntu, carile n-am vrut să le mai scriem.Ce Zavolha şi Cazanul, Vasilie cneazul Moscului le-au lipitu de împărăţiia lui, iar nohaii sîntu dincolo de Volha, împreujurul mării ce-i zic Caspium şi apa Iaih şi alte locuri ce-s lăcuitori mulţi şi pre multe locuri sîntu şi bogaţi, de nu să ţin cu prada, ca aceştiia ce-i vedem noi, ce cu agonisită.Şi ape multe să află şi bălţi nu numai / <49> păscoase şi cu agonisită, ci într-unile să află atîta mărgăritariu de multu, de nu iaste nici de un preţu.Ci de acestea a tătarilor destul am pomenitu, ci iarăşi de altile să arătăm, că multe am avea a scrie de dînşii, că de multe ori am păţit şi nevoie de cătră dînşii şi nu numai noi, ce toate ţările, cîte-s prin prejurul lor, mai apoi să nu ne arătăm istorici de lucrurile altor ţări.[118] Dă împărăţiia turcilor şi de începutul lor şi de adaosul lor, în ce chip s-au început şi s-au înmulţitu şi s-au lăţitu la atîta mărire şi cinste şi tărie.Aicea de vom scrie şi vom pomeni de începătura şi adaosul turcilor şi de împărăţiia lor, nu vom greşi, că să vede că-i fără cale ca să nu pomenim şi să nu scriem, că suptu mîna lor şi suptu jugul / <49v.> lor sîntem şerbi.Acestu feliu de oameni ce le zicem noi turci,carii [a:întăi] din tălhari şi din oameni puţini atîta [v:s-au lăţitu] şi s-au înmulţitu, că doao părţi de pămînt coprindu, adecă Asiia şi Africa, s-au tinsu de au apucatu o parte mare şi din a treiia, din Evropa, de sîntu de Dumnezeu lăsaţi certarea creştinilor şi groază tuturor vecinilor de prin prejur.Numele acesta ce zicem noi turcu, să înţălege om ce iaste cu viiaţă sălbatică, iară jidovii ei îi chiamă togarma, iară ei îşi zicu busurmani, adecă tăiaţi împrejur sau buni credincioşi, că turci să-i cheme nu sufere, că-i de ocară la dînşii acesta nume, că pre limba jidovască să înţelege nemernicu (nemernicu sau prădătoriu).Alţii îşi zicu otomani sau osmanidu, dipre numele împăratului lor cel dintăi, care l-au chiemat Otoman.Iară începătura împărăţii lor într-acesta chipu să află să fie: Otoman împăratul lor cel dintăi au fostu tătaru, slujitoriu al hanului celui mare, om îndrăzneţu şi mai mare de trup decît alţii.Acesta de nevoie au ieşit din Ţara Tătărască şi au / <50> început întăi la Cappadochia a ţinea drumul, avîndu cu sine numai 50 de oameni.Şi s-au adaos după aceia unul cîte unul, pănă s-au îngloditu unii din oameni răi adunaţi, alţii şi de nevoie, să hălăduiască de moarte, alţii în nădejde de dobîndă.Şi aşa, după adaos ce [v:făciia] , [a:întăi] [p:pre] [a:ascunsu] , iară daca s-au înmulţitu, în vedere să apuca de pradă şi jefuia.Şi decii cu toţii s-au pornitu de au luat Capadochiia, Pontul, Bitiniia, Ţiliţiia, ţări mari.Şi acestea s-au lucratu în anul de la zidirea lumii 6808 [1300].Pre urma acestuia au luatu împărăţiia fiiu-său, Orhan şi iar şi acesta cu acelaş meşterşug s-au apucatu ca şi tată-său, numai tărie şi avere mai multă au avutu, din zi în zi adăogindu-să şi lăţindu împărăţiia.Că crescîndu vrajba între creştini, [119] au luat Misiia, Licaoniia, Frighia, Caria şi Niţeia bătutu-o-au şi o au dobîndit-o.Şi au lăţitu împărăţiia pănă la Helespont.Cître aceia vreme întrasă vrajba între Paleolog şi între Cantacuzino, carii erau capetile Ţarigradului şi socoti nepriietinul crucii ca să arate unii părţi cu prietenie şi să-l chiieme întru ajutoriu, ce s-au şi tîmplat, / <50v.> că au trecut cu oaste la Evropa şi au deşchis calea şi altora pre urmă la Evropa, să facă multă nevoie.Acesta, aproape de săvîrşitul său, au făcut război cu tătarii şi au căzut în războiul acela fără norocu şi au împărăţitu 31 de ani.Pre urma lui au stătut împăratu fiiu-său, Amurat, om meşter şi ascunsu la inimă, carile n-au fostu mai jos de cîtu alţii de vitejie, de a răbdarea nevoile de învăţătura vitejii.Acesta acoperindu gîndul său ce vrea să facă, văzîndu cum s-au pomenitu mai sus vrajba între greci şi slăbiţi de războaie ce făciia între ei, năimindu cu leafă vase de la Ghenua şi după ce au dobînditu Helespontul, au trecut la Traţiia în anii 6871 [1353] şi Calipoli la Crîmu au apucatu, ci apoi şi o parte de mai mare a Traţii au luat.După aceia au supus Misia, Bosna, Rumele, mai apoi, daca au dobînditu scaunul Odriului, de bulgari, de sirbi s-au apucat.Mai apoi au peritu de o slugă a lui Lazar dispotu ce au fost mai nainte de la inimă iubit lui şi l-au fostu prinsu în război.Şi i-au rămas pre urma lui doi ficiori, Suliman şi / <51> Baezitu.Ci Baiazitu omorîndu pre frate-său, au apucatu împărăţiia.Şi decii s-au apucatu de toată împărăţiia.Era om bărbatu, de minte ascuţit şi pohtitoriu de lucruri mari şi îndrăzneţu la fie ce să apuca, la trude răbdătoriu, vremea cunoştiia şi lucrul cum va purta şi stătătoriu la ce să apuca, ca să împle.Decii daca au dobînditu Traţiia toată ş-au întorsu inima spre Ţarigradu.Şi [a:întăi] [v:au socotitu] să să apuce de Tesaliia, Machidoniia, Foţida şi de Atica şi Misiia, ce le zicem acum sîrbii şi ilirii, ce-i chiemăn Bonsa, şi tribalii, ce-i poreclim bulgari.O parte din celea au luatu şi au ucis şi domnul Bulgariei.Mai apoi au încunjuratu în 8 ani Ţarigradul şi auzindu că vine oastea ungurească şi franţozască, pre carii împăratul creştinescu i-au adus şi i-au [120] chiematu întru ajutoriul, temîndu-să de atîta oaste, au părăsitu Ţarigradul de a-l baterea şi au sîrguitu, de au ieşitu înaintea acei oşti la Nicopolea.Şi dîndu războiu, au biruitu Baiazitu şi mulţi / <51v.> domni şi hatmani şi franţozilor au perit.De care lucru cu norocu semeţindu-să Baiazitu, iară s-au vîrtejitu la Ţarigrad şi doi ani stîndu-i asupră, de i-au flămînzitu.Şi era acei închişi periţi, de n-ar fi venitu Tamerlanu hatmanul tătărăscu cu mulţime de oaste, de au stropşitu toată Asia şi cu foc o au pîrjolitu, oraşile au prădatu.Decii de frica lui di sîrgu s-au vîrtejit şi la Galaţiia şi Bitiniia de războiu s-au gătitu şi bătîndu-să păn au înoptatu, birui Tamerlan hatmanul tătăresc şi Baiazit fu biruit pentru mulţimea tătarilor, ci nu era deopotrivă.Şi l- [v:au prinsu] [a:viu] şi ferecîndu-l în cătuşi de aur şi în cuşcă băgîndu-l, l-au trecut la Asiia.Ce la Asiia l-au slobozitu şiel de ruşine [a:curîndu] [v:au murit] , după ce au împărăţit 13 ani şi 6 luni.Rămas-au fii de dînsul, la Calepiin, Moisi, Mahmet şi Mustafa.Ce Calepin de sîrgu au murit, iară fiiu-său Orhan de unchiu-său Moisi fu omorîtu şi Moisi de frati-său Mahmet.Acesta Mahmet, Ţara Muntenească şi Machidoniia au supus şi ţenchiul sau hotariul turcescu pănă la Marea Ionicum l-au / <52> mutat şi scaunul ş-au pus la Udriiu.Şi după ce au ţinut împărăţiia 17 ani, au muritu.Decii al doilea Amurat căzu la împărăţie, acesta cu ajuotirul ce avea de la Ghenuva, trecîndu la Traţiia, au bătut pre unchi-său Mustafa, şi Thesalonica au fărămat, carile era oraşu bătrîn, tare şi plin de avuţie şi pre acele vremi Veneţiia o ţinea.Decii au supus Chiprul, Epirul, Etolie.Cunoscîndu deciia că de va putea să lege prieteşug cu Gheorghie dispotul, domnul sîrbilor, că lucrurile lui să vor întări şi a creştinilor vor slăbi, cu toată nevoinţa au silit şi au luatu fata lui, să-i fie împărăteasă.Decii şi cu puterea socru-său şi cu a sa s-au apucat de Belgrad şi bătîndu cetatea au perit 7.000 de turci.După moartea acestuia, stătu împărat al doilea Mehmet, carile au încunjuratu Ţarigradul cu multă mulţime de oaste şi l-au luat în anii 6961 [1453], în luna lui mai, în treizeci şi una [121] de zile.Al doilea an după aceia s-au dus la Belgrad şi mulţime de ai săi acolo perindu şi el încă rănit, l-au părăsit./ <52v.> Dvcii bulgarii au luat şi Dalmaţiia şi Rasţiia au dobînditu, deciia Trapezontul l-au dobîndit şi Mitilena cu alte ostroave au luat.Apucat-au şi Evbeiia şi Chefea, ce o ţinea ghenuvezii.Şi au împărăţit 32 de ani.Deciia Baiazit al doilea luundu împărăţiia, războiu cu veneţiianii făcu şi le-au luat Naupactul, Methona, Dirahia şi toată Dalmaţiia au prădatu şi [v:au murit] [a:otrăvit] .Acesta Baiazit au luat Chiliia şi Cetatea Albă de la Ştefan vodă cel Bun.Decii Selim, fiiu-său văzu la împărăţie; acesta au luat Alcarul oraşu tare la Eghipetu şi după ce au omorît pre soltanul, Alexandriia toată cu Eghipetul le-au dobînditu şi le-au lipit de împărăţiia lor şi Damascul l-au luatu.Pre urma lui, fiiu-său Suliman, ţiindu împărăţiia, luat-au Beligradul apărătura nu numai a Ţării Ungureşti, ci a toată creştinătatea, deciia Rodosul au biruit şi Strigoniia şi Buda şi alte oraşă ale Ţării Ungureşti.Încunjurat-au şi Beciul, / <53> mai apoi perit-au la Zighet, împărăţindu 47 de ani.Urmat-au al doilea Selim, carile au legat pacea cu nemţii şi au luat vineţiienilor Chiprul şi de aciia Tunetul şi Gouleta au apucat.Şi de acii au muritu în anii 6983 [1475].Pre urma lui Amurat au împărăţit şi după dînsul al treilea Mahmet, carile au omorîtu 18 fraţi şi au luat înpărăţiia.Iară alţi împăraţi carii au urmat de aicea înainte, lăsăm de a-i scrie, ca să nu ne arătăm istorici de lucruri turceşti decîtu de ale noastre.Ce puţin încă de putere şi de obiceiul lor, în ce chip ţin împărăţiia, avem a scrie.Obiceiu au turcii, în al patrulea an să ia a zecea din copii, parte bărbătească, ca să să adaogă pururea slujba împărăţiei.Şi la vremea aceia trimit oameni împărăteşti la greci, la sîrbi, carii sîntu pre hotarul împărătescu creştini, alegînd ţara Moldovei şi Ţara Muntenească, că în locul acela ce dau ei copii, noi sîntem datori să fim gata de oaste în toată vremea, cîndu va / <53v.> veni cuvîntul împăratului şi de bani de a le darea pururea.Iară oamenii cei împărăteşti [122] umblă din sat în sat, deciia cumu-i satul, aşa le aruncă şi copii să dea după putere şi cum să pot tocmi cu dînşii şi cu bani încă să împacă.Mulţi să află şi de bună voie de mergu, ca să iasă din şerbiie şi mulţi din turci netăiaţi (şi nu spun că sîntu turci, că nu i-ar priimi), ce-i dau în locul creştinilor, că trag nădejde că dintruunii ca aceiia ies la cinste mare, ca să dobîndească boierie.Pre carii apoi pre unii îi duc la Ţarigrad, pre alţii la Odriiu şi pre la alte scale, de-i dau de-i hrănescu, pre unii la Brusiia, pre alţii la caraimani, de să învaţă la ţarină, acestora le zic agemoglani (sau iamoglani), adecă nevinovaţi, coconi.Iară daca crescu de şapte ani, deciia cei mai iscusiţi îi bagă la saraiul împărătescu, pănă la 500. Acolo şed pănă la 20 de ani.Unii învaţă carte, alţii la locruri vitejeşti, dintr-aceştia aleg, fără ce-s de treaba saraiului, de-i pun ieniceri, carii să află pururea pre lîngă curtea împăratului, pînă la 12 mii.Din ieniceri să aleg mai de frunte spahiioglani, pănă la 3.000, carii mergu dinadireapta împăratului ţi fieştecarile / <54> dentr-înşii cu cîte patru sau cu cîte cinci slugi slujăscu.Decii din stînga, 3.000 de silihtari, de iară slujăscu în patru sau în cinci cai, după aceştiia 5.000 de olofani, aşijderea dinadireapta împăratului şi alte 5.000 din stînga, carii sînt aleşi din iniceri sau din creştini juraţi, carii cu credinţă slujbă au arătat begler-beiului sau paşii.După aceştiia cei de apoi mergu carii să chiiamă caripiţi, ce să chiiamă mai săraci, carii din toată Ţara Turcească nu numai turci, ce şi creştini strînşi, de au venit de bună voie să slujască împăratului pentru leafa.Iar înaintea împăratului 200 sau şi mai mulţi mergu, ce să chiiamă mutaferachi, carii pentru slujba lor cea aleasă i-au scos la cinste şi iau leafă mare, altul şi un taler pe zi, alţii mai puţin, cumu-i omul şi cumu-i slujba.După aceştiia mergu treizeci de cauziliari, carii deşchid calea împăratului şi oprescu năvala de la împăratul şi iau articele, cele ce-s de jalbe la împărăţie.După aceştiia mai aproape mergu solaţii, carii poartă arcile pre umăr cu cămăşi albe pănă jos, de să vădu de suptu haine şi în scofii, pănă / <54v.> cîte 200 de oaste.Şi denainte şi denapoi sînt şi paici pănă la 100, aceştiia toţi nu lipsescu de lîngă [123] curtea împăratului.Iară fără aceştiia şi alţi mulţi de oaste, de mergu fără leafă, cercînd să poată arăta slujbă, ca să dobîndească pită.Iară la ţările împărăţiei şi la margine are împăratul altă oaste de a scoaterea împotriva fieştecărui vrăjmaşu al său, că la margine, unde să hotărăscu cu creştinii, au pănă în 10 mii de ieniceri, răsipiţi pre la sate, di să hrănescu cu plugul şi cu niguţătorii, carii nici de un paşă nu ascultă, fără numai de cuvîntul împăratului, cîndu vor ieşi la oaste.Sîntu din copii de a zecea, pănă la 10.000 împrăştiaţi pre la tîrguri, de sîntu de împlerea locuri, de vor peri dintr-aceştiia undeva la războiu.Iaste şi altă curte, ce să chiiamă spahii, carii sîntu suptu beglerbei.Aceştia au cinste mare, cu sate de la împărăţie în loc de leafă şi de aceştiia nu sîntu puţini, că tot locul, cît ţine împărăţiia, [a:plinu] [v:iaste] de dînşii.Are împăratul între alţi sfetnici mai aleşi trei sau patru, ce le zicu veziri azemi, carii toate / <55> trebile împărăţii poartă şi de pace şi de oaste -şi de păşii şi de domnii a le schimba şi a le da, la mîna lor.Unul dintr-înşii iaste mai mare, pre carile stă toată credinţa împăratului, adecă veziriul, iară lui de i se va tîmpla a merge la oaste, că mai multă grijă iaste veziriului de oaste decît de alte trebi, el pune în locul său namestnic, carileş aceia putere ţine, ce au ţinut şi el.Ci de Împărăţiia Turcească [p:] [a:destul] [v:am povestit] , ci iarăşi de altile să povestim şi să arătămu înainte.Pentru Ţara Ungurească de jos şi Ardealul de sus vom să arătăm, fiindu-ne vecini de aproape şi cum au avut şi ei crăie mare ca şi leşii.Aicea nu vom lăsa şi de Ardeal sau Ţara Ungurească, cumu-i zicu unii, ca să nu atingem şi să nu pomenim / <55v.> de începutul lor şi de obiceiul lor, fiindu-ne vecini de aproape şi de multe ori năzuia domnii ţării Moldovei, de să acioa şi să ajutoriia de la dînşii.Ardealul sau Ţara de jos Ungurească să chiamă Ţara peste Munte, carea coprinde o parte din Daţiia şi piste munte.Direptu aceia-i zicu Ţara peste Munte, căci iaste încunjurată [124] de toate părţile de munţi şi cu păduri, cum ar fi îngrădită.Zicu-i şi Ţară de 7 oraşă, din limba neţască, iară locuitorii ţării îşi zicu ardealeni, carii să hotărăscu cu ungurimea dispre apus, sau cumu-i zicu unii Panoniia.Iară dispre miiazănoapte să hotărăscu cu Ţara Leşască, dispre amiazăzi cu Ţara Muntenească, dispre răsăritu cu Moldova.Ţara Ardealului nu iaste numai o ţară însăş, ci Ardealul să chiamă mijlocul ţării, care multe coprinde în toate părţile, în care stă şi scaunul crăiei.Iară pre la marginea ei sîntu alte ţări mai mici, carile toate de dînsa să ţin şi suptu ascultarea ei sîntu: întăi cumu-i Maramoreşul, dispre Ţara Leşască, şi Ţara Săcuiască, dispre Moldova şi Ţara Oltului dispre Ţara Muntenească şi Ţara Bîrsei, Ţara / <56> Haţagului, Ţara Aoaşului, şi sîntu şi alte horde multe, carile toate ascultă de Crăiia Ungurească şi să ţinu de Ardeal.În Ţara Ardealului nu lăcuiescu numai unguri, ce şi saşi peste samă de mulţi şi romîni peste tot locul, de mai multu-i ţara lăţită de romîni, decîtu de unguri.Iară Ţara Ungurească de jos, unde să chiiamă Unguriia cea Mare (sau cumu-i zicu unii pre limba nemţască, Panoniia), acolo numai unguri trăiescu, iară de să află şi romîni pre alocurea, încă lege ungurească ţin.Ungurii nu ţin tot o lege, ce în patru sau cinci legi sîntu împărecheaţi, că unora le zic calvini, altora lotori, altora calandoş, ce să chiiamă pre limba lor lege direaptă, alţii-i chiiamă vereş ianoş, carii cred în Ioan Botezătoriul, iară de Hristos nimica nu să atingu, alţii-i chiiamă sombotaşi, carii credu legea jidovască, alţii-i chiiamă papistaşi, carii cred pănă în jumătate legea grecească, de aceştiia să află în Ardeal, iară la Unguriia cea Mare foarte prea puţini.Aceştiia au şi icoane în biserică şi cruci pre biserică, încă şi pre la casile lor să află cruci.Aceştia nici la o / <56v.> treabă de a bisericii nu poftescu pre aceialalţi unguri, nici iubescu.Mai bucuroşi să margă la biserica romînească, decîtu la capiştea aceloralalţi unguri.Rumînii, cîţi să află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu, de la un loc sîntu cu moldovenii şi toţi de la Rîm să trag.[125] Iaste Ţara Ardealului plină de toată hrana cîtă trebuiaşte vieţii omeneşti, că pîine peste samă rodeşte multă, de niminea nu o cumpără, ci tuturora prisoseşte, vin pretutinderea, nimărui nu lipseşte, mieare multă şi bună, de care facu mied, aşa de bun, cît să potriveaşte marmaziului.Ţara Ungurească mai denainte vreme era [a:foarte] mare, de coprindiia o parte mare şi din Ţara Turcească, că scaunul crăiei nu era la Beligradul cestu nou, unde iaste acum, ci era la Buda, care acum o ţin turcii.Că daca au luat turcii Belgradul cel mare, carele era apărătura nu numai a Ţării Ungureşti, ci a toată creştinătatea dispre apus, au dobînditu deciia şi Buda, carele era scaunul Crăiei Ungureşti.Decii ş-au mutat scaunul / <57> la Beligradul cestu nou, dispre Ardeal, ci de-a pururea fără odihnă, avînd războiu nemţii cu turcii şi fiindu şi ungurii întru ajutoriu asupra turcilor şi avîndu nemţii priieteşug cu ungurii şi mergîndu asupra turcilor piste dînşii trecea, turcii suindu-să la nemţi, prin ţara lor făcea cale.Ci ungurii văzîndu atîta stropşitură şi nevoie ţării, una dispre turci, alta dispre nemţi, neavîndu odihnă de oşti grele, li s-au supăratu şi s-au sfătuitu cu toţii, de s-au închinatu turcilor şi au luat de la dînşii domnu, ca şi în ţările noastre.Iară nemţii daca au văzut că soţiile i-au viclenitu şi s-au închinatu la vrăjmaşii lor, au luat de la unguri jumătate de Ţara Ungurească de sus şi o ţin pănă astăzi.Aşa Ţara Ungurească crăie mare ce era, dintr-un trup în multe mădulări s-au întorsu, o parte turcii ţin, cu scaunul crăiei cu Buda, nemţii altă parte, Ardealul de-i cu stăpînu, încă iaste suptu robiia turcească.Ungurii sîntu oameni iscoditori şi necredincioşi, vicleni, priieteşugul nu-l ţin la loc de nevoie.Prin ţara Ardealului / <57v.> nu poate omul [p:pre] [a:lesne] [v:să treacă] fără cărţi crăeşti.Şi taina aşa o ţin de bine, că nici de la ţărani cuvîntu direptu nu vei afla.Judecata sa [a:foarte] pe direptate o judecăşi de nu-ţi iubeşti legea într-un loc, volnicu eşti să-ţi tragi legea la alt scaun, unde vei iubi.Încă şi despre crai, de ver fi avîndu ceva asupreală şi nedireptate, ai voie să-ţi întrebi şi cu craiul, unde să adună toţi domnii la scaunul ţărîi, [126] de să sfătuiescu di trebile ţării şi de vei avea strîmbătate, afla-vei direptate.Nici craiul are voie să piiarză pre vreun nemişu, fără numai de-l va dovedi de viclenie./ <58> De domniia lui Bogdan vodă cel Orbu şi Grozav, feciorul lui Ştefan vodă celui Bun, vă leato 7012 [1504] iulie.După moartea lui Ştefan vodă, cu voia tuturor lăcuitorilor ţării au stătut domnu fiiu-său Bogdan vodă, puţin dispărţitu de firea tătîne-său, că de n-au ajunsu anii, iară lucruri mari apucase.Bogdan vodă, daca stătu la domnie, gîndi să-ş întărească lucrurile întăi cu vecinii şi să-ş arate nume bun.Pe învăţătura tătîne-său, a lui Ştefan vodă, trimis-au la împărăţiia turcilor pre Tăutul, logofătul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zece povoară de bani şi s-au închinatu cu toată ţara la sultan Suleimanu împăratul turcescu.Iară împărăţia, de bucurie mare, cu dragoste i-au priimit şi au dăruit toţi banii Tăutului, logofătului / <58v.> celui mare şi i-au adus în ţară şi au ziditu pre acei bani o sfîntă biserică în satu în Bălineşti, ce iaste la ţinutul Sucevii şi trăiaşte pănă astăzi.Într-aceiaşi vreme trimis-au solii săi şi la craiul leşescu, între alte trebi, ca să poftească şi pre sora lui crai, pre Elisafta, şi să-i întoarcă Tismeniţa şi Ceşibiş, carile oprise tată-său şi nu le întorsese.Ci bătrîna, mama lui crai, n-au vrut acesta lucru să-l facă, căci nu era de legea papii.Ci solilor pentru ce le au întorsu acele tîrguri, le au mulţumitu, iară de logodnă au îndelungat într-altă dată.Cîndu au prădat Bogdan vodă Pocutiia.După soliia dintăi ce au fost trimis Bogdan vodă la craiul leşescu pentru soru-sa, n-au perdut nădejdea, că oblicindu că muma fetii şi a lui au muritu, de iznoavă au [127] poftoritu soliia, gîndindu-să că după moartea bătrînii nu va avea cine să stea împotrivă.Ci craiul încă i-au îndelungatu pănă altă dată, că vediia că soru-sa nu vrea să meargă după dînsul, că au fostu Bogdan vodă / <59> grozav la faţă şi orbu de un ochiu.Pentru aceia, văzîndu Bogdan vodă că cu bine nu folosi nimica, gîndi ruşinea ca să-şi răscumpere cu sînge nevinovat şi lăsîndu inima cea priitenească, de arme să apucă şi strînsă ţara toată şi au întratu în Ţara Leşască, de au luat Pocutiia şi au lăsatu oamenii săi în Pocutiia, iar el prădîndu s-au învîrtejit înapoi.Cîndu au prădatu leşii ţara Moldovii.Văzîndu leşii paguba ce le făcusă Bogdan vodă, nu suferiră, ci de grabu strînsără oaste pre bani şi pre oamenii lui Bograd vodă ce-i lăsase să apere Pocutiia îi împinseră înapoi.Şi întru acel război au peritu doi fraţi, ficiori de boiari leşăşti, ficiorii lui Strus.Şi decii au întratu oastea leşască în ţara Moldovei, de au făcut multă pagubă şi perire şi au prădatu pănă la Botăşani, prinzîndu pre o samă de boiari de frunte de ţară.Şi pre toţi, în mîniia acelor doi fraţi, i-au dat în Cameniţă de i-au tăiat.A treia solie, cîndu au trimis Bogdan vodă la craiul leşăscu./ <59v.> După acia a treia oară, de iznoavă au mai ispitit Bogdanu vodă de au trimis solii săi într-acesta chip, doară ar putea cumva să-i dea craiul pre soru-sa.Ci craiul au făgăduitu într-acesta chip, ca să ţie legea lor şi să fie plecatu crailor leşeşti.Ci [a:curundu] vreme [v:murindu] , Jicmontu craiul pre urmă n-au umplut făgăduinţa.[128] Cîndu au prădat Radul vodă domnul muntenescu Putna.Pre acvia vreme Radul vodă domnul muntenescu, neavîndu nici o pricină asupra lui Bogdan vodă, sculatu-s-au cu puterea sa şi cu Roman Pribeagul, de au întratu în ţară şi au prădatu şi au arsu ţinutul Putnii şi pe de aceia parte de Siretiu, de multă pradă şi perire au făcut.Şi decii s-au întorsu înapoi fără de nici o zminteală.Cîndu au mersu Bogdan vodă la Ţara Muntenească asupra Radului vodă.Vă leatul 7015 [1507] octomvrie 28, văzîndu Bogdan vodă cîtă pagubă i-au făcut Radul vodă în ţara sa, nu suferi, ce gîndi strîmbătatea sa ca să o răscumpere mai cu asupră, una pentru scîrba şi paguba / <60> ce-i făcusă Radul vodă, alta şi pentru vitejiia ce avea, că socotindu ca să nu piiae numele cel vitejăscu al tătîne-său, ca să nu zică megiiaşii că au muritu şi e cu tată-său, sculatu-s-au cu toată puterea sa şi au tras într-ajutoriu şi pre săcui şi s-au dus spre Ţara Muntenească şi au întratu la locul ce să chiiamă Rătezaţii, la Movila Căiatii, de ceia parte de Rîmnicu, octovrie 28. Şi au şăzut cu oastea de ceia parte de Rîmnia 10 zile, de au prădatu şi au arsu de la Milcov pănă la Rîmnic şi în jos pre de amîndoao părţile pănă la Siretiu.Şi acolo de la Radul vodă l-au timpinat sol, un călugăr anume Maximian, ficiorul lui Dispotu împăratul grecescu şi s-au rugat lui Bogdan vodă ca să facă pace cu Radul vodă, pentru că sîntu creştini şi o seminţie.Deciia Bogdan vodă, văzîndu atîta rugăminte de la acel călugăr, au făcut pace pentru voia lui şi au trimis cu dînsul solul său la Radul vodă.Şi acolo Radul vodă cu boiarii săi au jurat pre Sfînta Evanghelie, cum ca să ţie pacea nclătită în veci.Şi hotarul pre unde au fostu cel bătrînu au lăsat şi să întoarcă Radul vodă toată prada / <60v.> şi arderea, cîtă făcusă în ţara Moldovei, la ţinutul Putnii.Şi aşa s-au întorsu Bogdan vodă cu pace înapoi.Letopiseţul cel leşescu de aceste doao poveşti, ce au mersu Radul vodă cu Romanu Pribagul de au prădat ţinutul [129] Putnii şi cum au mersu Bogdan vodă la Ţara Romînească asupra Radului vodă, nimica nu însemnează, nice să află scris.De moartea Radului vodă şi de moartea lui David mitropolitul şi de domniia Mihnii vodă.Vă leato 7016 [1508], după Paşte, murit-au Radul vodă, domnul muntenescu şi pre urma lui au stătut la domnie Mihnea vodă, carile au tăiatu boiarii.După avia, în anii 7017 aprilie 1, pristăvitu-s-au David mitropolitul.Cîndu au prădat Bogdan vodă Ţara Leşască, ajungîndu pănă la Liov.Vă leatul 7017 [1509] iunie 10, după multe solii ce trimisese Bogdan vodă la craiul leşescu pentru soru-sa Elisafta, pre carea de multe ori o cerusă şi nu-i o didease, văzîndu că nimica nu poate folosi, / <61> socoti că are vreme ca să-şi răscumpere ruşinea sa dispre craiul leşescu cu sînge nevinovatu şi de iznoavă au început a strînge oaste.Ci văzîndu craiul ungurescu vrajba ce întrase între dînşii şi simţindu că Bogdan vodă de iznoavă face oaste asupra leşilor, au trimis sol pre Ştefan Teleţchi, ca să-i poată împăca.Ci nimica n-au folositu, că Bogdan vod gătindu-să şi armîndu-să, au pripit cu oaste de au trecut apa Nistrului, vineri, iunie 29 dni şi au întrat la rusi, la Podoliia.Şi sîmbătă au sosit la Cameniţă şi decii au slobozit oastea să prade ţara, dîndu-le vină că n-au lege pentru strîmbătăţile ce fac, alta că va să-şi răscumpere Pocutiia, a treia şi pentru sora lui craiu Elisafta, ce i-o giurasă Alixandru craiul.Decii arzîndu şi prădîndu ţara, au tras la Liovu, de au bătut tîrgul, de puţinu nu l-au luatu.Şi singur Bogdan vodă cu capul său au lovit cu suliţa în poarta Liovului, care lucru şi astăzi să cunoaşte semnul.Şi nici leşii nu tăgăduiescu de aceasta,ci încă ei mai [a:tare] [130] [v:mărturisescu] că [v:au fost] [a:adevărat] aşa.Şi au prădatu împrejur pretitindirilea / <61v.> şi au arsu Tohatinul oraş mare şi vestit şi multă avuţie şi bunătate dintr-însa au luat.Luat-au din Rohatinu şi clopotul cel mare ce iaste la mitropolie în Suceava şi mulţi oameni şi boiari au robit şi domnii lor încă i-au prinsu şi cu mare izbîndă s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, fără de nice o zminteală şi robilor ce-i adusese din Ţara Leşască le-au împărţitu hotară în ţara sa.Şi decii ş-au luat doamnă din ţară şi au făcut pre Ştefan vodă cel Tînăru.Cîndu au prădatu leşii ţara Moldovii, 7017 [1509] iulie 15. După izbîndă cu noroc ce făcusă Bogdan vodă în Ţara Leşască, iată-i veni de la Dumnezeu osînda asupra, cum grăiaşte şi prorocul David, psalm 7: „Lac săpă şi-l scurmă şi căzu în groapa care au făcut“, aşa petrecu Bogdan vodă, că nu era încă bine ieşit din Ţara Leşască, iară craiul strîngîndu oaste degrab, au silit să apuce pre Bogdan vodă încă în ţara sa şi nu au putut de o boală ce avea.Ci au trimis pre hatmanul său, pre Camenţschii voevodul de Cracău.Ci pănă a sosi hatmanul, iară Bogdan vodă au trecut / <62> Nistrul în ceasta parte şi s-au aşezat la scaun şi au slobozit oştile pre acasă, neavînd nici o ştire despre oastea leşască.Iară Cameniţschii hatmanul văzîndu că nu au apucatu pre Bogdan vodă la margine, au întrat fără veste în ţară, de au prădatu Cernăuţii, Dorohoiul, Botăşanii, Ştefăneştii, neavîndu cine să-i oprească, că Bogdan vodă, neavîndu nădejde de una ca aceasta, au lăsatu oastea pre acasă.Iară leşii au prădat cum le-au fostu voia.Şi încă un Vasco oarecarile de ai noştri, avîndu mînie pre ale Vasco ce i-au fostus luat muiarea, s-au închinat la leşi, de i-au purtat pretitindirile, ştiindu că n-are cine le sta împotrivă, de au arsu şi au prădatu şi pre vrăjmaşul său curvariul încă l-au prinsu de l-au înţăpat, iară craiul lui Vasco pentru acea slujbă iau dat Hotniţă, un sat ce iaste suptu Iaroslavu, pănă la moartea lui.Şi daca [131] s-au întorsu oastea leşască înapoi, trimis-au craiul leşăscu Jicmontu la Vladislav craiul ungurescu, ca să nevoiască să facă pace cu Bogdan vodă, ştiindu că Bogdan vodă va vrea să-şi întoarcă mai cu asupră dipre dînşii.Cum s-au şi tîmplatu, că leşii încă bine nu ieşisă din ţară, Bogdan vodă cu oastea / <62v.> ce putusă o seamă, de strînsese degrabu, au ajunsu pre oastea leşască la trecătoare Nistrului şi dîndu războiu despre amîndoao părţile, multă moarte sau făcut şipre o samă de boiari [a:vii] şi [a:nevătămaţi] i- [v:au prinsu] , [v:întrîndu] [a:nesocotiţi] de oastea leşască, adică logofătul şi un homelnicu, cărora nu le putem afla numile, fără numai al Cîrstii, Petrica şafariul, Dobrostîmpu.Mai apoi [v:s-au dus] leşii [a:întregi] cătră craiul săuşi acieş începură a umbla să facă pace şi au legat pacea într-acesta chip, ca dispre amîndoao părţile să întoarcă pagubile, nici să mai fie zarva întru dînşii.Cîndu au prădat Beti Ghirei sultan cu tătarii ţara Moldovii, leatul 7018 [1510].Beti Ghirei sultan, ficiorul hanului, nepotul împăratului, fără veste cu multă mulţime de tătari pe trei locuri au întrat în ţară, de au prădat de la Orheiu pănă la Dorohoiu şi pre Prut în sus, de multă pradă şi robire de oameni au făcut şi plean de dobitoace au luat;mai apoi sultanul fiindu [v:săgetat] [a:foarte] [a:rău] , au murit./ <63> Vă leato 7019 [1511] fevruarie.
Letopiseţul Ţărîi
Moldovei
1725
1725
- Istoricii, adecă scriitorii de cursul anilor acestor părţi, carii pomenesc de descălecatul cel dentăi a ţărîi noastre şi Ţărîi Munteneşti: Bonfin, mare istoric, de Dachia, sau Daţia - latin.Dion la viaţa lui Traian împăratul - latin.Topeltin ungur; iară pre aceştia doi au urmat .Aceaşte au scris de Dachia, cum au descălecatu-oă Traian, împăratul Rîmului, în anii de la Hristos 120, pre socoteala vreamilor, cu rîmleanii.Istoricii leseşti carii au scris şi lucrurile domniilor Moldovei:Cromer [v:au scris] [a:lătineaşte] ,Dlugoş [a:lătineaşte] ,Stricovschîi litfan, [a:leşeşte] ,Piaseţschîi vlădicul de Premislia, [a:lătineaşte] .Istoricii leşeşti pre carii au urmat răpăosatul Ureache vornicul: Bîlschîi, Marţin Paşcovschîi.Aceaşti doi [v:au scris] [a:leşeşte] .Şi aceaşte încă dzic că moldovenii sint den rîmleani.Iară de descălecatul cel dentăi n-au ştiut că leşii mai apoi den împărăţia lui Traian sint veniţi în ceaste părţi. { 42} Preadoslovie adecă voroava cătră cititoriul Fost-au gîndul mieu, iubite cititoriule, să fac leatopiseţul ţărîi noastre Moldovei din descîlecatul ei cel dintăi, carele au fost de Traian împăratul şi urdzisăm şi începătura leatopiseţului.Ce sosiră asupra noastră cumplite acestea vreami de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji şi suspinuri.Şi la acest fel de scrisoare gînd slobod şi fără valuri trebueşte.Iară noi prăvim cumplite vreami şi cumpănă mare pămîntului nostru şi noaă.Deci priimeaşte, în ceastă dată, atîta din truda noastră, cît să nu să uite lucrurile şi cursul ţărîi, de unde au părăsit a scrie răpăosatul Ureache vornicul.Afla-vei de la Dragoşe vodă, din descălecatul ţărîi cel de al doilea, la leatopiseţul lui, pre rîndul său scrise domniile ţărîi, pînă la Aron vodă.Iară de la Aron vodă încoace începe acesta leatopiseţ, carea ţi l-am scris noi,nu cum [v:s-ari cădea] [p:de]- [p:] [a:amănuntul] [article:] toate.Că letopiseţele ceale streine lucrurile numai ce-s mai însămnate, cum sint războaiele, schimbările, scriu a ţărîlor megiiaşe, iară cealece [v:să lucreadză] în casa altuia [p:de]- [p:] [a:amănuntul] [article:] , adecă lucruri de casă, n-au scris.Şi de loc leatopiseţă, de muldovan scrisă, nu să află.Iară tot vei afla pre rîndu toate.Şi priimeaşte această dată această puţină trudă a noastră, care am făcut, să nu să treacă cumva cu uitarea de unde este părăsit, cu această făgăduinţă că şi letopiseaţ întreag să aştepţi de la noi de om avea dzileşi nu va hi pus prea veacinicul sfat puternicului Dumnedzău ţărîi aceştiia ţenchi şi soroc de sfîrşire.Stihuri de descălecatu ţărîi Neamul ţărîi Moldovei de unde să trăgănează?Din ţărîle Rîmului, tot omul să creadză.Traian [a:întîi] , împăratul, [v:supuind] pre dahii Dragoş apoi în moldoveani premenind pre vlahi Martor este Troianul, şanţul în ţara noastră Şi Turnul Săverinul, munteani, în ţara voastră.{ 43} Leatopiseţul ţărîi Moldovei de la Aaron vodă încoace Capul I Încep.1. Pănă la cumplita domniia lui Aaron vodă (aşea-i dzice acei domnii răpăusatul Ureache vornicul), ieste scris leatopiseţul ţărîi de Ureache vornicul, început de la Dragoş vodă, carele au descălecat din Maramureş această ţară al doilea rînd, după ce să pustiisă de tătari şi fugisă toţi lăcuitorii şi ai ţărîi Moldovei şi Ţărîi Munteneaşti în ArdealIară [a:întîi] descălecată de Traian împăratul Rîmului; căruia împărat numeale trăieşte între noi păn astădzi cu şanţul cela ce sî dzice Troianul.Iară de la Aron vodă scris nu să află, nice de altul, nice de Ureache vornicul, ori că l-au împiedecat datoriia omenească, moartea, care multe lucruri taie şi să obîrşască nu lasă, ori că izvoadele lui au răsărit, ce va hi mai scris şi de la Aron vodă încoace.Deci, de unde au părăsit el, începem noi, cu agiutoriul lui Dumnedzău.Zac.2. Domniei lui Aron vodă cu cale i-au dzis că au fost cumplită, că aşea au fost,desfrînată domniia şi nediriaptă [a:foarte] , cît de răul lui, ce era fruntea boierilor fugisă mai toţi în Ţara Leşască.Zac.3. Să sfădiia şi pre aceale vreami domnii de Ardeal cu crăiia leşască, care de care să cuprindză ţara, sş fie supt ascultarea sa.(Domnilor de Ardeal dzicen crai ungureaşti; eu să le dau acest nume nu poci, că ei crai nu sint, ce direpţi domni sau cneadzi.Iară şi Ardealul tot de Crăiia Ungurească au fost şi tot o ţară, ce după ce au rupt o parte Împărăţiia Turcului, cu Buda şi altă parte de crăiie au cuprins neamţul cu Pojunul, unde stà şi cununa Crăiei Ungureaştis-au osebit acest unghi şi s-au aşedzat supt cneadzi.Deci crai dirept crăiei ungureşti ieste neamţul, că la dînsîul ieste cununa (sic!= crăiei) ungureşti cu Pojunul.) Zac.4. Ţinea domniia pre atunce la Ardeal Bator Jigmont şi aflînd vreame pre voie a supunere ţara către sine, s-au agiuns cu boierii lui Aron vodă, carii era de casa lui, că li să urîsă şi lor cu faptele lui Aron vodă, anume Ştefan Radul vornicul şi Răzvan hatmanul.Şi cu ştirea lor au trimis oşti Bator şi l-au luat pre Aron vodă cu toată casa lui şi l-au dus la sine la Belgrad, unde şi s-au sfîrşit şi viiaţa.Iară în locul lui pusesă pre Ştefan Radul vornicul domn în Suceavă.Zac.5. La leaşi crăiia Jigmont pre atunce, ficiorul craiului şvedzăsc, iară hatman mare era Zamoyschii.Vădzind leaşii c-au pus Bator { 44} de la sine domn în Moldova şi o scriia pe atunci leaşii Muldova că ieste crăiei leşeşti soţiie, după nişte legături ce făcusă leaşii cu Ştefan vodă cel Bun la Colomiia şi mai pre urmă cu Bogdan vodă, după ce să împăcasă cu dînsul, n-au suferit pre Ştefan Radul vodă, ce îndată au trimis oşti cu boierii carii era ieşiţi în Ţara Leaşască, unii de răutăţile lui Aron vodă, iară Movileştii, precum scrie Ureache vornicul, încă cu Pătru vodă Şchiopul ieşisă în Ţara Leaşască, asupra lui Ştefan Radului vodă şi l-au scos din ţară.Şi au pus domn din partea sa pre Ieremiia Movila vodă cu aleasul boierilor de ţară, puind deodată şi pen toate cetăţile ţărîi slujitori de ai săi leaşii.Fost-au aceastea în anul 7103. Zac.6. Împărăţiia Turcului lupta pre aceale vreami pentru crăiia ungurească cu neamţii, pentru Buda, pentru Ostrogonul şi Enicul.Iar vădzind că cuprind leaşii ţara Moldovei, au orînduit pre Caazi Cherei soltan, hanul Crîmului şi trimiţîndu-i şi 2000 de iniceri; cătră 70000 de oaste ce avea tătărască.(Vestit era aceal han de războaie, care au avut război şi cu persii cu izbîndă în cîteva rînduri.) Îi trimisăsă împărăţiia şi steagul cu tuiuri de Muldova, să aşeadză pre cine va socoti el la domnie, să fie din partea împărăţiei.Zac.7. Prindzind veste leaşii de clătirea lui Caazi Cherei soltan la Muldova, cu ruşine a fi socotind să lasă pre domn la sminteală, pus de dînşii, şi era pe atunce şi crăiia leaşască în vîrtute, au orînduit şi ei pre Zamuyschii hatmanul, cum spune Hronica Leşască, mai mult de 7000 de călări şi 3000 de pedestri n-au avut (de nu-i laudă) fără slugile lor, ce au ei pururea, peste ceaia ce sint slujitori în catastije.Zac.8. Octovrie 9 dzile, v leato 7104, au sosit Zamoyschii la Ţuţora cu oştile lui şi a doa dzi după sositul lui Zamoyschii, octovrie 10 s-au vădzut şi străjile tătărăşti, octovrie 11 au sosit şi singur hanul cu toată oastea.Zac.9. N-au putut răbda leşii fără şanţuri, cît au vădzut atîta puteare, ce ş-au întărit tabăra cu şanţuri pin pregiur şi au făcut cu socoteala lui Zamoyschii hatmanul şi denafară şanţuri băşti de pămînt, de la şanţul taberei aşea departe, cît agiunge glonţul puşcei.Şi într-acele băşti au scos şi Zamoyschii oastea leşască împotriva grosimei cei tătărăşti.Năvăliia tătarîi cu toată oastea asupra leaşilor,ce leaşii [v:sta] { 45} [a:neclătiţi] şi din băşti da tunurile.Dosul iarăşi să le ia, nu putea tătarîi de tabără şi aşea au stătut războiul într-acea dzi, toată dzua.Zac.10. A doa dzi, socotind hanul cu meşterşug să depărteadză pre leaşi de la şanţuri, au orînduit o samă de oşti, să dea năvală la leaşi şi să să facă a fugi.Ce leşii, pricepînd meşterşugul, [v:sta] între băşti [a:neclătiţi] şi aşea au stătut pănă la vremea de chindie.Atuncea, şi deprindzind amu pre tătari şi vădzind că să tem şi de foc tătarîi, i-au luat leaşii în goană pănă la oastea cea supusă şi cu aceaia dacă s-au tumpinat, în loc au stătut şi au ţinut războiul, cît s-au mirat şi hanul, mai puţină oaste fiind leşii.Şi de acolo, iară [p:] [a:încet] , sprijenindu-să de năvala tătarîlor, [v:au venit] iară la loc între băşti, că trimisesă Zamoyschii totdeauna trîmbiţele să dzică de întors.Zac.11. Nu dormiea Ieremiia vodă, ce, de avea şi în leşi nedejde, iară dindată au agiuns la hanul şi de atuncea ceale 7 sate de ţară, ce să dzicu hăneşti, li-au dat Ieremia vodă hanului şi au legat şi miere, să dea hanilor în toţi ani cîte...mii cîntare şi alte daruri.Şi aşea, cu nevoinţa lui Ieremii vodă, au stătut între hanul şi între Zamoyschii tractate, adecă legături de pace, dînd şi hanul zălog la leaşi şi leaşii la hanul, păn să va închide tocmala.Zac.12. Capetele de pace au fost acestea: Ieremie vodă să fie domn în ţară, birnic împărăţii din an în an, după obiceai, iară hanului să dea din an în an daruri şi cîte...mii cîntare de miere şi 7 sate să fie de cîşlele hanului în Buceag.Oştile leşeşti să nu mai întreîn ţară Muldovei.Sol de la Ieşi să margă la Împărăţia Turcului pentru întăritura păcii.Iară despre partea hanului era aceste ponturi: Steagul şi tuiurile să le dea pe mîna lui Ieremii vodă şi de la Împărăţiia Turcului să scoată direas de domnie neschimbată în dzilele lui, ce-i dzic ei pe limba lor barat.Şi să iasă din pămîntul Muldovei hanul pănă în patru dzile cu oştile lui.Şi aşea obîrşindu-să pace, hanul întîi au purces cătră Crîm şi Zamoyschii cătră ţara sa, lăsind pe lîngă Ieremiia vodă pre Albert Hanschii şi pre Ian Potoţchii cu 3000de oameni, că se temea Ieremia vodă de unguri.Şi aşea au purces şi Ieremia vodă şi s-au aşădzat la Suceavă.Războiul acesta la Ţuţora este mai întîi de acela, cînd au perit Jolcovschii hatmanul leşesc.Vei afla şi acela la rîndul său.{ 46} Zac.13. Bine n-au ieşit Zamoyschii din Muldova, iară Bator Jigmont aleage pre Răzvan domn în Muldova şi orînduieşte 12000 de oaste ungurească, să margă asupra Ieremii vodă, dînd vina lui Ştefan Radul vodă că au lăsat scaunul să cuprindză leaşii cu blăstămăţiia lui.Zac.14. Luînd veaste Ieremia vodă de pogorîtul ungurilor, precum au putut, au strîns oastea ţărîi şi s-au gătit a stare cu război împrotiva lui Răzvan.Într-o dumenecă era, cînd au apropiiat oştile ungureşti de Suceavă.Şi-au tocmit oştile Ieremia vodă asupra tîrgului, la sat la Areani.Iară oastea leşască ce avea cu sine, o au tocmit mai la cîmp, despre Şcheaia, pe supt un mal, ce ieste alăturea cu drumul Băiei.Singur Ieremia vodă fiind în besearecă la sfînta leturghie, i-au dat ştire, cum oştile lui Răzvan amu să văd şi să apropiie de oştile ţărîi.Ce n-au vrut să iasă den besearecă păn nu s-au săvîrşit sfînta slujbă.Şi să să agiungea amu hărăţii lui Răzvan cu oştile ţărîi, cînd au ieşit Ieremia vodă la oşti den besearecă.S-au tîmpinat oştile de îmbe părţile şi după cîtăva luptă între oşti, au lovit leaşii pe oastea ungurească din aripa despre Şcheia.Îndată îmbărbătîndu-să şi fruntea oştilor, unde era Ieremia vodă, au înfrînt pe unguri.Zac.15. Supt Răzvan vodă au cădzut calul atuncea în răboi, ce încălecînd pre alt cal, îndată au silit să oprească oastea ungurească şi au opritu-oă şi puseasă războiul iară la loc.Ce îndemnîndu-să iară oştile lui Ieremii vodă şi amu şi leaşii, au început a fugi oastea lui Răzvan vodă, la care fugă l-au prins oştile lui Ieremii vodă şi pre Răzvan şi l-au adus la Ieremie vodă.Stă movila şi acmu pe drumul Băiei de la Suceavă, care să pomeneşti Movila lui Răzvan pănă astădzi.Zac.16. Căt l-au dus pre Răzvan la Ieremie vodă, după cîtăva mustrare, i-au tăiat îndată capul şi l-au pus într-un par împrotiva cetăţii.Iară pre unguri i-au gonit oştile pănă la munţi, cu mare vărsare de sînge.Fost-au acesta război în anul 7104 dechevrie 5 dzile.Aşea s-au plătit şi lui Răzvan răul ce făcusă şi el lui Aron vodă.Zac.17. După acesta război şi perirea lui Răzvan vodă, s-au aşedzat domniea lui Ieremiei vodă, fără grije.Nici Bator Jigmont, domnul Ardealului, nu s-au mai ispitit să mai trimaţă oşti în Muldova, ce avînd bănat pre leaşi de paguba oamenilor săi cu Răzvan, au trimis soli cu jalobă la Rodolf împăratul nemţesc, cumnatu-său şi la papa { 47} de Rîm, jeluind de mare pagubă ce i-au făcut leaşii în oastea lui, luptînd el să dezbată ţara de supt mîna turcului, să cuprindză ţara Muldovei, să-i împreune şi pre moldoveni cu sine împrotiva turcilor, iar leaşii au împiedecat acest lucru, spre scăderea creştinătăţiei, ce-au aşedzat Moldova supt birul turcilor, de supt care bir amu era ieşită ţara, cu nevonţa lui.Zac.18. Aceaste înţelegînd papa şi împăratul neamţăsc, mare ponoslu au trimis leşilor şi osebire de beseareca lor craiului leşăsc, ca unui împiedicători de binele creştinesc.Zac.19. Au trimis şi craiul leşesc sol la papa, făcîndu-i ştire că are el de grije Muldovei, să nu hie cu turci şi mai denainte vreame fiind supt grija sa,cum şi [p:de] [a:curund] acmu pre Caazi Cherei soltan l- [v:au scos] cu puterea sa din ţara Moldovei.Iară domnul de Ardeal, neavînd puteare să să apere pre sine, nu poate să apere Moldova de turci şi de tătari, mai avînd prilej de oşti hiie cînd crăia leşască.Zac.20. Aceste pricini avea ei în de sine pentru Moldova, iară Ieremie vodă domniia cu pace şi cu lucruri aşedzate pre acele vreami a ţărîi, că ţinea oşti streine şi pădzia şi datoriia sa ce avea spre împărăţie.Capul al doilea Încep.1. Ţara Muntenească într-acesta an, vara, la mare răutăţi era de turci, că din doao părţi avînd oşti Împărăţia Turcului asupra crăiei ungureşti, o samă de oşti despre Buda, iară altă oaste asupra Ardealului avea, că şi împăratul nemţesc oştile lui într-acolea împrotiva turcilor era orînduite.Iară aicea despre Ardeal Bator Jigmont fiind cumnat împăratului nemţăsc, alte oşti avea împrotiva turcilor şi luasă de la turci cîteva oraşe de crăie ungurească, iară cătră Ardeal.Zac.2. Era despre această aripă Sinan paşea, vezirul de Silistra.Şipentru să-i [v:hie] mai [a:lesne] a supune Ardealul, luasă toată Ţara Muntenească şi oraşele toate, Bucureştii, Tîrgovişte şi alte oraşe aşedzase cu turci.Zac.3.Domn era atuncea la munteni [p:de] [a:curund] Mihai vodă, acel vestit între domni, încă bine neaşedzat după moartea Mihnei vodă.Vădzind ţara cuprinsă de turci, [a:singur] [v:au năzuit] la Bator domnul Ardealuluişi au trimis soli şi la împăratul neamţăsc, dîndu-i ştire că, cuprindzînd Sinan paşea Ţara Muntenească, [p:pre] [a:lesne] va putea [v:să supuie] şi Ardealul.{ 48} Zac.4. Dat-au Bator îndată oşti într-agiutor lui Mihai vodă, vădzind că să apropie de dînsul focul.Şi durîndu-i inima şi pre munteani pentru moşiile sale, în puţine vreame s-au stîns şi [a:întîi] [v:au împins] oştilelui Sinan paşea di pen oraşe şi apoi la Giurgiu au stătut şi la război de faţă Mihai vodă cu Sinan paşea.Şi au fost războiul cu mare vărsare de sîngeşi după cîtăva luptă, au înfrînt Mihai vodă oastea lui Sinan paşea, cît şi el singur paşea, să nu fi aflat îndemînă o luntre mică, cu care au scăpat peste Dunăre, ar hi cădzut la prinsoare.Şi aşea s-au curăţit Ţara Muntenească de turci într-aceaia dată cu osîrdia lui Mihai vodă, însă avea şi oaste neamţască cu sine de la Bator Jigmont.Zac.5. După acesta război multe pagube au făcut Mihai vodă turcilor peste Dunăre, ardzind şi prădînd satele, oraşele, pănă aproape de Pravadiia.Fost-au acestea toate într-acela an, v leat 7104 şi apoi în anul 7105. Iară precum iybîndele dintîi a mulţi au fost mai pre urmă spre scădeare, aşea şi acestui domn, lui Mihai vodă, precum vei vedea povestea mai gios, la rîndul său.Neştiutoare firea omenească de lucruri ce vor să fie pre urmă.Ce pentru un lucru sau doaă pre voie ce i se prilejesc,bietul om [v:purcede] [a:desfrînat] şi începe lucruri peste puterea sa şi apoi acolo găseşte perirea.Zac.6. Al treilea an după acestea, vădzîndu-să Bator Jigmont domnul Ardealului sosit la bătrîneţe şi fără cuconi şi vădzînd că turcii din an în an să întăresc şi cască asupra Ardealului să-l cuprindze, şi el amu îmbătrînit şi obosit de vîrtute, alegîndu-şi viaţa bătrîneaţelor cu odihnă, au socotit că şi fraţii lui, nice unul nu va putea să ţie de răul turcilor Ardealul, au făcut cu cumnatu-său, împăratul nemţăsc, tocmală, să hie pre sama Împărăţiei Nemţeşti Ardealul, iară lui i-au dat împăratul, cumnatu-său, doaă olate, anume Ratibor şi Opulia, la ţara Silezii, căriia ţări îi zic leşii Slionsca, să hotărăşte cu dînşii aceaia ţară.Zac.7. Peste voia ardelenilor era această tocmală, temîndu-să apoi de supunerea a neamţului.Ce îndată după purcesul lui Bator Jigmont, s-au străns toţi boierii Ardealului şi au ales să le hie cneadz, adecă domn, pre Andreieş Bator, carele era pre aceaia vreame în ţara Belghii, cu acel gînd să să călugrească.Ce, chemat, de boierii şi de căpeteaniile Ardealului, cu glasurile tuturora, au lăsat călugăria şi au vinit la domnia Ardealului de moşiie.Zac.8. Împrotivă era acest lucru tocmealei ce făcusă împăratul nemţesc cu Jigmont pentru Ardeal, precum s-au pomenit mai sus.{ 49} Ce nu lăsind în voia căpeteaniilor de Ardealîmpăratul neamţasc, au socotit şi cu sabiia să-i supuie, avînd tocmală cu Bator.Şi au orînduit cu oştile pre un gheneral al său, adecă hatman, anume Baştea Giurgi şi au trimis şi la Mihai vodă un vlădic al său, îndemnîndu-l asupra lui Bator Andreieş, pentru supunerea mai lesne Ardealului din doaă părţi, că avea Mihai vodă şi mai înainte pururea cu Împărăţia Neamţului răspunsuri.Zac.9.Prea [a:lesne] [v:au priimit] Mihai vodăacest lucru, ca un om de oşti pururea poftitori şi fără zăbavă au strîns oastea Ţărîi Munteneaşti, ca 30000 şi au întrat în Ardeal, pînî la Sibiiu şi acolea ş-au pus tabăra, aşteptînd pe Baştea Giurgiu cu oştile nemţeşti.Zac.10. Trimisesă Bator Andreieş la împăratul nemţăsc solie cu rugăminte să nu-i facă această asupreală, să-l scoaţe din domnia ce-i era de moşiie de atîtea vacuri a Batoreaştilor, ce aceale oşti gătite asupra lui mai bine depreună cu dînsul să să orînduiască împrotiva turcilor.Ce vădzînd că nu poate gace nimică cu rugămintea, au socotit să lovască pre Mihai vodă mainte de ce să va împreuna cu Baştea Giurgiu.Zac.11. Avea Mihai vodă oşti amu deprinse la izbînde, ales o samă de slujitori, ce să chema pre numele capitanilor săi, anume Budzeştii, alţii Răţăştii, foarte stătătoare oaste.Iară ardelenii şi îndoiţi şi bine nestrînşi încă la Bator Andreieş cu toţii, ce cu cîtă oaste au putut strînge au dat război lui Mihai vodă la Sibiiu.Iară [a:foarte] au ţinut puţină vreame războiul, îndată au înfrînt oastea lui Mihai vodă pre unguri.Singur Bator Andreaieş la fugă, părăsit de toţi ardeleanii, numai cu puţinei leaşi neştiutori rîndul locurilor şi rătăcit într-o pădure, au ădzut pre mîna oşteanilor lui Mihai vodă.Şi dacă l-au adus la Mihai vodă, au pus de i-au tăiat capul.Neştiutoare firea omenească şi de primejdiile sale, că apoi peste nu îndelungată vreame aşea au păţit şi Mihai vodă de Baştea Giurgiu, cum au făcut el lui Bator Andreieş.Bine dzice sfînta Evanghelie: "Cu ce măsură măsuri, măsura-ţi-să-va".Zac.12. Vesăl şi tare Mihai vodă după izbîndă, [p:pre] [a:lesne] [v:cuprindea] oraşelepre sama sa şi să închina şi cetăţile, dîndu-i nume de domnul lor, priimind pen cetăţi şi oşteni de ai lui.(De pe aceale vreami are nume de-i dzic Mihai crai.) Şi au făcut şi episcopie la scaunul domnilor de Ardeal, la Bealgrad.Iară capul lui Bator Andreaieş l-au trimis pre solii săi la împăratul nemţăsc, pentru care slujbă au trimis împăratul nemţăsc daruri lui Mihai vodă şi l-au făcut prinţipe, adecă din domnii { 50} împărăţiei unul.Iarănu [p:] [p:] [a:îndelung] [v:au ţinut] Mihai vodădomniia ţărîi aceaea, cum nice împăratul nemţăsc au putut a aşedza Ardealul în partea sa nici într-un chip, numai ce au fost princina de multe vărsări de sînge între creştini şi au făcut turcilor îndemînă să poată a cuprinde locurile ceale mai bune de Ardeal.Fost-au aceaste în anul 7107. Capul al treilea Încep.1. Stînd Mihai vodă după aşedzarea Ardealului, iară de aicea din ţară, Ieremia vodă, îndemnat de turci, au strîns oaste şi cîtă oaste avea şi streină, au purces asupra Ţărîi Munteneaşti.Şi neavînd cu nime nici un război nicăiure în Ţara Muntenească, au mărs la Bucureşti şi au aşedzat domn pe frate-său, pre Simion vodă.Lăsîndu-i oaste de a sa pe lîngă dînsul, [a:singur] [v:s-au întors] la Suceavă.Zac.2. N-au fost îndelungată domniia aceaia a lui Simion vodă, că înţelegînd Mihai vodă de cuprinsul Ţărîi Munteneaşti de Ieremia vodă, îndată au purces asupra lui Simion vodă, lăsînd pin cetăţile Ardealului slujitori din oştile sale.Zac.3. N-au stătut Simion vodă împrotiva lui Mihai vodă dendată, ce s-au dat spre marginea ţărîi, spre Focşeani, pentru agiutoriul de la frate-său, Ieremie vodă, de la care vinisă slujitori de Şara de Gios la Simion vodă..Şi dacă s-au strîns şi cîtăva samă de oşti şi la Simion vodă, au stătut şi au aşteptat pre Mihai vodă cu războiul la o vale ce să chiamă Milcovul cel Mare în Ţara Muntenească..(Are şi alt nume grozav aceal pîrîu şi spun că de atunci.) Şi au stătut războiul cîteva ceasuri şi apoi au pierdut Simion vodă războiul.Zac.4. După război, oastea cate încotro i-au fost calea mai îndemînă, s-au răsipit, iară Simion vodă au năzuit la Succeavă, la frate-său, Ieremiia vodă.Ce nu s-au destulit Mihai vodă cu atîta, ce îndată, fără nimică zăbavă au tras oştile sale asupra lui Ieremii vodă, spre Suceavă, cu mare sirguială.Zac.5. La grabă ca aceaie, neavînd nimică pas, nice vreamede gătire Ieremiia vodă, numai ce i-au cătat a lăsa Suceava şi a năzui spre Hotin.Aşea-l pripise Mihai vodă de aproape pe Ieremie vodă, cît nişte haiduci pedestri, cu cîteva cară, pre urma lui Ieremiei vodă, i-au agiuns fruntea oştii a lui Mihai vodă şi au stătut haiducii la război, apărîndu-se cîteva ceasuri.Ce dacă s-au mai înglotit oaste de-a lui Mihai vodă, i-au spart pe haiduci, pre Jijie, la un sat anume Verbie, { 51} unde stă o movilă mare peste trupuri, apoi de Ieremiia vodă făcută.Şi era aşea de groaznic Mihai vodă şi vestit de războaie în toate aceaste părţi, cît îndată ce au sosit la Suceavă, i s-au închinat şi cetatea Sucevei şi a neamţului, la cetăţi puind oşteani de ai săi pedestraşi.Singur nici cu atîta n-au vrut să hie, ce de la Suceavă au purces gonind pre Ieremie vodă şi pre Simion vodă păn la Hotin.Zac.6. Cetatea Hotinului grijisă bine Ieremie vodă cu slujitori de ai săi neamţi ce avea, iară el singur au trecut la leşi pentru agiutoriul.Pusesă Mihai vodă şi un domnişor, anume Marcul vodă, căruia numele nu să nice povesteaşte, pentru scurtă vreame ce au avut acel domnişor şi nu să află numele aceştii domnii la leatopiseţă streine.Zac.7. Era leşii pe aceaia vreame strînşi toţi la săim, la Varşav, sfătuind oaste împotriva şfedului, că craiul leşesc Jigmont fiind drept moşan aceii crăiei, ce încă viu tată-său, Ioan crai, l-au ales leaşii pre Jigmont la crăiea lor.Şi după moartea tătîne-său, neavînd alt fecior, făr Jigmont, cuprinsesă Crăiea Şfedzască un frate craiului şfedzăscu, unchiu lui Jigmont, anume Gustav, Deci fiind mai aproape Jigmont, ficiorul craiului şvedzăsc, de aceaia crăie, decît fratele tătîne-său, Gustav, siliia pre leşi, numai să pozvolească la acela săim, să să facă oşti mprotiva lui Gustav.Zac.8. Iară socotind leaşii că nici într-un chip aceale doaî crăie să să facă una nu vor putea, find una dincoace, alta dincolo de mare, care mare să chiamă Marea Balticum, o coadă din Ochean, şi nici din leage sint unaşi prilejindu-să această tîmplare cu Mihai vodă lui Ieremie vodă, au dat craiul nedejde de oşti asupra şvedzilor pe altă dată, arătîndu-i mare treabă aceasta şi cu grije crăiei leaşeşti, să lasă cuprinsă ţărîle aceastea de Mihai vodă, Ardealul, Moldova, Ţara Muntenească.ce au stătut săimul după această treabă, să să facă oşti împrotiva lui Mihai vodă, avînd Ieremiia vodă cîţva domni la leaşi, tot oameni mare, gineri.Zac.9. Mihai vodă cu toată osîrdiia bătea cetatea Hotinului, glonţurile lui să cunoştea în zidiurile cetăţii pănă la suruparea cetăţii, avînd nedejdea că dacă va lua şi aceaia cetate,va putea [v:stăpîni] prea [a:lesne] şi ţara Moldovei.Zac.10. Scrie Hronograful leşesc că aşea era de vestit Mihai vodă şi la leşi, cît ţara Podolii fiind de leage de supt ascultarea patri- { 52} iarhului de la Ţarigrad, ca şi noi, pe aceale vremi avînd mare zarvă şi price cu papistaşii pentru leage, aştepta cu bucurie pre Mihai vodă să vie, ştiindu-l de o leage cu dînşii, să i se închine toţi podoleanii.Zac.11. După ruptul săimului a leşilor, îndată au purces hatmanul şi canţelerul Zamoyschii la tabără şi apoi fără zăbavă s-au pornit cu oştile împrotiva lui Mihai vodă.Vestit era aceala hatman la leaşi, căruiea faptele nici Coneţpolschii hatmanul amu din vacul nostru, n-au agiuns.Zac.12. Pridzînd veaste Mihai vodă că au purces oştile leseşti asupra lui, au lăsat Hotinul şi au purces spre Suceavă.Ieremie vodă cu Zamoyschii încă, dacă au oblicit de purcesul lui Mihai vodă, au lăsat drumul Hotinului şi au trecut Nistrul la un sat Colodrubca, al ţinutul Cernăuţilor şi apoi Prutul la tîrg la Cernăuţi şi au mărs pe la Codrii Cozminului, la Suceavă, unde Mihai vodă întărise cetatea cu oamenii săi.Iară [a:singur] [v:au tras] spre ţara sa, pentru să-şi mai înglotească oaste şi să mai obosască şi pre leşi.Zac.13. [v:Aflînd] Zamoyschii cu Ieremiia vodă cetatea Suceavei [a:grijită] binede oamenii lui Mihai vodă, au ales cu sfatul să nu facă zăbavă cu cetatea,ce [v:să margă] [a:întins] după Mihai vodă.Şi aşea au făcut, fără nemică zăbavă, au purces spre Ţara Muntenească.Zac.14. Împărăţiia Turcului avînd treabă tot cu neamţii pentru crăiia ungurească, bucuroasă era că să sfădeşte Ieremie vodă cu Mihai vodă.Aşea s-a tras cuvîntul pănă astădzi, cum să fie trimis cu taină 40000 de galbeni de aur la Ieremie vodă, să facă oşti asupra lui Mihai vodă şi diresă, ce-i dzic ei atşirif, de domniie veacinică lui şi seminţii lui.Zac.15. Simţind Mihai vodă că-i tot vin asupră leşii cu Ieremie vodă, ş-au mai înglotit oastea şi ş-au ales locul de a dare război leşilor, pe apa teleajinului.Avea la acela război Mihai vodă 60000 oameni, unguri, munteani, sirbi; neamţi încă avea puţini.Şi au tocmit oastea pre malul dincolo, călăreaţii au pus de îmbe părţile la arepi, iar pedestrimea cu puşcile au tocmitu-o tocmai asupra vadului, unde era vadul.Şi aşea au aşteptat pre leşi, puind apa ca o piedecă între oşti, pănă or deprinde oşteanii lui acel feal de oaste şi să vadză pănă încît sint de sămeţi leşii la războaie.Zac.16. Oastea lui Zamoyschii era la număr ales de 30000 de leşi şi 10000 la Ieremie vodă de oaste de ţară.Însă oastea leşască tot aleasă în leafă, că şi lefecii cei veachi, ce le dzic ei leşii cvarciana, era toţi cu Zamoyschii şi lefecii noi, care-i făcuse craiul, să-i fie împrotiva şvedzilor, tot era cu Zamoyschii, fără oameni de pe la domni, ginerii { 53} lui Ieremie vodă.De toată oastea cu Zamoyschii şi cu Ieremie vodă 40000 era, între carii era 4000 de husari.Aceal fel de oaste este tot în hier, temeinică oaste foarte şi neînfrîntă, ales de oştile cum sint ale noastre şi munteneaşti.Zac.17. Dacă au sosit la telejin şi leaşii, precun era oştile lui Mihai vodă tocmite, aşea au tocmit şi Zamoyschii.Aripile ţinea oastea călare, din-na-direapta Petru Laşci, dintr-acolo era şi husarii, din-na- stînga Ireremie vodă cu oastea sa şi cu o samă de leşi.Iar Zamoyschii singur cu pedestrimea şi cu armata, adecă cu puşcile, au ţinut mijlocul şi [a:derept] împrotiva pedestrimei lui Mihai vodă au stătutcu oastea.Zac.18. Cu atîta era mai meşter Zamoyschii decît Mihai vodă, că Zamoyschii cît au sosit, îndată au făcut cu pedestrimea sa băşti de pămînt înalte şi acolea au suit îndată puşcile.Toată dzua aceie au stătut războiul numai din tunuri unii la alalţi şi din sineţă, peste apă.Zac.19. A doaă dzi, mai sămăţ Zamoyschii decît Mihai vodă, au trimis de au cercat mai sus pre apă despre munte şi au aflat vad.Şi îndată toată aripa ceaiece sta din-na-direapta, stoluri după stoluri au pornit la vad; [a:singur] [v:au stătut] cu focul mai [a:tare] asupra vadului, decît în dzua dintăi.Zac.20. Mihai vodă vădzînd că treace oastea călăreaţă a leaşilor pe alt vad, au mai întărit pedestrimea şi el cu şanţuri, iar el singurcu toată oastea [a:călare] [v:au mărs] împrotiva oştii cei leşeşti.Vădzînd şi Zamoyschii că lipseaşte toată oastea călăreaţă a lui Mihai vodă, toată oastea au pornit şi el a sa şi husarii într-acolea cu Pătru Laşci.Zac.21. S-au mirat Mihai vodă de semeţiia leaşilor, cu ce sîrguială au apucat vadul şi au stătut un război mare acolea pentru vad.Singur Mihai vodă ca un leu în fruntea războiului şi au fost războiul cîteva ceasuri, pănă au sosit şi husarii.Zac.22. Nedeprinsă oastea lui Mihai vodă cu acel feal de oaste, ce s-au pomenit, husarii.Aceal feal de oaste, precum s-au dzis, este tot în hier, numai ochii şi vergile gurii să văd.Mulţi pun şi arepi tocmite de peane de hultur sau de alte pasări mare şi cei mai de a hirea cu pardoşi peste platoşe.Iară slugile, care n-au pardos, pun scoarţă de aceastea turceşti, iară în fruntea cailor pun cîte o tablă de hier şi mulţi şi la piepturile cailor, pentru fereală de glonţuri.Nice hiece cal încalecă husarii, ce tot cai mare groşi, să poată birui a purta tarul şi tot friji de cei nemţăşti sau cai tuceşti la cei mai de a hirea.La războaie,niceodată nu [v:aleargă] mai [a:mult] din treapădul calului, sau numai cînd sar asupra pedestrimei ori tabării, că asupra oştii sprînţare { 54}, cum ieste tătarul, niceodată nu-i slobod, că să răşchiră tătarîi şi nu fac cu suliţa nice o treabă.Suliţele lor sint cîte de opt coţi de lungi, cu prapore pănă în pămînt.Ca un zidi stau la războaie.Zac.23. Dacă au sosit toată oastea leşilor peste vad cu husarii s-au stolit şi au purces asupra oştii lui Mihai vodă şi de la celelalt vad au biruit focul lui Zamoyschii pe pedestrimea lui Mihai vodă.Şi cum au împins pe pedestrimea lui Mihai vodă de la mal din şanţurile lor, au şi cuprins-o călăreaţii ce mai era cu Zamoyschii şi au vinit toată pedestrimea a lui Mihai vodă cu toată armata pre mînule lui Zamoyschii.Zac.24. I-au dat ştire lui Mihai vodă de pedestrimea lui că s-au spart de la vad, şi acolea iarăş nu era putinţe să să înfrîngă oastea leşască, numai ce au căutat a da dos oştile lui Mihai vodă.Însă nu de tot răsipa, ce cu tocmală, [v:întorcîndu-se] [a:singur] Mihai vodăcu capul său unde era greul.Şi tot aşea au mărs apărîndu-să pănă la un oraş ce să dzice Tîrgşor.Zac.25. Ştiind Zamoyschii de Mihai vodă cine este la războaie, să nu să mai depărteadză oastea lui cea călăreaţă, temîndu-să cumva în goană de sminteală, au trimis trimbiţaşi de au dzis de întors oştii şi porunca la capete, numai să să întoarcă.Şi s-au întors oastea leşască.Cădzut-au la acela război 1000 de trupuri de îmbe părţile, iară vii prinşi dinoastea lui Mihai vodă mulţi.Fost-au acest război în anul 7108. Capul al patrulea Încep.1. Să urîse munteanilor cu domniia lui Mihai vodă, tot cu oşti şi războaie.Ce, după fuga lui Mihai vodă, trei dzile după război, au şedzut domnii, Ieremiia vodă şi Simion vodă, cu Zamoyschii pre loc, pănă au început a veni toţi boierii Ţărîi Munteneaşti şi slujitorii, priimind pre Simion vodă cu giurămînt.Şi au mărsu şi Ieremie vodă pănă la Bucureşti şi au aşedzat la scaun pre Simion vodă, frate-său, lăsindu-i şi Zamoyschii 3000 de oaste leşască cu Ian Potoţchii, starostele de Cameniţă.Singur Ieremie vodă şi cu Zamoyschii s-au întors la Suceavă.Zac.2. Iară Mihai vodă, după războiul ce-l pierduse la Teleajen, strîngea iară oaste pen munţi, de ai sei şi din Ţara Ungurească cunoscuţi { 55} şi amu făcuse aproape de 7000 de oameni, cum scrie Hronograful, şi pornise pre Udrea cu 4000 de oameni, să fie de straje.Iară [a:singur] tot [v:să gătiia] în munţi, [v:să iasă] odată cu puşci şi [a:gătit] mai bine.Ce l-au grăbit Simion vodă, de n-au avut vreame să să mai întărească, că, de sirg strîngînd oaste de loc şi cu leşii, pre sfatul iarăşi boierilor celor de loc, au purces din Bucureşti şi au mărs dzua şi noaptea pin locuri ascunse, păn la oraşul Argişului, pe numele apei Argeşului.Într-acela tîrgşor era Udrea cu oastea lui Mihai vodă acea de straje.Dez-dimeneaţă într-o dzi, au agiuns oastea a lui Simionvodă supt acela tîrgşor şi amu prinsese şi Udrea de veaste şi i-au căutat a scoate şi oastea lui la cîmp, că loc de fugă nu era, că se apropiiase oştile lui Simion vodă.Ce, pănă în de trei ori au dat război leşilor, întorcîndu-se, iară a patra oară au purces în răsipă oastea Udreaei.Zac.3. Mihai vodă nu era departe, mai în munţi de acolea, viind să să adune cu ceaialaltă oaste.Ce, dacă au dat ştire Udrea de răsipa sa, au început şi ceaielalţi a-l părăsi cu toţii.Şi numai ce i-au căutat a lăsa Ţara Muntenească şi a treace munţii în Ardeal.Zac.4. Udrea după aceiea curund au venit şi el şi s-au închinat la Simion vodă.Şi aşea Mihai vodă, vrînd să dobîndească Ardealul, au pierdut şi Ţara Muntenească.Zac.5. În Ardeal, după ce au sosit Mihai vodă şi au aflat oaminii săi, cari-i pusease pen cetăţi, scoşi de Baştea Giurgiu şi puşi oşteni de a împăratului nemţăsc, ce vădzind că n-are loc nice în Ardeal, s-au sculat cu toată casa lui şi cu cîţva căpeteanii, mai ales căpitanii lui cei credzuţi, Mîrzea, Ghieţea şi Racea şi au mărs în Beaci, la împăratul nemţăsc, în nedejdea slujbei ce au făcut împrotiva Batoreaştilor.Şi l-au priimit împăratul binr, iară Ardealul că n-au fost pentru dînsul, ce pentru sine aşedzat, atuncea s-au arătat.Zac.6. Nu peste multă vreame, vădzind Jigmont Bator pierirea frăţine-său, lui Andreaiaş Bator, coborîtă de cumnatu-său, împăratul nemţăsc, şi Ardealul nice într-un chip nu vrea să supuie supt neamţi, s-au căit de tocmala ce făcuse cu cumnatu-său Rodolf împărat, cum s-au pomenit mai sus, şi lăsînd olatele care-i didease cumnatu-său, au trecut în Ţara Leşască, că-i era Zamoyschii ginere, fiind doamna lui Zamoyschii fata lui Andreaiaş Bator.Şi apoi din Ţara Leşască au venit în Ardeal şi îndată cuprindzind ţara Ardealului iară cătră sine, au început a strînge oşti împrotiva lui Baştea Giurgiu, ghenărariului împăratului nemţesc.{ 56} Zac.7. [v:Vădzînd] împăratul neamţăsc [a:sculat] Ardealul şi [a:rocoşit] iară împrotiva sa, de al doilea rînd, au gătit pre Mihai vodă şi l-au pornit iară să margă să strîngă oşti şi depreună cu Baştea Giurgiu să stea împrotiva Batoreaştilor, lui Jigmont, cumnatu-său, şi lui Bator Iştioan, fratele lui Jigmont.Aceşti doi mai rămăsesă din Batoreşti.Zac.8. Au purces Mihai vodă din Beaciu asupra Ardealului, dăruit bine de împăratul, strîngînd iară oşti ş de ai săi, munteani carii să aşedzasă în Ardeal şi sirbi, unguri şi s-au împreunat cu BaşteaGiurgiu la Cliujvar.Zac.9. Batoreştii încă au strîns oaste şi mai sămeţi fiind pre locurile sale, au dat război lui Baştea Giurgi şi lui Mihai vodă aproape de Cliujvar, la un sat anume Mojina.Şi au fost războiul cîteva ceasuri, ce [v:stînd] nemţii în frunte [a:tare] cu foculşi Mihai vodă lovind din dospe oastea Batoreaştilor, au înfrînt pre Batoreşti, cît de-biia au scăpat ei cu capete.Iară din oştile lor partea mai mare ce au fost pedestri cu armata.adecă cu tunuri, cu tabăra, au cădzut toată pre mîna lui Baştea Giurgiu.Zac.10. Era veaste de biruinţă acelui război mai mare a lui Mihai vodă, decît a lui Baştea Giurgiu, care zavistiie au făcut şi perirea lui Mihai vodă.Zac.11. spun oameni bătrîni de pre aceale vreami, cum să fie agiuns în cîteva rînduri cu dare Ieremie vodă la Baştea Giurgiu, pentru moartea lui Mihai vodă, care lucru poate să hie (că ce nu lucreadză în lume avuţiia).Banii răscolesc împărăţiile şi mare cetăţi le surupă, cum să dzice cu un cuvînt leşesc: Sula de aur zidiul pătrunde.Zac.12. V leato 7109 avgust, 8 dzile dez-de-noapte, într-aşternut încă Mihai vodă, au venit doi căpitani neamţi cu oamenii lor, trimişi de Baştea giurgiu să omoare pre Mihai vodă.Şi cum au sosit la tabăra lui, că era deosebi, au lovit la cort unde odihniia şi acolo în loc i-au tăiay capul şi l-au dus la Baştea Giurgiu, iară trupul păn a triia dzi [v:au stătut] la vederea tuturora, [a:neîngropat] .Oştile lui, ce avea, nu era cu dînsul la tabără; pre toţi îi slobodzise în pradă; pănă în copiii lui au fost mărs şi ei în pradă.Şi aşea s-au plătit lui Mihai vodă slujbele ce-au făcut neamţilor.Capul 5 Încep.1. După perirea lui Mihai vodă, n-au mai avut Ieremiia vodă nice o dodeială de nime.Ce, plinind ai cu pace domnii sale { 57} 12 ani, cu ţara aşsedzată cu tot bivşugul, au plătit şi el datoriia omenească.Au murit Ieremiia vodă în anul 7116. Rămasu-i-au pomană în ţară mănăstirea anume Suceaviţa, de dînsul făcută.Iară la domniia ţărîi au stătut, după moartea lui, frate-său, Simion vodă, nefiind feciorii lui Ieremiei vodă încă la vîrstă deplină.Era Simion vodă amu mator de dzile, sosit la bătrîneaţă.Iară moartea lui, precum au rămas den om în om în ţară poveaste, [v:au murit] [a:otrăvit] de cumnată-sa, de doamna lui Ieremiei vodă, temîndu-se că se vor înteameia ficiorii lui Simion vodă la domniia ţărîi, care fapte aceai doamne apoi mai pre urmă au arătat Dumnedzău cu patimile ei.Zac.2. Stătu-au la mare amestecături şi zarve scaunul ţărîi după moartea lui Simion vodă, că era feciori de-a lui Ieremie vodă trei: Costantin vodă, Alexandru vodă şi Bogdan vodă, iară a lui Simion vodă era cinci feciori: Mihalaş vodă, Gavril vodă, Pătraşco vodă, Moysei vodă, Ion vodă.Deci să împărecheasă boierii şi cu dînşii şi ţara, în două părţi, o parte ţinea cu casa lui Ieremie vodă, iară altă parte ţinea cu casa lui Simion vodă.Şi dintîi era mai tare partea lui Mihailaş vodă, feciorului lui Simion vodă cel mai mare, cît au căutat lui Costantin vodă, feciorului celui mai mare a Ieremiei vodă şi cu boierii din partea lui a ieşi cu fuga din Iaşi.După care, trimiţînd Mihailaş vodă în goană, au agiuns carăle boierilor şi cîţva boieri de a lui Costantin vodă la Mălăieşti şi i-au jecuit.Zac.3. Marginile Ţărîi Leşeşti mai toate era tot de oamenii lui Costantin vodă, cumnaţi, domni mărgineni, cum era Potoţceştii, Vişnoveceştii, Coreţchii, toţi cu cuscriia legaţi, că au avut Ieremiia vodă trei fete măritate în Ţara Leşască, tot după oameni mari.Ce, îndată ce au înţeles că au scos feciorii lui Simion vodă pre feciorii lui Ieremiei vodă din scunul ţărîi, [v:au purces] [a:singur] Vişnoveţchiişi cu cîţva den Potoceşti cu oşti asupra lui Mihailaş vodă.Avea şi Mihailaş vodă, pe lîngă oastea de ţară, puţinei tătari şi turci.Ce, turcii la război n-au vrut să margă, ce au prăvit de departe.Fost-au acesta război între vearii, pentru domnia ţărîi, la Ştefăneşti şi au înfrînt partea lui Costantin vodă pre partea lui Mihailaş vodă.Şi numai { 58} ce le-au căutat a părăsi ţara feciorilor lui Simion vodă şi unii în Ţara Ungurească, alţii la turci au mărs.Unul dentru dînşii, Pătraşco vodă, au agiuns de au fost mitropolit la Chiov cu vestită mitropoliia şi arhimandriia de mănăstirea mare, ce ieste anume pre limba rusască Pecerschii, unde stau trupuri, moştii a mulţi sfinţi întregi pen peşteri şi pănă astădzi, cu multe minuni.Zac.4. Şi aşea s-au aşedzat Costantin vodă, feciorul lui Ieremiei vodă cel mai mare, la domniie, cu bucuriia ţărîi, avînd ţara nedejdea cî va urma pre tată-său.Ce departe au fost Costantin vodă de aceaie fericiie.Ce precum dzice Isus Sirah: "Vai de aceaie cetate, unde este domnul tînăr ".Luîndu-să şi Costantin vodă după socoteala tinereaţilor,n- [v:au păzit] datoriia sa [p:] [a:deplin] spre împărăţiie şi precum scrie Leatopiseţul cel leşesc, dintîiaş dată birul a anului celui dintăi nu l-au plinit.Şi aşea, scîrbindu-se împărăţiia, l-au mazilit pre Costantin vodă şi au dat domnia lui Ştefan vodă Tomşii.Nu i-au folosit lui Costantin vodă uricile ce avea de la împărăţie, date tătîne-său, de domniie veacinică, lui şi feciorilor lui şi nepoţilor lui, că turcul cu vreame dă, cu vreame ia, precum este vremea, aşea lasă, blînd cînd ieste vreame de blîndeaţe, sămeţ şi ager, cînd este vreame de sămeţiie.Creştinului nice o dată cuvîntul nu-l ţine, nice este a-l amăgi ruşine, toate precumieste vremea face.Capul al şaselea Încep.1. Pre Ştefan vodă Tomşea nu l-au ştiut Leatopiseţul cel leşesc ce neam de om au fost.Iară au fost dirept moldovan, din sat den Oteaşti, de pre pîrîul ce să chiamă Răcătăul, în ţinutul Putnei.Era pre aceale vreami Tomşea vodă la Poartă pre treabile ţărîi, pre lîngă capichihăi şi vădzîndu-l om de ţară, cunoscut amu la căpeteniile Porţii, i-au scos domniia şi i-au orînduit împărăţiia şi pre Cantemir bei, cu ordile lui, care pre aceale vreami lăcuia în Bugeac, să-l ducă pre Ştefan vodă în scaun.Zac.2. Apropiindu-se Ştefan vodă Tomşea de ţară, Costantin vodă cu îmă-sa şi cu fraţii săi au purces la leşi şi cu cîţva şi din oieri, între care era şi Nistor Ureache, tatăl lui Grigorie Ureache vornicul, carele au scris leatopisăţul ţărîi pănă la Aron vodă.Zac.3. Leşii avea atunci mare amestecături cu Moscul şi nu era vreamea să facă oşti şi în Muldova.Ce, Ştefan Potoţchii, cumnatul lui { 59} Costantin vodă, carele ţinea pre doamna Mariia, fat lui Ieremiie vodă, cu putearea sa, peste voie şi porunca craiului (că trimisesă singur craiul un copil din casa sa, să nu cumva să să ispitească să între în Muldova, întărîtînd pre turci), au strîns oaste di prin cetăţi şi de pre la rudeniile sale, ca vro 6000 de oameni strînsură, lăsînd pre soacra-sa, doamna lui Ieremiei vodă, în Ţara Leşască.Iară [a:singur] cu Costantin vodă şi cu Alexandru vodă, frate-său, [v:au purces] asupra lui Ştefan vodă.Zac.4. Au prins veste Ştefan vodă îndată de leaşi că vin şi au strîns şi el oastea ţărîi toată.Şi să prilejise atuncea sosiţi şi nişte slujitori de a lui Mihai vodă, capitanii lui cei vestiţi, neputînd a lăcui, după moartea lui Mihai vodă, în Ţara Ungurească, chemaţi pre cărţi de Ştefan vodă, anume Mîrzea şi Ghieţea şi Racea cu cîţva oameni.Şi au pus Ştefan vodă tabăra deasupra satului Popricanilor, dînd ştire şi la Cantimir, la carele, pre aceale vreami era mulţime de nohai tătari.Şi au venit şi Cantimir, cu oştile într-agiutoriu lui Ştefan vodă.Zac.5. [v:Veniia] Potoţchii [a:sămăţ] cu izbîndele ce făcuse fraţii lui aicea într-aceste ţări împrotiva lui Răzvan vodă şi apoi împrotiva lui Mihai vodă, ce, cum dzice muldovanul, nu sint în toate dzile Paştile.Mergea fără nice o tocmală, fără străji, a puterea hi fără limbi, să ştie ce feal sau ce samă de nepriietini are unde merge şi avînd şi oaste strînsură.Nu i-au dodeit nimică Cantimir, nice muldovenii, pănă au sosit leaşii cu tabăra lor la un loc, ce să dzice Cornul lui Sas.Atuncea au vădzut Potoţchii unde au venit.Zac.6. Acela loc, Cornul lui Sas, este cotit Prutul, însă cotul este din partea despre răsărit, iară din partea aceastalaltă, unde era tabăra leaşască, este ieşită apa Prutului piept la cîmp.Într-aceala loc au făcut oştile lui Ştefan vodă şi tătarîi la leşi năvală.Şi n-au ţinut războiul leaşii nimică, cît în cela război, aşea de sirg, s-au spăimat şi s-au amestecat leşii, cît nice tunurile o dată n-au apucat să sloboadză.Singur Potoţchii, pentru să i să tăinuiască numele, au dat între carăle haiducilor, ce apoi l-au vădit haiducii.Pre Alexandru vodă încă l-au prins moldovenii.Iară Costantin vodă au cădzut pre mîna unui tătar, carele înţelegînd cine este, vrînd să-şi facă cinste la hanul, ferindu-se de Cantimir, depreună cu nişte cetaşi ce avea tătarul, au fugit cu Costantin vodă şi cu un comis a lui, anume Mihăilescul.Şi { 60} cînd au sosit la Daşău, ferindu-se iarăşi şi acolo de turci să nu-l ia pre Costantin vodă, au găsit o luntre mică şi s-au băgat [v:să treacă] [a:singuri] tătarîi.Trecînd apa Niprului, s-au scornit vînt şi s-au împlut luntrea de apă şi acolea s-au înecat Costantin vodă în Nipru.Iară pre Potoţchii şi pre Alexandru vodă l-au dus oştenii de ţară la Ştefan vodă şi pre amîndoi i-au trimis la împărăţiie.Potoţchii apoi au ieşit cu răscumpărare pren sol.Iar Alexandru vodă au cădzut la leagea turcească, în care au şi murit.Spun să hie sosit la turci şi la boierie, anume...la împărăţiie.Zac.7. Ceialaltă oaste leşască toată au cădzut în robie la tătari şi s-au înecat mai mulţi în Prut, cît de-biia de au scăpat cineva de poveste, că cîţi au şi înotat Prutul, pline erau luncile de ţărani şi coşurile tătarîlor era peste Prut, tot i-au prins şi i-au adus la Tomşea vodă, pre mai mulţi i-au şi ucis ţăranii.Zac.8. Perit-au şi boierii toţi, cîţi s-au prilejit de venise cu oastea, tot oameni de casa lui Ieremiei vodă: Vasilie Stroici logofătul, Balica hatmanul, Chiriţa postelnicul, Miron stolnicul.Numai Nistor Ureache n-au vrut să vie din Cameniţă şi aşea-i sfătuia şi pre dînşii, să nu margă, dzicîndu-le să lase să să mai vechiască domniia lui Ştefan vodă, că acmu fiind domniia noaă, moldovenii sint den hire pururea la domniea noaă lacomi.Ce n-au ascultat sfatul lui Ureache vornicul, cum mai multe în lume sfaturi bune la domni nu să ascultă, ce apoi vin la primejdii şi ei şi casele lor.Iară pre Vasilie Stroici îl iertase Ştefan vodă, numai învăţase pre Nicoriţă armaşul să-l ducă să vadză perirea celoralalţi, să-i hie grijă mai pre urmă de moarte, că era om tînăr Stroici şi din casă mai vechi şi cinsteş decît toate casele în ţară.Ce dzilele lui cele fîrşite, cum să dzice cuvîntul, vădzînd că merge la perire şi nu-i spusesă armaşul poveastea, s-au apucat de sabia unui dărăban, să moară cu răscumpărare, că era om din hirea lui inimos.Ce l-au împresurat îndată dărăbanii şi n-au apucat să scoaţă sabiia.Care lucru dac-au spus armaşul lui Ştefan vodă, îndată ce au pus de l-au omorît şi pre dînsul, răcnind: " Ai, cînele, au vrut să moară cu soţii." Şi pre cîţi-şi aducea, pre toţi îi omorîea, pănă şi în slugi şi prostime.Acela vărsători de singe s-au arătat dintîiaş dată Tomşea vodă.Zac.9. Pentru un diiac, care era foarte de treabă de scrisoare, s-au rugat boierii să-l ierte, că ieste cărturari bun.Au răspuns: { 61} "Ha, ha, ha.Mai cărturar decît dracul nu este nimeni." Şi totuş l-au omorî şi pre acela.Zac.10. Şi aşea au fost stîngerea casei lui Ieremie vodă.Fost-au acesta război la Cornul lui Sas, v leato 7120. Tătarîi după aceaia, îndată au mărs în pradă în Ţara Leşască şi lovind fără veste şi de sirg, mult plean au luat şi mare robiie au făcut în oameni.Zac.11. Domniia lui Ştefan vodă Tomşea, cum s-au început în vărseri de sîne, tot aşea au trăit.Avea un ţigan calo, ce să dzice pierdzători de oameni, ţigan mare şi gros de trup.Acela striga de multe ori înaintea lui, arătînd pre boieri: " S-au îngrăşat, doamne, berbecii, buni sint de giunghiat".Ştefan vodă rîdea la ceste cuvinte şi dăruia bani ţiganului.Zac.12. Ce cum a tuturor tiranulor, adecă vărsătorilor de singe, la toate ţărîle în lume urîtă este stăpîniia, aşea şi a lui Tomşea vodă.Îl urîse şi boierii, carii, măcar că era mai toţi de casa lui, anume Beldiman logofătul, Bărboi vornicul, Sturdzea hatmanul, Boul visternicul, iară nice ei fără grijea morţii nu era, ce îmbla în tot ceas, cum să dzice, cu dzilele amînă.Şi hiecînd unde este frica, nu încape dragoste.Pentru aceaia, întrebînd un împărat pre un dascăl: cum ar fi împărat să hie drag tuturora?Au răspuns: " De nu vei hi, împărate, groznic nemăruie".Fericiţi sint aceaia domni, cărora ţărîle lor slujesc din dragoste, nu din frică, că frica face urîciune şi urîciunea, cît de tîrdzî tot izbucneaşte.Zac.13. Aşea s-au prilejit şi Tomşea vodă, în toate dzile petrecînd boierii supt grije, s-au vorovit cu toţii şi au tras slujitorii toţi în partea sa şi pre mîrzeşti, şi într-o noapte au ieşit cu toţii la sat, la Cucuteani şi de acolea au poruncit lui Ştefan vodă, cu bine să iasă din scaun, că nu poate nimea a suferi domniia lui cu atîtea vărseri de sînge.Zac.14. Să spăriiesă Tomşea vodă de o turburare ca aceaie, ce îmbărbătîndu-l cine era pre lîngă dînsul, au strîns dărăbanii, carii tot pe un cuvînt era cu ceaialalţi slujitori.Ce, dacă au vădzut banii vărsindu-le Ştefan vodă, au stătut ei cu domniia.Şi au strigat ş tîrgul în leafă şi s-au strîns din tîrgoveţi şi den slugile neguţitorilor şi oameni nemernici, cîtăva gloată şi la Ştefan vodă.Şi s-au prilejit de veniia atuncea şi din ţinuturi din gios nişte steaguri de călăraşi la căutare şi era descălecaţi la Tomeaşti.Au răpedzit Ştefan vodă şi la ceaia cu leafe şi i-au tras în partea sa.{ 62} Zac.15. Slujitorii ce era cu boierii audzind că strigă Ştefan vodă în leafă, măcar că giurasă boierilor, ce, pre obiceaiul neamului nostru, au început mulţi de cai mai necunoscuţi a să rumpe de la boieri şi a veni la Ştefan vodă şi în loc au început a slăbi partea boierilor.Zac.16. Dacă au vădzut boierii că nu va să iasă Ştefan vodă de bunăvoie din scaun, au vinit cu război, cărora au ieşit Ştefan vodă cu gloatele sale de laturea tîrgului, deasupra Fîntînii lui Păcuraru şi scoasesă şi tîrgul tot Ştefan vodă, cu arme, cine cu ce avea.Şi despre vii au orînduit de au lovit călărimea ce avea din dos pe gloata boierilor.Zac.17. Fără zăbavă au început a se răsipi gloata boierilor, deci şi boierii, care încotro au putut, au plecat fuga, din carii în loc au prins pre Bărboi vornicul şi apoi şi pre fecior -său.Deci pre Bărboi cel bătrîn îndată l-au înţepat de laturea tîrgului, iară pre feciorul lui au trimis de l-au spîndzurat în poarta casei tătîne-său.Iară Beldiman şi Sturdzea şi Boul scăpasă în Ţara Muntenească, ce şi aceaia tot n-au hălăduit, precum vei vedea povestea la rîndul său.Zac.18. Pre cîţi-şi adeucea prinşi, pre toţi îi omorîia, cu mustrarea ce avea el obiciai: " Să nu te ierte Dumnedzău, cu cel cap mare al tău".Tuturora această mustrare făcea.Zac.19. Aceaste neaşedzări a lui Ştefan vodă audzind doamna lui Ieremie vodă, avînd încă rămas un fecior copil mic, anume Bogdan vodă, au îndemnat pre ginerii săi, pre Vişnoveţchii şi pre cneadzul Coreţchii, din Ţara Leşască, şi atuncea amu era şi cu sfatul lui Nistor Ureache. [v:Au venit] [a:singură] doamnacu ginerii săi, cu oşti asupra lui Ştefan vodă şi le-au ieşit şi Ştefan vodă cu oşti înainte la sat la Tătăreani.Ce au ţinut foarte puţină vreame războiul, îndată au plecat fuga călăreaţii, iar bieţii dărăbani, părăsiţi de călăreţii, să buldzisă la o rîpă deasupra Tăuteştilor şi să apăra.Ce au venit leaşii de le-au făgăduit viaţă, numai să-ş dea armele.Şi au credzut dărăbanii şi au dat armel de la sine.Şi dacă le-au luat armel leaşii, au întrat cu sabiile într-înşiişi au perit toţi acolea.Le stau movilele şi pănă astădzi deasupra satului Tăuteştilor.Zac.20. Era la Ştefan vodă dărbanii foarte îmbrăcaţi bine, după credinţa ceaia ce făcuse, de stătusă cu dînsul la rădicarea boierilor, cum n-au fost nice la o domniie grijită bine pedestrimea cu haine tot de { 63} feleandrăş, cu nasturi şi cu ceprage de argint, în pilda haiducilor de Ţara Lească, cu pene de argint la cumănace şi cu table de argint la şoldure pe lădunce.Fost-au acest război a lui Ştefan vodă cu leşii la Tătăreni, în anul 7123. Zac.21. După cea răzsipă a oştii lui Ştefan vodă, au ieşit Ştefan vodă în Ţara Muntenescă şi mărgînd aproape spre Focşeani, l-au tumpinat ceauşii împărăteaşti cu Beldiman logofătul şi cu Sturdzea hatmanul şi cu Boul visternicul în obedzi, că-i pornise Radul vodă, domnul munteneasc pre atunci, de mersesă cu pîră la Poartă asupra Tomşei vodă, că-i era Radul vodă lui Ştefan vodă mare nepriiatin.Ce, cine era vezir la împărăţiie, era priiatin lui Ştefan vodă şi au dzis veziriul, pricepînd lucrul: "Ce să acoliseaşte Radul vodă de cel sărac ".Şi îndată au trimis ceauşi de au tîmpinat pre boieri, carii sint mai sus pomeniţi şi i-au pus în obeadzi şi i-au dus la Ştefan vodă.Deci, cît i-au adus ceauşii, îndată le-au tăiat capetele şi le-au aruncat trupurile în Sireati.Zac.22. Şedea Ştefan vodă în Ţara Muntenească în bejenii, la Radul vodă şi loviia oamenii lui pănă la Bîrlad, pănă la Vaslui, ce totu-i împengea leaşii.Iară doamna lui Ieremiei vodăîn Iaşi cu fecioru-său, cu Bogdan vodă, însă toate divanurile era pre Nistor Ureache, şi au trăgănat acea domnie acei domniei, mai pănă la anul.Zac.23. [v:Să urîsă] turcilor aceaste dodeiale despre leşi asupra ţărîi Moldovei şi mai [a:vîrtos] că atuncea luasă căzacii Trapezondul, cetate turcească, dincolo de Marea Neagră şi pre mare multe curabii turceşti cu negoaţă şi pre un Ţical paşea cu cîteva corabii de oaste l-au luat viu şi ţinea toată Marea Neagră închisă.Deci au orînduit pre Schinder paşea de Silistria cu oşti asupra leşilor, ce era în Moldova cu doamna lui Ieremiei vodă.Şi vădzind şi pre Ştefan vodă cu turburări totdeauna şi despre ai săi şi despre streini, l-au mazilit, luîndu-l în obeadzi din Ţara Muntenească, iară domniia, în locul lui, au dat Radului vodă, carile are nume în ţară, de-i dzic Radul vodă cel Mare.Şi [p:cu] [a:adevărat] [v:cade] -i-să acest numeîn veaci să aibă, precum vei afla hirea acestui domn la rîndul său scrise.Este acest Radul vodă fecior Mihnei vodă, domnului munteneasc, carele Mihnea vodă au domnit pre o vreme cu Pătru vodă Şchiopul la noi în ţară.{ 64} Capul al şeatelea Încep.1. Au purces Schindir paşea şi cu radul vodă asupra leşilor, ce era în Iaşi cu doamna lui Ieremiei vodă.Vişnovieţchii, unul din ginerii lui Ieremiei vodă, murise în Iaşi, deci şi oamenii lui, carii au fost a lui, să dusesă în ţara lor şi din oastea lui Coreţchii.Scrisesă Jolcovschii hatmanul cărţi la slujitori, care nu va ieşi din Moldova, loc în oastea lor să n-aibă, că întrasă ei fără voia craiului în Moldova.Deci numai cu 600 de oameni rămăsesă Coreţchii.Zac.2. Luasă veste doamna şi boierii că le vine Schinder paşea asupră şi le porunciia şi Radul vodă, ca un creştin, să fugă devreame.Ce leahul simăţu şi fără crieri n-au vrut să purceagă mai devreame, ce amu dacă să apropiiesă oştileBine le dzic de aceasta căzacii leşilor: "După pagubă, leahul înţelept." Zac.3. Îndată ce au înţăles Schinder paşea de purcesul leaşilor din Iaşi, au răpedzit o samă de oaste sprintenă şi i-au agiuns la Drăgşani, în ţinutul Hîrlăului. [v:Apăratu-s-au] oarece leaşii [p:] [a:dintîi] , iară dacă s-au mai înglotit oastea, s-au răsipit cine încotro au putut.Singur Coreţchii au cădzut pre mîna lui Schinder paşea şi biiata doamna cu coconul, Bogdan vodă şi o samă de boieri.Pre boieri i-au scos Radul vodă pre toţi de la Schinder paşea, cîţi era prinşi.Iară doamna la mare ocară au sosit, de care [a:singură] [v:au mărturisit] cătră boieri.Trecînd cu carul, au vădzut pre boieri şi lăcrămînd au dzis: " Boieri, m-au ruşinat păgînul".La aceată ocară au sosit casa lui Ieremiei vodă şi poate hi pentru răutăţile ei, că era fămeaie răpitoare, precum spun şi de vreame ce au otrăvit pe cumnatu-său, pre Simion vodă (de va hi aşea) şi de frica lui Dumnedzău depărtată.Zac.4. Nu era în ceia hire singur Ieremie vodă, ce era om întregla toate, nerăpitor, nemîndru, nevărsătoriu de sînge, blînd, dumnădzăesc, pe cum mărturiseşte războiul lui cu Răzvan vodă, cum n-au vrut să iasă din beserică, pănă n-au săvîrşit sfînta leturghie, măcar că-i spunea ca să agiung oştile.În dzilele lui mare bivşiuguri şi plină ţara de toate.Ce de ieste vro osîndă stîngerea casei lui, din faptele doamnei sale ieste.Zac.5. Pre doamna şi pre Coreţchii i-au trimis Schinder paşea la împărăţiie.Coreţchii cneadzul apoi pre urmă au ieşit den chisoare { 65} cu multă cheltuială, iară doamna au fost după un agă turc, pănă la moartea sa.Bogdan vodă copilul iară în turciie s-au săvîrşit.Agiunsesă de au fost la împărăţie capigi-baş.Fost-au aceastea v leato 7142. Zac.6. Trimis-au Schinder paşea după răsipa lui Coreţchii, din porunca împărăţiei un ceuş la craiul leşesc, să oprească căzacii de pe mare, carii atunceşi nişte cetăţi, ce făcuse turcii pre Nipru, anume Aslan Horod şi altăcetate luasă şi omorîsă şi oşteani cîţi era turci şi într-aceale cetăţi (şi aceaste toate apoi au făcut de au venitsoltan Osman la Hotin) şi să părăsască a călca Muldova cu oştile lor.Zac.7. Au trimis şi craiul leşesc un sol, anume pre Cohanschii, la împărăţiie, dînd pricină toată pre tătari, carii dodeind casele căzacilor, ei încă-şi întorc din pagubile ce la fac tătarîi.Este şi aceasta laudă în leatopiseţul lor, cum acela Cohanschii cu soliia lui au mazilit pre Ştefan vodă Tomşea, ce nu ştiu cum s-ari prinde acest lucru, că amu era domn Radul vodă în locul Tomşei vodă, cînd au trecut Cohanschii la împărăţiie.Iară pîră, [a:adevărat] c-au avutŞtefan vodă Tomşea totdeauna despre leşi la împărăţiie.Zac.8. La anul, Schinder paşea, din porunca împărăţiei, au strîns cîtă oasteau avut din păşiia lui şi cu Radul vodă, domnul de Moldova, şi cu oştile munteneaşti şi ungureaşti de la Betlean Gabor, domnul Ardealului, că era Betlean Gabor mare nepriiatin leaşilor, şi cu tătarîi, au purces asupra Ţărîi Căzăceşti, să le strice planurileşi să-i prade.Zac.9. Oblicise şi leaşii gîndul lui Schinder paşea şi i-au ieşit hatmanul Jolcovschii cu oştile leşeşti la margine, la un loc anume Buşa, mai sus de Soroca pe Nistru,, din ceaia parte de Nistru iaste acela loc.Zac.10. Începuse Schinder paşea a bate Raşcovul, ce, dacă au sîmţit aproape de oştile leşeşti, au lăsat Raşcovul şi au purces pe dencoace de Nistru, pin ţară, împrotiva locului unde era Jolcovschii, însă-i despărţiea Nistrul.Mai puţină oaste era la Jolcovschii, decît la Schinder paşea, iară mai aleasă, tot lefecii şi să strîngea şi căzacii din toate pălăncile la dînsul.Numai fiind craiul leşăsc la Mosc cu oştile, s-au ferit a întărîta puterea turcească.Avînd treabă într-altă parte crăiia leşască, au stătut cu Schinder paşea la tocmală, la legături de pace, nedejdiuind că vor ţinea turcii pacea.Zac.11. Capetele de pace era, despre leşi, să oprească pre căzaci, să nu îmble pre mare şi în Moldova să nu mai îmble oştile lor.Iară despre Schinder paşea era să oprească pre tătari, să nu îmble stricînd { 66} în Ţara Leşască şi în Muldova domni streini să nu hie, fără cine va hi fecior de domn.Ce, toate aceastea în vînt au fost, că bine n-au sfîrşit pacea şi au purces oştile şi aceaste şi acealea îndirept, iară tătarîi pre de altă parte au şi lovit în Podoliia, în Ţara Leşască şi au făcut cîteva robii.Şi apoi, la anul, fără veste, mulţime de tătari au lovit Volinia.o ţară mai sus de Podoliia şi păn-a strînge oştile Jolcovschii, au ieşit tătarii cu mare plean den Ţara Leşască, fără nice o sminteală.Zac.12. Mare bănat pentru aceaste toate au avut Jolcovschii de la crai şi de la toată crăiia leşască, pentru moale lucrurile lui.Ce, la creştini nu sint certări pentru unele ca aceaste ca la turci.Zac.13. Radul vodă spre aceaste al treilea an domnii sale ceale dintîi, s-au războlit de ochi şi poate hi, vădzînd că nu va putea treace, să nu să îngroaşe între turci şi între leşi lucruri de sfadă, [a:singur] [v:s-au poftit] la împărăţiiesă-i vie maziliia, să poată merge la Ţarigrad pentru leacul ochilor.deci, i-au făcut pre voie împărăţiia, pre dînsul l-au chemat la Poartă, iară domniia au dat lui Gaşpar vodă aicea în ţară, în locul lui Radu vodă cel Mare.Capul al optul Încep.1. Gaşpar vodă era om de neamul său italian, cum dzicem la noi în ţară, frînc, om neştiutori rîndul şi a obiceaiurilor ţărîi, fără limbă de ţară, care lucru mai greu nu poate hi, cînd nu ştie domnul limba ţărîi unde stăpîneaşte.Zac.2. O!Muldova, di ar hi domnii tăi, carii stăpînesc în tine, toţi înţelepţi,încă [v:n-ai peri] aşea [a:lesne] .Ce, domniile neştiutoare rîndul tău şi lacome sint pricine perirei tale.Că nu caută să agonesască şie nume bun ceva la ţară, ce caută desfrînaţi numai în avuţie să strîngă, care apoi totuş să răsipeaşte şi încă şi cu primejdii caselor lor, că blăstămul săracilor, cum să dzice, [v:nu cade] pre copaci, cît de [a:tărdzîu] .Zac.3. Era acest Gaşpar vodă multă vreame tergiman la împărăţie, adecă tîlmaci tuturor solielor creştineşti ce vin la împărăţiie.Şi fiind şi la mijlocul păcii ce făcusă între Împărăţiia Neamţului şi între Împărăţiia Turcului, pentru slujba aceaia i-au dat aicea în Moldova domniia în locul Radului vodă.Iară cît s-au aşedzat la domniie, măcară că era de mare credinţă la împărăţiie, îndată s-au aşădzat cu gîndul spre părţi creştineşti.Zac.4. De laudă este hie la care domn să hie spre partea creştinească, că aceasta ţară căci trăieşte aşea în statul său pănă acmu, { 67} pentru ţări creştine stă pănă astădzî în rîndurile sale, însă cu înţelepciune, nu fără socoteală şi fără temei, în loc de folosul ţărîi să-i aducă perire, cum s-au prilejit amu şi în vreamile noastre în cîteva rînduri, de aduseasă a mulţi nesocoteala şi nebunia, mare cumpănă acestui pămînt.Dumnedzău mai bine ştie, că de nu s-ar hi prilejit o samă de capete să cerce mijloace şi să nu alerge la împărăţiie, ar hi fost de perire de istov ţara aceasta în cîteva rînduri.Aşea aduseasă la mare primejdie ţara şi domniia lui Gaşpar vodă.Zac.5. Să rădicasă în dzilele aceştii domnii şi un domnişor de la Orhei, ce îndată Gaşpar vodă au trimis oaste şi [v:au ieşit] şi [a:singur] împrotiva luişil- [v:au prins] şi pre dînsul [a:viu] , pre domnişor şi cîteva capete de la Orhei, pre carii i-au şi omorît îndată.Ştiia limba sîrbească Gaşpar vodă şi cînd i-au mustrat pre capitanii cei prinşi orheieni,li- [v:au dzis] [a:sîrbeaşte] : " ........".Le tîlmăciia apoi aceaste cuvinte pre rumîniie Bucioc vornicul de Ţara de Gios, adecă: " Să aveţi inimă curată spre domn ".Zac.6. Stăpîniia atuncea Ardealul, căruia dzicem noi Ţara Ungurească, Betlean Gabor, după stîngerea Batoreaştilor şi avea mare războie împrotiva neamţilor pentru crăiia ungurească şi îndemna şi pre turci asupra leşilor că dedeasă leşii agiutori împăratului nemţăsc împrotiva lui Gabor şi atunceş [p:de] [a:curund] îi bătuse leaşii o oaste [a:foarte] [a:rău] la Caşa.Deci îndemna într-aceaia pizmă pre turci asupra leaşilor, făgăduindu-le că de or merge asupra leşilor, să nu poată a da leahul agiutori nemţilor, va putea fără zăbavă a lua Beciul de la neamţi.Şi cu acealea îndemnări şi cu făgăduinţă , cu mare daruri scriseasăşi la hanul la Crîm, care cărţi au cădzut pre mînule lui Gaşpar vodă şi îndată le-au trimis Gaşpar vodă la craiul leşesc.Dacă le-au vădzut craiul cărţile, [a:sîngur] n-au vrut [v:să ponosluească] lui Betlean, ce avînd Betlean Gabor oameni a săi între svetnicii leşeşti cu cuscrii, au pus craiul pe oameni de ai lui să-i poruncească, căci nu se părăseşte de aceste fapte, cu vrăjmăşia împrotiva creştinilor.Şi i-au trimis şi izvoadele scoasă din cărţile luişi au mărs solul de la boierii leşeşti cu multă mustrare şi bănat, arătîndu-i şi izvoadele cărţilor lui, ce au scris la hanul.Dacă le-au vădzut Betlean Gabor cuvintele sale de faţă, au dzis cătră sol: "Muri-va Gaşpar pentru aceale cărţi".Şi îndată, de toate îmbletele lui Gaşpar vodă au dat ştire la împărăţiie.Zac.7. [a:Curund] [v:au simţit] Gaşpar vodă că ş-au pierdut la turci credinţa, deci [v:s-au aşădzat] cu gîndul şi mai [a:tare] cu leşii, îndemnîndu-i { 68} asupra turcilor.Şi în cetatea Hotinului îndată au băgat oşteani leşăşti, dîndu-să aievea supt apărarea lor cu ţara.Nu putea de tot slobod să hie în gîndul său de boieri, care socotind cea de apoi, să nu vie vreo perire ţărîi, nu-i pristăniia boierii, din carii era mai de cap atuncea Bucioc vornicul mare de Ţara de Gios; Vasilie vodă era visternic mare la aceaea domniie.Ce, în multe chipuri să ispitiia să omoară o samă de boieri, să fie el slobod în faptele sale, ce aşea aievea nu să cutedzasă-i omoară, pentru ţară, că era Bucioc la ţară ales de toţi.Iară pre Vasilie vodă, dîndu-i pricină că nu dă samă de o sumă de bani a visteriei, măcar că-i era hin de cununie, l-au pus în temniţă şi l-au pus şi la muncă.Iară pre Bucioc pusesă gînd să-l otrăvască şi într-o dzi oprindu-l la masă şi-au scornit voie bună, închinînd la Bucioc cu veselie şi au pus de i-au dat otravă.În loc [v:s-au simţit] Bucioc [a:otrăvit] şi s-au şi sculat de la masă şi s-au dus la gazdă, avînd ierbi împrotiva otravei, date de la un doctor priiatin, că aştepta el una ca aceaia de la Gaşpar vodă.Îndată au luat ierbi şi au început a vărsa otrava, cu mare cumpănă de viaţă.A doa dzi s-au făcut războlit şi Gaşpar vodă, dînd vina stolnicilor că au fost bucatele cotlite.Zac.8. Vădzînd grije de viiaţă Bucioc vornic, numai ce i-au căutat a prestăni cătră sfatul lui Gaşpar vodă, ce avea amu aşedzat cu leaşii.Şi era aievea şi la împărăţiie îmbletele lui, deci trimisasă la Schinder paşea poruncă împărăţiia să nevoiască doară îl va prinde.Ce oblicise Gaşpar vodă şi de toate da ştire la leaşi.Deci vădzînd împărăţiia că nu-l pot prinde cu meşterşug, au trimis un agă pre obiceai, Schimni ceauş, să cuprindză scaunul şi să-l mazilească pe Gaşpar vodă.Iară cît au prins de veste Gaşpar vodă că vine Schimni aga, au scornit că-i vin leaşii asupră-i şi au ieşit den Iaşi şi au pus tabără la Capul Stîncii, împrotiva Ţuţorîi.Zac.9. Cum au sosit Schimni ceauş după obiceai, amu era gătit lucrul; îndată au pus slujitorii de au abătut în turci şi cîţi au fost cu aga şi pre singur Schimni aga i-au omorît.Şi îndată au răpedzitşi în tîrg, de au turburat şi tîrgul şi cu slujitori amestecaţi, pre unde, pe care au apucat vreamea, acolea i-au omorît.Mulţi den turci să închidea pen pivniţe cu arme, de să apăra.Gaşpar vodă, după aceasta faptă, îndată au purces la tîmpinarea lui Jolcovschii hatmanul leşesc, carele era amu aproape, cu oşti.{ 69} Zac.10. Era gata Schinder paşa şi mai înainte de aceaste fapte a lui Gaşpar vodă, să margă cu oşti asupra leaşilor den porunca împărăţiei şi era orînduit şi hanu şi Cantimir bei, vestit războinic pe aceale vreami şi oştile munteneaşti şi o samă de oşti ungureaşti de la Betlean Gabor, de toată oastea aproape de 60000 şi 1000 de iniceari, din odăile inicereaşri orînduite şi cu aceste oşti au întrat în ţară Schinder paşea.Zac.11. Leşii încă [v:să nu lase] [a:înşelat] pre Gaşpar vodăcu priietinşugul lor şi să-ş tocmască Jolcovschii smentealele cele dintîi, au purces şi el cu oastea şi au trecut Nistrul la Hotin în 22 de dzile a lui avgust.Zac.12. Oaste Jolcovschii hatmanul avea 1600 de husari tot înheraţi, 4000 de călări deosebi de husari, ce le dzic steaguri îndzăoate, 200 de raitari neamţi călări, 400 de cazaci lisovţi, 2000 de pedestri neamţi.Această oaste era lefecii; era şi a domnilor deosebi vro 2000 dde oameni şi de aceaia cîţva carii mărg de bunăvoie, în dobîndă, carii apoi au mîncat capul lui Jolcovschii.Venisă şi un copil den casa craiului, de la crai, numai să intre Jolcovschii cu oşti în Moldova într-agiutori lui Gaşpar vodă.Al doilea hatman, cum dzic la dînşii, de cîmp, era pre aceaia vreame Coneţpolschii.Zac.13. Dac-au trecut Jolcovschii hatmanul cu oştile leşăşti Nistrul la Hotin, au făcut leaşii sfat şi sfătuiia Coneţpolschii să aştepte oştile acolea la Hotin, pre Schinder paşea, să nu să depărteadză aşea în cîmpi, împrotiva mulţimei de oşti tătărăşti şi turceşti şi el să margă pe Nistru pe de ceaia parte, să strîngă căzaci de pen pălănci, să lovască în urma oştilor pe la Tighina.Ce acesta sfat n-au priimit Jolcovschii hatmanul, ce să hie dzis, mai bine să vadză veştile cum sint, decît să le audze de la alţii.Zac.14. În 23 dzile a lui avgust [v:au venit] şi Gaşpar vodă în tabăra leşască, [a:sprintin] , numai cu 600 de oameni, la adunarea cu Jolcovschii şi după sfat ce au avut cu capetele leşăşti, au purces cu toată oastea leşască pe Prut în gios, de la Hotin la Ţuţora şi acolo la Ţuţora au pus tabăra leşii.Scrie Leatopiseţul leşăsc că au avut şi Gaşpar vodă 12000 de oaste de ţară.Sosit-au Jolcovschii la Ţuţora septemvrie 2. Zac.15. Nu ştiea Jolcovschii de Schinder paţea la ce loc este şi cu cîtă samă de oaste, lăsîndu-se de toate în nedejdea lui Gaşpar vodă.Ce, Gaşpar vodă, deşi ştiia din iscoadele sale de mulţimea { 70} oştilor turceaşti, iară nu spunea toate leaşilor, să nu le strice inimile.Zac.16. La 7 dzile a lui septemvrie, în 5 dzile după sosirea leaşilor la Ţuţora, au sosit şi străjile tătărăşti, deodată ca 300 de oameni, cu carii hărăţindu-se căzacii, ce le dzicea lisovţii pre aceale vreami, i-au înfrînt lisovţii pre tătari,iară [a:vii] n-au putut [v:prinde] nice pre unul.Numai capete cîteva de tătari au adus la Jolcovschii, ce n-au putut şti nice atunce leaşii de puterea lui Schinder paşea.Iară tătarîi prindea în toate dzile de la leaşi limbă, din holota lor ce îmbla pentru hrana, şi ştiia Schinder paşea de toate de la leaşi şi cum este oastea leşască puţină.Zac.17. În 8 dzile a lui septemvrie, întîi Cantemir bei, apoi şi singur Schinder paşea, au sosit la Ţuţora şi [v:ş-au întins] corturile Schinder paşea [a:dirept] deasupra taberii leşăşti, mai din gios.Leşii era în şanţuri, ceale încă de Zamoyschii făcute.N-au vrut să scoaţă oastea Jolcovschii într-aceaia dzi, mai mult de nişte steaguri sprintene cu lisovţii amestecate, mai mult doară ari putea prinde vreo limbă, să ştie de oaste, atîta este cît sosisă, au mai este pre urmă.Ce toată dzua hărăţindu-să cu turcii şi cu tătarîi, ieşind şi de ai noştri muldoveni la harţ şi nice atuncea au putut lua limbă, că mai mult de un stegar turc n-au prins şi pănă a-l aduce la Jolcovschii, au murit de rane.Zac.18. Atîta oaste de toată, cîtă [v:sosisă] [a:descălecată] , socotind Jolcovschii şi neştiind că în ceiaş au sosit şi oardele a hanului, cu galga soltan, fratele hanului, că hanul sîngur rămăseasă în Bugeag, iară oştile toate le pornisă cu galga soltan, a doa dzi dez-dimeneaţă, au scos Jolcovschii toată oastea leşască, pre pilda lui Zamoyschii, cînd cu Caazi Cherei soltan, şi-au tocmit oastea, cît agiungea glonţul puşcei, făcînd şi doao băşti de pămînt, una la un corn de oaste, alta la alt corn, cîte cu patru puşci şi cîte 300 de pedestraşi cu foc.Iară Schinder paşea tocmisă oastea sa turcească şi pre unguri şi pre munteani la aripa din gios, iar aripa din sus au dat-o lui Cantemir cu oardele lui, iară celelalte oarde ce era cu galga soltan nu s-au arătat de după deal, pănă nu s-au început războiul.Zac.19. dacă s-au apropiat oştile de sine, [v:au dat] leşii [a:întîi] şi cu muldovenii război şi în loc împengînd pre ordele lui Cantemir şi { 71} turcii începusă a să da înapoi.Ieşiţi leşii la cîmp mai mult decît le era porunca cu şireagul ceal din frunte, au izbucnit şi ordele cu galga soltan şi au dat cu toate oştile năvală la rîndul cel din frunte leşăsc şi l-au înfrînt.Ai noştri, moldovenii, pre obiceai, îndată au plecat fuga şi holota leşilor, ce era în goană, aşijderea.Iară tătarîi neîncăpînd toţi în frunte, au lovit şi din dos pe leaşi.Şi aşea cu mare vărsare de sînge, au înfrînt rîndul cel dentîi, păn au agiuns la al doilea rînd, ce era tocmit iară frunte, unde era şi hatmanii singuri.Şi era toate şi aceale rînduri mai încungiurate de tătari de cătră tabăra lor.Ce au mărs toţi buluc leaşii, apărîndu-să de tătari, pănă supt şanţuri.Zac.20. Schinder paşea tot cu aceaia năvală au lovit başta cea din gios şi fără zăbavă au întrat ienicearii la baştă.Sărit-au leaşii, amu de lîngă şanţuri, şi au apucat de au scos o samă de pedestraşi ce era în baştă, iară mai mulţi au perit şi patru puşci au luat turcii.După aceaia au stătut oastea în tocmală neclătită, numai cît să apăra leaşii de năvala tătarîlor şi başta cea din sus au rămas întreagă.Zac.21. Aproape de apusul soarelui, Schinder paşea au descălecat oastea toată la odihnă, iară leaşii au cădzut la mare spaimă şi turburare, şi lăsind şi ei străji, iară oastea ceaialaltă au întrat în şanţuri, pe la otace.Şi îndată au mărs toate capetele la cortul lui Jolcovschii, la sfat, mîhniţi toţi, [v:vădzindu-să] [a:închişi] de atîtea mulţime de oşti, [a:depărtaţi] de ţarăşi cetăţile sale, fără nice o nădeajde de agiutori.Ţinea hatmanii amîndoi inime tari, răspundzînd tuturora, cum a doa dzi vor să-şi tocmască lucrul cu război şi apoi, dacă n-or putea a înfrînge putearea nepriiatinilor, să leage tabăra şi să margă cu tabăra legată spre şara lor, spre Nistru.Au pătruns tuturora inimile acest sfat, dacă au audzit cu tabăra lagată mărsul, fiind amu den loc închişi de păşunea de cai şi de hrană de oameni.Şi după aceaia s-au răşchirat sfatul îndată.Un domn anume Strus şi Calinovschii staroste de Cameniţă şi Samoil Coreţchii s-au gătit de fugă noaptea cu oamenii săi şi au purces năzuind îndată să treacă Prutul noaptea şi acolea, la trecătoarea Prutului, dînd în Prut caoile spăimaţi, s-au înecat Calinovschii starostele de Cameniţă şi mulţi din leaşi.Unii rătăcind noaptea, au cădzut a doa dzi în mînule tătarîlor, pe alţii i-au dus cursul apei, de i-au abătut iar înapoi la mal, de li-au căutat a întra iară în tabără.Iară Hmeleţchii şi Cazanovschii, capetele cazacilor, [v:au lovit] [a:întăi] alăturea cu Prutul, apoi au luat cîmpii şi [v:au mers] , fără nici o { 72} dodeaială, [a:întreagi] .Ceielaltă oaste de lefecii să turburasă cu toţii şi ei de fugă, scornindu-să cuvînt pen tabără c-au fugit hatmanii, cît şi ceaia ce era la straje, părăsise străjile.Ce înţelegînd Jolcovschii spaimă ca aceaia oştii, au îmblat pe la otace cu făclii de vînt, arătîndu-se oştenilor cum este de faţă şi are grije de oaste şi au întărit şi străjile.Şi aşea de-biia au aşedzat oastea de spaimă.Şi în ceaiaşi noapte au scris şi cărţi, dînd ştire la craiul, cu pîră pe aceaia ce au fugit din tabără.Zac.22. Gaşpar vodă vădzînd mare turburare şi fugă în oastea leşască, părăsit şi de oştenii săi, au purces şi el noaptea şi au trecut Prutul bine.Numai, amu la branişte fiind cu puţinei de ai săi şi den boieri, Şeptelici hatmanul şi Goia postelnicul, pe lîngă dînsul, l-au omorît ceia ce era cu dînsul.Scîrnava şi groadznică faptă şi neaudzită în toate ţări creştine.Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile ferit trebuieşte, că oricum este, de la Dumnedzău este.Preacum dzice Svinta Scriptura: " ......", adecă: " Nu-i nice o puteare, fără de la Dumnedzău dată".Zac.23. Plătit-au apoi cu capetele sale această faptă şi Şeaptelici şi Goia, de la Alexandru vodă, pe leage direaptă de le-au tăiet capetele şi trupurile le-au aruncat în ieşitoare.Şi cu cale le-au făcut, că după scîrnave fapte, scîrnave morţi vin.Iară bietul Bucioc vornicul, în branişte amu, au năzuit la un hin al său, anume Toader brănişteariul, unde-ş lăcuia acel Toader, singur nemerit din răssipă, fără slugi pe lîngă sine, precum vreamea aceaia în răssipă oştii aşea aduce.Şi cu multe rugămente şi giuruită cătră hinul său, s-au oploşit în vicleană făgăduinţa lui.Apoi, a doa dzi, l-au legat hinul şi [a:legat] l- [v:au dus] la Schinder paşea.(O!Să nu-l ierte Dumnedzău hin ca acela.) Şi dacă l-au dus la Schinder paşea au pus îndată de l-au înţăpat pre Bucioc, săracul, acela carile pururea sfătuiea pre Gaşpar vodă spre bine şi de mare nevoie i-au căutat a pristăni la sfatul lui Gaşpar vodă.Acest domn, Gaşpar vodă, niceodată post n-au avut, ce [p:pre] [a:ascuns] în tote posturile [v:mînca] carne.Zac.24. Iară hatmanii leşeşti, [v:vădzîndu-se] [a:închişi] şi [a:părăsiţi] şi de tovărăşiia moldovenilor şi în ţară streină, [a:încungiuraţi] de atîtea oşti, au scos, a doa dzi, toată oastea, cîtă le rămăseasă, stoluri, însă aproape de şanţuri, cît să să apere de năvala turcilor şi a tătarîlor.Şi toată dzua aceaia [v:au stătut] [a:călări] în tocmală; nice Schinder paşea şi tătarîi { 73} aşea nu li-au stătut asupră, alegînd cu sfatul să-i ţie aşea închişi pănă ce i-ari strînge foamea şi hrana de cai, să să închine de bunăvoie.Leaşii încă să facă război nu era puteare, că şi oastea li să împuţinasă cu domnii cei fugiţi şi răniţi mulţi din războiul ceal dintîi, între carii era răniţi feciorul lui Jolcovschii şi nepotul lui de frate.Ce şi a triia dzi după războiul cel dintîi, iară aşea au scos oastea cu tocmală aproape de şanţuri.Şi într-aceiea dzi s-au apropiat şi galga soltan cu puţinei tătari pe lîngă sine şi au poftit pre singur Jolcovschii la voroavă.Scoasea Schinder paşea într-aceaia dzi toate oştile sale şi pusesă rînd înaintea ochilor leşilor, să vadză mulţimea şi aşea au făcut în trei dzile, pentru spaima leşilor, să să închine, vădzînd oaste mulţime.Iară la voroavă cu galga soltan Jolcovschii n-au vrut să iasă, ce au trimis pre cneadzul Coreţchii, fratele celui Coreţchii care fugise.Deci şi galga încă au trimis pre Veli Şah mîrza şi au cerşut o sumă mare de bani să le dea leşii şi să margă cu pace.Iară Coreţchii arătînd alte legături de pace, s-au apucat mîrzacul de sabiie şi au dzis să aştepte leaşii toţi sabiie.Zac.25. Vădzîndu-să leaşii că cu alt mijloc de acolea n-au cum să iasă, de unde erau cădzuţi, au ales sfat să iasă cu tabăra legată pre mijlocul oştilor şi aşea au făcut, 19 dzile a lui septemvrie îndesară.Amu era de trei dzile tocmită tabăra la rînduri şi au făcut porţi în şanţuri, cineşi la rînd şi au purces din loc cu tabăra legată de cară, şi orînduite oşti pi den toate părţile şi pedestraşi şi călări. [v:Gîndiia] turcii şi tătarîi [p:] [a:dintîi] că vin să dea război, apoi au vădzut purcesul.Şi în ceaia dzi, pănă în sară şi toată noaptea au mărs leaşii cu puţină dodiială numai de tătari.Zac.26. A doa dzi, septemvrie 20, au sosit şi Schinder paşea cu toate oştile asupra taberii leşăşti, ce leaşii, cît s-au făcut dzuă, stătusă, unde i-au apucat dzua.Şi într-aceaia dzi au fost război foarte tare şi mare, pănă la vreamea de chindiie şi descălecînd turcii cu corturi de mas, leşii mai îndesară iară au purces cu tabăra şi iară toată noaptea au mărs, numai cu dodiială de tătari.Zac.27. A triia dzi, septemvrie 21, iară au stătut tabăra leşască la un pîrîu, care nu-l pomeneşte Leatopiseţul leşesc anume ce vale a hi fost, iară [a:adevărat] pe la Scumpiia [v:au lovit] , ce ori la o vale ce să dzice Răchita, ori la vreun ciuluc.Încă nu trecusă toată tabăra leşască valea, cînd au sosit Schinder paşea şi acolea au rup turcii o bucată mare { 74} de tabără şi au luat şi cîteva steaguri de la leşi şi puşci.Şi s-au închis leşii iară acolea, la ceaia vale, de s-au apărat toată dzua aceaia.Zac.28. A patra dzi, septemvrie 22, au socotit Schinder paşea să le ţie din frunte calea şi au purces înainte şi aproape de Răut, desupra Răutului, au tocmit toată oastea frunte.Leaşii încă ce-au avut oaste mai aleasă, o au tras de pen arepi în frunte şi la o vreame ca aceaia la care şi numai de nevoie numai caută a hi toţi viteji, că nu era altă cale de viiaţă, [v:au mărs] cu toată tabăra [a:dirept] asupra temeaiului oştiiturceşti şi [v:stînd] [a:tare] şi cu focul, au căutat turcilor a le da cale.Şi într-aceala război au luat leaşii de la turci doă steaguri şitătari prinşi [a:vii] cîţva.Şi după ce s-au aşădzat tabăra la Răut, au mai ieşit steagurile leşăştide au mai lovit pe o drîmbă de tătari, carii trecusă Răutul.Zac.29. După aceaia petrecanie, să îmbărbătasă leşii şi pieduse toată grijea.Iară ce ieste să nu treacă şi orînduiala lui Dumnedzău nu poate să să amistuiască.Amu, fără nice o grije, tare şi sămeţi leşii şi cădzusă la valea Coboltei, unde era de o parte pîrîul, de altă parte oastea, loc deşchis, fără trecători.Şi pierduse şi Schinder paşea nedejde de a-i dobîndire şi trimiseasă la Jolcovschii Schinder paşea, poftind să-i trimaţă un om, [v:să ştie] [a:turceaşte] .Au trimis Jolcovschii, ce apoi nu l-au mai slobodzit Schinder paşea pre tălmaciul acela.Cînd au fost amu aproape de Nistru, ca o milă de loc de la Movilău, la un sat anume Slobodziea Saucăi, la ţinutul Sorocii, acolo descălecasă oastea leşască, conacul cel de apoi.Holota ce era strînsură, temîndu-să de hatmani pentru dobînda, că jecuise multe case în ţară, să apuce ei trecătoarea la Nistru noaptea, au dat spaimă şitoată oastea aşea [a:greu] [v:s-au turburat] , cît care cum au putut, au apucat cal, sluga stăpînu-său şi pedestraşi şi călăreţi toţi amestecaţi, unii de lalţi fugind, s-au şpărcuit toată tabăra, hatmanii rămaşi singuri, unul într-o parte, altul într-alta.Zac.30. Dzic unii să să hie făcut aceaie spaimă din slugile oştenilor, carii mersesă la o ariie de fîn, departe de tabără şi să-i hie lovit tătarîi.Ce, oricum au fost, spaima ca aceaia au fost, în care nu s-au mai putut îndrepta oastea, să să aşedză.Poate hi şi de grijea trecătoarei Nistrului, care de care [v:să apuce] mai [a:curund] să treacă.Zac.31. Au priceput tătarîi încă de cu noapte răssipa oştii leşăşti şi încălecase toţi.A doa dzi dez-dimeneaţă, au cădzut mai toate capetele leşăşti, părăsiţi unii şi de slugile sale, alţii rătăciţi, pre mînă { 75} tătarîlor.Pre feciorul lui Jolcovschii şi un nepot a lui i-au găsit între cară, răniţi încă de la Ţuţora, pre Coneţpolschiicu puţinei oameni buluc, aşteptînd dzua, doară ari putea aduna ceva oaste şi să ştie şi de Jolcovschii ce s-au făcut, l-au încungiurat tătarîi şi [v:au cădzut] [a:viu] pre mîna tătarîlor.Iară pre Jolcovschii numai cu o slugă a lui rătăcit, pedestru, l-au găsit o drîmbă de tătari şi pănă a înţelege cine este, vădzîndu-l om bătrîn, l-au tăiat.Şi apoi din sluga lui înţălegînd că este Jolcovschii, i-au dus capul la Schinder paşea şi au stătut toată dzua într-o suliţă înaintea corturilor lui Schinder paşea capul lui Jolcovschii.Şi într-acela loc stă stîlp de piatră, făcut apoi de oamenii lui Jolcovschii şi pănă astădzi, în ţinutul Sorocii, în ceaia parte de sat, anume Slobodzia Saucăi, loc ca de giumătate de milă de la Movilău.Zac.32. Schinder paşea după aceasta izbîndă, capetele leşăşti ce au fost şi pre Coneţpolschii, i-au trimis la împărăţiie, iară [a:singur] [v:s-au întors] la Cetatea Albăşi acolea peste puţine dzile ş-au fîrşit viiaţa.Dzic [v:să fie murit] [a:otrăvit] de veziriul ce era atuncea la împărăţiie, temîndu-şi veziriia de dînsul.Iară tătarîi au lovit toată Podoliiaşi Rusiia şi fără nice o sminteală de nimea, cu plian mult s-au întors în părţile sale.Fost-au aceaia răssipă a oştilor leşăşti şi perirea lui Gaşpar vodă, v leato 7129. Capul al noaălea Încep.1. După domniia lui Gaşpar vodă, au venit la domniie Alexandru vodă, feciorul lui Iliiaş vodă, iară aceal Iliiaş vodă au fost ficiorul lui Pătru vodă Rareş şi după moartea tătîne-său, lui Pătru vodă, cădzuse la domniie, ce de bunăvoia sa au lăsat domniia, precum scrie Ureache vornicul şi au mărs la soltan Suliman şi s-au turcit, la care întunecarea manţii au venit din desfrînate fapte a curviei.Zac.2. apoi Iliiaş vodă au cădzut la Rodos, la opreală şi acolea, la Rodos, au născut acest Alexandru vodă.pun de dînsul că la moartea sa au mărturisit legea creştinească.Zac.3. La începutul domniei sale, oblicind de moartea lui Gaşpar vodă că au fost pricina Şeptelici hatmanul şi Goia postealnicul, i-au omorît şi trupurile lor le-au aruncat la ieşitoare, precum s-au pomenit mai sus.Şi cu leage direaptă le-au făcut aceaie pedeapsă, numai munca ce au făcut fămeailor lor şi îmmei a lui Şeptilici pentru avuţiie, { 76} au fost peste pravilă, că pre leagea direptă nice fecior pentru fapta tătîne-său, nice părintele pentru fapta fecioru-i de vîrstă nu-i platnică.Zac.4. Domniia era aceasta foarte slabă şi cu purtatul treabilor peste obiceiurile ţărîi.Şi în dzilele lui au venit şi Împărăţiia Turcului, singur cu sine sultan Osman la Hotin, asupra leşilor.Că înţelegînd împărăţiia de perirea oştii leşăşti de Schinder paşea, avea nădejdea că [p:pre] [a:lesne] va putea [v:să cuprindze] den crăiia leşască o parte, socotind că ce au fost fruntea oştilor leşăşti şi slujitori vechi au perit în Moldova, nu or avea leaşii nice o puteare să stea împrotivă.Şi măcar că venisă veşti că perşii să gătiadză asupra Vavilonului, să-l ia de la turci, tot au lăsat grijea Vavilonului şi au stătut după gătirea asupra leşilor peste toată iarna, trimiţînd şi ceauşi la craiul leşesc, dîndu-i ştire să ştie că-i vine asupra crăiei lui, cu toată putearea.Zac.5. Au acest obicei împpăraţii, de dau ştire unul altuia, cînd vor să facă războaie unul asupra altuia.De care lucru s-au cutremurat leşii, de vreamile aceale, vădzîndu-şi răssipaoştilor cu amîndoi hatmanii şi a vederea venire asupra sa puterii ca aceia.Ce au trimis şi craiul un sol de la sine la turci,mai [a:mult] [v:să vadză] şi cu ochii, [v:este] [a:adevărat] gătirea turcilor să vie, au numai sint cuvente.Ce, pe solul la împărăţiie nice cu veziriul nu l-au adunat, ce numai i-au răspuns cu scîrbă şi l-au pornit înapoi.Zac.6. Iară şi craiul leşăsc n-au şedzut fără gătire, ce, îndată, iarna, au strîns săim şi den ceputul săimului au trimis soli pe la toate ţările creştine, dîndu-le ştire de venirea asupra sa împăratului turcesc, cu toată putearea împărăţiei lor.Şi au stătut la sfat să facă oşti de a stare împrotiva putearei turceşti şi au ales la săim să facă 30000 de lefecii, în carii să fie 14000 de husari şi 8000 de pedestrime, altă oaste mai sprintenă şi la 15000 de căzaci să trimaţă lefe şi singur craiul cu toată pospolita să încalece şi au stătut şi ei toată iarna de gătire.Iară de la crăiei streine n-au avut de la nime nice un agiutori,mai [a:mult] de la holendezi cîteva corăbii cu platoşeşi cu săneţeşi alte măiestrii de oaste.Iară de la cealelalte crăii creştineşti fără nice o nedejde de agiutori s-au întors solii lor şi încă de la neamţi oprise şi marginile ţărîi sale, nice pre banii săi leşii să nu facă lefecii, avînd Împărăţiia Neamţului pre aceale vreami mare zarve şi amestecături cu crăiia Bohemului, care crăie, cu alt nume, să dzice Cehul.Aşea lăsasă toşi pre leşi,numai [a:singuri] [v:să răspundze] Împărăţiei Turceşti.Husari { 77} încă atîţea n-au putut a face leşii, că aceal feal de oaste [v:să face] [p:cu] [a:greu] şi cu mare cheltuială.Zac.7. Cît s-au dezvărat, sultan Osman au purces cu mare gătire cu oşti strînsă de pen toate unghiurile ţărîlor sale.Aşea scrie Hronograful leşăsc, că şi din limbi, apoi şi din iscoade ce avea leşii la turci, cu au avut sultan Osman 300000 de călări, 12000 de iniceri, 80000 de tătari cu Zaimbu Chierei sultan, hanul Crîmului, fără de oştile munteneşti ce era cu Radul vodă domnul muntenesc.Amu aproape de Dunîre fiind sultan Osman, au venit veaste, cum au luat perşii Vavilonul, ce tot au păzit calea asupra leşilor.Zac.8. La leşi lipsiia hatmanii amîndoi, că Jolcovschii hatmanul cel mare perise, iară Coneţpolschii al doilea hatman era la închisoare la Ţarigrad şi era zarva între leşi pentru hătmăniie.Ce craiul Jigmont, ferindu-să să nu cadze la mai mare împărăchiere între capete lucrul, au răspuns că aşteaptă pre Coneţpolschii să iasă din robie şi este pravila lor aşea, [a:ales] la capetele oştilor, [v:să margă] pre rînd din stăpănimai mică la mai mare.Deci oştile toate au dat pre mîna lui Hotchevici hatmanul de Litfa, om vestit din tinereaţăle sale la răboaieşi atuncea la vîrsta sa, ca de 80 de ani.Zac.9. Cu 14000 de oaste au purces deodată Hotchevici hatmanul şi înaintea sa au trimis cu 4000 de oameni pre Liubomirschii, să treacă îndată Nistrul la Hotin, fiind cetatea Hotinului din dzilele lui Gaşpar vodă pre sama leşilor.Deci întrînd Liubomirschii în ţară, păn a să apropiia oştile turceaşti, au prădat ţara pănă în Iaşi, ieşind şi lăsind şi Alexandru vodă Ieşii cu fuga la Roman.Şi au ars leşii şi Ieşii şi din prada ţărîi au strîns hrană, care apoi au ţinut pre leşi toată vreamea, cît au fost la Hotin.În urma lui Liubomirschii au sosit şi Hotchevici hatmanul la Hotin şi apoi, după Hotchevici, şi feciorul craiului leşăsc, Vladislav, cu 16000 de oaste.Nuştiu ce vină or hi dat bieţilor tîrgoveţi de Hotin, a o samă ce au fost mai fruntea, de i-au înpens din cetate de pe zid, făr de nici o milă leşii.Zac.10. Amu era împărăţiia la Ţuţora, iară căzacii tot nu sosisă la Hotin, cu mare mîhniciune leşilor: i amu agiungea tătarîi pănă în tabăra leşască, cît pierduse leşii de căzaci nedejde.Zac.11. În 20 de dzile a lui avgust au lovit un soltan cu oştile sale şi cu mulţi şi din oastea turcească, la tabăra leşască supt Hotin, cît s-au gîndit Hotchevici hatmanul şi alte capete leşăşti că amu şi împărăţiia singură este sosită şi scoasesă şi leaşii toată oastea la cîmp.Ce, tătarîi, după puţină năvală, s-au dat îndărăpt.Şi atunceşi, în { 78} în ceaiaşi dzi, au sosit şi 1000 de căzaci înaintea hatmanului lor, anuma Sahaidacinii, dîndu-i ştire că soseşte şi oastea căzăcească cu tabăra legată, de trei dzile tot cu război printătari, că trecusă căzacii pe la Soroca şi zăbăvindu-să cu prada, pe hirea lor, îi apucase tătarîi pe cale.A doa dzi, 21 a lui avgust, au sosit şi Sahaidacinii cu 20000 de căzaci şi într-aceaiaş dzi, orînduind Hotchevicişanţurile pe lîngă tabără şi făcînd căutare căzacilor, au dat ştire străjile, cum soseşte şi împărăţiia cu toate oşti în tocmală, cum dzic la turci, alai.Ce, au lăsat şi Hotchevici căutarea căzacilor şi au scos şi el toată oastea la cîmp, cu tocmală puind oaste şi pen văi şi pin ceretei supuse . [a:Singur] [v:au stătut] cu partea mai aleasăa oştii frunte, gîndind că vor da turcii îndată război.Ce, oastea turcească n-a stătut de război, ce, cum au sosit, au început a descăleca şi a întinde corturile.Cantemir paşea numai cu oştile sale au făcut năvală o dată la aripa leşilor, ce vădzind oaste leşască supusă pin toate văile, au purces şi el spre descălecatul oştii sale.Iară turcii scoasesă o samă de puşci şi da în oastea leşască şi au fost harţuri între oşti pănă în sară.Zac.12. Avgust 22, dez-dimeniaţă, au cuprins turcii tot locul acela cu corturi, unde stătusă leaşii în dzua dintîi.Leşii încă au scoa oastea împregiurul taberei aproape şi într-aceaia dzi toată năvala turcilor au fost asupra căzacilor, vădzindu-i încă fără şanţuri şi osebiţi de tabăra leşască.Zac.13. Avgust 23dzile, dez-dimeneaţă, gătiţi turcii de război, căzacii era descălecaţi cu tabăra lor, mai gios de Nistru, deosebi de tabăra leşilor, încă fără şanţuri, numai încheiată cu căruţele.Acolea, la căzaci, au făcut mare năvală cu toate oştile turcii cu tătarii cît să vedea luată amu tabăra căzăcească.Ce, [v:au stătut] căzacii [a:foarte] [a:tare] şi cu nevoinţa a hatmanului lor, care rea om, oştean dirept, şi le-au dat şi Hotchevici hatmanul agiutori cu trei roate de neamţi şi cu o mie de haiduci cu bardişe (ieste un feli de arme, topoară cu coade lungi).Deci, cum au vădzut căzacii agiutoriul, [v:au sărit] [a:drept] asupra inicearilor, [v:bătîndu-se] de la o vreame [p:de] [a:ţiiş] cu sîneţăle, cît le-au căutat a să da înapoi inicerilor.Şi aşea gonind căzacii şi haiducii pre iniceri, s-au întărîtat şi oştile călăreţă şi s-au făcut o glogozală mare între oşti, adăogîndu-să şi din oşti turceşti cu tătarîi şi den bulucuri { 79} a leşilor la aceaia aripă, unde era sfada, cu mare vărsare de singe.Şi într-aceaia dată, la acela război, au perit capete cîteva den iniceri şi paşea de Silistra, vestit războinic.Din partea leşilor au perit Zavişa şi Endriiovschii, amîndoi rohmistri.Şi din capetele tătarîlor de Litfa au perit Bogdan mîrza şi Ţarovici, iară mîr Zac.Lucru mare, cumu-i laudă Hronica leşască, cum au stătut de bine atunceaîmprotiva turcilor, măcară că sint şi ei turci de leage.În ceaia dzi, spun să hie chemat soltan Osman pre iniceri şi le-au dzis că nu va mînca, pănă nu or lua tabăra căzăcească.Zac.14. 24 a lui avgust, leaşii la cîmp n-au ieşit, ce au stătut toată oastea la întăritura şanţurilor, că pănă atuncea pe mai multe locuri era tabăra leşască numai cu cară îngrădită.Iară turcii într-aceaiaşi dzi, vădzînd că leşii nu stau la război, ce de lucrul şanţurilor, şi călării de-a valoma cu inicerii pedestri [a:întîi] au dat năvalăunde era fruntea şanţurilor şi acolea [v:dîndu] -le [a:tare] neamţii răspuns, s-au mutat mai sus, cercînd loc mai slab, ce şi acolo, la năvală au cădzut mulţi din turci.Apoi şi la al treailea loc, au luat mai despre Zvancea, ce şi acolea [v:s-au apărat] leaşii [a:tare] şi pănă amiadzezi au dodeit pe laşi.Iară de la amiadzedzi, iară cu toată năvala au lovit la tabăra căzăcească, care amu era grijite peste noapte, cu doă rînduri de şanţuri, un şanţ tocma pe lîngă cară, iară alt rînd de şanţuri mai departe de tabără şi amu lipiţi de şanţurile leaşilor.Multă oaste turcească au perit de căzaci într-aceaia năvală şi au gonit leaşii pre turci înfrînţi de focul căzacilor, pănă în corturi.Zac.15. Avgust în 25, nimică n-au gîndit turcii de paguba oştii sale, ce au avut, ce, a doa dzi, au scos puşcile ceale mari şi s-au apropiiat de şanţurile căzacilor şi [v:au dat] [a:nepărăsit] în căzacicîteva ceasuri.În loc de minune scrie Hronograful leşesc că [v:dînd] aşea [a:des] şi mai [a:mult] de un căzac, anume Vasilie sotnicul, n-au perit, iară cai au omorît mulţi în tabără.Dupăpatru ceasuri ce începuse a bate puşcile în căzaci, au ieşit căzacii ş-au făcut năvală la puşci, de unde bătea.Şi din aripa despre leaşi au lovit un stol de leşi, iară într-acolea şi au împens pre toată oastea aceaia de pe lîngă puşci şi au apucat toate puşcile ceale apropiiate.Şi au mărs într-aceaia dzi pănă în corturi turceşti căzacii, cu mare spaimă în toată oastea turcească şi amestecătură.Ce, cum şi-i hirea căzacilor, la dobîndă lacomi, au dat îndată de jacuri şi cu aceaia zăbavă, avînd vreame turcii, au împens iară { 80} pre căzaci şi de la corturi şi de la puşci.Puşcilor apucase căzacii de le stricase roatele şi straturile.Zac.16. Dintr-aceaia dzi amu au mai răsuflat căzzacii şi s-au acolesit turcii despre partea leaşilor cu năvala, că să deprinsesă leşii, de sta gata, bulucuri călări şi cît îi împengea căzacii den foc pre turci, iară leşii lovea dein aripa.Deci, den 26 a lui avgust au cădzut greul asupra leaşilor, că în 27 a lui avgust mare năvală au făcut turcii la oastea leşască care era scoasă dinafară de şanţuri şi au înfrînt pe leaşi şi doaă bulucuri de neamţi a doi polcovnici au perit cu totul.Mare bucurie în turci şi semeţiie de atîtea capete de neamţi, de carii sta o grămadă înaintea corturilor împărăteşti.Şi să nu hie întors pre turci îndărăpt nişte steaguri de husari, la grije era şi tată tabăra leşască,aşea [v:să amestecasă] de [a:rău] leşii.Au luat într-aceaia dzi turcii steagul lui Hotchevici; rumpîndu-şi zăbala calul stegariului, care purta stagul de husari la Hotchevici, l-au băgat pe stegariul fără voie lui în desimea turcilor.La aceaia grije, scrie Hronograful, că singur moşneagul Hotchevici au ieşit din şanţuri afară şi pin toate cealelalte porţi ieşiia orînduită oastea şi aşea s-au dezbărat de oarbă năva; la turcilor, într-aceaia dzi.Iară oaste au perit multă într-aceia dzi din leşi şi steagul lui Hotchevici cu stegariul.Zac.17. În 28 a lui avgust şi 29 şi 30, turcii au şedzut pre odihnă, iară Hotchevici hatmanul mîhnit pentru steagul său, care lucru la oşteanii acestor părţi şi în loc de necinste şi în loc de piedzi răi să socoteaşte.Zac.18. În dzi 1 a lui septevrie au pus gînd leşii să lovască cu toată oastea sa noaptea pre turci, numai să lasă pedestrimea la şanţuri şi aşea au făcut.Toată oastea scosesă denafară, ce au împiedecat lucrul şi gîndul lor ploaia.A doa dzi au oblicit turcii gîndul leşilor den haiduci unguri, care fugiia totdeauna de la leşi la turci şi de la turci rusii totdeauna.Iară căzacii tot nu s-au răbdat şi pe ploaie, la o aripă de corturi au îndrăznit de i-au lovit, tot într-aceaia noapte.Zac.19. A treia dzi a lui septevrie au venit în tabăra leşască de la Radul vodă domnul munteneasc, BatişteaVeveli, om de neamul său critean dzic să hie fost cu ştirea veziriului, îndemnînd pre leaşi să trimaţă sol de pace la turci.Şi nu s-au apărat leşii, ce au trimis foarte om de ispravă de la sine, anume Zelenschii, să întrebe, putea-vor să sî priimască soliile la împărăţiie, au ba.Şi de atuncea îmbla şi { 81} soliile, iară şi singele bieţilor oşteni mai mult să vărsa din îmbe părţile între dînşii, în toate dzile şi în tot ceasul.Zac.20. În 5 dzile a lui septevrie, au obîrşit turcii şi podul peste Nistru şi au trecut şi în ceaia parte de Nistru oastea.Avea hrană pănă atuncea slobodă de cai leaşii peste Nistru, iară den ceaiaşi dzi i-au închis şi den ceaia parte.Şi tot într-aceaia dzi au venit şi Caracaş paşea de Buda, carele temîndu-se de împărăţiie, scîrbită de dînsul pentru zăbava, trimisesă rspuns veziriului că nu va merge la adunare,pănă [v:nu va hi] [a:întîi] în tabăra leşască.Zac.21. Toată oastea turcească iară să pornise după Cărăcaş paşea şi din toate părţile au stătut năvală asupra leşilor, iară mai mare cu mult unde era singur Caracaş paşea.Era aceal loc despre Zvancea, unde era mai slabă tabăra leşască.Îl dusesă pre Caracaş paşea anume la acel loc nişte unguri ce fugise de la leşi la turci şi aceaia năvală au făcut la şanţurile leşăşti, cît să nu hie apucat a ieşi un buluc de neamţi cu un căpitan anume Veier neamţ şi s-au prilejit vro 2000 de căzaci, carii păştea caii, ţiindu-i amînă pin ceretei, luasă Caracaş paşea şanţul leşilor.Ce neamţii ca din dos să prilejise a oştii cei turceaşti şi alţii di pe şanţuri au vărsat focul în turci, cum dau neamţii, o dată.Şi dintr-acela foc [v:au nemerit] glonţul den sineţ pe Caracaş paşea [a:dirept] pren cap.Deci, cît au vădzut turcii c-au cădzut Caracaş paşea, s-au dat îndărăpt.Ieşit-au şi leaşii călări din şanţuri, iară n-au gonit pre turci, stînd după sprejeneală de alte locuri, pe unde mai năvăliia turcii.Zac.22. Slăbise leşii de hrană şi de desimea mare de trupuri să sconise mare putoare în tabăra lor, că nu mai biruia a căra trupurile în Nistru.Deci să scornise boale între oşteani şimai [a:vîrtos] [v:muriia] caiide o boală ce era în cai.Fecoirul craiului, Vladislav, dzăcea bolnavşi Hotchevici hatmanul iară aşea, din care boală au şi murit acolea la Hotin Hotchevici, septevrie 14, om între leaşi vestit de lucrurile războaielor.Spun de dînsul, păn au fost viu, cînd au venit pomenire de pace de la Radul vodă, să hie dzis: "Lasă, lasă, să vie Simedriul, să va căi soltan Osman c-au venit asupra leaşilor".Zac.23. Trei dzile după perirea lui Caracaş paşea, turcii au şădzut fără război, iară tătarîi ardea şi prăda Ţara Lşască pre lîngă Cameniţă şi mai sus de Cameniţă şi să fuma Ţara Leşască la vederea ochilor a leşilor şi ei închişi de toată hrana.Mai [a:mult] ce [v:răzbiia] căzaciipen păduri, pe la cetăţi de pe aproape şi aducea cîtă oarece hrană, { 82} ce iară nu de agiuns.Şi au ales şi leşii într-un rînd noaptea, cu vre o mie de haiduci, nişte cară, de au adus den Cameniţă puţinăhrană şi iarbă de sineţă, că împuţinasă leşii şi iarba şi plumbul.Şi boale să scornise multe în neamţi şi în leşi şi mai ales boală de ventre, învăţaţi cu berea, cu horilcă şi acolo numai apa Nistrului era băutura , careeste [a:foarte] grea la băut.Zac.24. Svătuia unii din leşi să lase pedestrimea să apere şanţurile, iară ei să iasă călări , alţii sfătuia să pornească pre feciorul craiului, să margă el să sirguiască pe craiul , pe tată-său, [v:să vie] mai [a:curund] cu agiutori şi să burzuluisă şi oastea Litfei, numai să o plece din tabără.Ce, apoi toate acestea sfaturi le-au aşădzat Liubomirschii , pre carele l-au şi ales oastea şi în locul lui Hotchevici şi l-au pus feciorul craiului hatman.Zac.25. În 15 a lui septevrie să întorsesă şi solul lor Zelenschii, trimis la veziriul şi tot într-aceaiaşi dzi au lovit turcii iară tabăra leşască la poarta Litfei.Ce făcusă leaşii în ceale trei dzile o tabie, adecă o baştă denafară de şanţuri, de care nu luasă turcii aminte, ce şi de la şanţurişi den tabie [v:dînd] [a:tare] leaşii foc, au căutat turcii a să da înapoi.A doz dzi, septemvrii 16, au trecut puşcele turcii în ceaia parte de Nistru şi au bătut toată dzua în tabăra leaşască.Şi toată dzua aceaia numai un neamţ au ucis, la corturile feciorului craiului.Şi tot într-acea dzi [v:au trecut] Nistrul şi sultan Osman [a:singur] şi au mărs de au vădzut Cameniţa.Pusesă să bată o cetăţuie anume Pănăvţii, lîngă Cameniţă, ce era nişte haiduci şi [v:au lăsatu] -o cetăţuia aceaia [a:nedobîndită] .Iară pre lîngă Zvancea, numai căci au trecut pe lîngă cetate.Scrie Leatopiseţul leţăsc, să hie dzis soltan Osman pentru Cameniţă: "Dumnedzău au făcut-o această cetate şi Dumnedzău va lua-oă." Iară în dzilele noastre au luatu-o sultan Mahmet împăratul turcesc în 9 dzile în anul 7180, în 16 dzile a lui avgust, pentru păcatele leşilor şi netocmala între dînşii.Zac.26. Făgăduită era plata tătarîlor la Hotin de soltan Osman, care va aduce cap de căzac, să ia cîte 50 ughi de aur, deci alerga tătarîi, lovind pin Ţara Leşască ţărănimea şi le aducea capetele şi lua bani.Ce, cărasă nişte grămadză de capete de ţărani înaintea corturilor împărăteşti, cu numele de căzaci.Iară oastea turcească neputînd strica leşilor den frunte, au trecut Nistrul puşcile ceale mare şi [v:bîtea] [a:foarte] { 83} [a:tare] den ceaia parte pre căzaci şi o parte de tabăra leşască.Numai ce au căutat a să muta de la mal şi căzacilor şi leşilor, de pe unde agiungea puşcile.Şi în 16 a lui septevrie acela război şi năvală să făcusă, cît amu didesă tătarîi înot să treacă apa, să între în tabăra.Care grije vădzind Liubomirschii, carele era în locul lui Hotchevici celui mort, au coborît neamţi pedestri cu foc şi s-au îmbărbătat şi căzacii şi au început [v:a da] [a:foarte] [a:deas] focul, cît au căutat turcilor a părăsi deodată puşcile şi a să mai depărta de la mal.Zac.27. Aceastea lucrîndu-să la Hotin, craiul leaşăsc Jigmont [v:veniia] [p:] [a:încet] , cum să dzice, [a:leşeşte] , într-agiutor fecioru-său.Şi amu împuţinase de tot tabăra leşască iarba de sineţ şi de hrană era foarte strînşi, care nevoie nice de la turci nu lipsiia, că [v:flămîndzisă] [a:foarte] [a:rău] şi turcii şi în toate dzile veniia veşti de mare prădzi ce făcea căzacii pre Marea Neagră.Deci vinisă iară Batiştea Veveli de la Radul vodă domnul munteneascu cu făgăduinţă tare, că or hi priimite soliile, numai de zăloage poftise leaşii de la turci, au adus răspuns că ieste cu ruşine împărăţiei să dea zăloage.Deci şi leşii au ales pre Iacob Sobeţchii, tatăl craiului de acmu şi pre Joravinschii caşteleanul de Bîlza şi au mărs solii leşăşti în tabăra turcească.Zac.28. Schimbasă împărăţiia pre veziriul în scîrbă că n-au fost harnic de a lua tabăra căzăcească şi pusesă alt veziri, carele [v:să-şi arate] lucrurile mai [a:tare] , au dzis solilor leşăşti să leage bir pre an la împărăţiie.Care lucrul nici într-un chip nepriimind solii leşeşti, pre dînşii i-au oprit, iară oastea toată cu mare gătire şi cu toate puşcile şi măistriile au pornit cu sine asupra taberii leşeşti şi o parte au pus dencoace de Nistru să bată, iară altă samă cu sine au trecut Nistrul şi au bătut în ceaia dzi, toată dzua, septevrie 24 şi septevrie 25. Ce, făcuse pre mal şi leaşii şanţuri dincoace, iară tot îi [v:strica] din puşci turcii şi mai [a:rău] din ceaialaltă parte de Nistru.Şi aşea să lupta în toate dzilele aceastea pănă în 27 a lui septevrie.Zac.29. Au acest obiceai căzacii, daca li să dodiieşte răul şi pier de puşci, ies de dau năvală, tocma acolea, de unde bat puşcile, care hirea lor, hie cine va hi vădzut la Suceavă, cînd închiseasă Ştefan vodă Ghiorghie pre feciorul lui Hmil.Aşea au făcut şi la Hotin, cînd părea turcilor că sint pătrunşi de morţi ce făcea puşcile într-înşii, că-i bătea atuncea în cele 5-6 dzile 60 de puşci, cum scrie Hronografl leşăsc, tot de ceale mari, ce le dzice balemeazuri, şi-i socotiia spăimaţi, atuncea, în 27 a lui septevrie, au făcut cu hatmanul său, cu { 84} Sahaidacinii, sfat şi s-au orînduit în doao bulucuri, o parte în ceaia parte de Nistru şi altă parte în ceasta parte.Şi aşea au făcut, noaptea au purces şi au trecut Nistrul pe pod la Zvancea, că avea şi leaşii pod peste Nistru, mai sus, împrotiva Zvancei şi au lovit tocma şanţurile veziriului din ceaia parte, cît i-au căutat şi veziriului în ceaia noapte a nu mînea supt cort.Iară dincoace, aceaia spaimă şi glogozală făcuse în oastea turcească, cît în giumătate de oaste fugisă de supt corturi la altă parte de tabără, părăsisă şi puşcile şi să făcuse o amestecătură mare.S-au împlut căzacii de boarfe, de sabii, de rafturi, de corturi, iară mai multe au tăiat şi le-au răsturnat şi cu mare dobîndă s-au întors în tabăra lor.Zac.30. De mirat era la împărăţiie şi la toate capetele împărăţiiei neînfrîntă şi neînspăimată hirea căzăcească, le ce strînsoare amu era.Zac.31. Amu aducea tătarîi şi limbi, carii spunea de singur craiul leşăsc sosit la Liov.Ce, a doa dzi după aceaia petrecanie din cea noapte, au chemat împărăţiia pre vezirul la sine, iară puşcile den ceaia parte totuşi au bătut păn îndesară, iară singur veziriul au stătut cu solii leşăşti la legături de pace, avînd veste şi de sosirea craiului la Liov.Zac.32. [a:Mult] [v:au stătut] turciisă priimască leaşii cevaşi bir, ce leşii nice să pomenească acest lucru n-au priimit.Deci, după multă frămîntătură, au stătut şi s-au ales pace, septevrie 29 de dzile, pre calendariul nostru, iar pre a papistaşilor octovrie 9. Zac.33. Legăturile despre împărăţiie au fost aceastea: Pace veacinică de la turci să aibă crăiia leşască, niceodată asupra ei oşti să facă (iară, ia, cum ţin), pre tătari să-i oprească să nu îmble, stricînd în ţărîle leşeşti, la Moldova paşi să nu puie (iară şi de ceaia, măcar de n-ar hi aproape) şi alte mănînţuşuri, pentru semnele hotarălor la cîmpii Oziei şi despre Tighinea.Zac.34. Iară de la leşi era aceste legături: În Moldova cu oşti să nu mai îmble, pre căzacii de la mare să-i oprească, cetatea Hotinului să dea pre mîna domnului de Moldova, sol mare cu daruri şi cu întăritura legăturilor de pace să trimaţă la împărăţiia.Şi numai ce le-au căutat leaşilor mai apoi, mai în silă, a priimi şi a lega şi 30000 de cojoace, din an în an să dea tătarălor.Şi aşea acestea istovindu-să, în loc într-îmbe taberile, şi turcească şi cea leşască, au strigat strigătorii pace şi în loc au părăsit şi armele de îmbe părţile.{ 85} În 30 dzile a lui septevrie s-au făcut tîrg între leşi şi între turci; au cumpărat leaşii mulţi cai turceaşti ieftini, corturi şi turcii de la leşi postav, pistoale.Şi iarăşi în dzi întîi a lui octovrie şi a doa dzi, iară au făcut tîrg oştile între sine.Zac.36. A treia dzi după pacea legată, au purces împărăţiia în gios de la Hotin.Ieşisă toată oastea leşască în tocmală la cîmp şi petrecînd bulucurile turceşti, îşi lua dzua bună cu clătirea capului de la leşi.Apoi, a patra dzi, şi leaşii, după purcesul împărăţii, octovrie 6, au ieşit şi ei din şanţurile sale cu căzacii, lăsînd cetatea Hotinului pre sama Radului vodă domnului muntenesc, că domnul ţărîi noastre, Alexandru vodă, precum s-au pomenit mai sus, viind la Hotin împărăţiia, n-au aflat nemică grijit, nice poduri, nice conace şi ţara aflîndu-se fugită şi stricată de leşi, s-au scîrbit pre Alexandru vodă aşea de rău, cîi numai era să-l omoară.Ce, l-au scos de la moarte veziriul, iară de urgie mare n-au hălăduit, că pănă la Hotin, tot au fost legat la puşci în obedzi şi toată vreamea aceaia, cît au fost împărăţiia la Hotin, tot au fost la închisoare, pănă la întorsul împărăţiei spre Ţarigrad.Zac.37. pre cale mergînd împărăţiia, mare scădeare au avut în oameni, hămnesită oastea şi caii, că lovisă nişte răceale şi ploi cu ninsori.Şi de atuncea sint luate şi Reanii cu cîteva sate de soltan Osman, sat de ţară pe Dunăre, ascultători cătrăocolul Gălaţilor şi sint date de împărăţiie cătră Smil, de atuncea, căruia olat venitul ieste închinat la mormîntul lui Mahmet, ce ieste în Ţara Arăpască, aproape de Marea Roşie.Zac.38. Iară craiul leşesc Jigmont, înţelegînd de pacea făcută între turci cu fecioru-său, s-au făcut mînios deodată, ce era zugrăvită aceaia mîniie, căpospolita [v:veniia] [a:foarte] [p:] [a:încet] , velcopoleanii atunce treacea Visla, iară Litvei veniia asupra craiului şvedzăsc Gustav, la Riga, carecetate vestită [a:foarte] între cetăţile lumii, atunceaşi au luat-o şfedul.Zac.39. Şi aşea au fost lucrurile împărăţiei cei dintăi, cu vinirea lui soltan Osman la Hotin, în anul de la zidirea lumii 7130. Capul al dzeacilea Încep.1. După grea de scîrbă împărătească mazilie a lui Alexandru vodă, feciorul lui Iliiaş vodă, încă de pe drum mergînd împărăţiia la Hotin, au trimis iară la Ştefan vodă Tomşea şi iară i-au dat domniia ţărîi.Zac.2. Amu mai blînd Ştefan vodă, la a doa domniia sa, precum [v:au putut] [a:întăi] , [v:îmblînd] [a:singur] pe la bejenii, strîngînd conace { 86} împărăţiei şi aflîndu-se la slujbă.Şi cît s-au mîntuit de împărăţiie, s-au paucat cu toată osirdiia de obîrşirea mănăstirei Solcăi, care urdzise la domniia dintăi, ce nu o fîrşise.Este mănăstirea Solca de dînsul şi sfîrşită în anul 7131, după împărăţiie.Zac.3. În loc, peste voia leaşilor era domniia lui, că era în mare vrajbă cu dînşii şi pre Radul vodă avea iară mare nepriietin.Însă siliia Ştefan vodă să nu dea ceva pricină leşilor, [v:fiind] atuncea [p:de] [a:curund] legaţicu priietenşug nou împărăţiei.Şi după împărăţiie, într-acelaş an, vara, a solului care veniia de la leaşi la împărăţiie, cu întăritura păcii ce făcuse la Hotin, mare cinste şi vîlhvă au silit să-i facă, iară tot pre leşi priietini a face n-au putut.Zac.4. Era solul de la craiul leşesc un om mare, anume cneadzul de Zbaraj, din Vişnoveceşti, cu mulţime de oameni şi cu desfrînate de tot podoabe, cît de-biia de să află în vro istorii pre aceaste vacuri soliie ca aceaia la vreo împărăţiie prilejită, cu 300 de oameni călări, fără pedestraşi pe lîngă carăte ce avea şi păn în vezetei îmbrăcaţi cu urşinice.Ciubărîle cu care adăpa caii, de argint, şi cofe, barilce, la hamuriţintele şi la haiduci cepragi de argint.Întrînd în Ţarigrad, au pus potcoave de argint, numai cîte un cui bătute la cai, anume să cadă pre uliţe.Zac.5. Ieşindu-i Ştefan vodă o milă de loc înainte cu cîteva gloate, in carătă cu sine solul nu l-au poftit, nice au priimit să hie la masa lui Ştefan vodă, la ospăţ.Iară Ştefan vodă şi la purcesul lui din Iaşi spre Ţarigrad, iară l-au petrecut cu cinste, pănă la locul unde au făcut apoi Barnovschii vodă un hălăşteu, ce să chiamă Iazul lui Barnovschii pănă astădzi.Zac.6. Acolea l-au tîmpinat călăraşii de la Ţarigrad, cu veste că s-au schimbat veziriia şi au stătut veziri unul ce-i era lui Ştefan vodă priietin.Cum au înţălesdin călăraşi de veziriia acealuia vezir veste, îndată au dzis gloatelor să să întoarcă şi în loc [v:s-au întors] şi [a:singur] , poftorind cu glasul: " Lasă, cîine leşe, că te voi purta eu".Şi neluîndu-şi nice dzua bună de la sol, s-au întors la scaun şi au trimis şi înaintea solului, pen ţară, pe la toate conacele, de i-au tăiat obroacele.Zac.7. Sosind solul aceala la Ţarigrad, au aflat împărăţiia lui soltan Osman la mare turburare şi închis Ţarigradul din rădicatul inicerilor asupra împărăţiei.Şi au ţinut acea turburare 9 dzile, închişi toţi cineşi la casele sale, cu mare grije şi spaimă.Şi oamenilor celor streini şi solilor ieşise poruncă de la caimacamul, cine era supt aceaia vreame, nimea denafară de casa lui să nu iasă.deci şi solului leşăsc au { 87} ieşit răspuns să stea denafară de Ţarigrad şi au şedzut solul toate dzilele aceale la un sătcel denafară, anume Halcali, păn la aşădzarea împărăţiei lui soltan Mustafa, în locul lui soltan Osman.Zac.8. Iară pricina rădicării a inicearilor asupra lui sultan Osman au ost aceasta: întorcîndu-se sultan Osman fără izbîndă de la Hotin, da toată vina inicerilor, că n-au vrut să stea la război, cum s-ari cădea slujitorilor celor buni, mustrîndu-i pururea că sint buni numai de beţiie, să hie călcători legii lui Mahmet.Ce, aşedzase gîndul pe toţi să-i stîngă şi să facă slujitori arapi, carii [v:stătuse] la Hotin mai [a:tare] la războaie şi aşa în toate nopţi îi sugruma pre iniceri.Iară neputînd aşea plini pre voie gîndul îm Ţarigrad, ş-au ales cale la Anadol, spre mormîntul prorocului său, la închinăciune şi pusesă amu de au strigat pre obicei şi strigătorii, dînd ştire de gătirea purcesului împărătesc.Zac.9. Vădzînd inicerii gîndul împăratului aşedzat spre stîngerea lor, [a:întîi] la veziriul şi la muftiul, în gloată strînşi, [v:au mărs] şi au strigat să grăiască împărăţiei să să lasă împăratul de aceaia cale, [v:fiind] [p:de] [a:curund] descălecaţiden oaste, lipsiţi de toate.Ce, dacă n-au putut face nimică cu graiul veziriului şi a muftiului, să întoarcă pre împăratul din cale, a doa dzi s-au strîns cu toţii, plecînd spre sine şi pre spahii şi au mărs la curtea împărătească şi au strigat să să lasă împăratul de cale, însă venisă în ceaia dzi fără arme.ce răspundzindu-le sultan Osman că aşea va să facă, aşea va face, a triia dzi au venit cu arme la curte cu mulţime din toate unghiurile Ţarigradului, mulţi carii nici iniceri nu era şi au lovit casele împărăteşti şi îndată hadîmbii, ce era fruntea pe lîngă sultan Osman, i-au făcut fărîme.Singur sultan Osman scăpase deodată la grajdiuri, ce l-au găsit inicearii.Zac.10. Era între casele ceale din grădini sultan Mustafa, un unchi a lui sultan Osman, ascuns, care [v:fusesă] [a:întîi] împărat, puţină vreame, ce [v:fiind] la hire [a:foarte] prostatec, îl scoasesă den împărăţiie şi-l [v:ţinea] [a:ascuns] între grădini.Acolea oblicindu-l inicerii, au năvălit şi l-au apucat de acolea înspăimat de moarte şi l-au pus în scaun, străgînd cu toţii: "Acesta ni-i împărat ".Zac.11. Dacă stat sultan Mustafa la împărăţiie, cu învăţătura lui au luat inicerii pre sultan Osman şi l-au pus pre un cal prost, acoperit pre cap, să nu-l cunoască nimea şi [a:întîi] la E di Cula îl [v:ducea] , apoi, temîndu-se sultan Mustafa să nu iasă cumva iară la împărăţiie, au trimis poruncă să-l omoară şi omorîndu-l inicerii pre cale la Edi { 88} Cula, l-au îngropat la un mecet împărătesc, iară fără nice o cinste.Zac.12. Deci solul leşăsc ş-au dat soliia la soltan Mustafa, întrînd în Ţarigrad cu aceaia podoabă şi vîlhvă, cît este în voroavă ţarigrădeanilor soliia aceaia pănă astădzi.Potcoave de argint pusesă la o samă de cai, numai cîte cu un cui prinse, anume să cadză pre uliţe, şi alte zburdate cheltuiale, care toate aceale apoi l-au adus şi pre solul aceala la mare nevoie şi cheltuială şi pre leaşi la mare căinţă, cît este legat c săim, oameni mari ca aceaia de atunci să nu mai trimaţă la turci.Şi să nu hie fost nevoinţa Radului vodă domnului muntenesc şi după ce slobodzisă turcii pre sol, s-au prilejit de au lovit nişte căzaci pre Marea Neagră, deci răpedzise împărăţiia de olac ceauş, să-l întoarcă pre solul, ce Radul vodă, mainte oblicind povestea, i-au dat de sîrg cale pren Ţara Ungurească.Zac.13. Spun de solul aceala, dacă l-au dus la împărăţiie, după adunare, n-au vrut să dzică nimică, căutînd pe după sine vreun scaun să şadză şi şedzînd, să-şi dea soliia.Şi aşteptînd cîtva, vădzind că nu-i dau scaun, cabaniţa ce era pe dînsul, învălindu-oă, au pus şi au şedzut în loc de scaun.Şi după soliie n-au vrut să mai priimască haina, răspundzînd să hie preaţul ei la visteriia împărătească de un scaun, să hie de solii leşăşti.Şi această poveste au rămas de aceaia soliie şi alte cheltuiale desfrînate peste măsură.Zac.14. Nemică aşea însemnat în ceaialalţi ani ai domniei aceştiia a lui Ştefan vodă Tomşăi nu s-au prilejit, ce era ţara în pace şi în tot bivşugul, cît părea hiecui că nu ieste domniia acelui domn dentîi, tot în zarve.Şi pănă la domniia lui aceasta, la toate biruri să ţinea în samă la visteriia împărătească cîte 5000 ughi, leafele dărăbanilor.Zac.15. Numai, nice într-un chip nu-l lăsa în pace Radul vodă domnul muntenesc, ce săpîndu-l totdeauna şi astădzi şi mîne, i-au venit lui Ştefan vodă maziliea iară, în care i s-au prilejit şi moartea în Ţarigrad.Şi avuţiia ce au avut, toată au luatu-oă împărăţiia.Zac.16. Domn Ştefan vodă Tomşea, mare vărsătoriu de singe, gros la hire şi prostatec, cît îi părea că ieste aşea bine,cum [v:domniia] [a:întîi] .Iară la a doa domniia, cu mult schimbat într-alt chip, după patime ce-i venise şi lui la cap.Şi el au făcut şi besearica domnească pe poarta curţii şi cu domniie fericită ţărîi.În locul lui au stătut domn în ţară Radul vodă cel Mare cu a doa domniie.{ 89} Capul al unsprădzeacilea Încep.1. Domniia Radului vodă celui Mare împărăţiei, nu domniei sămănătoare şi pentru lucrurile şi tocmelele casei lui i-au dzis Radul vodă cel Mare.Zac.2. Scrie Pliutarh, vestit istoric, la Viiaţa lui Alexandru Machidon care auscris Alexandriia cea adevărată, nu basne, cum scrie o Alexandrie den grecie ori dintr-altă limbă scoasă pre limba ţărîi noastre, plină de basne şi scornituri, el dzice că hărniciia împăraţilor şi domnilormai [a:mult] [v:să înţelege] din cuventele lor şi sfaturi grăite de dînşii, care cum şi păn încît au fost, decît den războaie făcute de dînşii, că războaiele, avuţiia şi prilejul vreamii face mai de multe ori.Iară cuvîntul şi sfat înţelept den singură hirea izvoreaşte, pănă în cît iaste, precum dzice şi înţelepciunea lui Solomon: " ......."."Den rostul direptului izbucneaşte înţelepciunea." Zac.3. Fost-au acest domn, Dadul vodă, deplin la toate şi întreg la hire.Cuvîntul ce-l grăiia ca o pravilă era tuturora, giudeţele cu mare dreptate şi socoteală, fără făţărie, cu cinste, iară nemăruia cu voie veghiată.Avea acest cuvînt: " Domnul hiecare, cînd giudecă pre un boierin cu un curtean, ochii domnului să fie pre boierin, iară giudeţul pre calea sa să margă.Şi aşea, cînd să pîrăşte un curtean c-un ţăran, mai de cinste să fie curteanul şi la cuvînt şi la căutătura domnului, iară nu abătîndu-să giudeţul din calea sa cea direaptă".Şi la multe divanuri, cătră vornicii cei de gloată dzicea: " Vornice, dzi celui om mîine să mai iasă la divan", ferind să nu hie greşit cumva giudeţul.Şi de [v:să prilejiia] cumva [a:negăcit] giudeţulla un divan, să îndrepta la altul.Dzicea de multe ori: " Nemică nu ocăreaşte pre domnul aşea ca cuvîntul nestătător".Pentru boieri dzicea: " De mare folos şi cinste domniei şi ţărîi boierinul înţelept şi avut, că dacă are domnul cinci- şase boieri avuţi, nice de o nevoie a ţărîi nu să teame".Cu boieriul ca c-un boieri, cu slujitoriul ca c-un slujitor, cu ţăranul ca c-un ţăran făcea voroave şi tot cu blîndeaţe şi cu mare înţelepciune, că deşiera răpit la vremea sa, iară nu [p:] [p:] [a:îndelung] .Zac.4. Boierii la mare cinste avea şi dzicea: "Pre un om, dacă-l boiereşte domnul, nu încape să-l suduiască.De nu se poartă cum să cade unui boierin, să-l scoaţă şi să puie altul în loc, iară a-l sudui, sau să nu i se treacă cuvîntul grăit cu cale, nu să cade." { 90} Zac.5. Avea o slugă Radul vodă, încă din copilăriia sa, căruia socotind că nu este hirea de boierie, îl socotea de amînă, iară boierie nu-i da.Ce, vădzîndu-se denafară din rîndul altora, pre hirea omenească, ce ieste pururea silitoare în viaţă să fie întrecei de frunte, s-au rugat mitropolitului şi boierilor să-i grăiască Radului vodă pentru dînsul, să nu fie uitat, fiind slugă de atăta vreame, şi aşteptînd în nărocul stăpînu-său, să hie şi el între oameni.I-au grăit boierii cu toţii pentru dînsul, să nu hie uitat, ca o slugă veache ce ieste şi slugile cu nedejdea cinstei stăpînilor, să agiungă şi ei a hi între oameni,mai [a:mult] [v:slujesc] .Au răspuns Radul vodă boierilor: " Mie, să nu vi să treacă cuvîntul vostru, nu mi să cade, iară eu ştiu hirea omului, că de boierie nu este, iară, ia, că l-oi boieri pentru voia dumilor-voastre".Şi a doz dzi l-au chemat şi i-au dat vătăjiia de aprodzi, care era la cinste la Radul vodă, şi aprodzii cei da divan nici la o domnie mai de cinste n-au fost, cu urşinice mulţi şi cu cabaniţă de jder şi cu hulpi îmbrăcaţi aprodzii.Şi ori lacine şi la ce boieri mergea cu carte, în picioare sta boieriul, pănă să citiia cartea.Zac.6. N-au trecut săptămîna şi veni jalobă din tîrg la divan de nişte fămeai pre acel vîtav nou, de silă ce le făcuse şi le bătuse în tîrg.Au căutat Radul vodă la boieri şi li-au dzis: "Nu v-am spus că acesta om de boierie nu este?" Iară cătră dînsul: "Eu, măre, încă pe boierie nu am apucat să-ţi dzic ".Şi au dzis armaşului de i-au luat gîrbaciul şi au pus de i-au dat 300 de toiege.Zac.7. Numai, cum nimea în lume fără vină, aşea şi Radul vodă cu mare pustiietate ţărîi, care nu să va uita den pomenirea oamenilor în veaci.Şi de mirat este, cum au încăput într-o înţelepciune ca aceaia o vină ca aceasta.Aşea [v:era] de [a:greu] ţărîi, cît să pustiisă curtea şi ţara.Ce pricină ar hi fost, nu ştiu, fără de tot zburdată podoaba curţii.Nimea den boieri, pănî în cei a treia, cu haine cevaşi proaste să hu hie, că era de scîrbă.Postelnicii, copii den case cu mari podoabe şi cu fotaze la cai.Mare întunecare aicea înţelepciunii acestui domn, că este domnul să să poarte cum biruieşte venitul ţărîi.Zac.8. Birul ţărîi era legat la Tighinea pre aceale vreami şi la Cetatea Albă, ce veniia inicearii la bir şi păn cu hamgiare săriia la boieri.Aceaia vădzînd Radul vodă, au mutat birul, să să ducă la Ţarigrad, la împărăţiie, că credinţaa aceaia avea Radul vodă la împărăţiie, care n-au avut nice mainte de dînsul, nici mai pre urmă.nici un domn, cîţi au fost în ţară.Şi crăiile creştineaşti, [a:ales] leşii, ungurii şi alte ţări creştine, mare folos [v:avea] de dînsul, că-i feriia de multe pri mejdii { 91}, ca un creştin.Păzindu-şi slujba direaptă cătră împărăţiie şi datoriia creştinească o păziia, precum s-au arătat şi la Hotin, cu mijloacele lui la pacea ce s-au făcut între turci şi între leşi şi apoi cu solul cel leşăsc, cneadzul de Zbaraj, căruia i-au dat cale prin Ţara Ungurească, gătit aceala sol de opreală la împărăţiie.deci, şi la turci credinţă şi la creştini laudă avea, că toate era cu înţelepciune legate.Zac.9. Radul vodă domniia aicea în ţară la noi, iară feciorul său Alexandru vodă în Ţara Muntenească şi la această domniie au făcut şi nunta la Tecuci fecioru-său cu fata lui Scărlet, vestit om între ţarigrădeani, la care veselie era adunate doă ţări, ţara noastră şi Ţara Muntenească.Scaunele boierilor, din-a-diriapta domnilor boierii de Muldova, iară den-a-stînga boierii munteneaşti ţinea dvorba şi aşea şi căpeteniile de slujitori.Divane, case, cerdacuri, anume de această treabă făcute, cu lucrători de îmbe părţile a ţărîlor, la sat la Movileani, în malul Sireatiului, dincoace.Unde şi soli streini cu daruri era veniţi de la unguri şi de la cîţva domni den Ţara Leşască.Şi au trăgănat aceaia nuntă pănă a doa săptămînă cu mare petrecănii şi bivşuguri.Zac.10. Pacea era întemeiată pre aceale vreami den toate părţile, fără numai dodiia tătarîi Cantemireaştilor cu trecătorile sale în Ţara Leşască, că să dezbătuse Cantemireaştii de supt ascultarea hanelor şi şedea cu ordele sale dencoace de Nistru, în cîmpii Cetăţii Albe şi a Chilii, ce să dzice Buceagul şi-i dedesă împărăţiia paşiia lui Cantemir, de să scriia paşă.Şi în toţi ani loviia Ţara Leşască, precum şi atuncea, în dzilele Radului vodă.Nu aşea cu mult după pacea legată între Împărăţiia Turcului şi între crăiia leşască, au lovit ordele lui pe la Sneatin, toată Pocutiia, fără veaste şi au făcut mare robiie şi plean.Şi după aceaia pradă a leşilor, [a:curund] [v:au lovit] şi în Ţara Muntenească, pănă în Buzău, de au făcut cîtăva pradă la munteani.Ce, au sărit fălciienii şi covurluienii şi tecuceanii, cu porunca lui Radul vodă, de au lovit pre tătari la întors şi le-au loat toată dobînda şi robii.Şi au făcut Radul odă şi jalobă mare la împărăţiie, den care să apropiiasă scîrbă de la împărăţiie mare lui Cantemir şi n-au scăpat mai pre urmă de dînsa, pentru aceste fapte.Zac.11. [a:Curund] după aceaia [v:au ars] curţilela Iaşi, ceale domneşti şi s-au mutat Radul vodă la Hîrlău cu şedearea.Şi aşea îndrăgise locul la Hîrlău, cît în toate veri, la Hîrlău şedea cu toată curtea, că tocmise şi curţile ceale domneşti şi beserici cîteva făcute acolo în Hîrlău de dînsul.{ 92} Zac.12. Om boleac fiind Radul vodă şi de mîni şi de picioare, care boală podagra şi hirarga să dzice, n-au trăgănat mult viiaţa şi acolea la Hîrlău s-au sfîrşit viaţa, în anul 7134 în dzile...Zac.13. De mare primejdii s-au prilejitde au scutit ţara moartea Radului vodă, că să suisă tătarîi, cu singur galga soltan den Crîm şi cu Cantemir paşea de aicea, den Bugeag, cu 40000 de tătari, cu prada în Ţara Leşască, pentru oprite cojoacele lor de leşi, legate la Hotin.Şi le-au ţinut calea oştile leşăşti cu Coneţpolschii hatmanul leşăsc, [p:de] [a:curund] ieşit den Edi Cula, den chisoare, din Ţarigrad, iarăşi cu nevoinţa lui Radul vodă.Şi aşea de rău i-au bătut pre tătari, cît şi soltanul şi Cantemir cu fuga au hălăduit.Ce vrea să-şi astupe ruşinea, veri, neveri, să prade ţara dînd vina Radului vodă, cum să hie dat el ştire leşilor, să să găteadză asupra lor.Ce, dac-au înţăles de moartea lui Radul vodă şi de domniia lui Barnovschii vodă în locul Radului vodă, n-au stricat în ţară nimică, fără ce au fost de hrana cailor, că era Cantemir fîrtat lui Barnovschii hatmanul şi satele lui, la boierie, niceodată nu fugiia den calea lor, cînd trecea pe la Cernăuţi ordele în Ţara Leşască, ce petrecea Cantemir la Toporăuţi cu dzilele în casele lui Barnovschii hatmanul.Zac.14. Oasele Radului vodă cu mare cinste s-au pornit de la Hîrlău în Ţara Muntenească, la mănăstirea făcută de dînsul în Bucureşti, cu Hrizea visternicul şi cu Trufanda postealnicul şi cu Costin postealnicul al doilea pe aceale vreami.Iară în scaunul ţărîi domn au stătut Barnovschii hatmanul.Capul al doisprădzeacea Încep.1. După moartea Radului vodă celui Mare, boierii şi ţara vădzînd pre Barnovschii hatmanul, om de ţară şi fără cuconi şi cunoscut împărăţiei cu slujbele cefăcusă la Hotin, la sultan Osman şi ştiut şi căpeteniilor tătărăşti, [a:ales] lui Cantemir, cu carile legasă priietenşug încă den mîrzeciia lui, la Toporăuţi, la o trecătoare a lui în Ţara Leşască, au ales cu glasurile tuturora pre Barnovschii hatmanul de { 93} domniie şi au mărs o samă de boieri la împărăţiie, de i-au adus steag de domniie.Zac.2. Îndată ce au stătut Barnovschii vodă la domniie, [a:întîi] [v:au stătut] după grijea ţărîi ce-i vinisă asupra de tătari şi au trimis la galga soltan darurişi la Cantemir paşea şi au întors vrăjmăşiia tătarîlor, ce gătisă ei asupra ţărîi şi apoi au stătut şi după aşedzarea ţărîi, care [v:să stricasă] [a:foarte] [a:rău] la Radul vodă.Zac.3. Iară războiul atuncea a tătarîlor cu leşii au fost aşea: neţiindu-să leşii de cuvînt ce-l legasă la Hotin, să dea Crîmului den an în an 30000 de cojoace, [v:s-au sculat] [a:singur] galga soltan, fratele hanului şi Cantemir paşea cu 40000 de tătari şi au lovit Ţara Leşască în trei părţi.Pe o parte sîngur galga sultan, pe altă parte Salmaşà mîrza, pe a triia parte Cantemir paşea şi au prădat pănă la Socal şi pănă mai sus de Liov.Ce,i- [v:au lovit] leşii şi [a:întîi] pre singur galga soltan Coneţpolschii hatmanul şi cu Hmileţchii şi au pierit acolea mulţime de tătari şi feciorul lui Cantemir şi au cădzut la robiie şi un frate a hanului, mai mic de galga soltan, rob la leşi, carile apoi au ieşit şi cădzusă han la Crîm, de îmbla cu Hmil în Ţara Leşască.Iară partea lui Salmaşà mîrza şi a lui Cantemir paşea nu era de tot răsipite, că măcar că lovisă şi pe Cantemir paşea iară leşii cu Liubomirschii, iară de tot răsipă acestor orde a face n-au putut.Ce, strîngîndu-se iară ordele la Nistru, la carii scăpasă şi galga soltan, numai ce era să prade ţara, dînd vina Radului vodă, că au dat de ştire leşilor de dînşii.Şi să nu hie prilejit moartea Radului vodă şi nevoinţa lui Barnovschii vodă, n-ar hi hălăduit ţara atuncea de mare primejdiie.Zac.4. Ce, cum floarea şi pomaţii şi toată verdeaţa pămîntului stau ovilite de bruma cădzută peste vreame şi apoi, după lină căldura soarelui, vin iară la hirea şi la frîmseţele sale ceale împiedecate de răceala brumei, aşea şi ţara, după greutăţile ce era la Radul vodă (care vacurilor de mirat au rămas, cum au putut încăpea întru înţelepciunea acelui domn aceaia nemilă de ţară), au venit fără zăbavă ţara la hirea sa şi pănă la anul s-au împlut de tot bivşugul şi s-au împlut de oameni.Zac.5. Milele domnilor pot aşedza ţărîle, nemila şi lăcomia fac răsipă ţărălor.Făcusă Barnovschii vodă mare volniciie curţii, să dea { 94} numai la bir, o dată într-un an.Şi oricine den curteni de nevoie au răsărit de la ocina sa, ori la sat boieresc, ori la sat domnesc, pre toţi i-au adus la breslele sale şi la locul său.Şi siliştilor, pe unde să pustiisă, au dat slobodzii, chemînd oameni din Ţara Leşască şi aşea s-au împlut ţara, în puţină vreame, de oameni.Zac.6. La al doilea an domniei sale, i-au venit poruncă de la împărăţiie să margă cu oştile ţărîi la Daşeu, pentru întăritura Daşevului, că măcar că legasă pacea aceasta la Hotin între turci şi între leşi, să nu îmble tătarîi la leşi stricînd şi căzacii pre mare la turci, iară nu-i putea opri îmbe părţile pe aceaste neamuri, nice pre tătari turcii, nice pre căzaci leşii.Ce, loviia totdeauna şi căzacii pre Marea Neagră locurile turceaşti, şi mai mult Daşovul păţiia nevoie în toată vreamea de dînşii.Deci, au mărs şi Barnovschii vodă într-acela an, toată vara, de au lucrat pen pregiurul cetăţii, tocmind zidiurile şi şanţurile şi cu munteanii şi cu nişte paşi orînduiţi de la împărăţiie pe aceaia treabă.Zac.7. după slujba ce au făcut Barnovschii vodă împărăţiei la Daşău, domniia cu mare fericiie ţărîi, stînd tot după grijile ţărîi şi după lucruri dumnedzăiereşti.Şi [v:au fîrşit] mănăstirea mare în dricul oraşului Ieşilor [a:întîi] , ce să dzice Sfînta Mariia şi apoi mănăstirea anume Hangul, în munţi, den pajişte şi Dragomirna au fîrşit iară el, urdzită de Crimca mitropolitul, aproape de oraşul Sucevei, aşijderea şi Bîrnova, lîngă Iaşi, care apoi au fîrşit-oă Dabijea vodă, fără beseareci în multe locuri şi besearica lui Sfetii Ioan, iară aicea în oraş , de îmmă-sa făcută.El au lăsat moşiia sa, Toporăuţii, sat la Cernăuţi şi Şipotele, la Hîrlău, cu afurisănie a patru patriarşi mănăstirii sale Sfintei Mariei den tîrg den Ieşi, [a:întîi] cu ţara [v:să nu hie] la late dări, fără numai la bir.Ce, binele pururea este gingaş şi pentru păcatele oamenilor, nu în multă vreame stătători.Pentru 40 de pungi ce-i cerea veziriul de la Barnovschii vodă, ferind ţara de obicei, i-au venit mazilie, neîmplînd bine patru ani la domniie.Şi mulţi, cari-i era priietini, îl sfătuia să nu să puie împrotiva veziriului, să-i dea acei bani, să nu-i vie vreo primejdie.N-au vrut nice într-un chip să priimască, pentru obicei să nu să facă asupra ţărîi, urmînd pe Pătru vodă, carele au făcut Galata de Sus, care avînd dodeiale totdeauna de la turcicu dările, au strîns boierii şi ţara şi le-au dzis că nu mai poate să { 95} sature pîntecele turcilor fără fund.Şi luîndu-şi dzua bună de la toţi, au lăsat domniia şi s-au dus pen Ţara Leşască la Veneţiea, unde-şi s-au săvîrşit şi viaţa sa, cu veacinică pomenire în ţară.Să cunoaşte că aceşti domni mayce direpte au fost aceştii ţări, nu maştihă, cînd, pentru obicei să nu să facă în dzilele lor cu greul ţărîi, domniile ş-au lăsat şi asuprelele ţărîi n-au priimit să hie de la dînşii.Zac.8. Aşea au făcut şi Barnovschii vodă, măcară că cu [a:foarte] prost sfat, căce după maziliia n-au mărs la împărăţiie, ce-şi cumpărase un tîrg în Ţara Leşască, anume Ustiia, cu cîteva ocine, nu departe de Nistru, şi după mazilie ce i-au venit, au mărs cu casa lui în Ţara Leşască, la Ustiia.Iară domn în locul lui au venit Alexandru vodă, feciorul Radului vodă celui Mare.Capul al treisprădzecea Încep.1. Aceste trei domnii, a lui Alexandru vodă, feciorul Radului vodă, şi a lui Moysei vodă, domniia întîi, şi a lui Alexandru vodă Iliaş, supt un cap închidem, căci că toateaceaste domnii şi scurte, cîte giumătate de an unile, altele peste un an oarece cu puţin, trăitoare au fost şi nice lucruri aşea însămnate în anii lor prilejite nu s-au tîmplat.Zac.2Mai [p:cu] [a:greu] mi- [v:au fost] , iubite cititoriule, a scrie de aceaste domnii, decît de cele mai de mult trecute, că de acste domnii, ce mai sus scriem, necăiuri, nice într-un leatopiseţ strein, pomeanit nu să află, ori căce au fost scurte, ori căci nemică aşea ales nu s-au prilejit în dzilele lor.Ce, cît am putut a înţelege den boieri bătrîni den dzilele lor, pre rîndul său mergînd cursul anilor, îţi însămnăm.Zac.3. Deci, după ieşitul lui Barnovschii vodă în Ţara Leşască, au venit domn în ţară Alexandru vodă, feciorul Radului vodă celui Mare.În vestea tătîne-său, ce avea la împărăţiie, i se dideasă domniia, ce, cu cît ceriul de la pămînt, cu atîta de hirea tătîne-său departe, om şi de trup şi de hire slab şi boliac.Care lucru, înţelegînd şi împărăţiia că nu este de domniia ţărîi de margine ca aceasta, neîmplînd bine giumătate de an, i-au venit maziliia.Zac.4. Să ispitisă Barnovschii vodă oarece la margine cu trimisullui Necoriţă hatmanul la Toporăuţi, în dzilele ceştii domnii a lui Alexandru vodă, ce i-au ieşit cu oşti Vasilie Lupul vornicul şi Grama stolnicul şi l-au împens pre Nicoriţă de la marginile ţărîi.{ 96} Zac.5. După maziliia lui Alexandru vodă, feciorul Radului vodă, au venit cu domniia Moysei Moghila vodă, feciorul lui Simion vodă, om blînd, un miel la hire, nelacom, nemăruia rău.Multe case de gios, lipsite, au scos în fruntea lăcuitorilor ţărîi, ales pre Ciogoleaşti.Pace din toate părţile, numai de datornici turci mare strînsori şi sile şi aşea să împlusă ţara şi de oameni răi, cît, a vedeare cu bulucuri îmbla, de prăda şi jecuiia oamenii şi pre lîngă oraş.Zac.6. Iară cum toate domniile nu sint fără nepriietini şi mai ales domnii mai mulţi nepriietini au, cum copacii cei mai înalţi mai multe vivoară şi mai mare vînturi sprejenesc, aşea şi Moysei vodă, avînd nepriietini la împărăţiie, ăi scornisă cum va să fugă în Ţara Leşască pre urma lui Barnovschii vodă.care lucru înţelegînd împărăţiia, în taină au trimis poruncă la Cantemir paşea, să margă să-l pornească den scaunspre împărăţiie, să vie, iară ari vrea spre altă parte, să-l prindză şi să-l trimaţă la Poartă.Zac.7. Şi aşea, neştiind nemică Moysei vodă, [v:stătu] Cantemir paşea la Ţuţora, [a:sprinten] cu o samă de oşteani ai săi şi au trimis lui Moysei vodă pren ceauş cărţi de maziliie.Deci numai ce i-au căutat a purcede spre Ţarigrad şi în locul lui s-au dat domniia lui Alexandru vodă Iliiaş, a doa domniie.Zac.8. Cum au venit ştire de domniia lui Alexandru vodă la boieri, mare mîhniciune şi voie rea în toată curtea,mai [a:ales] în boieri,ştiind cu toţii hirea acealui domn.Ce, au făcut sfat cu toţii şi îndată au purces fruntea toată de boieri la Ţarigrad, cu jaloba la împărăţiie pentru greul ce petrecea ţara de domnii neştiutori rîndul ei.Lupul Vasilie vornicul, ce au cădzut apoi domn, Cehan vornicul, Savin hatmanul, Costin postelnicul, Ureache spătariul, Buhuş visternicul, Furtuna comisul, Başotă logofătul şi alţi boieri cu numărul pănă la 50 de capete numai de boieri, fără alte capete de ţară şi au purces cu toţii la Ţarigrad.Ghenghea logofătul şi cu Enachie postelnicul rămăsesă caimacami lascaun.Zac.9. Nepurces den Ţarigrad au apucat boierii pre Alexandru vodă cu domniia, că oblicise el de boieri că vin cu pîră, cum nice într-un chip nu-l priimeşte ţara.Şi au trimis înaintea boierilor Alexandru vodă pre Batiştea Veveli şi cu ceauşi, Batiştea să le grăiască cu bine şi ceauşii să tragă pre boieri ca să să sparie.Carii fără ştirea veziriului fiind şi vădzind atîtea capete, nu s-au cutedzat ceauşii a le { 97} face silă şi încă pe Batişteal- [v:au suduit] [a:foarte] [a:tare] , [a:ales] Cehan vornicul.Zac.10. Iară la curţile împăraţilor multe răutăţi pot să să facă peste ştirea celor mai mari.Aşea s-au prilejit şi boierilor celora ce mersesă, tuturora.Pănă agiungea ei la veziriul, au venit într-o noapte, poate hi cu voia chihaiei veziriului, carii multe pot fără ştire, şi au legat pre cîţva boieri, cîţi au fost mai capete şi i-au ţinut pen ieşitori închişi, peste ştirea veziriului.Ce, le-au căutat boierilor numai a face tocmală cu Alexandru vodă şi legături.Să mai ispitisă boierii, după ce au ieşit din opreală, să margă la veziriul şi era gata lucrul aceala.Ce, s-au prilejit perirea veziriului, pe uliţe mărgînd de la curţile împărăteşti la săraiul său, de iniceri, l-au ucis cu pietri inicerii.Deci, numai ce au căutat boierilor a priimi pre Alexandru vodă şi au mărs la Patrierşie şi au făcut giurămînturi boierii lui Alexandru vodă şi el boierilor iarăşi.Şi aşea au purces din Ţarigrad spre ţară.Zac.11. Dacă s-au aşedzat Alexandru vodă la scaun (lupul părul schimbă, iară nu hirea), tot pre aceaia cale, ca şi la domniia dentîi au purces lucrurile.Ce, cîrpiia boierii cum putea trebile ţărîi, iarădomniia mai [a:mult] [v:îşi petrecea] cu Batiştea Veveli.Zac.12. În Ţara Muntenească pre atuncea să rădicasă muntenii pre domnul lor, Lion vodă, pentru mare desfrînăciuni şi nespuse ce era într-acela domn.Şi dentre toate căpeteniile Ţărîi Munteneaşti era Matei aga şi de atunce-şi au cădzut domn fericit Ţărîi Munteneşti.Supt vreamea acelor amestecături scosesă Alexandru vodă de la împărăţiie domnia fecioru-său, Radului vodă a Ţărîi Munteneaşti şi tot în anul dintîi domnii sale.După ce au venit steagul de la împărăţiie fecioru-său de domniie, l-au pornit şi cu cîtăva gloată de aicea den ţară.Ce, le-au ieşit Mătei vodă domnul muntenesc înainte şi de-abiia au scăpat şi singur Radul vodă cu sprejeneală unora ce s-au ales pe lîngă dînsul den moldoveni.Zac.13. Nici într-un chip nu putea să amistuiască Alexandru vodă fapta boierilor, ce făcusă cu venirea împrotiva lui la Ţarigrad şi nice boierilor nici într-un chip lucrurile ce era foarte proaste la toate trebile a lui Alexandru vodă nu le plăcea.Şi dentr-acestea adăogîndu-să necredinţa şi prepusul den dzi în dzi, aşedzasă gîndul său Alexandru vodă numai să omoară pre o samă de boieri, ales pre Vasilie Lupul vornicul şi pre Cehan vornicul şi pre Savin hatmanul, pre Buhuş visternicul { 98}, pre Ureache spătarul.Costin postelnicul era Mazil la ţară, ce, ori să-l tragă în partea sa Alexandru vodă, ori alt gînd avînd, îl chemase la curte şi-i da hătmăniia.Ce, [v:vădzind] Costin lucrurile amu [a:îngroşate] între domniie şi între sfat, gînduri spurcate şi reale, ş-au luat dzua bună pre cîteva dzile şi au şedzut la ţară.Zac.14. Iară celoralalţi boieri toate gîndurile a lui Alexandru vodă au descoperit Costantin Aseni, om de casa lui Alexandru vodă, cum în dzua de Paşti era să-i omoară, cu sfatul lui Batiştea.Deci şi boierii îmbla toţi cu paza vieţii.Zac.15. Şi [v:vădzînd] [p:de] [a:adevărat] [a:urdzită] perirea sade Alexandru vodă, ca ceala ce să îneacă, să apucă de sabie cu mîna goală, s-au vorovit cu toţii şi au dat ştire ţărîi, care hierbînd în greutăţi şi în netocmele, [p:pre] [a:lesne] [v:s-au pornit] şi nu numai curtea, ce şi ţăranimea.Şi atîta mulţime s-au strîns den toate părţile, cît nu încăpea în tîrg, ce împlusă locul pe supt Miroslava pretutinderea, străgînd pen toate uliţele pre greci.Zac.16. Vasilie Lupul vornicul era cap tuturor lucrurilor acestora.Dacă au năbuşit ţara, au mărs de au spus domniei aieve, cum s-au rădicat ţara şi strigă pre greci.Au răspuns Alexandru vodă: "Dacă să rădică pre greci, pre mine să rădică".Şi vădzînd atîta mulţime, nu s-au apucat de nemică, numai de grijea să hălăduiască cu casa sa de gloate.Zac.17. Au mărs boierii cu toţii la curte şi la purcesul domnii, să nu hie pus cu toţii să oprească desfrînată prostimea, pozna mare şi de-abiia prilejită în vro ţară s-ar hi tîmplat.Ce.tot pe lîngă domniie au mărs boierii, oprind şi domolind ţărănimea.Iară mai nu era în puterea boierilor a-i opri, pornită grosimea.Ce şi pre Vasilievornicul, anume că ieste şi el den greci, au azvîrlit unul cu un os şi l-au rănit în cap, den care lovitură au fost Vasilie vornicul multă vreme rănit.Zac.18. O!nestătătoare şi niceodată încredinţate lucrurile a lumii, cum vîrsteadză toate şi turbură şi face lucruri împrotivă!Cînd cu cale { 99} să fie frică celor mai mici de cei mai mari, iară cursul lumii aduce de este de multe ori celui mai mare de cei mici grije.Zac.19. Fericiţi sînt împăraţii, craii, domnii, carii domnesc aşea, să nu hie de cei mai mici niciodată siială.Zac.20. Un crai de Englitera, de cîte ori să îmbrăca dimeneţile, de atîtea ori dzicea sîngur şie: "Adu-ţi aminte că a multe gloate de oameni eşti stăpîn ".Domnii cei buni şi direapţi fără grije şi [a:desfătaţi] [v:stăpînesc] , iară cei răi tot cu siială.Zac.21. Dacă au agiuns în şesul Bahluiului domniia, aproape de mănăstirea Balicăi, locul era tot plin de oameni, nu să vedea şesul deşert necăiuri.Striga: "Dă-ne, doamne, pre greci".Unii hăicăia, alţii suduia şi jecuiia.Şi încolo au strigat pre Batiştea, să le dea, carele era tot aproape de Alexandru vodă, vădzînd strigarea pre sine.Ce, nu sta domniia de grijea lui, ce de grijea sa şi numai ce i-au dzis să să depărteadză de la dînsul.Şi aşea l-au apucat şi l-au dat pre mîna ţăranilor.Nespusă vrăjmăşiia a prostimei!Şi aşea, fără de nice o milă, de viu, cu topoară l-au făcut fărîme.Şi pănă într-atîta s-au amestecat unii, anume Bosie Lăpuşneanul, cît nici ermulucul denspinarea lui Alexandru vodă, că bura a ploaie, atuncea n-au hălăduit.Zac.22. De grijea ţărănimei ce era pen tot locul, să nu întreAlexandru vodă îndată la pădure şi boierii încă aşea socotisă, să să mai depărteadză de gloate, la loc deşchis, fără pădure, l-au pornit pe drumul braniştei, pe dencoace de Bahlui, pornind şi săimeni cu sineţele gat pe lîngă dînsul.Apoi, dacă s-au întors boierii, au stătut la grije, să nu mai ia Alexandru vodă calea den branişte spre Cantemir paşea la Bugeag.Ce, îndată au ales o samă de boieri, cu Buhuş visternicul şi l-au trimis la branişte, după Alexandru vodă, să-i îndireaptedză calea pe la Huşi, pre Bîrlad în gios.Zac.23. [v:Era] mai mare spaimă decît [p:] [a:dentîi] , dacă vădzu Alexandru vodă gloate iară după sine şi la branişte şi-l lăsasă şi siimenii toţi şi copiei den casă.Şi dacă s-au apropiiat boierii, le-au dzis Alexandru vodăcu lacrămi: "Mă rog pentru fiiul mieu, Radul vodă,să-l [v:lăsaţi] [a:viu] !" Au dzis Buhuş visternicul să n-aibă nice o grije, nice să să gîndească măriia sa c-au vinit cu vreun rău, numai pofteşte ţara pre măriia sa să margă pre Bîrlad spre Galaţi, să nu aducă vreun rău asupra ţărîi cu tătari şi { 100} i-au giurat să n-aibă nici o grije.Şi aşea au priimit şi Alexandru vodă, pe unde va hi voia ţărîi, pe acolo să margă.Şi au purces spre drumul Bîrladului şi au aşedzat boierii iară pre siimeni pe lîngă dînsul şi copii cei dan casă, carii îl părăsisă dîndu-i şi den boieri petrecători pănă în Gălaţi.Zac.24. La tecuci au ieşit şi Costin postelnicul înainte, de la Putna, şi l-au petrecut cu cinste şi cu conace, pănă la Gălaţi, plecîndu-l să vie la împăcăciune cu boierii şi să-şi hie iară în scaun, luînd Costin postelnicul asupra sa aceaia grije.ce, n-au vrut să priimască nice într-unchip.Deci, au trecut Dunărea la Gălaţi, spre împărăţiie.Capul al patrusprădzeacea Încep.1. Şi aşea mîntuiţi boierii şi ţara de domniia lui Alexandru vodă Iliiaş, au stătut cu toţii după alesul noului domn.Striga cu toţii să fie Lupul vornicul, însă îi da şi legături, ce va lua den ţară, ce s-ari lega pentru dări, atuncea la acel ales,mai [a:mult] [v:să nu ia] din ţară.Ce, aceale legături vădzînd Lupul vornicul, ori că vedea pre cîţva den capete că trag spre Barnovschii vodă, n-au priimit într-aceia dată domniia, ce au stătut şi el la sfatul acela, să să trimaţă în Ţara Leşască la Barnovschii vodă, să vie iară la scaunul ţărîi.Zac.2. Ce nu era să treacă pre Barnovschii vodă şi fîrşitul dzilelor trage cu de-a sila pre om.Cît au sosit boierii la Ustiia, unde şedea în Ţara Leşască, cu veste că ţara iară-l pofteşte să vie la domniie, cu mare bucuriie au primit aceia veste.Neştiutor gîndul omenesc, singur de sine la ce merge şi la ce tîmplări apoi soseşte.Îndată ştire au dat şi craiului şi domnilor în Ţara Leşască, poftind voie să margă la scaunul ţărîi cei de moşie.Şi îndată s-au gătit den Ustiea şi au purces spre ţară şi la margine amu îl aştepta boierii şi slujitorii cu mare bucurie.Zac.3. Mainte de purcesul lui Barnovschii vodă den Ustiia, un leah megiiaş de a lui, totdeauna îl sfătuiia să nu margă, să nu-şi dea viaţa fără grije pe viaţă cu grije şi cu cumpănă, arătîndu-i lunicoasă lucrurile domniei de Moldova supt împărăţie păgînă.Şi ce i-ari lipsi, fiind ca şi un domn în ţara lor, fără grije, cu tîrguri, cu sate?Iar Barnovschii vodă să hie răspuns leahului la aceale cuvente a lui: " Dulce este domnia { 101} de Muldova!" Iară leahul cătră dînsul: "Iară şi obedzăle turceşti încă sint grele!" Şi apoi aşea au ieşit cuventele leahului, cum au dzis.Zac.4. Cum au sosit Barnovschii vodă în Iaşi den Ţara Leşască cu bucuriia tuturora, au stătut după gătire de calea Ţarigradului, că nu era alt mijloc, numai să margă la împărăţiie, să ia de acolea domniia după sărutatul poalei împărăteşti.Svătuia mulţi în multe chipuri şi s-au cercat şi la Abîza paşea, care era paşă la Silistriia pe atuncea, ce nu era alt mijloc, numai de mărs la împărăţiie.Şi atuncea s-au prilejit de chiemasă împărăţiia şi pre Mătei vodă den Ţara Muntenească la sărutatul poalei împărăţiei şi după cîteva fapte şi a lui Matei vodă împrotiva împărăţiei, cu scosul lui Lion vodă şi apoi a Radului vodă, feciorul lui Alexandru vodă.Iară tot era mai iuşoare lucrurile lui Matei vodă, că n-au ieşit într-altă ţară, cum ieşisă Barnovschii vodă, supt ascultarea altui stăpîn, craiului leşesc.Zac.5. Deci [v:să aducă] turcii mai [p:pre] [a:lesne] pre Barnovschiivodă la mîna sa, pre Matei vodă l-au pornit fără zăbavă cu steag de domniie în Ţara Muntenească, iară Barnovschii vodă n-au putut hălădui de perire, precum vei afla la rîndul său.Zac.6. Purceseasă cu Barnivschii vodă mulţime de boieri şi fruntea curţii, preoţi, călugări, cu un gînd şi glasuri cu toţii, să să roage împărăţiei să li se dea domn Barnovschii vodă, între carii era şi Lupul vornicul.Ce, vădzînd că mulţi sfătuia pre Barnovschii să omoară pre Lupul, ştiind amestecăturile lui şi mergînd Barnovschii vodă pe la Matei vodă, pen Bucureşti, au stătut Lupul Vasilie vornicul, vădzind că-i a merge pe la Matei vodă, carele ştiia den Ţarigrad toate îmbletele lui, au nevoit cu toate mijloacele să să întoarcă înapoi în ţară, dzicînd cătră Barnovschii vodă că l-or gîlcevi grecii pentru scosul lui Alexandru vodă ăi pentru morţii ce să făcuse în greci la scosul lui Alexandru vodă.Deci, ca un creştin Barnovschii vodă ce era la hire, l-au slobodzit.Iară dacă s-au adunat cu Matei vodă şi au oblicit Matei vodă că s-au întors Lupul vornicul, îndată au răpedzit după dînsul, să-l întoarcă.Ce, să păzisă bine Lupul Vasilie vornicul cu mărsul şi nu l-au apucat în cale.Nice era în puterea lui Barnovschii vodă să trimaţă aicea în ţară, { 102} să-i facă vreun rău Lupului vornicului, nefiind încă cu domniia dată şi stînd după grijea lucrurilor sale.Zac.7. De la Matei vodă au mărs Barnovschii vodă pe la Abăza paşea, pen Silistria.Cît au putut Matei vodă, au luptat pentru dînsul şi la Abăza paşea şi la Poartă şi [v:să arăta] Abăza paşea [a:foarte] [a:blînd] şi cu cuvente mîngăioasă.Ce turcii cu săgeţi de bumbac ucid pre oameni şi lor pot să slujască aceale cuvente a Sfintei Scripturi: " ..........." { [v:Muiatu-s-au] cuventele lor mai [a:mult] decît unt -de-lemn şi acele sînt săgeţi }.Zac.8. Dacă au sosit la Ţarigrad, vădzind veziriul atîtea gloate de ţară cu Barnovschii vodă, i-au învăţat să nu strige pentru Barnovschii vodă, ce să tacă, să să lasă pre mila împărăţiei, că i-ar face perire.Ce, gîndindu-să boierii ce este agiuns veziriul de la cineva cu daruri, totdeauna striga şi da răvaşe la veziriul, cum să nu priimăsc pre altul şi să punea cu gloatele la locuri ca aceale, să să vadză şi de singur împăratul.Şi aceaia apoi au mîncat capul lui Barnovschii vodă, că pîră de la nepriietini nu lipsiia, mai ales de la Lupul Vasilie vornicul pe la priietinii lui den ţară, cu cărţi, cum, de l-or slobodzii viu pre Barnovschii vodă, ţara Moldovei va hi cu leşii totuna şi este ca o iscoadă a leşilor.O!îndrăcite a voitoriului de rău veninuri, ce nu scorneaşte limba amară a nepriietinului.Zac.9. Acealea adoogîndu-se la împărăţiie asupra lui Barnovschii vodă, după fapta ce i să prilejisă, de ieşisă den ţară, den domniia dentîi, în Ţara Leşască şi Abăza paşea încă-i era pîrîş şi mai ales dzilele lui cele fîrşite, lovisă supt aceaia vreame şi căzacii pre Marea Neagră, numai ce s-au ales cu sfatul împărăţiei să piiaie Barnovschii vodă.Zac.10. Stătusă voia împărăţiei, pe toţi cîţi venisă cu dînsul, ori să-i puie supt sabie, ori să-i dea pe la cătărgi.Ce, cine era muftiul, capul leagii turceaşti, n-au pozvolit, ce au dzis: " Ce vinovată gloata?Capul să să piiardză, să vor potoli gloatele." Zac.11. Au priceput Barnovschii vodă cu cîteva dzile perirea sa şi amu din chisoare (că-l închisesă cu cîteva dzile mainte veziriul cu porunca împărăţiei), scrisesă o carte aicea în ţară la îmma sa, care carte pre cuventele lui s-au cunoscut că era asupra morţii aceaia scrisoare.Şi { 103} aşea, într-o dzi l-au luat de la împărăţiie şi, la vederea divanului, prăvind şi singur împăratul pe fereastră perirea lui, i-au tăiat capul.Iară boierii, o samă den capete, era închişi şi aştepta şi ei din ceas în ceas perirea, iară ceaialalţi boieri mai de gios şi gloatele, ce era toţi spăimaţi de grijea morţii, pen toate unghiurile ascunşi, au petrecut cîteva dzile cu mare grije.Zac.12. Nu putem să treacem cu pomenirea nişte tîmplări ce s-au prilejit în Ţarigrad, după perirea acestu domn, care, nu numai înţară aicea, ce plin este Ţarigradul pănă astădzi.De un cal al lui Barnovschii vodă, ducîndu-l la grajdiuri împărăteşti, după perirea lui, în ceaieş dzi s-au trîntit calul gios şi au murit în loc.Şi a doa dzi noaptea au ars şi Ţarigradul pănă cîteva mii de case.Aceastea că s-au tîmplat, ori că s-au tîmplat atuncea ce se poate prileji şi altă dată, ori s-au mai prilejit, ori că au arătat Dumnedzău singe nevinovat, că era Barnovschii om dumnădzăieresc şi mare rugători spre Dumnedzău.De care mărturisiia Toma vornicul, fiind postelnic al doilea la dînsul, că în multe nopţil- [v:au zărit] pe la miiadzănoapte [a:îngenunchiat] înaintea icoanei la rugă, cu mare osîrdiie.Zac.13.Era la hirea sa Barnovschii vodă [a:foarte] trufaşşi la portul hainelor mîndru, iarăla inimă [a:foarte] dirept şi nelacom şi blînd.Mănăstiri şi beserici cîte au făcut, aşea în scurtă vreame, nice un domn n-au făcut.Făcut-au alţi domni şi mai multe, iară cu mai îndelungate vreami, în 40 de ai unii, alţii în 20 de ani, iară el în trei ani.Mănăstirea în oraş aicea, ce să dzice Svinta Mariia şi Hangul la munte şi Dragomirna lîngă Suceavă au fîrşit şi au urdzit şi Bîrnova pre numele său, supt dealul Pietrăria lîngă Iaşi şi au istovit şi besearica acea mare în Liov, în tîrg, unde este şi chipul lui scris.Cu toate bunătăţi era spre ţară, iară de sine, cu purtatul treabilor împărăţiei,pre mărturia a mulţi boieri bătrîni, [a:foarte] slab.Să pomeneaşte den dzilele lui şi o iarnă ce cădzusă Să pomeneşte den dzilele lui şi o iarnă ce cădzuse în luna lui mart, care iarnă dzic iarna lui Barnovschii vodă, pănă astădzi.Fost-au perirea lui în anul 7141 iuni 16 dzile.Zac.14. trupul după perire au stătut înaintea curţii împărăteaşti pănă îndesară.Apoi, au învăţat veziriul să sloboadză un boierin, care va hi fost chihaia lui, care slujbă să prinde la turci, cum este postelniciia { 104} cea mare la noi în ţară.Deci, au slobodzit pre Costin postelnicul, care era postelnic mare la Barnovschii vodă.Au mărs şi au (sic) uat oasele dinaintea curţii şi le-au dus la Patrierşie şi acolea [p:pre] [a:scurt] , pre cît au lăsat vreamea de atuncea, l- [v:au astrucat] în Patrierşie, în ceaiaşi noapte.Şi de acolo apoi Vasilie vodă spun să hie adus oasele aicea în ţară.Zac.15. La slobodzitul lui Costin postelnicul din chisoare, au întrebat ceauşii, cu padză l-or slobodzi, au fără padză?Au dzis chihaia veziriului: "Unde să fugă, săracul?" Ce, de atuncea ceialalţi boieri, ce mai era închişi şi cei ascunşi au apucat mai la suflet cu nădejde de viaţă, dacă au vădzut pre Costin că l-au lăsat fără pază, să astruce oasele.Apoi, a doa dzi, dacă au vădzut chihaia veziriului pre Costin postelnicul că au venit dez-dimeneaţă iară înaintea lui, au dzis: "Săracul,el [v:au venit] ca o oaie [a:singur] iară la închisoare.Pasă la ceaielalţi, vei ieşi şi tu şi ei în puţină vreame." Închişi den boieri era Ghenghea logofătul, Başotă hatmanul, Cehan vornicul, Roşca visternicul, Costin postelnicul.Zac.16. A treia dzi după astrucarea lui Barnovschii vodă, într-o noapte trecuse împăratul, pre aceale vremi soltan Murat, în ceaia parte, la Scuder, peste Bohaz, la primblare şi au întrebat pre veziriul: "Aşedzat-au domn la Muldova, în locul ghiaurului ce au perit?" Au răspuns viziriul că nu s-au pus încă domn, ce pre cine ar hi voia împărăţiei să să puie, să nu stea aceaia ţară fără domn.I-au răspuns împăratul: " Chiamă pre ghiaurii, ce-s boieri acei ţări şi pre cine ori vrea ei să-şi aleagă domn, să le hie dat ".Deci, îndată, tot într-aceiaş noapte, au trimis veziriul cu caicul la boieri, unde era închişi şi [v:au luat] iară pre Costin postelnicul, [a:înspăimat] că-l duc noaptea să-l înece, ori să-l muncească pentru avuţiia lui Barnovschii vodă.Dacă l-au dus înaintea viziriului, i-au dzis: "Iată că împăratul vă iartă capetele şi sîmteţi de acmu slobozi şi să mergeţi să vă aleageţi domn, pre cine veţi pofti".Zac.17. Întors Costin postelnicul den spaimă cu bucurie de la viziriul la ceaialalţi boieri ce era închişi, le-au spus vestea.Şi au slobodzit şi pre ceaielalţi boieri, de ş-au mărs cu toţii la un loc şi îndată au stătut la sfat cu toţii şi au ales pre Moysei vodă în locul lui Barnovschii vodă, cua doa domniie.Capul al cinsprădzeacea Încep.1. Au mărs a doa dzi toţi boierii şi gloatele la gazda lui Moysei vodă şi de acolo la curţile viziriului, de au luat căftan de domniie şi fără zăbavă au purces spre ţară, iară cu căteva dătorii, făcute de cheltuiele ce s-au făcut den asupreala turcilor.{ 105} Zac.2. Nu ieşiia suspinul dentre toţi pentru moartea lui Barnovschii vodă, ce toţi jăluia pre Lupul vornicul, căruia toate pîrăle să oblicise.Deci, încă den cale au laes Moysei vodă pre Cehan vornicul şi pre Roşca visternicul şi pre Banul, să vie înainte, să prindzepre Lupul vornicul.Ce, precum era paza cestora ce mergea să-l prindze, cu mult mai mare pază avea Lupul şi mai meşter şi mai cu pază.Avînd ştire de toate, cîte i se gătisă, au fugit den Iaşi şi în cîteva dzile au fost tupilat aicea în ţară pen păduri.Apoi pen Ţara Muntenească au trecut în chipul neguţitoresc la Ţarigrad.Iară casei lui şi îmmei sale şi surori ce au avut, dacă au venit Moysei vodă în scaun, nice o asupreală n-au făcut, ce încă socotinţă avea giupîneasa lui şi cuconii de Moysăi vodă, pre care lucru să poate cunoaşte hirea creştină a lui Moysei vodă, măcar că ştiia că îndată ce au mărs Lupul vornicul în Ţarigrad, îmbla după domniie.Zac.3. În cale fiind Moysei vodă, iară lui Abăzea paşea amu venisă porunca de la împărăţiie să să găteadză asupra leşilor, carii aşea supusesă pre moscali, cît craiul leşăsc Vladislav nu mai ieşiia den ţărîle Moscului cu oşti.Şi amu pierduse toată puterea a stare împrotiva leşilor moscalii şi pănă în stoliţa Moscului priimiea să fie craiul leşăsc şi la dînşii împărat.Zac.4. Deci trimiseasă moscalii sol la turci giuruindu-le Cazanul şi Azderhanul, doă ţări tătărăşti care ţin şi acum supt mîna sa moscalii, numai să le dea agiutori împrotiva leşilor.Şi le-au dat agiutori atunceşi, orînduind pre Abăza paşea cu toate oştile turceşti, cîte sint de la Buda pănă la Nistru şi ţărîle amîndoaă, Ţara Muntenească şi ţara noastră şi pre tătari.Şi [v:au lovit] [a:întîi] ordelelui Cantemir cu trecătoarea Nistrului la Hrinciuc, mai gios de Hotin, Ţara Leşască şi robise Podoliia şi cu cîtva plean întorcîndu-să, i-au gonit Coneţpolschii hatmanul, carele era lăsat aicea la margine de crai, pentru paza despre aceaste părţi.Şi i-au agiuns pre tătari aicea în ţară, pe Prut, în preajma Cornul lui Sas şi i-au lovit, de au scos toţi robii, cîţi luasă şi au perit cîţva den tătari.Zac.5. În luna lui avgust, v leato 7141, au sosit Moysei vodă în scaun şi încă bine neaşedzat, au întrat şi Abăza paşea cu oşti în ţară, la octovrie 7, v leato 7142 (şi dentr-acesta an sint începute şi dzilele vieţii mele), cu care depreună şi Moysăi vodă cu oştile ţărîi au purces spre Ţara Leşască şi au pus tabăra Abăza paşea pre Nistru., unde cade apa Smotriciului, care apă vine pre la Cameniţă, în Nistru.{ 106} Zac.6. Putearea toată a leşilor era cu craiul asupra Moscului, ce, cît au putut a strînge Coneţpolschii hatmanul oaste şi leşască şi căzăcească, ca pre 12000 de oameni, au pus tabăra sa şi el supt Cameniţă, despe capiştea armenească.Iară Abăza paşea, lăsind tabăra pe Nistru dincoace, precum s-au pomenit, [a:singur] cu toate oştile gata de război, [v:au trecut] Nistrulşi [v:au mărs] [a:dirept] asupra taberii leşeşti, avînd cu sine de toate oşti, cu tătari, cu îmbe ţărîle, Ţara Muntenească, cu domnul lor, Matei vodă şi ţara noastră, ca 30000 de oameni de război.Zac.7. Leşii grijise şanţurile bine cu puşci şi cu pedestrime şi au ieşit şi ei cu călărimea denafară de şanţuri. [v:Au dat] năvală turcii cu mijlocul oştii [a:foarte] [a:tare] şi aripa aripa den-a-direapta a tătarilor, pănă s-au amestecat cu călărimea leşilor.Iară aripa den-a-stînga, a domnilor, ori nedeprinse hîrea ţărîlor acestora la foc, ori nu-i trăgea inima munteani şi pre ai noştri să margă creştin asupra creştinului, [v:au stătut] mai [a:slab] .Iară şiturcii cu tătarîi [v:n-au zăbăvit] [a:mult] , apropiaţi de şanţurile leşilor, pentru focul care [v:da] [a:foarte] [a:des] , cu moarte în turci şi în tătari, ce s-au dat şi ei înapoi.Şi s-au mutat Abaza paşea cu toată oastea despre o vale, care este aproape de Cameniţă, anume Mucşa şi iară au tocmit oastea.Şi amu cu sabiile zmulte asupra moldovenilor şi a munteanilor turcii, să margă de frica lor la năvală.Şi au dat Abaza paşea al doilea rînd cu toate oştile năvală asupra leşilor şi înfrînseasă o roată de leşi, ce le-au ieşit alte roate în sprejăneală şi n-au făcut nemică, nice cu a doa năvală, să poată răzbi tabăra leşască.Zac.8. Stătut-au războiul peste vreame de chindie şi să mira domnii, cu ce mijloc ari spăriia pre Abaza paşea de la Cameniţă, că să ia tabăra leşască, pusă la un loc ca aceala şi supt o cetate ca aceaia, nu era putinţă.Ce, au făcut veste pen nişte călăraşi, cum au dat călăraşii de nişte oşti căzăceşti cu tabăra legată despre Nădăbor, vinitoare într-agiutori leşilor.Şi den cuvînt în cuvînt, au sosit pănă la Abăza paşea vestea aceaia, care vrînd [v:să ştie] Abăza paşea [p:de] [a:adevărat] şi întrebînd pe Moysăi vodă, au adus călăraşii înaintea lui, învăţaţi să adeverească lucrul, cum aşea este şi cum au vădzut cu ochii lor peste pădurea Nădăborului oastea.Au stătut în gînduri îndată Abaza paşea, de purces spre tabăra sa, spre Nistru, vădzînd că n-are ce face şi oştii leşeşti şi socotind şi răceala acestor doă ţări la bătaie şi au purces într-aceaiaşi dzi cu noaptea îndărăpt.{ 107} Zac.9. Leşii încă bucuroşi că s-au mîntuit de nepriietini, n-au gonit ce au stătut pre loc, păzîndu-şi tabăra lor.Iară Abaza paşea, să nu să întoarcă de tot fără veste, înţelegînd de un oraş leşesc pe Nistru, în gios de Cameniţă, anume Studeniţa, au purces asupra celui tîrgşor la care puţinei haiduci era de pază cdetăţii.Ceaielaltă gloată, tot ţărănime, strînşi de pre pregiur, au fost bejenari.S-au apărat doă dzile tîrgul, iară spre a triia dzi haiducii au fugit cu noaptea spre Cameniţă.Iară ţărănimea toată, cîtă era strînsă acolea, au cădzut în robiie la turci şi la tătari.Acolea, la năvală, au căutat şi alor noştri a merge, iară totuş s-au dat ştire haiducilor să fugă, să nu piaie.Zac.10. Mare veste siliia Abaza paşea să scoaţă Studeniţii şi ce-au fost fruntea de oameni au ales şi i-au trimis la împărăţiie, scornindu-le nume de oameni mari în Ţara Leşască.Şi o fată ce să prilejise între roabe, [a:foarte] iscusită de trup, au trimisu-oă la împărăţiie, puindu-i nume că era fata hatmanului leşăsc.Zac.11. S-au întors după aceaia izbîndă Abaza paşea spre Dunăre, cu gînd foarte rău şi pre domni şi pre boieri, pentru înşălătura care s-au aflat apoi, c-aceaia cu căzacii la Nădăbor, ce s-au fost scornit, n-au fost nemică.Şi dacă au sosit aicea la Iaşi, au stătut cu corturi în şes despre mănăstirea Balicăi şi a doa dzi era aşedzat gîndul lui să prindze pre toţi boierii, să-i puie în obedzi, să-i ia cu sine, să să plătească la împărăţie de ponosl, că i-au fost ţărîle aceastea de sminteală.Ce, un turc orb de un ichi, priietin lui Costin hatmanul, au descoperit gîndul lui Abăza paşea şi au fugit boierii, în ceaiaşi noapte den Iaşi, de-au agiuns pănă în dzuoă la Pobrata mănăstirea.Zac.12. dooa dzi, strîngînd pre Moysei vodă pentru boieri Abaza paşea, au dat seamă că s-au dus pentru graba birului întîrdziat fiind birul.Iară alţii şoptiia lui Abăza paşea că s-au dus boierii la Ieşi, să-i pornească pe leşi în urma lui.Şi aşea s-au fărşit venirea lui Abăza paşeaasupra leşilor.În anul 7142 toamna la noevrie, au trecut Dunărea înapoi, spre scaunul său.Zac.13. Şi cît s-au aşedzat, [a:nepărăsit] [v:pîrîia] pre domni, [a:ales] pre Moysei vodă.Iară Matei vodă fiindu-i cirac, [v:ş-au tocmit] prea [a:lesne] lucrurilela dînsul.Iară Moysei vodă n-au putut [v:trăi] [a:mult] în domniie de pîrîle lui, [a:ales] [v:fiind] acoleaşi Lupul vornicul, cunoscut mai deinte lui Abăza paşea.Ce au domnit Moysei vodă, după Abaza paşea, numai { 108} peste iarnă.Deci, la primăvară i-au venit maziliia şi s-au dat domniia lui Lupu Vasilie vornicul de sultan Murat.Zac.14. Iară Moysăi vodă, după maziliia sa dem domnie, sătul de binele turcilor, [v:au mărs] în Ţara Leşască, [a:petrecut] de boiericîţva pănă la margine, unde-şi apoi, după cîţva ani petrecuţi în odihnă, ci ocine în Ţara Leşască şi cinste de la laşi, ş-au fîrşit şi viaţa pre vreamea domniei lui Dabijea vodă.Capul al şeasesprădzeacea Încep.1. Fericită domiia lui Vasilie vodă, în care, de au fost cîndva aceasta ţară în tot binele şi bivşug şi plină de avuţiie, cu mare fericiie şi trăgănată pănă la 19 ani, în dzilele aceştii domnii au fost.În anii dentîi cu prepusuri de nepace iară între leşi şi între turci, iară apoi, după trei-patru (sic) ai deşchidzîndu-i calea Împărăţiia Turcului asupra persului cu soltan Murat pentru Vavilonul, aicea aceaste părţi la mare păci şi linişti şi mare fericii era.Zac.2. Domniia cum s-au prilejit, de-au luat Vasilie vodă, s-au pomeanit la domniia lui Moysei vodă, în capul al cinsprădzecilea, cum fugise Vasilie vodă de frica lui Moysei vodă, de aicea dan ţară la Ţarigrad.Şi acolea,cunoscut la cîţva den capete şi mai [a:vîrtos] lui Abaza paşea, care era pîrîş lui Moysei vodă şimai [a:mult] cu nevoinţa lui, i- [v:au dat] soltan Murat domniia, vădzîndu-l om harnic de aceaia treabă.Zac.3. Dacă au luat domniia, nevrînd să hie nemulţemitori lui Moysei vodă, pentru binele lui, ce făcuse casei lui, neamestecîndu-se nice cu un rău asupra casăi lui, au scris carte la Moysei vodă, cu mare mulţemită pentru oamenii săi, căci n-au avut nice o nevoie şi lăsindu-l în voie, unde ari vrea să margă, ori spre ce parte volnic, fără nice o grije să fie, şi sfătuindu-l să nu vie la Ţarigrad, pentru multe datorii ce avea Moysei vodă în Ţarigrad.Şi să nu bănuiască că ce s-au prilejit aşea, [v:fiind] aceaste lucruri, [a:ales] a domnielor, supt orînduiala lui Dumnedzău, fără care nu ies domnii.Zac.4. După acesta ţărămonie, au purces Vasilie vodă de la Ţarigrad cu domniia în ţară, în anul 7142. Iară Moysei vodă, strîns cu casa lui şi cu Costin hatmanul den boieri, au trecut în Ţara Leşască.{ 109} Zac.5. Abaza paşea iară să gătiia cu mare putere asupra leşilor, să-şi mai tocmască lucrurile a războiului celui dentîi care făcusă asupra lui Coneţpolschii la Cameniţă, pănă n-ari oblici împărăţiia că cu lucrul dentîi n-au lucrat atîta, cît da samă înaintea împărăţiei.Deci îndemna pre împărăţiia iară asupra leşilor şi sta de faţă şi solii moschiceşti la Ţarigrad, nevoitori, cu mare făgăduinţă împărăţiei de Cazanul şi de Azderhanul, să fie a turcilor.Şi numai ce [v:aştepta] şi Vasilie vodă, [a:neaşedzat] bine la domnie, să-i vie porunca de gătire de oaste, iară ca şi lui Moysei vodă.Zac.6. Era şi solul leşăsc, den Ţara Moschicească pornit de craiul la împărăţiie, anume Trăbinschii, pre carele (dînd ştire craiului Coneţpolschii hatmanul, cînd veniia asupra lui Abaza paşeacu oşti turceşti) îi trimisesă la împărăţiie craiul, întrebînd de turci, ce pricină ar hi stricăciunei de pace cei legate la Hotin cu sultan Osman.Şi au trecut solul aceala pen ţară, curund în urma lui Abaza paşea, în dzilele lui Moysei vodă.Ce, oblicindu-l Abăza paşea, au ytimis de l-au oprit la Pravadiia, silindu-l să-şi dea soliia la dînsul, temîndu-să să nu se oblicească prin soliia lui, aceaia cale a lui, cum au fost.Ce, nevrînd solul să-i dea soliia şi răspundzind că este trimis la singură împărăţiia, nu la unul den paşi, l-au oprit cîtăva vreame.Ce leahul au silit cu mijloace de au dat ştire de sine la Poartă că este oprit şi au venit poruncă la Abaza paşea să-l sloboadză .Şi numai ce i-au căutat a-l slobodzi.Iară aşe-i stricasă solului lucrurile la împărăţiie, cît nici o cinste n-au avut, care să cade solilor şi l-au pornit cu răspuns de scîrbă înapoi, fără zăbavă şi anume să hie gata crăiia leşască iară de sfadă.Zac.7. Acela răspuns a turcilor dacă au agiuns la craiul în Ţara Moschicească, că era tot în ţara Moscului cu oşti şi dînd -i ştire şi de la margine iară de gătirea turcilor, deci numai ce i-au căutat a sta la tocmală cu Moscul.Şi îndată, lăsind toate într-o parte, au legat cu moscalii pace, cu cîteva oraşe luate de la Mosc în partea leşilor.S-au întors la Varşav craiul şi îndată au stătut la săim de gătire împrotiva turcilor.Zac.8. Înţelegînd turcii că leşii au făcut pace cu Moscul şimai [a:adevărat] den solii moschiceşti, şi era şi solul turcilor la Mosc, întărindu-i împrotiva leşilor, şi de aicea den ţară, de la Vasilie vodă, avînd ştire, au pornit pre solii moschiceşti cu scîrbă pentru nestătoriia lor la cuvînt şi au trimis şi la craiul leşăsc sol de înoitura păcii, anume pre Şahin aga, unul den agii divanului, avînd amu şi cu { 110} cazilbaş amestecătură începute pentru Bagdatul , adecă Vavilonul, Împărăţiia Turcului.Zac.9. [a:Pornite] oşti leşăşti amu [v:au aflat] Şahin aga spre Cameniţă şi pre singur craiul aproape de Varşav în tabără, răspundzind lui Şahin aga, solului turcesc, craiul cu scîrbă, pentru stricarea şi călcătura păcii, care cu atîtea giurămînturi s-au făcut la Hotin cu soltan Osman şi între dînsul.Cîteva conace au măes cu oşti spre Cameniţă şi cu acesta răspuns au pornit pre turcul, carile da toată vina pre Abaza paşea şi cum este gata de perire pentru aceaia faptă.Zac.10. Fost-au această clătire a leşilor în anul 7143, care oşti mai mare şi mai bine grijite nu să pomenesc în toată Hronica leşască.Ţin minte oamenii bătrîni, carii spun că agiungea tabăra de supt tîrgul Cameniţii pănă la un copaci la cîmp mai mult de o milă de loc, că oşti avea gata ceale ce era asupra Moscului şi plină Ţara Leşască de mulţime de oameni pre aceale vreami.Zac.11. Iară pănă a sosi craiul leşăsc la Cameniţă, Coneţpolschii hatmanul amu era cu o samă de oşti sup Cameniţă şi viniia şi cărţi pren Vasilie vodă de la veziriul Murtaza paşea pentru pace, adeverind lui Coneţpolschii că aceaia călcătură a păcii, carea au făcut Abaza paşea fără ştirea împărăţiei, va plăti cu capul, ca un călcători de pace.Zac.12. Şi aşea omorînd împărăţiia pre Abaza paşea sugrumat, s-au răşchirat şi gătirea leşilor în vînt, fiind supăraţi şi slujitorii lor de atîta vreme cu oşteniia la Mosc.Au stătut pace între iară între leşi şi între turci cu înoitura legăturilor de la soltan Osman, adăogînd şi aceasta legătură între sine pentru tătari, să nu lăcuiască în Bugeag.Om Abaza paşea vestit cu războaiele asupra persului şi oştean dirept.Zac.13. La anul după aceasta au purces soltan Murat cu mare gătire asupra persului şi într-acelaş an au luat de la perşi cetatea anume Răvanul, care apoi, cît s-au întors soltan Murat înapoi la Ţarigrad, iară au luat-oă cazilbaşii pre sama sa.Iară Vasilie vodă domniia cu mare linişte şi pace, fără grije ţara, din toate părţile sta toţi de neguţitorii şi de agonesită.Însă lăcomiia nice pre atuncea nu lipsiia, cu dări grele, ce avînd lăcuitorii ţărîi vreami de agonesită, biruia toate aceale greităţi a domniei.Zac.14. În Ţara Ungurească era mari amestecături între Racoţi şi între Betlean Işteoan, feciorul lui Betlean Gabor, pentru domniia Ardealului.Ce, au căutat a da locul domniei aceaiia Betlean Işteoan lui Racoţi, neputînd avea agiutori de la Împărăţiia Turcului, pentru gătirea lui soltan Murat iară asupra persului.{ 111} Zac.15. În anul 7145, să rădicasă căzacii cu Pavliuc hatmanul asupra leşilor, pentru opreala sa pre Marea Neagră, pre carii Potoţchii hatmanul leşăsc polnii l-au lovit şi, închidzîndu-le tabăra, au dat căzacii viu pre hatmanul său, pre Pavliuc.Şi în cesta an au făcut leşii şi o cetate anume Codacul pre Nipru, la pragul cel dentîi a Niprului, oprind pre căzaci să nu îmble pre Marea Neagră, stricînd pacea cu turcii, care opreala lor apoi au răsuflat spre mare pustiitate crăiei leşeşti, cu Hmil hatmanul căzăcesc.Zac.16. Tot într-acelaşi an, Cantemir paşea cu ordele sale, peste voia hanului, au ieşit den Crîm şi s-au aşedzat iară în Bugeag, care lucru nesuferind hanul şi mărgînd dodeiala şi la leşi, carii legasă cu a doa legătură pren Coneţpolschii cu Murtaza paşea veziriul, să nu hie slobodzi tătarîi a lăcui în Bugeag făcînd dodeială crăiei lor, au ieşit porunca la hanul şi lui Vasilie vodă, domnului ţărîi noastre şi lui Matei vodă, domnului muntenesc, să margă cu hanul asupra lui Cantemir.Deci au venit hanul cu oşti şi au purces şi domnii cu îmbe ţărîle asupra lui Cantemir, care temîndu-să de hanul, au fugit în Ţarigrad, iară ordele lui le-au luat hanul cu sine la Crîm.Şi de pîra hanului la împărăţiie, [v:au perit] şi Cantemir [a:zugrumat] în Ţarigrad.Zac.17. După ce au pornit pre tătari, hanul, den Bugeag, au lăsat pre doi soltani, fraţii săi, să vie cu dînşii, iară el [a:singur] [v:au purces] spre Crîm înainte.Deci cînd au fost la trecătoarea Niprului, s-au burzuluit nohaii şi au lovit fără nedejde pre soltani şi i-au omorît pre amîndoi.Şi după această faptă, au purces cu coşurile sale spre Ţara Leşască, poftind de la leşi loc, să să aşedze supt ascultarea lor.Îmbla pe la tîrguri, pen sate, tot cîte cu o cruce de lemn făcută la piept, semn de închinăciune.Ce, leşii loc aşea deşert, fără oameni, mai înluntru ţărîi sale neavînd, le-au dat cîmpii pe Nipru, între Crilov şi între Codac şi era aproape de 20000 de nohai orda aceaia.Zac.18. Care lucru vădzind Împărăţiia Turcului, iară, cu a doa orînduială au pornit cîţva paşi în prejma lor, la anul după scosul lui Cantemir din Bugeag.Şi iară au venit porunca şi la Vasilie vodă şi la Matei vodă, să margă să să împreune cu paşii asupra tătarîlor.Deci, de iznoavă au purces Vasilie vodă cu oşti, al doilea rînd, la Cetatea Albă, la adunerea paşilor.Iară Matei vodă au venit pănă la marginea ţărîi sale şi de acolea au pornit un serdar cu oşti de la sine, { 112} iară el singur s-au făcut bolnav şi s-au întors înapoi.Iară şi Vasilie vodă şi paşii fără zăbavă s-au întors de la Cetatea Albă înapoi, că pre tătari îi trăsesă hanul amu cu blîndeţă şi cu făgăduinţă de iertare pentru moartea soltanilor şi-i trecusă Niprul, pre unii în Crîm, iară pre alţii i-au aşedzat pre cîmpii Donului.Iară moartea soltanilor mai pre urmă tot [v:n-au lăsat] hanul [a:nerăscumpărată] .Zac.19. Ce, cîţi era din singele lui Cantemir mai capete, într-una din dzile, la ospăţ, văz Doamne, pe alţii la alţi agi şi la masa sa oprind pre unii.Şi la aceala ospăţ i-au omorît pre toţi, cîţi era Cantemireşti mai aproape.Şi de atuncea s-au strîns aceaia răgulă la dînşii, care era mai frunte decît toate ordele, precum pre aceaste vreami sint Şirăneştii.Unul den Cantemireşti atuncea, anume Azamet mîrza, pre carile l-am apucat şi ieu, dvorean la craiul leşăsc Vladislav, neprilejindu-se la aceala ospăţ ce le făcusă hanul, au scăpat den Crîm în Ţara Leşască şi slujiia la craiul leşesc între dvoreani şi avea de la craiul leafă.Zac.20. Într-acesta an, au luat căzacii Donului Azacul, cetate turcească pre apa Donului, care apoi au dat-o de bunăvoie Moscul turcilor înapoi.Isar au îmblat la acesta mijloc pentru aceaia cetate la Mosc, om aicea în ţară pe aceale vreami vestit cu neguţătoriia în Ţara Moschicească.Zac.21. Iară întorsul lui Matei vodă de la margine, mergînd al doilea rînd la Cetatea Albă, n-au fost fără pricină, ce avînd mare neprietenşug Matei vodă cu Vasilie vodă, dendată ce au stătut Vasilie vodă la domniie, făcuse multe amestecături la paşea pe aceaia vreame de Silistria.Deci, s-au temut a mearge Matei vodă, de aceale amestecături, ce-l amestecasă Vasilie vodă la paşa şi la Poartă, ce, precum s-au pomenit mai sus, au trimis oaste, iar el singur s-au întors la scaunul său.Zac.22. Era la împărăţiia lui soltan Murat pre aceale vreami toate treabile şi lucrurile împărăţiei pre doi oameni, carii era musaipi la sultan Murat, unul silihtar, ce era înluntr, care slujbă este de la împărăţiie foarte aproape, adecă spătar, ce poartă spata ori buzduganul după împîratul, al doilea, cîzlar aga, care este pre toată casa împărătească şi pre feate mai mare.Aceşti doi purta toată împărăţiia, veziriia înaintea lorera [a:foarte] slabă.Cînd să aduna veziriul cu unul de aceaia, spun că le săruta poala hainelor.{ 113} Zac.23. Deci, pre unul de aceale capete la împărăţiie, pe silihtar paşea, îl cuprinsesă Matei vodă cu dările, iară pre cîzlar aga Vasilie vodă şi ieşiia isprăvi şi lui Vasilie vodă de la împărăţiie şi lui Matei vodă, pren chipuri mai sus pomenite.Covîrşiia cu atîta Matei vodă pre Vasilie vodă, că [v:avea] Matei vodă şi cu megieşii mare priietinşug, [a:ales] cu ungurii.Iar Vasilie vodă nici cu un megiieş, precum am apucat şi noi aceaia domnie, viaţă bună n-au avut, den nebăgare samă pre nime den megiieşi.Zac.24. O!nesăţioasă hirea domnilor spre lăţire şi avuţie oarbă.Pre cît să mai adaoge, pre atîta rîhneaşte.Poftile a domnilor şi a împăraţilor n-au hotar. [v:Avînd] [a:mult] , cum n-ari avea nemică la pare.Pre cît îi dă Dumnedzău, nu să satură.Avînd domnie, cinste şi mai mari şi mai late ţări poftesc.Avînd ţară şi ţara altuia a cuprinde cască şi aşea lăcomind la altuia, sosesc de pierd şi al său.Multe împărăţii în lume, vrînd să ia alte ţări, s-au stîns pre sine.Aşea s-au stîns împărăţiia lui Darie împărat de Alexandru Machidon, vrînd să supuie ţărîle greceşti şi toată Machidoniia Darie, au stîns împărăţiia sa, de au cădzut pre mînule lui Alexandru Machidon.Aşea împărăţiia Cartaghinii vrînd să supuie Rîmul, au cădzut la robiia rîmleanilor.
Letopiseţul Ţărâi Moldovei de
la Aaron Vodă încoace, de unde este părăsit de Ureache vornicul de Ţara de
Gios, scos de Miron Costin vornicul de Ţara de Gios în oraşu la Iaşi, în
anul de la zidirea lumiei 7183, iară de la naşterea Mântuitorului Lumii, lui
Iisus Hristos, 1675, meseţa
1675
1675
- I‹su›s H‹risto›s,
- Cu bună voie şi destoinic‹ă› mila lu Domnedzeu aceaste cărţi creştineşti a să orăndite după voia lu Domnedzeu, cu ştirea măriei lui Batăr Jigmon, voivodăl Ardelului şi a Ţăriei Ungureşti, şi cu ştirea şi cu voia a toţi domnilor mari şi sfeatnici ai Ardealului, pentru întrămătura besearecee‹i› sfîntă a românilor, poftind tot binel‹e›, ispăsenie creştinilor romăni, care ispăseni‹e› numai de la tine, Doamne, cearem printru si[î]ngur sfînt fiiul tău, Isus Hristos, Domnul şi ispăsitoriul nostru.Amin.
- Şi se-au început aceste cărţi, lun‹a› noiembr‹ie 14, şi se-au săvărşit în luna lu iunie 4 (...),vă leato 7090, rojdestvo Hristovo (...).//
- Aceasta e parte‹a› Paliei de întăn‹i›, amu,
- Cinci cărţi ale lui Moisi prorocul, carele sămt întorse şiscose den limba jidovească [p:pre] [a:greceaşte] ,de la greci, [a:sărbeaşte] şi într-alte limbi, den acealea scose pre limbă rumănească.Cărţile, iară, ce se chemă Scriptură Sfîntă, dentru rostul Domnului dzis şi grăit, şi se ţinu în beseareca sfîntă, săntu aceastea numele lor:
- Den aceastea toate nu-s multe care n-au ieşit în limbă rumânească, den ceale cărţi sărbeşti şi greceşti, însă, acmu asupră de-aceastea tipăritu-se-au ceastea doo cărţi dentăniu a lu Moisi proroc.
- Bitiia, în care Bitie şi carte dentăniu [v:scris-au] sfînt Moisi începătura a toate făpturilor, mai [a:văr‹t›os] iară, omul, întru ce aşedzătură l-au rodit, că l-au rodit în curăţie, în măndrie şi sfinţie, dup-acea cum au cădzut, şi apoi cumu se-au sporit oamenii de la Adam şi de la Eva, cumu se-au împărţit în lume, şi cumu ş-au adus pre capete-şi pentru păcatele sale potopul apeei, şi cum au rămas în corabie numai Noe pătriarhul den toată lumea în vreamea potopului.Şi, iară, de la Noe însuşi al optul se-au izvodit iarăşi a doo lume.Scrie-se şi aceasta dup-aceea cum au ales Domnedzeu A[a]vraam patriarhul, den Haldei, şi fu l‹u›i făgăduită blagoslovenie Isac, Iacov şi de pre Iosif, cu bun năravul său, şi Iacov cu feciorii săi cum fu dus în Eghipet.
- Ishod, în care scrie Moisi cum au adus afară Domnedzeu pren Moisi israilteanii den Ţara Eghipetului, dup-aceea cumu i-au trecut prespre Marea Mohorătă în pustie, şi cum au învins pre amalechiteani, cumu i-au hrănit cu mană în pustie şi le-au dat lor legi şi cel cort şi scule bese-//riceşti le-au poruncit a face, şi a cinsti Domnedzeu.
- Leviia, scr‹i›e Moisi preuţiia legiei vechi, slujba leviţilor, jirtvele şi alte slobodzii de greşeale de‹a›-afară, şi alte legi de de‹a›-afară.
- Cisla, în carea Moisi proroc scrie mainte sama şi numărul fiilor lu Israil şi al leviteanilor, dup-aceea descălecarea şi sălaşele fiilor lu Israil în pustine, şi răndul tabărului, şi tremeaterea iscodelor în Ţara Hananului, între care iscoade au fost şi Isus Navin cu Calev.Scrie-se încă şi multă împutarea lu Israil în aleanul lu Domnedzeu şi lu Moisi şi pentru aceaea şi bătăile, peririle lor multe.Lăngă aceastea, iară, prorociia lu Valaam prorocul, numărul sălaşelor şi locurelor unde-au descălecat gloata lu Israil în cei 40 de ani, oştirea lor cu păgînii, şi tot ce se-au tămplat den al doilea an după ieşitul lor den Eghipt pănă la moartea lu Moisi.
- Thorozacon, în care Moisi scrie de iznovă toate legile şi poruncile ce au fost dat şi poruncit Domnedzeu pre Moisi părinţilor a fiilor lu Israil, că pentru necredzuţiie toţi căzură şi muriră în pustie, carii ieşise den Eghipet, şi lu Moisi fu-i, iară, de iznoavă a proceti fiilor acelora ce Domnedzeu părinţilor lor poruncise, cum să se pomenească pre însă şi ei şi să ştie Leagea Domnului.// După aceaste 5 cărţi a lu Moisi, noi folosul celor proroci mulţi alalţi nu putum scrie, ce care om va ceti-le mai dulci vor fi în rostul lui decît stredie; psalom, catizma 17.
- Ce trebuiaşte să ştim şi să înţeleagem cum într-aceaste cărţi a prorocilor bătrăni şi între Leage noa mare usebitură şi alesătură, pentru aceaea să ştii ce e usebeala între ele.Leagea prorocilor are trei părţi; den aceale una trebuiaşte a o ţinea cu mare grije, iară doo părţi a Legiei iaste a nu viie noi cu iale.Carele sămt aceale părţi:ce [p:] [a:dentăniu] [v:iaste] porîncele lui Domnedzeu ceale 10; den acealea [v:se sfinţeaşte] [a:întăniu] şi proslăveaşte numele lui Domnedzeu şi viiaţă sfîntă oamenilor carii vor lua preţul la giudecată, Mat., 106.Şi den aceale se cunoşti cine slujaşte lui Domnedzeu şi cine iaste în mănie lui Domnedzeu, pentru aceaea aceaea parte trebuiaşte a le ţine.
- A doo parte a Legiei iaste legile giudecărilor a trupurilor de afară, cum după toată vina şi păcatul se-au giudecat cu Scriptura; caută la Ishod 21, 22, 23 şi aiurile.Ce acele noi încă nu trebuiaşte a vie după iale, că Hristos dzice: „Ştiţi că iaste scris în Leage, «ochi derept ochi», ce între voi nu fie aşa”.
- A treia parte a legiei sămt răndurile cortului jidovesc, jirtvele arsurilor, giungherilor, îmbrăcămintele cortului şi preuţilor.Acele încă noi nu sem legaţi cătră ele a le ţinea, să aceale toa-//te au fost umbra şi semnul venitul a Domnului nostru, a lu Isus Hristos.Mai [p:] [a:dentăniu] slobodzie izdrailteanilor den Eghipet aşa [v:fu] cum măncară carnea mielului, aşa se slobodziră den robie, vedzi Ion Botedzătoriul arată cu deagetul pre Hristos şi dzice: „Cesta e mielul lu Domnedzeu carele va lua păcatele lumiei”.Lada cu poruncitele pre groapa lui Hristos au semnat.C‹e›i doi sărafim‹i› den scaunul milostivniciei pre cei 2 îngeri de la groapă au semnat, înbrăcămentele popilor plaşca lui au semnat.Amu, toate slujbele besearecii în el s-au împlut, cum dzice Scriptura „capul Legiei iaste Hristos”.Pentru aceaea noi nu sem legaţi a le ţine că e Hristos capul acelora.
- Dară leage veche şi cărţile prorocilor pentru ce trebuiaşte a le ceti şi a le ţinea: printru multe folosuri şi hasne, că cine nu va ceti acealea scripturi nemică slavele lui Domnedzeu nu poate şti, că Evanghelie şi Apostolii încă tot grăiesc de acolo şi, să nu vei ceti, nu poţi şti, cum dzice Hristos la Luca, 14, Matei, 40: „Mulţi flămîndzi şi stricaţi fură în zilele lu Elie proroc”.Ceteaşte şi aiurea. [a:Mult] , ce mai [a:tare] , neci o slavă a lui Dumnedzeu [v:nu vei şti] necitind acolo, că-i acolo plină slava lui Domnedzeu, cum ceteaşte, şi vei vedea ce tre-//buiaşte a şti, cum cetind să nu te cumva săblăzneşti, să ştii ce săblaznă iaste acolea, iaste aceaea cum vei ceti pătriiarhii sfinţi Avraam, Isac, Iacov şi alţi mulţi cum au ţinut muieri mai căte multe de una şi cumva să nu dzici tu că nu e păcat că au viat ei aşa şi-s sfinţi.Ce ia aminte cum cănd au ei viiat aşa leage lui Domnezeu n-au fost dat afară, cum poţi ceti, că vieţile pătriiarhilor sămt scrise în Bitie, iară leagea iaste dată în Ishod 20 capete, caută cu multe dzile după pătriiarhi.Şi Hristos sparge aceea leage cănd dzice: „După hiclenie voastră scrie Moisi aceae,ce [p:] [a:dentăniu] nu fu aşa”, Matei, 78.Derept însă, oare cum au viiat jidovii cu muierile şi cu vieţile lor, de aceale pilde toate să te delungi, că în tălcovanie lu sfînt Ion Zlatoust pre Bîtie el dzice cum pătriiarhii sfinţi prin aceaea încă au ţinut muieri multe unde le-au fost făgăduit pre Mesie, Hristos, cum va naşte den sămînţa muieriei.Ei căuta muieri curate a lăcui cu iale să nască Mesie, ce într-alt chip au născut Hristos, în mare curăţie, care Hristos beseareca sa şi nărodul său încă curat şi sfînt pofteaşte, dzicănd: „Sfinţi fiţi că eu sfînt sănt”.Şi Pavel apostol gice : „Cine are muiere să fie în Domnul ca cela ce n-are” // [re].Pentru aceaea cetiţi cu inimă trezvă cum pildele bunilor să învăţaţi pilde bune, iară den pildele răilor să vă feriţi să nu luaţi mănie lu Domnedzeu, că jidovii cu vieţile lor hrăbore şi negăndite şi cu necredinţa lor, iaca, pre cei Du[o]mnedzeu aduse, de fură robi în Vavilon 70 de ani, a do-ara iară-i pierdu cu oste den Rim, cum sosiră pre aceea de să văndură căte 30 de jidovi într-un ban jidovesc, şi căte 30 de muieri şi 30 de feate şi 30 de arme scumpe şi 30 de cai de un banu jidovescu, prin aceaea să ne înfricoşedze lucrure ca acealea şi alte multe să nu păţim şi noi bătaie în trup şi în suflet, ce să ispitim cu toată inima scriptura cum dzice Hristos la Ion, 17.Deaca vom cunoaşte voia lui Domnedzeu, noi să-l cinstim numai cu aceaea cu care el au lăsat, nece adaugem, neci să luom, cum dzice la Thorodzacon, 12, că „ [v:e] [a:urît] naintea lui altăfără numai ce au el tocmit”, Mathei, 60.Ce tu Domnedzeu pentru cel drag fiiul tău Isus, înluminedză-ne cu duhul sfînt al tău.Amin.
- Milostivu şi de vecie putearnic Domnedzeu, rugăm tine ca drag părin‹t›ele nostru, noi mişeei greşiţi şi păcătoşi, nepotreabnici robi şi viermi, slugile tale, ascultă-ne mi‹l›cuiala.Această puţinea muncă din voditura duhului sfînt, fă-o cu rod şi cu folos supt sfînt numele tău.//
- Cu mila lui Domnedzeu şi cu ajutoriul Fiiului şi cu săvărşitul Duhului Sfînt, eu Tordaşi Mihaiu, ales piscopul românilor în Ardeal, şi cu Herce Ştefan, propoveduitoriul Evangheliei lu Hristos, în oraşul Căvăran Şebeşului, Zacan Efrem, dascalul de dăscălie a Şebeşului şi cu Peştişel Moisi, propoveduitorul Evangheliei în oraşul Logojului, şi cu Achirie, potropopul varmigiei Henedoriei, ţinum într-una pentru jelanie Scriptureei sfinte, că vădzum cum toate limbile au şi înfluresc întru cuvîntele slăvite a lui Domnedzeu, numai noi romănii pre limbă nu avem, pentru aceaea, cu mare muncă scoasem den limbă jidovească şi grecească şi sărbească pre limbă românească 5 cărţi ale lui Moisi prorocul şi 4 cărţi ce se chemă Ţrstva şi alţi proroci căţva, şi le dăruim voo, fraţilor rumăni, şi cetiţi şi nu judecareţi necetind mainte, că veţi cu adevăr a afla mare vistiiariu sufletesc.Noi pentru dragoste lui Domnedzeu am ustenit, n-au, iară, întors mănă de înger, ce mănă grea păcătoasă; să veţi afla ceva greşit pre a ceriului Domnu, cum că el fie adevărătură că nu e cu voie noastră acea greşală, pentru aceaea cetind toţi vare în ce mănă va sosi, blagosloviţi cum şi Domnedzeu să blagoslovească pre voi.Amin.//
- Den mila lu Domnedzeu în dzilele lu Batăr Jigmon, voivodă Ardealului, dăruim den aceaste cărţi scris‹e› a nostre, ceaste doo de întăniu: Bitie şi Ishod‹u›l.
- Celui domn de steag şi vestit viteadz Ghesti Freanţi, alesu hotnogiu Ardelului şi Ţărîei Ungureşti, lăcuitoriu în Deva, cum aceaste doo cărţi să fie părgă pănă Domnedzeu va şi alalte tipări şi scoate, şi măriia lu Ghesti Freanţi fu cu tot agiutoriul, şi le-au scris în cheltuială multă, şi cu alţi oameni buni încă lă[î]ngă sine, şi le-au dăruit voo, fraţi românilor, pentru aceaea rugaţi pre Domnedzeu pre[î]ntru mărie lui.
- Den mila lui Domnedzeu, eu, Şerban diiacu, [me] meşterul mare a tiparelor, şi cu Marien diiac, dă[î]ndu în măna noastră ceaste cărţi, cetind şi ne plăcură şi le-am scris voo, fraţilor romăni, şi le cetiţi că veţi afla întru iale mărgăritariu scumpu şi vistieriu nesfărşit, cunoaşte-veţi folosul buneaţilor şi plata păcatelor de la Domnedzeu întru ceaste cărţi.
- Scrisu-se-au ceaste cărţi sfinte, anii 7090, po rojdestva Hristovo, 1582, meseţa iule, 14, în cetate în Orăştie.//
- Paliia
- Cartea de prima lu Moisi proroc, ce se chiamă Bitia, de pre roditura lumiei
- 1 Cap
- ‹1›Început făcu Domnedzeu ceriul şi pămîntul.‹2›E pămîntul era pustiiu şi în deşert, şi întunearec era spre adînc, şi Duhul Domnului se purta spre apă.‹3›Şi zise Domnedzeu: „Fie lumină!”.Şi fu lumină.‹4›Şi vădzu Domnedzeu c-ară fi bună lumina şi despărţi Domnedzeu lumina de la întunearec.‹5›Şi chemă lumina dzio şi întunearecul noapte; şi fu dentru seară şi dentru demîneaţa, zua dentăniu.‹6›Şi dzise Domnedzeu: „Fie tărie în mijlocul apelor, să desparţă apele de la ape”.‹7›Şi feace Domnedzeu tărie, şi despărţi apele ce era de supt tărie de la cealea ce era desupra tăriei; şi fu aşa.‹8›Şi chemă Domnedzeu cea tărie ceriul; şi fu seară şi demîneaţa, zua a doa.// ‹9›Şi zise Dumnezeu: „Stringă-se apele de supt ceriu într-un loc, să se vadză uscatul”; şi fu aşa.‹10›Şi chemă Dumnedzeu uscatul pămînt şi strinsul apelor chemă mare.Şi văzu Dumnezeu că fu bine.‹11›Şi zise Dumnezeu : „Rodească pămîntul iarbă vearde, făcănd sămînţă şi pomi făcînd rodul său după fealul său, care sămînţă fie întru sine spre pămănt”; şi fu aşa.‹12›Şi rodi pămîntul iarbă şi veardze şi pomi roditori, cine întru sine rodiia poamele sale după a sa fire; şi văzu Dumnezeu că fu bine.‹13›Şi fu seară şi demîneaţă, a treia zi.‹14›Şi zise Dumnedzeu : „Fie făpturi luminoase în tăriia ceriului, şi desparţă dzua şi noaptea, şi arate seamne, vremi adeverite, zile şi ani, ‹15›Să lumineaze în tăriia ceriului, cum să lumineaze pămîntul; şi aşa fu.‹16›Şi făcu Dumnezeu doao lumini mari, lumina mai mare să slujască dzuoei, şi lumina mai mică să slujască nopţiei, după aceastea stealele încă.‹17›Şi puse iale spre tăriia ceriului să lumineaze spre pămînt, ‹18›Şi să slujască zuoei şi nopţiei şi să desparţă lumina de la întunearec; // şi vădzu Domnedzeu că e bine.‹19›Şi fu seară şi demîneaţă, a patra dzi.‹20›Şi zise Domnezeu : „Apele să facă şi să rodească jiganii vii şi pasări zburătoare spre pămînt, supt tăriia ceriului”.‹21›Şi făcu Domnezeu mari peşti, ce se chiamă chitul şi toate fierile ce se clătesc ce rodiră apele după firea sa, şi tot ce zboară, după fealul său; şi văzu Domnedzeu că e bine.‹22›Şi blagoslovi iale zicînd: „Creaşteţi şi vă înmulţiţi, şi împleţi apele măriei şi pasările înmulţească-se spre pămînt”.‹23›Şi fu seară şi demăneaţă, a cincea zi.‹24›Şi zise Domnezeu : „Rodească pămîntul jigănii după firea sa, dobitoace, jiganii şi fieri după fealul lor”; ‹25›şi văzu Domnedzeu că e bine.‹26›Şi zise Domnezeu : „Să facem omul pre chipul ce să fie aseamine noo, ce să domnească pre peştii măriei, şi dobitocului, pasirilor ceriului, şi jivinilor, şi a tot pămîntului, şi spre toţi viermii ce se trag pre pămînt”.‹27›Şi Domnezeu făcu pre om lui pre obraz, pre obraz lu Domnezeu făcu el, bărbat şi muiare făcu ei.‹28›Şi Domnezeu blagoslovi ei şi zise lor : „Creaşteţi şi vă înmulţiţi şi împleţi pămîntul şi // biruiţi el, şi domniţi pre pasările ceriului, şi a tot fierilor ce se leagănă spre pămînt”.‹29›Şi Domnedzeu dzise: „Iaca am dat voao toată iarba ce face sămînţă spre pămînt şi toţi pomii ce au în sine sămînţă de fealul lui, cum să fie voao spre mîncare, ‹30›Şi toate jigăniile pămîntului, şi toate paserile ceriului, şi toate ce se leagănă spre pămînt, şi tot în ce iaste viaţă, ca să aibă pre mîncare”; şi fu aşa.‹31›Şi vădzu Domnedzeu toate ce făcuse, şi era pre bune, şi fu seară şi demîneaţă, a şasea zi.
- 2 Cap
- ‹1›Aşa se[a] sfărşi ceriul şi pămîntul, cu toată podoaba a lor.‹2›Şi împlu Domnedzeu în a şaptea zi lucrul său ce făcu; şi odihni în a şaptea dzi de toate lucrure ce era făcut.‹3›Şi blagoslovi a şapte dzi şi sfinţi ea, căce că în aceaea era odihnit de toate lucrurele sale ce Domedzeu rodi şi făcu.‹4›Aşa fură ceriul şi pămîntul, cănd făcură-se, în dzi cănd făcu Domnedzeu ceriul şi pămîntul, ‹5›Şi toţi pomii în cămp, carii mainte nu era pre pămînt, şi toată // iarba cămpului, ce mainte nu era crescut, că Domnul Domnedzeu încă nu era ploat pre pămînt şi nu era neci u‹n› om care să lucre pămîntul, ‹6›Ce o făntănă sau negură den pămînt stropind şi udînd toată faţa pămîntului.‹7›Şi Domnul Domnedzeu făcu pre om den bulgăr de pămînt şi suflă în el duh viu şi fu omul suflet viu.‹8›Şi Domnul Domnedzeu făcu raiul dulceţiei cătră răsărită şi puse omul într-însul cum să lucră el.‹9›Şi Domnul Domnedzeu lăsă a creaşte den pămînt tot pomul frumos a căuta şi dulce a mînca, şi pomul vieţiei în mijlocul raiului, şi pomul ştiuturiei binelui şi răului.‹10›Şi un riu iase den locul dulceţiei spre udarea raiului, ce se împarte acela pre patru capete.‹11›Unuia nume Fison, acela ce încungiură tot pămîntul Hevilatului, şi acolo află-se aur.‹12›Şi acelui pămînt aurul este mai bun, acolo află-se bdelion şi piatră scumpă onihinos.‹13›Şi numele riului al doile Ghihon, acela cură spre tot pămîntul Arapiei.‹14›Şi riul al treile Tigris, care cură spre Asiriia.Al patrul[a] riu, acela iaste // Evfratis.‹15›Şi luo Domnul Dumnedzeu omul şi puse el în raiul dulceţiei, cum să lucre şi să păzească el.‹16›Şi porînci lui zicînd : „Mănîncă de tot pomul raiului, ‹17›Ce den pomul ştiuturiei binelui şi răului tu să nu mănînci, că în care zi veri mănca den el cu moarte veri muri”.‹18›Şi dzise Domnul Domnedzeu : „Nu e bine omului să fie singur; să facem lui agiutoriu a semăna lui”.‹19›Că deaca Dom‹nul› Domnedzeu era făcut den pămînt toate jigăniile pămîntului, şi toate pasările ceriului, aduse iale la Adam cum să vadză cum ară chema iale, că oare cum au chemat Adam toate jigăniile aşa li-e numele.‹20›Şi chiemă Adam cu numele a lor toate jigăniile, şi toate paserile ceriului, şi toate fierile pămîntului; ce lui Adam nu se află agiutor aseamena lui.‹21›Aşa lăsă Domnul Domnedzeu somn spre Adam, şi deaca adurmi, luo una den coastele lui, şi împlu cu carne derept ia.‹22›Şi Domnul Domnezeu, din coasta ce era scos dentru Adam, făcu muiare şi aduse ia la Adam.‹23›Şi zise Adam: „Acest os din oasele meale, şi // aceasta carne den carnea mea; aceasta va fi chemată bărbătească, că de întru bărbat iaste scos”.‹24›Derept aceaea omul va lăsa tatăl său, şi muma, şi se va lepi muieriei; şi vor fi amîndoi un trup.‹25›Şi era amîndoi goli, Adam şi muiarea lui, şi nu se ruşinară.
- 3 Cap
- ‹1›Şi şarpele era mai alnic de toate jigăniile pămîntului carele era făcut Dom‹nul› Domnedzeu.Care zise cătră muiare: „Că ce porănci voao Domnedzeu să nu măncaţi de tot lemnul raiului?” ‹2›Că-i răspunse muierea : „Den plodul pomilor ce sănt în raiu măncăm, ‹3›însă den plodul pomului ce iaste în mijlocul raiului, porîncit-au noao Domnezeu să nu mîncăm şi să nu atingem el, să cumva nu murim”.‹4›Zise şarpele la muiare : „Nece cum nu vreţi cu moarte muri, ‹5›că ştie Domnezeu cum vere în care zi vreţi mînca dentr-îns deşchide-se-vor ochii voştri şi vreţi fi ca Domnedzeu, ştiind binele şi ‹răul›”.// ‹6›Şi muiarea, văzînd că pomulu e bun de măncare şi frumos ochilor, de vedeare dulce, luo den plodul a lui şi mîncă, şi deade bărbatului şi el mîncă.‹7›Şi deşchiseră-se ochii amîndurora şi cunoscură că sănt goli, şi rupseră frundze de smochin şi puseră pre trupul lor.‹8›Şi audziră glasul Domnului Domnedzeului, ce îmblă în rai la răcoare după amiadzădzi; ascunse-se Adam şi muiarea lui denaintea feaţiei Dom‹nului› Domnezeului supt pomii raiului.‹9›Şi chemă Domnul Domnedzeu pre Adam, şi zise lui: „Unde eşti?” ‹10›Şi el răspunse: „Glasul tău, Doamne, audziiu în raiu, ce mă tem prence sănt gol, şi mă ascunşi”.‹11›Că-i 2dzise Domnul : „Cine ţie spuse că eşti gol?Au ai mîncat den lemnul de pre care porîncii eu ţie să nu mănînci?” ‹12›Şi zise Adam: „Muiarea care ai dat mie soţ dede mie den lemn şi mîncai.‹13›Şi dzise Domnul Domnezeu cătră muiare: // „Că ce ai făcut aceaea?” Ea zise: „Şarpele ciălui-mă şi mîncai”.‹14›Şi zise Dom‹nul› Domnezeu şarpelui: „Căce că ai făcut aşa, blăstemat fii tu între toate jigăniile şi fierile pămîntului, spre pieptul tău să îmbli şi pămîntul să măn‹ă›nci în toate zilele vieţiei tale.‹15›Vrajbă pune-voiu între tine şi între muiarea, între sămînţa ta şi sămînţa ei.Şi el va zdrobi capul tău şi tu veri muşca şi împunge călcăiul lui”.‹16›Muieriei, iară, zise: „Înmulţi-voiu nevoile tale cănd veri fi tăroasă, în dureri naşte-veri ficiorii, şi supt putearea bărbatului veri fi, şi el va domni pre tine”.‹17›Şi lui Adam zise: „Căce că ascultaşi glasul muieriei tale, şi ai mîncat den lemn den care porînci‹i› ţie să nu mînînci, blăstemat pămîntul, în lucrul tău cu nevoie te hrăneaşte de într-însu în viaţa ta.‹18›Spini şi urzici să rodească şi veri mînca iarba cîmpului.// ‹19›În sudorile feaţiei tale veri mănca păinea ta, pănă cănd te veri turna iară în pămînt den care eşti luat; că eşti pămînt, şi iară pămînt veri fi”.‹20›Şi Adam chemă numele muieriei sale Evva, prence muma a toţi viilor.‹21›Şi Dom‹nul› Domnedzeu făcu lui Adam şi muieriei lui haine den piei şi îmbrăcă ei.‹22›Şi Dom‹nul› Domnedzeu zise: „Iaca, Adam ca unul de noi făcutu-s-au şi ştie ce e bine şi ce e rău; ce, să nu cumva să tinză măna sa şi să ia şi den lemnul vieţiei şi să mînînce şi să viadză pănă în vecie”.‹23›Slobozi el Domnul Domnezeu afară den raiul dulceţiei, cum să lucre pămîntul den care era luat.‹24›Şi scoase pre Adam şi puse nainte raiului vieţii heruvimi de cătră răsărită cu spată scoasă ca un foc tăind, să păzească calea la pomul vieţiei.
- 4 Cap
- ‹1›Şi Adam conoscu muierea lui, Evva, şi fu tăroasă şi născu pre Cain şi zise: „Dobîndi omul pre Domnul”.// ‹2›Şi iară născu pre Avel, frate-său.Şi Avel fu păcurariu, e Cain un plugar.‹3›Şi fu după multe dzile, Cain aduse jărtva Domnului, den plodul pămîntului darure.‹4›Şi Avel aduse den fătaţi dentăi turmei lui, den graşi.Şi caută Domnul cu milă pre Avel şi pre darurele lui.‹5›Însă pre Cain şi darurele lui nu căută cu milă, şiCain [v:mînie-se] [a:tare] şi faţa lui să schimbă.‹6›Şi dzise Domnul lu Cain: „Că ce te-ai măniat şi faţa ta s-au mutat?‹7›Au nu aşa: să veri face bine lua-veri plată, e să rău aşi, naintea uşei păcatul tău va fi?Ce nu te lăsa voiei lui, ce tu domneşte lui.‹8›Şi grăi Cain cu Avel, fratele său, şi fu cum că era ei în cîmp, sculă-se Cain pre Avel, fratele său, şi ucise pre el.‹9›Şi dzise Domnul cătră Cain: „Unde iaste fratele tău, Avel?” El răspunse: „Nu ştiu, au voiu fi eu pădzitoriu fratelui mieu?” ‹10›El iară zise: „Ce ai făcut?Glasul singelui fratelui tău strigă la mine den pămînt.‹11›Şi amu blăstemat să fii spre pămînt, care deşchise gura lui şi priimi sîngele fratelui // tău, den mîna ta.‹12›Cănd veri lucra pămîntul, nu va da ţie plodurele sale, nestătătoriu şi buduşlău fi-veri spre pămînt”.‹13›Şi dzise Cain cătră Domnul: „Mai mare fărăleagea mea decît să-m fie mie iertat.‹14›Iaca, scoţi mine astădzi den faţa pămîntului şi-m va fi mie a mă ascunde de faţa ta, şi voiu fi nestătătoriu şi buduşlău pre pămînt; tot cine mă va afla ucide-mă-va”.‹15›Şi dzise lui Domnul: „Nececum nu va fi aşa, ce tot cine va ucide pre Cain de şapte ori va fi pedepsit”.Şi puse Domnul pre Cain un semn, cum nimea să nu-l ucigă cine va afla pre el.‹16›Şi ieşi Cain de înainte feaţiei Domnului şi lăcui în pămînt de cătră răsărita laturiei lui Edem.‹17›Şi Cain cunoscu muiarea sa, ce fu tăroasă şi născu Enoh; şi dzidi oraş şi chemă numele lui pre numele feciorului său, Enoh.‹18›Iară Enoh născu Iared, şi Iared născu Maviail, şi Maviail născu Matusail, şi Matusail născu Lameh, ‹19›Care luo doao muieri, numele uniia Ada şi numele alţiia Silla.‹20›Şi Ada născu Iavil, care tatăl tuturora carii lăcuiesc în corture şi a păstorilor.‹21›Şi // numele fratelui lui, Iuval, acela au fost tatăl celor ce cîntă în ceateri şi în cimpoi.‹22›Silla încă născu Tuvalcaim, care au fos‹t› meşter şi faur în tot lucrul arămiei şi în fier; iara soră lui Tubalcain Noima.‹23›Şi dzise Lameh muierilor sale Adei şi Sillei: „Ascultaţi glasul mieu, muierile Lameh şi luaţi aminte besada mea, că am ucis un bărbat pre rana mea şi un voinic pre durerea mea.‹24›De şapte ori plătit va fi de Cain, iară de Lameh de şaptedzeci şi şapte de ori.‹25›Şi Adam iară conoscu muiare lui şi născu un fecior şi chiamă numele lui Sit, zicînd: „Puse mie Domnul altă sămînţă, derept Avel care ucise Cain”.‹26›Şi Sit încă făcu un fecior, care chiamă Enos.Acela începu a chema într-ajutoriu numele Domnului; în acea vreame începură numele Domnului a propovedui.
- 5 Cap
- ‹1›Această carte a roditului Adam.În zi în care făcu Domnedzeu omul, pre chipul lui feace el.‹2›Bărbat şi muiere făcu ei, şi blagoslovi ei şi chiamă // numele lor Adam, în zi care fură făcuţi.‹3›Adam custă 130 de ani şi făcu feciori pre chip şi asămănătura lui, şi chiamă numele lui Sit.‹4›Şi fură dzilele lu Adam, deacă născu Sit, 8 sute de ani, şi făcu feciori şi feate.‹5›Şi fu toate vreame vieţiei lu Adam 9 sute şi 30 de ani şi muri.‹6›Custă şi Sit 105 ani, şi născu Enos.‹7›Şi custă Sit, deaca născu Enos, 8 sute şi 7 de ani, şi născu feciori şi feate.‹8›Şi fure toate zilele lu Sit 9 sute 12 de ani şi muri.‹9›Şi custă Enos 90 de ani şi născu Cainam, ‹10›După carui născutul custă 8 sute 15 ani, şi făcu feciori şi feate.‹11›Şi fură toate zilele lu Enos 9 sute 5 ani şi muri.‹12›Şi custă Cainam 70 de ani şi făcu Malaliil, ‹13›Şi custă Cainam, deaca făcu Malaliil, 8 sute 40 de ani, şi făcu feciori şi feate.‹14›Şi fure toate zilele lu Cainam 9 sute 10 ani şi muri.‹15›Şi custă Malaliil 65 de ani, şi născu Iarid.‹16›Şi custă Malaliil, deaca făcu Iarid, 8 sute şi 30 de ani, şi făcu feciori şi feate.‹17›Şi fură toate dzilele lu Malaliil 8 sute 95 // de ani şi muri.‹18›Şi custă ‹I›arid 162 de ani şi născu Enoh.‹19›Şi custă ‹I›arid, deaca făcu Enoh, 8 sute de ani, şi făcu feciori şi feate.‹20›Şi fură toate dzilele lu Iarid 9 sute 62 de ani, şi muri.‹21›Enoh custă 65 de ani, şi născu Mathusalam.‹22›Şi îmblă Enoh cu Domnedzeu, şi custă Enoh după ca născu Mathusalam 300 de ani, şi făcu feciori şi feate.‹23›Şi fură toate zilele lu Enoh 365 de ani, ‹24›Şi îmblă în slujba lu Domnezeu, şi nu se ivise, că luo el Domnedzeu.‹25›Şi Matusalim custă 157 de ani, şi născu Lameh.‹26›Şi custă Mathusalim, deaca născu Lameh, 7 sute 82 de ani, şi făcu feciori şi fete.‹27›Şi fure toate zilele lu Mathusalim 9 sute şi 69 de ani, şi muri.‹28›Şi custă Lameh 182 de ani, şi făcu feciorul ‹29›Şi chiamă numele lui Noe, zicînd : „Acesta noo ne va veseli de lucrure şi de muncă mînilor noastre pre pămînt care au blăstămat Domnul”.‹30›Custă Lameh, deaca făcu Noe, 5 sute 95 de ani, şi făcu feciori şi feate.‹31›Şi fure toate zilele lu Lameh 7 sute 77 de ani, şi muri.‹32›Noe, avînd 5 sute de ani, născu Sim, Ham şi ‹I›afet.//
- 6 Cap
- ‹1›Cînd începură oamenii a se înmulţi pre pămînt şi a naşte feate, ‹›2Vădzură feţi Domnedzeului featele oamenilor cu‹m› că era frumoase, luară iale muieri den toate carele lor era voia.‹3›Şi zise Domnul: „Oamenii nu sufer să fie mai certaţi de Duhul mieu, că sănt trup şi vor fi zilele lor 120 de ani”.‹4›Şi era în acealea dzile uriaşi sau putearnici spre pămînt, că deaca întrară feţii lu Domnedzeu la featele oamenilor, eale născură; aceia era putearnici den veac bărbaţi vestiţi.‹5›Ce, deaca Domnul vădzu cum oamenilor răiie multă pre pămînt, şi tot cugetul inimiei sta spre rău în toată vreamea, ‹6›Căi-se el că au făcut pre om spre pămînt şi fu dor într-inima lui.‹7›Şi zise : „Pierde-voiu pre omul care am făcut den faţa pămîntului, den oameni pănă la jiganii, den ceale ce se trag pre pămînt pănă la paserile ceriului, că mă căiesc că am făcut iale”.‹8›Ce Noe află milă naintea Domnului.‹9›Aceasta e ruda lui Noe.Noe era om bun şi // [şi] fără prepus vie naintea Domnului în dzilele lui.‹10›Şi făcu trei feciori: Sim, Ham şi Iafet.‹11›Ce pămîntul strică-se înaintea Domnului şi se împlu cu fărăleage.‹12›Atunce căută Domnul spre pămînt şi, iaca, stricat era, că tot trupul era stricată calea sa spre pămînt.‹13›Şi zise Domnul lu Noe: „Sfîrşitul a tot trupului venit-au naintea mea, că se-au împlut pămîntul cu strîmbătatea şi, iacă, pierde-voiu ei cu pămîntul.‹14›Fă ţie o corabie de lemn de brad şi fă cămări într-însă, cleieşte cu răşină denlăuntru şi de înafară.‹15›Şi o fă aşa: [p:de] [a:lung] , [v:să fie] trei sute de coţi, [p:de] [a:lat] , 50 de coţi, de înaltă,30.‹16›O fereastră în sus fă prea ie de un cot mare şi uşă pren mijloc în laturi veri pune; şi să aibă trei podure: unul dedesupt, altul în mijloc, al treile în verhu.‹17›Că, iacă, eu voiu aduce potopul apeei spre pămînt, să pierz tot trupul în care duh viu iaste de supt ceriu, şi toate ce sănt spre pămînt să pieră.‹18›Încă cu tine voiu face tocmeală, şi tu veri întra în corabie cu feciorii tăi, şi cu muiarea ta, şi cu muierile ficiorilor tăi.‹19›Şi tu bagă în corabie de tot // fealiul de jigănii, den tot trupul căte doao, bărbătuşi şi muieruşi, cum să rămîne vii la tine.‹20›Den paseri după fealiul lor, den vite după fealiul lor, şi den toţi viermii pre pămînt după fealiul lor, şi de toate să între la tine cîte doao, cum să rămîne vii.‹21›Şi tu ia de toate bucatele la tine ce se mănîncă şi veri strănge la tine cum să fie ţie măncare şi lor acolo”.‹22›Şi făcu Noe toate ce porînci Domnedzeu lui.
- 7 Cap
- ‹1›Şi zise Domnul lu Noe: „Întră tu şi toată casa ta în corabie, cătine [v:am văzut] [a:derept] naintea meaîn ceastă vreame.‹2›Den toate vitele curate ia la tine căte şapte, căte şapte, bărbătuşi şi muieruşi, den necurate vite căte doao, bărbătuşi şi muieruşi.‹3›Aşijderea den pasările ceriului căte şapte, căte şapte, bărbătuşi şi muieruşi, cum să măntuiască sămînţa spre faţa a tot pămîntul, ‹4›că încă după şapte dzile lăsa-voiu ploaia spre pămînt 40 de dzile şi 40 de nopţi, şi strănge-voiu toată firea ceaea ce am făcut”.‹5›Şi Noe făcu tot ce porînci lui Domnul.// ‹6›Şi era el de 6 sute de ani cănd apele potopului vineră spre pămînt.‹7›Şi Noe întră în corabie şi ficiorii lui, muiarea lui şi muierile feciorilor lui cu el, pentru apele potopului.‹8›Den vite curate şi den necurate, den paseri şi den toate ce se leagănă spre pămînt, ‹9›Căte doao întrară la Noe în corabie, bărbătuşi şi muieruşi, cum porîncise Domnul lui Noe.‹10›Şi deaca trecură şapte zile, apele potopului vineră spre pămînt.‹11›În a [al] şasea sută de ani cănd era Noe în a şapteasprădzeace dzi luniei a doa[e], fu zi cînd rupseră-se făntînile toate adîncului mare şi deşchiseră-se ferestrile ceriului, ‹12›Şi vine ploaie spre pămînt în 40 de zile şi 40 de nopţi.‹13›Tocma în aceaea dzi întră Noe, şi Sim, Ham, şi Iafet, feciorii lui, muiarea lui şi muierile ficiorilor lui cu ei în corabie.‹14›Ei şi toate jigăniele după fealiul lui, toate vitele în fealiul lui, şi toate ce se trage pre pămînt după fealiul lui, şi toate paserile după fealiul lui, şi tot ce poate zbura, ‹15›Întrară la Noe în corabie căte doo, căte doo, den tot trupul în carea iaste duh viiu.‹16›Şi era bărbătuşi şi muieruşi, şi întrară cum // porînci lui Domnul.Şi Domnul închise denafară uşa dup-ăns.‹17›Atunce vine potopul 40 de zile pre pămînt şi înmulţiră-se apele şi rădicară corabiia şi o înălţa în sus spre apă.‹18›Aşa crescură apele tare spre pămînt(...) ‹19› (...) şi acoperiră-se toţi mu‹n›ţii înalţi de supt tot ceriul.‹20›Cincisprădzeace coţi mai sus de toţi munţii înalţi era potopul ce fură coperiţi.‹21›Şi se strică tot trupul ce se leagănă spre pămînt, pasările, şi vitele, dobitoacele, în jigănii, şi oameni.‹22›Ce avea duh viu în sine spre pămînt muriră.‹23›Aşa potopi tot ce era spre faţa pămîntului din oameni, pănă la dobitoc, la viermi şi pasările supt ceriu, aceale toate periră; numai Noe rămasă, şi ce cu el era în corabie.‹24›Şi potopul stătu spre pămînt o sută şi 50 de dzile.
- 8 Cap
- ‹1›Şi se pomeni Domnul de Noe şi jigăniilor a toate şi de toate vitele care era cu el în corabie, şi lăsă văntul a veni spre pămînt şi scădzură apele.‹2›Şi astupară-se făntînile adîncului şi ferestrile ceriului, şi conteniră-se ploile // den ceriure.‹3›Şi turnară-se apele de pre pămînt trecînd şi turnînd şi începură a scădea după 100 şi 50 de dzile.‹4›Şi în a şapteasprădzeace dzi al şeptei luniei puse-se gios corabie spre muntele Aratului.‹5›E apele mergea şi scădea pănă la al dzeacea lună şi în dzi de întăi al zeace luniei iviră-se vărhurele munţilor.‹6›Şi deaca trecură 40 de zile deschise fereastra spre corabie, ce era el făcut, ‹7›Şi slobodzi un corb a zbura, care ieşi şi nu se turnă pănă nu secară apele spre pămînt.‹8›După aceaea lăsă el a dzbura un porumb după el, să vadză secat-au apele spre pămînt.‹9›Care, deaca nu află odihnă picioarelor lui, vine iară la el la corabie, că apele era spre tot pămîntul şi el înti‹n›se mîna sa şi luo el înlăuntru în corabie.‹10›Şi mai aşteptă încă 7 dzile, şi slobodzi iară alt porumb a zbura din corabie.‹11›Şi acela veni la el cătră seară aducînd u‹n› vărh de lemn de măslin cu frunză vearde în gura lui.Aşa înţelease Noe c-au scăzut apele spre pămînt, ‹12›Însă el aşteptă încă alte şapte zile şi lăsă u‹n› porumb a zbura, care nu se înturnase iară înapoi.// ‹13›Şi cînd avea Noe 6 sute şi 1 de ani, în luna dintăni, în zi dentăni, scăzură apele spre pămîn‹t›, desfăcu Noe coperemîntul corabiei şi văzu că era uscat faţa pămîntului.‹14›În acest chip cu tot uscă-se pămîntul în 2 lună 27 zi.‹15›Şi grăi Domnedzeu lui Noe şi zise: ‹16›„Ieşi din corabie tu şi muiarea ta, şi ficiorii şi muierile ficiorilor cu tine.‹17›Şi de tot fealul din jigănii, ce iaste cu tine, de tot trupul, de pasări, de dobitoc, şi de tot fealul de viermi carii se trag pre pămînt, să iasă cu tine: vieţi pre pămînt şi vă rodiţi şi vă înmulţiţi.‹18›Şi ieşi Noe cu ficiorii lui, cu muiarea, şi cu muierile ficiorilor.‹19›După aceea tot fealiul de jiganii, tot fealul de viermi, tot fealul de pasări, şi tot ce se trage pre pămînt, ieşi din corabie tot la fealul lui.‹20›E Noe zidi un oltariu Domnului, şi luo din tot dobitocul curat şi din tot fealiul de pasări curate, şi giunghe pre jirtvă de ardere pre oltariu.‹21›Şi simţi Domnul cea mirosenie bună, şi zise într-înimă: de acmu nainte nu voiu mai blăstema pămîntul pri-//ntru om, că inimiei omului toată bătătura-i rău, din toate tinereaţele lui şi nu voiu mai piiarde tot ce viiază, cum am făcut.‹22›Derept aceaea pănă va fi pămîn‹t›ul să nu se lase sămănătura şi secerătura, frig şi căldura, vara şi iarna, zua şi noaptea”.
- Cap 9
- ‹1›Şi Domnezeu blagoslovi pre Noe şi ficiorii lui şi zise lor: „Rodiţi-vă, înmulţiţi-vă şi împleţi pămîntul.‹2›De voi să fie frică şi tremur a toată jigăniilor, şi a to‹a›te pasărilor ceriului, şi a toate ce se leagănă pre pămînt, şi toţi peştii măriei în mîna voastră să fie.‹3›Tot oarece se clăt‹ea›şte şi oarece viază, aceaea să fie voao de mîncare ca şi veardzele; aşa dat-am voao toate.‹4›Ce carnea ce încă-i viu în sîngele lui să nu mîncaţi, ‹5›Că printru săngele trupurilor voastre sta-voiu băsău sau în alean, şi pre toate jigăniile sta-voiu băsău, printru viaţa omului încă şi pre rudele lui.‹6›Cine va vărsa sînge de om, aceluia sîngele prin omul să se vearse, că Domnezeu omul pre obrazul lui au făcut.‹7›E voi rodiţi-vă şi // vă înmulţiţi şi viiaţi pre pămînt, cum să fiţi mulţi pre el”.‹8›Şi grăi Dumnezeu lu Noe şi feciorilor lui cu el zicînd: ‹9› „Iaca eu fac legătură cu voi şi cu seminţele voastre după voi, ‹10›Şi a tot viilor carii sănt cu voi, de pasări, de dobitoc şi de toate viile carii sănt cu voi, de tot fealul ce au ieşit den corabie, de toate viile pămîntului.‹11›Şi aşa voiu face legătură cu voi, cum de acmu înainte nu va mai peri tot trupul pren potopul apeei, şi cum de acmu îninte nu va mai fi potopul apeei, care să piarză pămîntul”.‹12›Şi grăi Dumnezeu: „Acesta e semnul legăturiei ce am pus între mine şi între voi, şi între toate viile care-s cu voi, de acmu pănă în vecie.‹13›Arcul mieu voiu pune în nuori, acela să // fie semnul legăturiei între mine şi între pămînt.‹14›Şi cănd va fi cum că voiu tremeate nuor desupra pămîntului, vedea-vor arcul mieu în nuori.‹15›Atunce pomeni-voiu de legătura mea, carea am pus între mine şi între voi, şi între tot fealiul viilor şi tot trupul, cum de acmu înainte nu mai fie potopu apeei, ce în tot trupul să piiarză.‹16›Derept aceaea va fi arcul mieu în no‹o›r, cum eu să văz şi să pomenesc de pre legătura mea de vecie, ce iaste între Domnezeu şi între toate viele, între toate trupurile ce-s pre pămînt”.‹17›Aceasta încă zise Dumnedzeu lui Noe: „Acesta să fie legăturiei semn, ce am pus între mine şi între tot trupul pre pămînt”.‹18›Ficiorii lui Noe aceştea sănt carii ieşiră din corabie: // Sim, Ham, Iafet.Şi Ham iaste tată lui Hanaan.‹19›Aceşte trei ficiori a lui Noe, şi din aceştea se-au sădit tot pămîntul.‹20›Şi Noe începu a fi plugariu şi sădi vie.‹21›Şi deaca bău din vin, îmbătă-se şi se culcă în cort descoperit.‹22›Şi Ham, tatăl lui Hanaan, văzînd despoietura tătîni-său, spuse afară celor doi fraţi.‹23›Iară Sim şi Iafet luară o plaşcă, puseră pre umere şi înderăt mărgînd, coperiră trupul de ruşine tătîni-său, întorcînd faţa lor, cum să nu vază trupul ruşiniei tătîni-său.‹24›Şi deaca Noe fu deşteptat din beţiia lui şi deaca înţelease ce au făcut cu el ficiorul cel mic, ‹25›Zise: „Blăstemat să fie Hanaan şi să fii sluga a toţi slugilor între fraţii lui”.‹26›Şi iară zise: „Blagoslovit fie Dom‹nul› Dumnedzeul lui Sim, şi Hanaan să fie slugă lui.‹27›Şi întinză Domnedzeu pre [a] Iafet, să poată lăcui în cortul lui Sim, şi Ham să fie slugă a lor”.‹28›Şi Noe custă după potopul apeei 350 de ani.‹29›Şi fu vreamea a toată viaţa lui 9 sute şi 50 de ani, şi muri.//
- Cap 10
- ‹1›Aceastea sănt rudele ficiorilor lui Noe: Sim, Ham, Iafet; şi se făcură ficiorii acestora după potopul apeei.‹2›Lui Iafet ficiorii aceştea sănt: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tuval, Meşec şi Tirai.‹3›Ce ficiorii lui Gomer sănt aceştea: Aşchenan, Rifact şi Togarma.‹4›Ficiorii lui Iavan aceştea sănt: Elisa, Tarsis, Chithim şi Dodavim.‹5›Din aceştea întinseră-se ostrovure păgînilor în pămîntul lor, după a lor limbă, ruda şi oameni.‹6›Ficiorii lui Ham sănt aceştea: Cus, Miţraim, Put şi Hanaan.‹7›Ficiorii lui Cus sănt aceştea: Siba, Hevila, Sapta, Raima şi Saptheca.Ficiorii lui Raima sănt aceştea: Şcheba şi Dedan.‹8›Şi Cus rodi pre Nimrot, acesta începu a fi putearnic bărbat pre pămînt, ‹9›Şi putearnic vînătoriu era înaintea Domnului.De-aicea se începu cuvînt de zicere: „Acesta putearnic vînătoriu înaintea Domnului ca Nimrot”.‹10›Şi ţinutul lui începutul era Vavel, Erec, Arad şi // Calne, în pămîntul lui Sinaar.‹11›Din acest pămînt rîdicară-se după aceaea Asur şi zidi Neniviia, Rehobot, Irth şi Calahaot.‹12›Şi Răsănt, între Nineve şi între Calah, acesta prea mare oraş.‹13›Miţaraim rodi Ludimot, Anamimot, Leabimot, Nathuim, ‹14›Pathrusim; din aceştea se-au rădicat Filistei şi Cathorim.‹15›Şi Hanaan rodi pre Sidon, născutul lui dentăiu, şi Heta, ‹16›Ebuzim, Emariiat, Ghirgosit, ‹17›Hivit, Archet, Sivit, ‹18›Armodit, Zeniarit şi Hamatit; din aceştea întinseră-se rudele hanaaneosilor.‹19›Hotarăle a lor era de la Sidon prin Ghera, tot pănă la Gaza, pănă sosesc la Sodoma, Gomora, Adama, Seboim, şi pănă la Laja.‹20›Aceştea sănt ficiorii Ham, cu rudele lor, limbi, pămînture şi oamenii.‹21›Şi Sim, cine-i frate lui Iafet, şi tatăl a toţi ficiorilor lui Eber, rodi ficiori.‹22›Şi aceştea-s ficiorii lui: Elam, Asur, Arcfasath, Lud şi Amram.‹23›Şi ficiorii lui Amram aceştea sănt: Uz, Hul, Ghether şi Mas.‹24›Şi Arcfasat rodi Salah, şi Salah rodi Eber.‹25›Eber rodi doi ficiori a lui: unuia numele era Peleg, // derept ce în vreamea lui despărţi-se pămîntul, şi numele frate-său Ectan, ‹26›Care Ecthan rodi Elmodad şi Salef şi Asormoth, Lare, ‹27›Şi Adoram şi Uzai şi Decla ‹28›şi Hebal şi Abimael, Saba ‹29›Şi Ofir şi Hevila, Iobab, toţi aceştea ficiorii lui Ectam.‹30›Şi fu lăcuitul lor din Mesa, cănd merg pănă la Sefar, muntele răsăritului.‹31›Aceşte sănt[n] ficiorii lui Sim, după rudele, limbile, pămînturi şi oamini.‹32›Aceastea sănt ficiorilor lui Noe fămeaie după rudele şi oamini.Din aceştea întinseră-se oaminii pre pămînt, pămîntul apeei.
- Cap 11
- ‹1›A tot pămîntul era o limbă şi o beseadă.‹2›Şi fu cînd ei mergea cătră răsărită, aflară un pămînt şes, în pămîntul lui Siniiar, şi acolo lăcuiră.‹3›Şi grăiră unii cătră alalţi: „Ni, să facem cărămide şi să ardem”.Şi luară cărămidă în locul pietrilor şi im în locul varului.‹4›Şi ziseră: „Ni, să dzidim o cetate şi turnul cui vărvul să agiungă la ceriu, cum să facem nume noao, că doară că ne vom răsfira pre pămînt lat”.‹5›Şi pogorî // Domnul să vază cetatea şi turnul care ficiorii oaminilor era dzidit.‹6›Şi zise Domnul: „Iaca, un rod de oameni şi între toţi aceştea iaste o limbă şi au început aceasta a face şi nemică nu vor lăsa den aceaea ce au început a face.‹7›Ni, să pogorîm gios şi să turburăm limba lor, cum nice unul să înţeleagă beseada altuia”.‹8›Şi derept[a] aceaea răsfiră Domnul de acolo pre ei pre tot pămîntul, şi fu lor a părăsi zidirea cetăţiei.‹9›De icea fu numele lui chiemat Vavilon, prin ce Domnul acolo turbură limba a tot pămîntului, şi de icea pre ei răsfiră prespre tot pămîntul.‹10›Aceastea rudele lui Sim: şi Sim avînd 200 de ani, rodi Arfacsat, după potopul apeei 2 ani.‹11›Şi custă după aceaea 500 de ani, rodi ficiori şi feate.‹12›Arfacsat era de 35 de ani, şi rodi pre Salah.‹13›Şi custă după aceaea 403 de ani, şi rodi ficiori şi feate.‹14›Salah fu de 30 de ani, şi rodi pre Eber.‹15›Şi custă după aceaea 4 sute şi 3 ani, şi rodi ficiori şi feate.‹16›Eber, fiind de 31 de ani şi rodi Peleg.‹17›Şi custă după aceaea 4 sute şi 30 de ani, şi rodi ficiori şi feate.‹18›Peleg de 30 de ani şi rodi Regu, ‹19›Şi cu-//stă după aceaea 209 de ani, şi făcu feciori şi feate.‹20›Răcu era de 32 de ani, şi rodi Şeruc.‹21›Şi custă după aceaea 207 de ani, şi rodi feţi şi feate.‹22›Şeruc era de 30 de ani, şi rodi pre Nahor, ‹23›Şi custă după aceaea 200 de ani, şi rodi feţi şi feate.‹24›Nahar era de 29 de ani, şi rodi pre Thare, ‹25›Şi custă după aceaea 119 ani, şi rodi feţi şi feate.‹26›Thare era de 70 de ani, şi rodi Avraam, Nahor, şi Haraan.‹27›Aceastea sănt rudele lu Thare: Thare rodi Avraam, Nahar şi Haran, şi Haran rodi pre Lot.‹28›Şi Haran muri înaintea lui Tare, tătîni-său, la casa lui, în Urul Haldeului.‹29›Avraam şi Nahor însurară-se; muieriei lu Avraam numele Sarai, şi muieriei lui Nahor Milca, fata lu Haran, care tată era Milcăei şi lui Iscana.‹30›Iară Sarai era fără plod şi nu avea feţi.‹31›Şi luo Thare pre Avram, ficiorul lui, şi pre Lot, ficiorul lui Haram, ficiorului său, şi Sarai, noru-sa, muiarea ficiorului său, lui Avram, şi duse afară pre ei din Ur Haldeului, cum să meargă la pămîntul lui Hanaan; şi veniră la Haran şi acolo lăcuiră.‹32›Şi Thare fu de 205 de ani, şi muri în Haran.//
- 12 Cap
- ‹1›Şi dzise Domnul lui Avram: „Ieşi din casa ta afară, şi din rudele tale, şi din casa tătîni-tău, pre cel pămînt, care eu ţie voiu arăta.‹2›Şi eu tine voiu pune om mare şi te voiu blagoslovi şi pune-voiu să fii vestit şi cu nume şi veri fi blagoslovit.‹3›Blagoslovi-voiu ceia ce blagoslovesc şi voiu blăstema ceia ce tine blastemă.Şi în tine blagoslovi-se-vor toate rudele pre pămînt”.‹4›Dusu-se-au, derept aceaea, Avram, cum Domnul era dzis lui; Lot încă mearse cu el.Avram era de 75 de ani, cănd au ieşit din Haran.‹5›Aşa luo Avram muiarea sa, Sarai, şi pre Lot, ficiorul frate-său, cu toată avuţiia lui carea era dobîndit şi suflete care era rodit în Haran, şi purceaseră cum să meargă în pămîntul lui Hanan.Şi cănd era sosit la pămîntul lui Canaan, ‹6›Trecură pănă la Sichem şi Morre, în zăpădiia stăjarilor, că atunce cananeii era în acel pămînt.‹7›Şi ivi-se Domnul lui Avram şi zise : „Seminţeei tale da-voiu acest pămînt”.Şi zidi Domnului acolo un oltar, celuia ce i se ivi.‹8›După aceaea purcease de acolo la un // deal ce era lui Beatel pre partea de cătră răsărita soarelui, şi întinse cortul, cum lu Betel să fie de cătră apus, şi Ai de c‹ăt›ră răsărită, şi zidi Domnului acolo un oltariu şi chiemă într-agiutoriu numele Domnului.‹9›De-aciia purcease mai încolo Avram şi mearse cătră amiadzăzi.‹10›Şi fu foamete acolo în acel ţinut, derept însă Avraam pogorî gios la Eghipet, cum acolo pre sine ca un venit să se hrănească, că foamete mare era în acel ţinut.‹11›Şi fu căndu se apropie cătră Eghipet, dzise cătră muiarea sa, Sarăei: „Iată eu ştiu că tu eşti obradz frumos, ‹12›Derept aceaea, cănd vor vedea tine eghipteanii, aceasta vor zice: «Ceasta e muiarea lui», mine vor omorî şi tine vor ţinea.‹13›Ce, te rog, dzi ceasta, cum că-mi eşti soră, cum să-mi fie mie mai bine lucrul pentru tine, şi viaţa mea să poată rămînea pentru tine”.‹14›Derept aceea, cănd Avraam sosi la Eghipet, văzură eghipteanii pre muiare cum că prea ară fi frumoasă.‹15›Mai marii oamini lu faraon încă o vădzură şi lăudară ea lu faraon, şi duseră ea în casa lu faraon.‹16›Şi faraon făcu bine cu Avraam pentru ea; şi avea Avraam oi, vaci, asini, slugi şi sluj-//nice, măcicoanie şi cămile.‹17›Ce Domnul bătu pre faraon şi pre casa lui cu mare pedepsă pentru Sara, muiarea lu Avraam.‹18›Şi faraon chemă la sine pre Avram şi zise lui: „Pentru ce ai făcut cu mine aceasta?Că ce n-ai spus mie că ţi-e muiare?‹19›Că ce ai zis că ţi-e ţie soră?Pentru aceaea am vrut să o iau pre ia mie muiare.Iată-ţi muiarea ta, du-o pre ia şi te du”.‹20›Şi porînci faraon slugilor de pre el cum să petreacă el, cu muiarea-i şi cu tot ce era a lui.
- 13 Cap
- ‹1›Vine Avraam, derept aceaea, den Eghipet cătră amiazăzi, cu muiarea şi cu tot ce era a lui, Lot încă cu el depreună.‹2›Şi Avraam era bogat, cu dobitoc, cu argint şi cu aur.‹3›Şi mai de ce înainte mergea cătră amiadzăzi, tot pănă la Betel, la loc unde mainte era cortul lui, între Beatel şi între Ai, ‹4›Tocma acolo pre locul unde [p:] [a:dentăniu] preastolul [v:făcuse] , şi întru agiutoriu chemă acolo numele Domnezeului.‹5›Lot încă, ce mergea cu Avraam, avea oi, vaci şi corture.‹6›Şi acel pămînt nu era lor destul, cum într-una să poată lăcui, că [bu] // bunătatea lor multă era şi nu putură lăcui într-una.‹7›Şi sfadă se făcu între păstorii lu Avraam şi a lu Lot pentru dobitocul lu Avraam şi lu Lot.Şi era şi hananei şi ferezei lăcuind acolo pre acel pămînt în aceaea vreame.‹8›Şi zise Avraam lu Lot: „Rogu-te să nu fie sfadă între mine şi între tine, între păstorii miei şi între păstorii tăi, că ne sîntem fraţi.‹9›Au nu tot pămîntul înaintea ta iaste?Rogu-te, desparţi-te de la mine!Să tu de-a stînga veri mearge, duce-mă-voiu eu de-a dereapta, sau să tu în a dereapta veri mearge, eu în a stînga voiu mearge”.‹10›Şi Lot rădicînd ochii săi văzu ţinutul Iordanului, că mainte de cît nu era pierdut Domnul pre Sodom, cu apă bogată era tot pănă la Zoar, aşa era ca grădina Domnului şi ca pămîntul Eghipetului.‹11›Alease, derept aceaea, Lot ţinutul Iordanului, şi mearse cătră răsărita soarelui; şi în acest chip despărţiră unul de cătră alalt.‹12›Avraam lăcuiia în pămîntul lui Canaan, e Lot lăcui în oraş ce era lăngă Iordan, şi cătră Sodom întinse cortul lui.‹13›Ce oamenii în Sodom răi era, că [a:tare] [v:greşiia] în aleanul Domnului.‹14›După aceaea Lot era despărţit de Avraam, //zise Domnul lu Avraam : „Rădică sus ochii tăi şi caută dintr-acel loc unde eşti acmu la miiazănoapte, la amia‹a›dzădzi, la răsărita soarelui, la apus, ‹15›că tot acel pămînt care vezi, ţie voiu da şi seminţeei tale, pănă în vecie.‹16›Şi face-voiu sămînţa ta ca prahul pămîntului, să cineva ‹va› putea număra prahul pămîntului poate număra şi sămînţa ta.‹17›Scoală-te, derept aceaea, şi [v:îmblă] acel pămînt tot [p:pre][a] [a:lung] şi [p:pre][a] [a:lat] , că ţie voiu da.‹18›Avram, derept aceaea, strînse cortul, duse-se şi lăcui în Manvre, la zăpodiia stăjarilor, care iaste la Ebrom, şi acolo zidi un oltariu Domnului.
- Cap 14
- ‹1›Şi fu în aceaea vreame cum Ambrafer, craiul lu Sinaar, Arioc, craiul, Elasar, Chedorlaomor, craiul lui Elam, şi Thidiial, craiul păgînilor, ‹2›Rădicară oaste spre Bera, craiul Sodomului, spre Birsa, craiul Gomorăei, spre Siniad, craiul Adamăei, spre Semeber, craiul Seboei şi spre Bela, craiul care se chiamă Zoar.‹3›Toţi aceştea adunară-se într-una la zăpodiia lui Siddim, unde acmu iaste Marea Sărată.‹4›Că în 12 ani era slujit lui Chederlaomor // craiu, şi în al 13 ani hicleniră-se.‹5›Derept aceaea în al 14 an mearse Chedorlaomor şi cei crai carii era cu el şi bătură pre uriiaşi Astarot în Carnaim, Suzim, în Ham şi pre Emim în cămpul lu Carithaim, ‹6›Şi pre Horeosi, în muntele lui Seir, tot pănă la Faraam pre cămp şes, care iaste lăngă pustine.‹7›Şi turnîndu-se, mearseră la Misfat, pănă la capul izvorului, aceasta Cades şi amalechiteanilor tot ţinutul bătură, şi încă pre amoriteani, carii la Haseson în tabără lăcuiia.‹8›Şi ieşi craiul Sodomului, Gomorului şi Adamiei craiu, Seboilui şi al Belaei craiu, căruia i-e numele Zoar şi se loviră în zăpodiia Siddimului, ‹9›Cu craiul lui Elam, cu Chedorlaomor şi cu Thidial, craiul păgînilor, şi cu Amrafer, craiul Sirieei, şi cu Arioc, craiul lui Elasar: 4 crai cu 5.‹10›Şi în zăpodiia lui Siddim era multe groape de im, şi deade fuga craiul Sodomului şi al Gomorului, şi acolo fură ucişi, şi carii rămaseră fugiră la dealure.‹11›Şi luo Sodomului şi Gomorului toată marha, şi ilişul şi se duseră.‹12›Luară cu ei şi Lot, feciorul fratelui lu Avraam, şi toată marha lui, că în Sodoma lăcuiia, şi numai cătu se duseră.‹13›Şi vine unul ce era scăpat, şi spuse lui // Avraam, carii era evreiu, şi care lăcuiia în zăpodiia Amoreului, la Mambrea stăjarilor, care era frate lu Eşcol şi lui Aner, că acestora era cu Avraam legătură.‹14›Şi deaca Avraam audzi cum că fratele său au prins, îmbrăcă în arme dentru slugi ce era crescut în casa sa 318 şi grăbi după ei pănă la Danic.‹15›Şi şireagul împărţind el, slugile lui loviră pre ei noaptea, şi-i bătură, şi-i goniră pănă la Hoba, care iaste lui Damasc de-a stînga.‹16›Şi toată marha înapoi aduseră, şi pre Lot, frate-său, şi cu toată marha lui şi muieri şi oameni.‹17›Deaca, amu, se înturnă den oastea lu Chederlaomor şi a crailor carii era cu el, ieşi înaintea lui craiul Sodomului în zăpodie ce se chiamă zăpodiia lui crai.‹18›Şi Melhiisedec, craiul Salimului, aduse înainte păine şi vin, şi acesta era preotul Domndzeului de sus.‹19›Şi blagoslovi pre el şi aceasta dzise: „Blagoslovit Avraam la înaltul Domnezeu ce ţine ceriul şi pămîntul, ‹20›Şi blagoslovit înalt Domnezeu, cine aleanişii tăi ţie în mînă au dat”.Şi acestuia a 10 deade Avraam den tot.‹21›Şi zise craiului Sodomului lui Avraam : „Dă-mi mie oamenii şi marha ţine ţie”.‹22›Şi răspunse Avraam craiului din Sodom: „Eu rădic [mă] // mănule meale cătră Domnul Domnezeu ţiitoriul ceriului şi al pămîntului, ‹23›Cum din tot ce iaste al tău nu voiu lua nece o aţă sau neci o legătură de dzgarbură, cum să nu poţi dzice că tu ai îmbogăţit pre Avraam, ‹24›Fără ce feciorii au cheltuit şi cei barbaţi carii au fost cu mine: Aner, Eşcol şi ceia de dzăpodie Mambrei ia-şi partea lor.
- Cap 15
- ‹1›După aceastea lucrure fu beseada Domnului cătră Avraam în vedeare şi aceasta dzise: „Nu te teame Avraame, eu sănt scutul tău şi al tău mare venit”.‹2›Şi dzise Avraam: „Doamne Domnezeu, ce veri da mie, iaca, fără sămînţă îmblu, şi deregătoriul caseei meale are fecior, cest Eliedzer den Damasc”.‹3›Şi mai zise Avraam : „Mie neci o sămînţă n-ai dat, şi, iaca, feciorul deregătoriului caseei meale va fi al miu moşten.‹4›Şi, iaca, Domnul grăi lui şi zise: „Acesta nu va fi moştenul tău, ce acela va fi moştenul tău carele den trupul tău va ieşi”.‹5›Şi duse el afară şi zise lui : „Caută în ceriu şi numără stealele!Poţi-le număra?” Şi zise lui : „Aşa va fi sămînţa ta”.‹6›Avraam crezu Domnului şi se meni lui pre dereptate.‹7›Şi iară zise lui Domnul: „Eu sănt Domnul ce te-am scos den Urrul Haldeului, cum acest pămînt să dau ţie a birui”.‹8›Şi dzise Avraam: // „Doamne Domnezeu, den ce voiu cunoaşte că voi birui acesta?” ‹9›Răspunse lui: „Adu mie trei giunci de căte u‹n› an şi trei areţi de căte u‹n› an şi trei ţapi de căte u‹n› an şi o turturea şi un pui de porumb”.‹10›Aduse, derept aceaea, toate aceastea şi căte doao, căte doao tăie eale şi părţile puse una împrotiva alţiia, ce pasările în doao nu tăie.‹11›Şi pogorără pasările pre trupure, ce Avraam goniia pre iale.‹12›Cănd, amu, apuse soarele, mare somn vine pre Avraam şi, iaca, tremur şi mare întunearec vine pre el.‹13›Şi zise Domnul lui Avraam: „Să ştii aceasta cum sămînţa ta striină va fi pre atare pămînt, care nu e a lor şi acolo sluji-vor pre ei şi-i vor dosădi pănă în 400 de ani.‹14›Ce eu voi giudeca acei oameni, cui trebuiaşte a sluji, şi după aceaea veni-vor afară cu prea marhă multă.‹15›Şi tu te veri duce la părinţie tăi cu pace şi în bune bătrîneaţe vor îngrupa tine.‹16›Iară ei trecînd 4 urme de om, iarăşi aicea vor veni, că încă nu se-au împlut răiia amorreoşilor”.‹17›Şi fu cănd apuse soarele şi se întunecă, iaca un cuptoriu afuma şi pară de foc trecu pentre ceale trupure.‹18›În aceaea zi legătură puse Domnul cu Avraam şi zise: „Seminţeei tale da-voi acest pămînt de la răul Eghipetului pănă la mare apă Efratos, ‹19›Cheaneii, cnezeii, chedimonii, ‹20›Şi heteii şi ferezeii şi uriaşii, ‹21›Şi moreei, cananei, gherghezeii şi ebuzei.
- Cap 16
- ‹1›Şi Sarai, muiarea lui Avram, nu rodi lui, ce avea ea o slujnică, fată eghipteană, ce era numele // Agara.‹2›Şi dzise Sarai lui Avraam: „Iaca, nu îngăduiaşte Domnul cum să rodesc, rogu-te întră la slujnică, doară prin ea dobîndi-voiu ficior”.Şi Avram ascultă pre Saarai.‹3›Şi luo Saara, muiarea lui Avraam, pre Agara, slujnica den Eghipet, deade-o muiare barbatului său, după ce era lăcuiţi 10 ani în pămîntul Canaanului.‹4›Şi cănd era întrat la Agara, fu tăroasă şi cănd văzu că e tăroasă, nemică ţinea ea pre doamnă-sa cătră ea.‹5›Şi zise Sarai lui Avraam: „ [v:Nu făcuşi] [a:derept] cu mine; eu ded lăngă tine slujnica mea şi aceasta văzînd că e tăroasă, nemică sănt eu cătră ea.Domnul giudece între mine şi între tine”.‹6›Şi dzise Avraam Sarăei: „Iată, slujnica ta în mîna ta iaste, fă cu ea ce ţie place”.Şi Sara căndu-o dosădiia fugi de la ea.‹7›E îngerul Domnului află ea în pustie la o făntînă, ce iaste lăngă Saru, ‹8›Şi aceasta zise ei: „Agară, slujnica Sarăei, de unde vii şi unde mergi?” Dzise ea: „De la doamna mea Sarai am fugit.” ‹9›Şi îngerul Domnului zise ei: „Toarnă-te la doamnă-ta şi te smereaşte supt măna ei!” ‹10›Şi îngerul Domnului dzise ei: „Sămînţa ta aşa [a:vîrtos] [v:voi înmulţi] , cum de mulţie nu se vor putea număra”.‹11›Şi zise iarăşi îngerul ei: „Iată, tăroasă eşti şi fecior veri naşte şi-i veri dzice numele Izmail, derept aceasta că Domnul au audzit nevoia ta.‹12›Şi acesta va fi om sălbatec, măna lui spre toţi şi va lăcui în aleanul a toţi fraţii”.‹13›Şi chiemă numele Domnului, cine //grăiia cu ea: „Tu Domnedzeu, vedzi mine!” că dzise: „Cu adevăr am vădzut pre cela ce după mine căuta”.‹14›Derept aceaea chiema pre cea făntînă „Făntînă a viului, cine mine au văzut, care făntînă iaste între Cades şi între Bared”.‹15›Şi Agara născu lui Avraam u‹n› fecior, şi Avraam pre feciorul ce Agara născu lui chiemă-l Izmail.‹16›Şi Avraam era 86 de ani cănd Agara născu lui pre Izmail.
- Cap 17
- ‹1›Cănd, amu, Avraam de 99 de ani era, ivi-se lui Domnul şi dzise: „Eu sănt atotputearnic Domnezeu, îmblă înaintea mea şi fii fără prepus.‹2›Şi legătura mea pune-voi între mine şi între tine şi [a:foarte] [v:înmulţi-te-voi] pre tine”.‹3›Avraam aşişi căzu pre obrazul lui.Şi grăi Domnedzeu cu el, şi aceasta dzise: ‹4›Iaca, eu sănt şi aceasta e legătura mea cu tine, şi veri fi tatăl a mulţi oameni.‹5›Derept aceaea de acmu înainte nu te veri chiema Avram, ce numele tău Avraam va fi, că tatăl a mulţi oameni pune-voi tine, ‹6›Şifără seamă [a:tare] [a:plodit] [v:face-voi] tineşi din tine oameni voi tocmi, crai încă vor ieşi din tine.‹7›Şi învărtoşa-voiu legătu‹ra› mea între mine şi între tine, între sămînţa ta şi între rămăşiţele lor, cum legătura mea să fie de vecie, aşa cum să fiu Domnezeul tău şi a seminţeei tale după tine.‹8›Şi ţie voi da şi seminţeei ta-//le după tine acest pămînt, în care striin eşti, să ştii cum tot pămîntul pre ţinearea de vecie şi Domnezeul lor voiu fi”.‹9›Şi zise Domnul lu Avraam: „Păzeaşte, derept aceaea, legătura mea, tu şi sămînţa ta după tine, şi carii vor fi după ei.‹10›Iară aceasta este legătura care voi ţineţi între mine şi între voi şi între sămînţa ta după tine: tot fealiul bărbătesc să se taie împregiur între voi, ‹11›Şi să tăiaţi a tot omului bărbătesc piialea de nainte; aceasta fie semnul legăturiei meale între mine şi între voi.‹12›Tot trupul bărbătesc, cănd va fi de 8 zile împregiur tăiaţi ceia de după voi, aşijderea tot ce-au născut în casele voastre din striini care nu-s den sămînţa voastră, pre bani cumpăraţi.‹13›În cest chip să fie legătura mea pre trupurile voastre, legătură de vecie.‹14›Şi săva varecărui seminţeei bărbătească trupului bărbătesc piialea de înainte nu se va tăia împregiur, aceluia sufletul peri-va dentre oamenii lui, derept acea că au frămt legătura mea”.‹15›Şi iară zise Domnul lu Avraam: „Nu chema de acmu înainte pre muiarea ta Sarai, Sarai, ce numele ei să-i fie Sara, ‹16›Că eu pre ea blagoslovi-voi şi den ea ficior voi da ţie şi eu pre ea blagoslovi-voi, oameni şi mulţi // oamini crai rădica-se-vor din ea”.‹17›Iară Avram cădzu spre faţa sa, rîse şi într-înima sa zise: „Mie, ce sănt de 100 de ani, să nască ficior, şi Sara, 90 de ani avănd, să plodească ?” ‹18›Şi zise Avram lui Domnezeu: „O, să ară putea custa Izmail înaintea ta!” ‹19›Şi zise Domnezeu lui: „Tocma Sara va naşte ţie fecior şi acela tu veri chiema Isac, şi legătura mea voiu tocmi cu el şi cu sămînţa lui după el, pre legătură de vecie.‹20›De pre Izmail încă te-am ascultat, iaca blagoslovi-voi pre el şi-l voiu face ploditoriu şiprea [a:tare] [v:voiu înmulţi] , 12 biruitori rodi-va şi prea oameni mari face-voiu.‹21›Ce legătura mea voiu tocmi cu Isac, care ţie Sara va naşte, în cela an ca în aceasta vreame”.‹22›Şi lăsă de-a grăirea cu el, ce sui Domnezeu de la Avraam.‹23›Luo, derept aceea, Avraam Izmail, pre ficiorul său, şi toate slugile cu ceia ce era născuţi în casă şi toţi pre bani cumpăraţii şi toţi de fealiul bărbătesc în casa lui, şi tăie împregiur piialea dinainte al lor trupul bărbătesc, tocma în aceaea dzi cum Domnezeu zise lui.‹24›Şi Avraam era de 99 de ani, cănd piialea dinainte trupului bărbătesc împregiur tăie.‹25›Izmail era 13 avănd cănd piialea dinainte trupului bărbătesc tăiară, ‹26›Tocma într-o zi tăiară-se toţi împregiur.Avraam // şi feciorul lui Izmail, ‹27›Şi tot fealiul partea bărbătească în casa lui, acasă născuţi şi den striini pre bani cumpăraţi, toţi cu el împregiur tăiară-se.
- Cap 18
- ‹1›Ivi-se lui Domnul la Mambre, în zăpodiia stăjarilor, cănd şedea la uşa cortului său, atunce cănd zua era mai caldă.‹2›Şi cănd rădică ochii săi şi căută, iaca, înaintea lui trei bărbaţi stau, şi deaca văzu pre ei, înaintea lor curse de la uşa cortului său şi pre pămînt plecîndu-se ‹3›Zise: „Rogu-te, Doamne, ‹s›ă am aflat mila înaintea ochilor tăi, nu încungiura sluga ta; ‹4›Lasă ‹să› aducă puţinea apă şi să speale picioarele voastre, şi răposaţi supt cest lemn.‹5›Eu, iară, o bucăţea de păine aduce-voiu voao, cum să întăriţi inima voastră şi după aceea duceţi-vă, că pentru aceea v-aţi înturnat la sluga voastră”.Şi ei ziseră: „Fă aceaea cum ziseşi”.‹6›Grăbi, derept aceea, Avram în cortu la Sara şi zise: „Grăbeaşte-te şi meastecă trei măsuri de făină de jemble şi coace păine!” ‹7›Avraam, iară, curse la dobitoc şi aduse un frumos, gras viţel şi deade slugiei lui şi grăbi şi găti.‹8›Aduse unt şi lapte şi cel vi‹ţel› // înaintea lor, iară el înaintea lor sta supt lemn cănd măncară.‹9›Şi ziseră lui: „Unde e muiarea ta Sara?” El răspunse: „În cel cort”.‹10›Şi zise: „Iară mă voiu turna la tine să custarem, şi, iaca, muieriei tale, ii Sara, fi-va fecior”.Şi Sara după spate, de după uşa cortului, aceasta ‹auzi›.‹11›Şi amăndoi, Avraam şi Sara, bătrîni era şi cu zile, în atîta cum nu se feace pre Sara ce se fac pre muieri.‹12›Derept aceea rîse în sine, şi aceasta dzise: „De unde, acmu, fiind bătrînă, şi domnu-miu se-au bătrînit, să îmblu după dulceaţă.‹13›Şi zise Domnul lu Avraam: „Că ce răse aceasta Sara, şi aceasta zise: «Pare-ţi să fie derept aceasta cum eu să nasc, ce amu m-am bătrînit?» ‹14›Au poate fi ceva înaintea lui Domnedzeu ce să nu poată fi?În ceastă vreame la tine mă voiu turna, şi Sarăei va fi ficior”.‹15›Şi Sara tăgădui şi aşa dzise: „N-am rîs”, că se teame.Ce el dzise: „Nu iaste aşa, c-ai răs!” ‹16›Şi de acolo sculară-se bărbaţii aceia, întoarseră-se cătră Sodom, şi Avraam cu ei mergea şi petrecea pre ei.‹17›Şi zise Domnul: „Cum voiu pute ascunde de Avraam aceasta ce voiu face?‹18›Unde mare şi putearnic om va fi şi în el blagoslovi-se-vor toţi omenii pre pămănt.‹19›[Că] Că eu ştiu că va lăsa ficiori-//lor săi şi caseei lui după el, cum Domnului calea să păzească şi să facă aceaea ce e derept şi bun, pre aceaea cum calea Domnului să păzească şi să facă aceaea ce-i derept şi bine, prin aceaea cum Domnul lu Avraam să dea ce au făgăduit lui.‹20›Şi zise Domnul: „În Sodom şi în Gomor iaste prea tare strigat, şi păcatele lor [a:tare] [v:se-au îngreoiat] .‹21›Derept aceea merg în gios şi vedea-voiu deaca toate au făcut după strigatul care înaintea mea au venit, au doară nu e aşa cum să ştiu”.‹22›Şi bărbaţii turnîndu-se mearseră la Sodom, iară Avraam încă înainte Domnului sta.‹23›Şi mearse la el şi zise: „Au pre dereptul cu cei fără Domnezeu veri să pierzi?‹24›Doară sănt 50 derepţi în oraşu, piiardere-ai aceia şi n-ai cruţa acelui loc derept 50 derepţi ce sănt într-însul?‹25›Departe să fie aceea de la tine, cum să faci aceasta, cum pre dereptul să omori cu ceia ce-s fără Dumnedzeu, cum dereptul aseaminea să fie cu ceia fără dumnezeire, aceasta departe să fie de tene, că tu toată lumiei eşti giudecătoriu aşa nu veri giudeca”.‹26›Şi dzise Domnul: „Să voiu afla 50 derepţi în Sodom înlăuntru în oraşu, derept aceaea cruţa-voiu a tot locului”.// ‹27›Avraam răspunse şi aşa zise: „Iaca, că am început a grăi cu Domnul, de-a firea pămînt şi cenuşă sănt.‹28›Doară fără 5 nu 50, fi-vor în oraş?Piiardere-ai tot oraşul derept 5?” Şi el dzise: „Să voiu afla 45 într-înşi, nu voiu piarde”.‹29›Şi începu[t] a mai grăi cu el şi zise: „Doară ară afla 40 într-înşi?” Şi zise: ”Nemică nu voiu face pre ei derept 40”.‹30›Avraam zise: „Rogu-te, Doamne, nu te măniia lasă să mai grăiesc: doară se ară afla 30 într-înşi?” Şi el zise: „Să voiu afla 30, nu voiu face nemică lor”.‹31›Şi zise iară: „Iaca, că am început a grăi cu Domnul: doară afla-se-vor acolo 20?” Răspunse: „Derept 20 , nu voiu piiarde”.‹32›Şi zise: „Rogu, Doamne, nu te măniia, lasă să grăiesc încă numai dinioară: doară 10 afla-se-vor într-însu?” Şi zise: „Derept 10 nu voiu piiarde”.‹33›Şi Domnul duse-se deaca svărşi beseada cu Avraam, şi Avraam, iară, înapoi întoarse la locul lui.
- Cap 19
- ‹1›Acei doi îngeri duseră-se seara în Sodom.Lot, iară, şedea în poarta Sodomului.Şi cănd el pre ei văzu, sculă-se şi îna-//intea lor mearse şi cu obrazul pre pămînt plecă ‹2›Şi zise: ”Rogu-vă, buni do‹m›nii miei, turnaţi-vă la casa slugiei voastre şi măneţi acolea, să vă speale picioarele voastre, şi demîneaţă sculaţi-vă şi meargeţi pre calea voastră”.Ce ei ziseră: „Ba, ce aicea în uliţă vom mănea”.‹3›Şi sili pre ei, cum să se toarne la el, şi întrară în casa lui, şi uspăţ găti lor şi păine coapse lor şi măncară.‹4›Şi după aceaea, mainte pănă nu se era culcaţi, vineră bărbaţii oraşului Sodomului şi încungiurară casa, de la mici toţi pănă la mari, toţi oamenii den toate părţile.‹5›Şi chiemănd afară pre Lot ziseră lui: „Unde sănt cei bărbaţi, carii în ceastă noapte la tine au venit?|scoate-i afară la noi să cunoaştem pre ei!” ‹6›Lot ieşi la ei înaintea uşiei şi după el încuie uşa, ‹7›Şi dzise: „Rogă-vă, fraţii miei, facereţi aşa rău.|‹8›Iaca, doao feate am, carile încă bărbat n-au cunoscut, da-voiu iale afară voao şi faceţi cu iale cum veţi vrea; numai pre ceşti oameni nemică să nu faceţi, că derept aceasta au venit supt umbra caseei meale.‹9›Iară ei ziseră: „Pasă, de-acii!” Şi ziseră: „Tu însuţi eşti aicea venit şi veri să biruieşti; derept aceastamai [a:vărtos] [v:vom face] cu tinedecăt cu ei.// Şi [a:tare] pre bărbat Lot [v:năvăliră] , ce cănd curra să frăngă uşa, ‹10›Tinseră afară mănile bărbaţii şi pre Lot traseră în casă la ei şi încuiară uşa.‹11›Şi bărbaţii înaintea uşiei fură bătuţi cu orbire, de la mici toţi pănă la mari, aşa cum osteniră, ce uşa nu putură afla.‹12›Şi dziseră acei bărbaţi lui Lot: „Ai aicea giuneri, ai feciori şi feate şi toţi ce se ţin cătră tine în cest oraş du-i afară din cest loc, ‹13›Că noi acest loc văm pierde, derept aceasta că strigarea lor mare e înaintea Domnului, cine şi noi trimise cum să piiardem ei”.‹14›Mearse, derept aceasta, Lot şi grăi cu giunerii carii featele lui vrea să ia şi zise: „Sculaţi-vă şi ieşiţi afară den cest loc, că Domnul piiarde-va acest oraş”, ce fu de răs această beseadă înaintea lor.‹15›Cănd, amu, se răvărsa zorile, grăbiia îngerii pre Lot aceasta dzicănd: „Scoală-te şi ia lăngă tine muiarea ta şi doao feate a tale ce sănt aicea, cum şi tu să nu piei în răiia oraşului”.‹16›Şi cănd elu se dzăboviia prinseră îngerii măna lui şi mîna muieriei lui şi mănule a celor doao feate a lui, derept aceasta că Domnul cruţa lui şi duseră ei afară şi-i lăsară înaintea oraşului.// ‹17›Şi cănd duse pre el afara dzise: „Măntuiaşte viaţa ta şi nu căuta înapoi, neci să stai pre şes, ce în deal măntuiaşte pre tine, cum să nu piei.‹18›E Lot dzise lor: „O, nu, Doamne!” ‹19›Iaca, cu ce sluga ta milă au aflat înaintea ochilor tăi şi ai făcut mare meserearea ta, carea cu mine ai făcut cum viaţa mea ai slobozit; nu pociu rămînea pre deal, doară agiunge-mă-va acea perire şi voi muri.‹20›Iaca, icea aproape iaste u‹n› oraş în care pociu scăpa, şi acela e mic, acolea pociu rămînea; crez numai ce e mic, cum să poată rămînea viaţa mea?” ‹21›Şi dzise lui: „Iaca, în aceasta înc-am căutat tine, cum acest oraş nu voiu pierde derept care grăişi.‹22›Grăbeaşte şi acolea măntuiaşte-te, că pănă atunce nemică nu poci face, pănă nu veri sosi acolo”.Şi de acii au chiemat acel oraşi Zoar.‹23›Şi soarele era venit pre pămînt, cănd Lot în Zoar înlăuntru întră.‹24›Atunci Domnul în chip de ploaie trimease din ceriu de la Domnul pietră pucioasă şi foc pre Sodoma şi Gomora, ‹25›Şi prăpădi aceale oraşă şi tot acel şăs şi toţi ce lăcuia în aceale oraşă, şi tot varece pre acel pămînt // era crescut.‹26›Şi muiarea lui Lot înapoi căută şi se făcu u‹n› stălp de sare.‹27›ŞiAvraam [a:foarte] de demîneaţă se sculăşi mearse la loc unde era stătut înaintea Domnului, ‹28›Şi căută cătră Sodom şi cătră Gomor şi pre tot acel şăs, şi, iaca, fum mergea de pre acel pămînt, ca fumul cumptoriului.‹29›Şi cănd Domnezeu pierdea pre aceale oraşă, ce era în acel şăs, pomeni-se de pre Avraam şi scoase pre Lot afară din aceale oraşă carele prăpădi în carele Lot lăcuiia.‹30›Şi Lot ieşi den Zoar şi rămase în deal, cu doao feate a lui, că nu cuteza rămînea în Zoar, ce lăcui în vărvul dealului, cu doao feate a lui.‹31›Şi zise cea mai mare ceii mai mici: „Tatăl nostru e om bătrîn şi om nu e, amu, pre acest pămînt, care ară putea întra la noi, după obiceaiul a tot pămîntului.‹32›Derept aceasta, ni, să dăm vin a bea tatălui nostru şi să ne culcăm cu el, cum să putem ţinea sămînţă de la tatăl nostru”.‹33›Derept aceaea vin deaderă tatălui lor în acea noapte a bea; şi ceaea dintăiu întră şi se culcă lăngă tată-său, ce Lot nu se luo aminte, nici aceaea că se culcă, neci ceaea că se sculă.‹34›Demîneaţa zise cea mai mare ceii mai mici: „Iaca, eu ieri cu tată-miu mă culcai; [să-i dăm şi] //să dăm şi în ceastă noapte vin a bea, cum să poţi întra şi a te culca cu el, cum să putem ţinea sămînţă de la tatăl nostru”.‹35›Vin deaderă a bea în aceaea noapte tatălui lor şi sculăndu-se cea mai mică încă lăngă el să culcă, ce Lot nu se luo aminte nice aceaea că se culcă, neci aceaea că se sculă.‹36›Şi aşa fură tăroase amăndoao featele lu Lot de la tatăl lor.‹37›Şi cea mai mare născu fecior şi-i zise numele Moav; din acesta să făcură moabitani, toţi pănă în zioa de astădzi.‹38›Cea mai mică încă, născu fecior şi-l chiemă Ammi feciorului; din acesta ieşiră feciorii lui Amon, toţi pănă în zioa de astăzi.
- Cap 20
- ‹1›Avraam mearse de-acia la pămîntul de cătră amiadzădzi şi lăcui între Cades şi între Su; şi era venit au striin în Gherar.‹2›Şi dzise de Sara, muiarea lui: „Soru e mie”, şi tremease Avimeleg, craiul Gherarului, şi luo pre Sara.‹3›Ce Domnezeu mearse noapte la Avimeleg în somn şi zise lui: „Iaca, iaste ţie a muri derept muiarea care-ai luat, că are soţ de căsătorie”.‹4›Şi Avimeleg nu era ati‹n›s pre ea, şi dzise: „Doamne, au doară derepţi oameni încă veri omorî?‹5›Au nu el dzise mie «Soru-mi iaste»?Iată, cu inimă proastă şi cu mănă nevinovată făcut-am aceasta”; // ‹6›Şi zise Domnul lui în somn: „Eu încă ştiu că cu inemă proastă ai făcut aceasta; derept aceaea te-am ferit, cum în aleanul mieu să nu greşeşti, neci am îngăduit să atingi ea.‹7›Dă, derept aceaea, acelui om muiarea lui, că acela e proroc, şi lasă să roage derep-tine să cuşti, iară să nu o veri da lui, să ştii cum cu moartea morţiei veri muri, şi tot aceaea varece e al tău”.‹8›Şi Abimeleg, demineaţa sculă-se, şi toate slugile-i la sine chiemă şi tot spuse lor; şi acei oameni prea se spămîntară.‹9›Şi Abimeleg chiemă şi pre Avraam şi zise lui: „Că ce ai făcut aceasta cu noi?Ce am greşit ţii, cum aşa mare păcat ai vrut pre mine şi pre ţara mea a aduce?Aceaea ai făcut cu mine, ce n-au vrut trebui să faci”.‹10›Şi iară zise Abimeleg lui Avraam: „Ce ai văzut, de ai făcut aceasta?” ‹11›Avraam dzise: „Aceaea păru mie, doară nu e frica lui Domnezeu cicea în acest loc, şi pentru muiarea mea omorî-mă-vor.‹12›Şi de-a firea adevăr soru-mi e, că tatălui mieu i-e fată, ce mumîniei meale nu-i e fată, şi se-au făcut mie muiarea.‹13›Şi cănd mie Dumnezeu lăsă cum den casa mea să proidesc, zişi // eu ei: «aceasta milă fă cu mine, cum vareunde vom sosi, zi aceasta de mine cum eu ţie sănt frate»”.‹14›Luo, derept aceasta, Avimelec dobitoc, oi şi slugi şi slujnice şi deade lui Avraam, pre Sara încă, muiarea lui, deade înapoi.‹15›Şi zise: „Iaca, înaintea ta pămăntul mieu, lăcuiaşte acolo unde ţie place”.‹16›Şi dzise Sarăei: „Iaca, fratelui tău o mie de bani de argint am dat, iată, aceasta fie ţie de coperemînt ochilor tăi la toţi aceia carii cu tine sănt şi tutindinile”; şi aceasta fu pedeapsa lui.‹17›Şi Avraam rugă-se lui Dumnedzeu şi vindecă Dumnezeu pre Avimelec şi muierile lui şi slujnicile lui cum să nască, ‹18›CăDomnul mainte [a:tare] era închis caseei lui Avimelec tot zgăul, derept Sara muiarea lui Avraam.
- Cap 21
- ‹1›Şi Domnul căută de Sara, cum era zis, şi aşa făcu cu ea cum era zis, ‹2›Că Sara fu tăroasă şi născu lui Avraam în bătrîneaţele sale fecior, în aceaea vreame care Domnezeu era zis lui.‹3›Şi Avraam chiemă feciorul lui care născu lui Sara, Isac, ‹4›Şi împregiurul tăie a opta zi, în ce chip [Domnezeu era] // Domnedzeu era porîncit lui.‹5›De 100 de ani era Avraam cănd au născut feciorul lui, Isac.‹6›Şi Sara dzise: „Răs au făcut mie Domnezeu, cum tot varecine va auzi răde-va cu mine”.‹7›Şi dzise: „Cine au vrut aceasta, de Avraam cuteza grăi, cum Sara fecior ară apleca şi cum fecior în bătrîneaţe să nască?” ‹8›Şi crescu feciorul şi fu înţercat de ţiţă şi Avraam mare ospăţ făcu în aceaea zi în care Isac fu înţercat.‹9›Şi văzu Sara feciorul Agarîei eghipteaneei, care lui Avraam iara născut, cum acela bătjocuros era.‹10›Şi zise lui Avraam: „Goneaşte pre acea slujnică cu feciorul depreună, că ficiorul slujniciei nu va fi moştinaş cu ficiorul mieu, Isac”.‹11› [v:Cădzu] [a:greu] această beseadălui Avraam de pre feciorul lui.‹12›Ce Domnezeu zise lui: „Nu-ţi [v:fie] [a:greu] de feciorşi de slujnică; în tot ce va zice Sara îngăduiaşte ei, că în Isaac chi‹e›ma-se-va sămînţa.‹13›Ficiorul feateei încă, face-voiu oamet, că iaste sămînţa ta”.‹14›Şi se sculă demîneaţă Avraam, şi luo păine şi apă cu o ploscă, şi deade // pre umărul Agarîei cu ficiorul depreună şi slobodzi ea.Şi ducăndu-se buduşlui în pustinea Verzaveei.‹15›Deaca se sfărşi apa den ploscă, lepădă porobocul supt un lemn.‹16›Şi ducăndu-se împrotivă, şezu departe, loc de o săgetare, că aceasta zise: „Nu pociu căuta moartea feciorului” şi împrotivă şezănd cu glas mare plănse.‹17›Şi Domnezeu, deaca audzi glasul porobocului, şi îngerul lui Domnedzeu din ceriu chiemă pre Agara şi zise ei: „Ce te-au aflat Agaro?nu te teame, că Domnezeu au ascultat glasul porobocului.‹18›Scoală şi ia porobocul şi-l prinde de mănă, că face-voiu el oamet mare”.‹19›Şi deşchise Domnezeu ochii ei, şi văzu un izvor de făntănă, şi ducîndu-se împlu plosca cu apă şi deade a bea porobocului.‹20›Şi Domnezeu era cu porobocul şi crescu şi lăcuiia în pustie şi se făcu săgetătoriu bun.‹21›Şi lăcuiia în pustiia Faraanlui şi mumă-sa aduse lui muiare den Eghipet.‹22›În aceaea vreame grăi Avimelec şi Ficol, hotnogiul al lui, cu Avraam şi zise: „Domnezeu // [nezeu] iaste cu tine în tot ce faci.‹23›Derept aceaea gioară-te acmu mie pre Dumnezeu cum neci cu mine, neci cu feciorii miei, neci cu nepoţii miei nu veri face neci o strîmbătate, ce cu acea milă veri face cu mine şi cu acest pămînt în care tu eşti om venit, care am făcut eu cu tine”.‹24›Şi zise Avraam: „Eu mă giur”.‹25›Şi Avraam certă pre Avimelec derept făntănă care slugile lui Avimelec cu putearea era luaţi.‹26›Şi răspunse Avimelec: „Nu ştiu cine a făcut aceaea, neci tu mie ai spus, încă neci am auzit numai astădzi”.‹27›Şi luo Avraam oi şi dobitoace şi deade lui Avimelec; şi amăndoi legătură făcură unul cu alalt.‹28›Şi Avraam puse şapte oi în laturi.‹29›Zise, derept aceaea, Avimeleg lui Avraam: „De ce sănt buni cei şapte miei carei în laturi ai pus?” ‹30›Răspunse: „Ia-i de la mîna mea, cum să-mi fie mărturie cum că eu am sepat această făntănă”.‹31›Şi de-acii se chiamă acel loc Verzava, cum îmbi acolo giurară-se.‹32›Şi în cest chip puseră ei legătură în Verzava.Sculară-se Avimelec şi Ficul, hotnogiul lui, şi iară mearseră la pămîntul // [la pămîntul] filisteilor.‹33›Iară Avraam sădi leamne în Verzava şi într-agiutoriu chiemă cel Domn Domnezeu de vecie.‹34›Şi în multă vreame fu om venit în pămîntul filisteilor.
- Cap 22
- ‹1›După aceastea lucrure ispiti Domnezeu pre Avraam şi dzise lui: „Avraame!” Şi răspunse: „Aicea sănt”.‹2›Şi zise: „Ia-ţi feciorul cel unul născut al tău, Isac, care tu iubeşti, şi te du în pămîntul Morieei, şi giunghe acolo el pre giunghearea de ardere, pre-acel deal care eu ţie voiu spune”.‹3›Derept aceaea, Avraam, demîneaţa se sculă şi închingă asinul şi luo cu el doao slugi şi pre feciorul său, Isac, şi despică leamne pre giunghearea de ardere; sculă-se şi se duse la cel deal de pre care Domnezeu era grăit lui.‹4›A treia zi rădică Avraam ochii săi şi văzu acel loc departe.‹5›Şi dzise slugilor sale: „Rămîneţi aicea voi cu asinul, eu şi porobocul mearge-vom încolo şi, după ce ne vom ruga, iarăşi vom veni la voi”.‹6›Şi Avraam luo leamne de giungheare de ardere, şi deade lu Isac, feciorului său, pre umere, iară el foc şi armă ducea, şi amîndoi împreună mergea.// ‹7›Şi zise Isac tătîni-său, lui Avraam: „Drag tată”.Şi Avraam răspunse: „Aicea sănt, drag fiiul mieu”.Şi el zise: „Iaca, aicea foc şi leamne, ce unde e oaia la giungheare de ardere?” ‹8›Răspunse Avraam: „Drag fiiul mieu, tocmi-va Domnezeu luişi oaia pre giungheare de ardere”.Şi ei amăndoi într-una mergea.‹9›Şi cănd sosiră la loc care Dumnezeu zise lui, zidi acolo Avraam un oltariu şi leamnele tocmi pre el şi legă pre Isac, fiiul său, şi pre oltariu puse desupra leamnelor.‹10›Şi trase măna în sus apucănd arma cum pre fiiul său să omoară.‹11›Şi îngerul Domnului den ceriu strigă la el şi zise: „Avraame, Avraame!” El răspunse: „Aicea sănt”.‹12›Şi zise lui: „Nu slobozi mîna ta pre poroboc, neci-l supăra, că amu ştiu eu cum că temi pre Domnezeu şi n-ai cruţat unui fecior al tău pentru mine”.‹13›Şi Avraam rădică ochii săi, vădzu după spate un areate acăţat cu coarnele întru o tufă de spini, şi mearse, luo acel areate şi-l giunghe pre giungheare de ardere în locul feciorului său.‹14›Şi Avram chiemă acel loc „Domnul veade”.De-aicea zic şi acmu „pre deal unde Domnul veade”.// ‹15›Şi îngerul Domnului iară grăi den ceriu pre Avraam, ‹16›Şi zise: „Pre mine am giurat, aşa dzice Domnul: «unde-ai făcut aceasta şi n-ai cruţat feciorului tău cel unul, ‹17›Blagoslovi-te-voiu şi înmulţi-voi sămînţa ta ca stealele ceriului şi ca năsipul ce iaste pre ţărmurele mariei, şi sămînţa ta birui-va porţile aleanişilor săi, ‹18›Şi prin sămînţa ta blagoslovi-se-vor toţi oamenii pămîntului, prince că ai îngăduit glasului mieu»”.‹19›Turnă-se, derept aceaea, Avraam la slugile sale şi, sculăndu-se, într-una mearseră la Verzaava şi acolo lăcui.‹20›După aceaste lucrure fu că aceasta dziseră lui Avraam: „Iată, Milca încă au născut ficiori lui Nahor, fratelui tău: ‹21›Hus, născutul de întăiu, şi Buz, fratele său, şi Camuel, tatăl siriianilor, ‹22›Şi Cades, şi Azav, Feldas, şi Edlaf, şi Betuel.‹23›De la Betuel născu Răveca; aceşti 8 născu Milca lui Nahor, fratelui lui Avraam.‹24›Cea de pat a lui, Reuma, încă născu Teba, şi Gahan, şi Taas, şi Maakha.
- Cap 23
- ‹1›Sara era de 127 de ani, ‹2›Şi muri în cel oraşu dentăiu, care se chiiamă Hebron, în pămîntul Canaanului; şi Avraam duse-se cum să plăngă şi să jeluiască pre Sara.// ‹3›Sculă-se după aceaea Avraam de la mortul lui şi grăi cu feciorii lui Het şi zise: ‹4› „Striin şi om venit sănt între voi, daţi mie uric de îngrupare la voi, cum mortul mieu ce zace înaintea mea să îngrop”.‹5›Şi răspunseră lu Avraam feciorii lui Het şi ziseră: ‹6› „Ascultă-ne, bun doamne, că om mare lui Domnezeu eşti tu între noi: îngroapă mortul tău în mormîntul cel mai cinstit la noi, nimea nu va sta dentre noi în aleanu-ţi, cum în mormînt să nu îngropi mortul tău”.‹7›Răspunse Avraam şi plecă capul înaintea oaminilor acelui pămînt, feciorilor lui Het, ‹8›Şi grăi cu ei zicînd: „Să vă pare voao, cum să îngrop mortul mieu care dzace înaintea mea, ascultaţi mine şi rugaţi derept mine pre Efron, feciorul lui Zoar, ‹9›cum să dea mie peşterea înduplecată a lui, care iaste la capul pămîntului lui de arătură, şi să dea mie în atăţea bani căt va agiunge, loc de îngrupare între voi; ‹10›Că Efron lăcuiia între feciorii lui Het.Şi răspunse Efron Heteuş lui Avraam, pre audzirea feciorilor lui Het, şi pre audzirea tuturor acelora carii pre poarta oraşului lor afară şi înlăuntru // mearge şi dzise: ‹11› „Ba, domn bun, ascultă, în cinste da-voiu ţie acel pămînt arătoriu şi cu acela depreună şi peşterea dintr-îns şi slobodz în mîna ta înaintea ochilor feciorilor oamenilor miei pre îngruparea mortului tău”.‹12›Derept aceaea plecă capul Avraam înaintea oamenilor acelui pămînt.‹13›Şi grăi lui Efron pre auzirea oamenilor acelui pămînt, şi zise: „Să mie îngăduieşti, rogu-te, ia de la mine banii carii dau derept acest pămînt şi mortul mieu acolea voiu îngrupa”.‹14›Răspunse Efron lui Avraam şi dzise: ‹15›„Bun doamne, ascultă-mă, acest pămînt agiunge 400 de arginţi şucluş; însă ce-i aceaea între mine şi între tine?Îngroapă numai mortul tău”.‹16›Îngădui Avraam lui Efron şi măsură lui banii, carii era dzis pre audzirea feciorilor lu Het, 400 şicluş de arginţi, care îmbla în negoţ.‹17›În acest chip fu dat lui Avraam ocină lui pămîntul lui Efron în care iaste peşterea îndoită, împrotiva Mambreei, cu peşterea într-însă şi cu toate leamnele carele împregiur era, ‹18›Pre vedearea feciorilor lui Het, şi acelora tuturora carii întra şi ieşiia pre poarta oraşului lor.// ‹19›După aceasta îngrupă Avraam muiarea lui în peşterea îndoită, ce era în acel pămînt de arătură, împrotiva Mambreei, în Hevrom, în pămîntul Canaanului.‹20›Aşa întări-se lui Avraam pămîntul de arătură şi peşterea ce într-însu era de la feciorii lui Het, uric de îngrupăciune.
- Cap 24
- ‹1›Avraam bătrîni şi fu de zile, şi Domnul era blagoslovit pre el în toate.‹2›Şi zise Avraam slugiei ce era mai bătrănă în casa lui, ce cu toată marha lui biruiia: „Pune măna ta supt şalele meale, ‹3›Şi te gioară mie pre Domnul şi Domnezeul ceriului şi al pămîntului, cum feciorului mieu nu-i veri lua muiare dentru featele Canaanului, între carii eu lăcuiesc, ‹4›Ce vei mearge la casa mea, la neamurile meale, şi de acolo veri lua muiare feciorului mieu, lu Isac.‹5›Sluga dzise: „Dară, să nu va vrea să vie muiarea cu mine în acest pămînt, e feciorul tău, iarăşi, duce-l-voi acolo pre acel pămînt de unde tu ai ieşit?” ‹6›Zise Avraam lui: „Caută cum feciorul mieu iarăşi acolo să nu-l duci!‹7›Domnul Domnezeul ceriului, cine mine den casa tătîni-miu şi den casa mea m-au scos, cine mie au grăit, şi mie au giurat şi mie aceasta au // zis: „Acest pămînt seminţeei tale da-voiu, acela va tremeate îngerul său înaintea ta, cum acolo fiiului mieu muiare să iai; ‹8›Însă muiarea, să n-ară vrea a veni cu tine, mîntuit veri fi de giurămănt, numai cum feciorul mieu iară acolo să nu duci”.‹9›Puse, derept aceaea, sluga măna sa supt şalele domnului său, lui Avraam, şi pre cest lucru giură.‹10›Şi luo acea slugă 10 cămile dintre cămilele domnu-său şi se duse, şi ducea din a domnu-său de tot fealiul de marhă, şi sculăndu-se mearse la Mesopotaniia, la oraşul lui Nahor.‹11›Şi dinafara oraşului, lăngă o făntînă, feace-se a culca cămelele sara, la aceaea vreame, cănd muierilor iaste obiceaiu a ieşi a scoate apă.‹12›Şi zise: „Doamne, domnului mieu, lui Avraam, Domnedzeu, vino-m înainte astădzi mie, şi fă milă cu domnu-mieu, Avraam.‹13›Iaca, aicea voiu sta, la făntînă, şi featele acestor orăşanilor vin afară a scoate apă.‹14›Derept aceea, acea fată, cui voiu dzice: «Pleacă-ţi vadra ta cum să beau», şi ea va dzice: «Bea, încă voiu adăpa şi cămilele tale», aceasta să fie aceaea care lui Isac, slugii tale, ai tocmit şi-n aceasta să cunoscu cum milă ai făcut cu domnu-mieu”.‹15›Şi mainte de căt aceastea cuvinte svărşi, iaca, ieşi Răveca, // fata lui Betuel, care Betuel era fecior Milcăei, iară Milca lui Nahor, fratelui lui Avraam, muiare; şi veadră ducea pre umăr.‹16›Această fată prea a‹e›ve frumos avea căutat şi fată curată, că pre ea bărbat încă nu cunoştea.Şi mearse în gios la făntînă şi împlu veadra sa şi vine în sus.‹17›Iară sluga lui Avra‹a›m curse înainte şi zise: „Lasă să beau puţinea apă den veadra ta”.‹18›Şi zise: „Bea, dom‹n› bun”, şiprea [a:curîndu] [v:slobodzi] veadrapre mănă şi deade lui a bea.‹19›Şi după ce deade lui să bea, zise: „Scoate-voi şi cămilelor tale pănă atîta pănă căndtoate [p:] [a:destul] [v:vor bea] ”.‹20›Şi grăbind vărsă apa în crepă şi iară curse la fîntînă cum să scoaţă apă şi scoase a toate cămilelor.‹21›Acel bărbat [a:tare] [v:să miră] de acest lucru şi [v:tăce] [a:mulcom] pănă atunce pănă ară cunoaşte cum să Domnul calea lui au vrut năroci au ba.‹22›Cănd, amu,cămilele toate [p:] [a:destul] [v:era beut] , luo acel bărbat un cercel de aur, care cumpăniia giumătate de siclus, şi doao podobe a mănulor prea mănule ei, care 10 siclus de aur cumpăniia.‹23›Şi zise: „A cui fată eşti?Rogu-te spune-m iaste loc la casa tătîni-tău unde am pute sălăşui?” ‹24›Răspunse lui: „Fata lui Batuel sănt, feciorului Milcăei, carea // [care] lui Nahor născut”.‹25›Şi iară zise lui: „Paie şi obroc destul la noi iaste, loc încă destul iaste larg la sălaşu”.‹26›Plecă capul acel bărbat şi se milcui Domnului, ‹27›Şi dzise: „Slăvească-se Domnul domnului mieu, lu Avraam Domnedzeu, cine mila lui şi dereaptă grăirea n-au luat de la domnul mieu, că Domnul au purtat mine pre ceastă cale şi au adus la casa fratelui domnului mieu”.‹28›Şi fata curse şi spuse toate aceastea în casa măni-sa.‹29›Şi Răveca avea un frate, ce-i era numele Laban, şi Laban curse la bărbat la făntînă, ‹30›Că era vădzut cercelul şi podoaba mănilor în măna soru-sa şi era audzit Răvecăei, surori-sa, beseada ce aceasta era dzis: „Aşa grăiia mie acel bărbat”, şi sosi la bărbat; iaca, sta la făntînă lăngă cămile.‹31›Şi dzise: „Întră, blagoslovitul Domnului, ce stai aicea afară?Că am curăţit înlăuntru casa, cămilelor încă loc am tocmit”.‹32›Şi-l duse înlăuntru în casă acel bărbat şi luo şalele de pre cămile; paie şi obroc deade lor, şi apă de-a spălarea picioarele aceluia şi a bărbaţilor carii era cu el.‹33›Şi mîncare puse înainte.Şi acesta dzise: „Nu voiu mănca pănă atunce pănă cănd lucrul mieu nu voiu isprăvi”.E ei dziseră: „Spune!” ‹34›Şi dzise: „Sluga lui Avra‹a›m sănt, // ‹35›Şi Domnul pre domnu-mieu [a:tare] [v:au blagoslovit] şi şi mare au făcut şi au dat lui oi şi boi, argint şi aur, slugi şi slujnice, cămile şi asini.‹36›Şi asupră de aceastea Sara, muiarea domnu-mieu, în bătrîneaţele domnu-mieu fecior au născut, şi aceluia au dat toate varece are.‹37›Şi domnu-mieu m-au giurat şi aşa au dzis: «Feciorului mieu muiare să nu iai dentre featele cananeilor, pre a cărora pămînt lăcuiesc, ‹38›Ce te du la casa tătîni-mieu şi la rudele meale şi acolo ia ficiorului mieu muiare».‹39›Iară eu zişu domnu-mieu: «Ce voiu deaca muiarea cu mine nu va vrea să vie?» ‹40›Şi zise mie: «Domnul înaintea căruia eu îmblu, tremite-va îngerul său cu tine şi va năroci calea ta, cum feciorului mieu muiare să iai dentru rudele meale şi den casele tătîni-mieu.‹41›Atunce să fii măntuit de credinţă: cănd la rudele meale veri sosi, să nu vor da ţie, măntuit să fii de credinţă».‹42›Derept aceaea astădzi sosiiu la făntînă şi aceasta dziş: «Doamne Domnedzeul lui Avraam, domnului mieu, să calea mea pre care am venit ai nărocit, ‹43›Iaca, la ceastă făntînă stau, aşa să fie: acea fată ce va veni a scoate apă şi cui eu voi dzice: ‘lasă ‹să› beau puţinea apă den veadra ta’ ‹44›Şi aceaea va dzice mie: ‘bea, încă şi cămilelor voiu scoate’, aceasta să fie acea muiare, care-au // tocmit Domnul fiiului domnu-mieu».‹45›Şi mainte decăt această beseadă într-înima mea era sfărşit, iaca, ieşi Reveca cu veadra pre umerul ei şi pogorî la făntînă şi scoase apă.Şi dziş ei: «Rogu-te, dă-mi să beau!» ‹46›E eaprea [a:curînd] [v:lu] o veadrade pre umăr şi dzise: «Bea, încă şi cămilele tale voi adăpa».Şi eu băui, cămilele încă adăpă.‹47›Şi întrebai ea şi dziş: «A cui fată eşti?» Ea răspunse: «Fata lu Betuel sănt, care e fecior lu Nahor, care lui au născut Milca».Şi puş un cercel pre fruntea ei şi o podoabă a mînilor pre mînile ei.‹48›Şi capul plecîndu-m rugaiu Domnul şi lăudai Domnul Domnedzeul lui Avraam, domnu-mieu, cine mine pre cale dereaptă au adus, cum feciorului domnu-mieu să iau fată den frăţiia lui.‹49›Să va fi voao voia a face cu domnu-mieu frăţie cu credinţă a fi, spuneţi-m, să nu vreţi vrea aceaea, încă spuneţi să tornu prea dereapta sau pre stănga”.‹50›Răspunse Laban şi Betuel şi dziseră: „Aceasta de la Domnezea iaste, derept aceaea nemică în aleanu-ţi nu putem grăi, neci bine, neci rău.‹51›Iaca, Răveca înainte-ţi; ia-o şi te du, cum să fie feciorului domnu-tău muiare, cum Domnul au dzis”.‹52›Cănd aceastea audzi sluga lu Avraam, plecă capul Domnului.‹53›Şi luo marhă de argint şi de aur şi veşminte şi deade Revecăei; tătîni-său şi mănii-sa încă deade cinste.// ‹54›Măncă şi bău cu bărbaţii depreună, carii era cu el şi, acolo mase.Demîneaţa sculă-se şi dzise: „Slobodziţi-mă la domnu-mieu!” ‹55›Răspunse fratele Răvecăei şi muma: „Lasă ‹să› rămîie cu noi fata, săva numai 10 dzile, după aceea să meargă”.‹56›El iară zise lor: „Nu mă ţineareţi, că Domnul au nărocit calea mea, slobodziţi-mă să merg la domnu-mieu!” ‹57›Ei iară dziseră: „Să chiemăm fata înainte şi să întrebăm ce va dzice ea de însă”.‹58›Şi chiemară Răveca şi dziseră ei: „Mearge-vei cu cest om?” Răspunse: „Mearge-voi”.‹59›Şi lăsară, derept aceaea, soru-sa, Răveca, cu doica ei şi cu sluga lui Avraam şi cu bărbaţii carii era cu el.‹60›Şi blagosloviră pre Răveca şi dziseră ei: „Tu eşti sora noastră, creaşte de multe ori mii de mii şi sămînţa ta biruiască porţile aleaneşilor săi”.‹61›Sculă-se, derept aceaea, Răveca cu featele ei şi şădzănd pre cămile mearseră după acel bărbat; şi acea slugă luund pre Răveca duse-se.‹62›Isac veniia de la făntîna viului şi a vederiei, că el pre acel pămînt de cătră amiiadzădzi lăcuiia.‹63›Şi cătră seară era ieşit la cămp să se roage, şi rădicînd ochii săi vădzu cum cămilele veniia.‹64›Răveca încă rădicînd ochii vădzu pre Isac şi se slobodzi gios de pre cămile, ‹65›Şi dzise slugiei: „Cine e acel om care înainte-ne vine în cămp?” Sluga dzise: „Acela e domnu-mieu”.Luo derept [a] // aceaea Răveca plaşca şi se îmbrobodi.‹66›Şi sluga înainte spuse pre rănd toate lucrurile ce era el isprăvit.‹67›Şi duse înlăuntru Isac pre Răveca la cortul mumîniei sale, Sarăei, şi luo pre Răveca şi fu lui muiare, şi iubi pre ia, şi în cest chip fu veselit Isac de dorul măni-sa.
- Cap 25
- ‹1›Avraam, iară, luo muiare, aceiia Chitura era numele.‹2›Şi născu lui Simrom şi Ecsam, Medan, Edzboc şi Sua.‹3›Ecsam, iară, născu Siba şi Deda.Feciorii lui Deda: Asurim, Latusim şi Leumim.‹4›Feciorii lu Midian: Efa, Efer, Hanoc, Abida şi Eldan; aceştea sănt feciorii Chitureei.‹5›Şi Avraam, toată avuţiia lui deade lu Isac, ‹6›Iară feciorilor de muiarea de pat, cinste le deade şi mută ei de la feciorul lui, de la Isac, încă în viaţa lui, cătră răsărita soarelui, pre pămîntul Chedenului.‹7›Aceasta e vreamea lui Avraam, căt custă o 175.‹8›Şi slăbi şi în bătrîneaţe bune muri, cănd, amu, bătrîn era şi se sătură de viaţă şi lăngă oaminii săi puse-se.‹9›Şi îngrupară el feciorii lui Isac şi Izmail în peşterea înduplecată, în cămpul lui Efron, care Heteus era fecior lui Zoar, care peştere era împrotiva Mambreei, ‹10›În cămp care Avraam de la feciorii lui Het era cumpărat, acolo îngrupară Avraam, cu Sara, muiarea sa.// ‹11›După moartea lui Avraam, blagoslovi Domnedzeu Isac, feciorul lui Avraam, şi lăcuiia Isac la făntîna viului şi vădzutului (vederiei).‹12›Lui Idzmail, ficiorul lui Avraam, ruda aceasta, care au născut lui Agara eghipteana, slujnica Sarăei.‹13›Şi numele feciorilor lui Izmail ceaste-s, de pre carii rudele lui chiamă-se: lui Izmail născutul dentăiu Nabailt, Chedar, Adbeel, Mipsam, ‹14›Mizma, Duma, Masa, ‹15›Hadar, Tema, Etur, Nafis şi Chedma.‹16›Aceşte sănt feciorii lui Izmail, pre numele lor, în curţile şi în oraşăle lor, 12.domni pre oamenii lor.‹17›Vreamea lui Izmail aceasta e 137 de ani şi slăbi şi muri şi lăngă oamenii săi îngrupă-se.‹18›Şi lăcuiia de la Hevilat pănă la Sur, împrotiva Eghipetului, cănd merg la Asiriia, şi muri pre vedearea a toţi fraţilor.‹19›Aceastea sănt lui Isac, fiiul lu Avraam, rudele: Avraam rodi Isac.‹20›Isac era de 40 ani cănd luo pre Răveca muiare, care era fată lui Sirus Betuel den Mesopotania, soră lui Sirus Laban.‹21›Isac rugă-se Domnului derept muiarea sa, că era stearpă, şi după aceea fu ascultat de Domnul şi Răveca, muiarea sa, fu tăroasă.‹22›Şi pruncii, împingea-se unul pre alalt în z[ă]găul ei, // şi ea dzise: „S-au vrut trebui a fi aşa, că ce fuiu tăroasă?” Mearse, derept aceaea, să întreabe pre Domnul.‹23›Şi zise Domnul ei: „Doao neamure sănt în zgăul tău, şi doao fealiure de oameni despărţi-se-vor din trupul tău, şi un oamet va întreace pre altul şi cel mai mare sluji-va celui mai mic”.‹24›Cănd, derept aceaea, vine vreamea naştereei, iaca doi era în zgăul ei.‹25›Cela dentăiu ce născu mainte era roşîu şi cu tot flocos, ca o piiale flocoasă; şi-i puse numele Isav.‹26›După aceaea născu frate-său; acesta era apucat călcăiul lui Isav, şi-i puseră numele Iacov.De 60 de ani era Isac cănd născură lui aceştea.‹27›Cănd porobocii crescură, Isav fu om vănătoriu şi plugariu, Iacov era bărbat destoinic şi lăcuiia în corture.‹28›Şi Isac iubiia pre Isav, derept aceaea că den vănatul lui bucuros mănca; Răveca, iară, iubiia pre Iacov.‹29›Iacov fiiarse o măncare şi Isav vine den cămp şi era ustenit.‹30›Şi dzise lu Iacov: „Dă-mi să mînî‹n›cu din [n]această mîncare roşie, că am ustenit”; derept aceaea chi‹e›mară pre el Edom.‹31›Zise, iară, Iacov: „Dă mie, dară, încă astădzi naşterea ta dentîiu”.‹32›Isav zise: // [Isav zise]: „Iaca, mie iaste a muri, ce voiu cu naşterea dentăiu?” ‹33›Iacov dzise: „Gioară-te, da[a]ră, încă astădzi mie”; şi se giură lui, şi deade lui Iacov naşterea sa dentăiu.‹34›Iacov deade, derept aceaea, păine şi măncare fiiartă den linte lui Isav.Şi Isav măncă şi bău, şi se sculă; duse-se, şi lui Isav nemică-i păru naşterea lui dentăiu.
- Cap 26
- ‹1›Scumpeate fu, iară, în acea ţară, după aceaea care era fos‹t› în vreamea lui Avraam.Şi Isac mearse la Evimelec, la craiul filisteilor, în Gherar.‹2›Şi se ivi lui Domnul şi zise: „Nu te duce în gios la Eghipet, ce rămîi pre pămînt care ţie voi spune.‹3›Venit să fii pre cest ţinut, şi eu cu tine voiu fi şi te voi blagoslovi, că ţie şi seminţeei tale da-voiu toate aceaste ţinuture, şi voiu întări giurămîntul care am giurat tătîni-tău, lui Avraam.‹4›Şi voi înmulţi sămănţa ta ca stealele cerului şi seminţeei tale voiu da toate aceaste ţinuture.Şi prin sămănţa ta blagoslovi-se-vor toţi oamenii pre pămănt, ‹5›Derept aceaea că Avraam au îngăduit glasului mieu şi au ţinut giudecarea mea şi porîncile meale, tocmeala mea şi leagea mea”.‹6›Şi lăcui Isac în Gherar.‹7›Şi cănd acolo acei oameni începură a întreba de [pre mu] // pre muiarea lui dzise: „Soru mie”, că nu cuteza zice: „Muierea mea”, găndind: „Doară mă vor ucide bărbaţii den cest loc, derept Reveca”, că frumoasă era.‹8›Cănd, amu, o vreame acolo fu, Avimelec, craiul filisteilor, căutînd pre fereastră vădzu Isac cu Răveca, muiarea sa, glumind.‹9›Chiemă, derept aceaea, Avimelec pre Isac şi zise: „Adevăr muiare ţi-e?Că ce ai zis că ţi-e soră?” Isac răspunse lui: „Părea mie, doară va fi mie a muri pentru ea”.‹10›Avimelec dzise: „Că ce ai făcut aceasta pre noi?Că se-au vrut putea tîmpla cum oarecine dentre oameni cu muiarea ta se-au vrut culca şi greşale ai vrut aduce pre noi”.‹11›Porînci, derept aceaea, Avimelec a toţ oamenilor şi dzise: „Varecine pre aces[t] om, au muiarea lui, va atinge, cu moartea morţiei va muri”.‹12›Şi sămănă Isac în acel ţinut şi în acel an feace de 100 atîta, că Domnul blagoslovi el.‹13›Şi fu om mare, mergea şi se măriia pănă cănd mare fu, ‹14›Şi marhă multă avea, dobitoace mici şi mari, şi mare fămeaie; derept aceaea zavistiia pre el filisteii.‹15›Şi toate făntînile ce era săpat slugile tătîni-său, lui Avraam, în vreamea tătîni-său, oborîia şi împlea cu pămînt, ‹16›Pănă atăta cum şi Avimelec dzicea lui: „Du-te de la mine, că de mine cu mult mai putearnec te-ai făcut”.‹17›Duse-se, derept aceaea, de acolo Isac, şi întinse cortul în Zăpodiia Gherarului, // [lui] şi acolo lăcui.‹18›Şi săpă iarăşi făntînile carile era săpat în vreamea tătîni-său, lu Avraam, carile filis‹t›eii după muarte lui Avra‹a›m era împluţi, şi chiemă eale cu acela nume cu care era chiemat tată-său.‹19›Săpară, derept aceaia, şi slugile lu Isac în acea zăpodie şi aflară acolo făntînă de apă vie.‹20›Şi păstorii den Gherar sfădiră-se cu păstorii lu Isac, aceasta dzicănd: „A noastră e această apă”, derept aceaea chiemă Isac acea făntînă Eseac, derept aceaea că acolo se era părîţi.‹21›Săpară şi altă făntînă, prin aceaea încă se părîră; der‹e›pt aceaea chiemă aceaea Sitma.‹22›Şi, ducăndu-se de acolo, săpară şi altă făntînă, prin‹n› aceaea nu se părîră, derept aceaea chiemă Răhobot, şi dzise: „Acmu au tocmit Domnul noao lărgime şi ne-au sporit pre pămînt”.‹23›Şi de acolo duse-se în Verzava.‹24›Şi Domnul ivi-se lui în aceaea noapte, şi zise: „Eu sănt Domnedzeul tătîni-tău, lu Avraam, nu te teame, că cu tine sănt, blagoslovi-te-voi şi sămînţa ta înmulţi-voi derept Avra‹a›m, sluga mea”.‹25›Derept aceaea u‹n› oltari zidi acolo şi numele Domnului într-agiutoriu chiemă.Cortul încă tinse acolo şi acolo slugile lui săpară făntănă.‹26›Şi Avimelec, la el mearse den Gherar, şi Ahusa, băratăşul acestuia, şi Ficul, mai mare hotnogiu ace-//stuia.‹27›Şi Isac dzise lor: „Ce îmblaţi la mine, că urît mine şi aţi gonit mine dintre voi?” ‹28›Ei dziseră: „Cu ochii vedem cum Domnul iaste cu tine, derept aceaea aşa-m zis: «să ne giurăm unul cu alalt şi să tocmim legătura, ‹29›Cum noao nice o pagubă nu veri face, cum noi încă tine nu vom atinge, şi cum noi cu tine nemică n-am făcut altă fără bine şi în pace tine am lăsat, tu eşti iară, amu, blagoslovit al Domnului»”.‹30›Derept aceaea găti uspăţ lor, măncară şi beură, ‹31›Şi demăneaţa, sculîndu-se, giurară împreună, şi lăsă pre ei Isac şi în pace se despărţiră de el.‹32›Tocma în aceaea dzi vineră slugile lui Isac şi grăiră lui de pre făntînă care era săpat şi dziseră lui: „Agiuns-am apa”.‹33›Şi-i dzise numele Saba; de icea chiamă-se acel oraş Verjava, tot pănă în dzua de astădzi.‹34›Isav era de 40 de ani şi luo muiare Iudit, fata lui Veri heteus şi Vasmath, fata lui Elon heteusu, ‹35›Carile îmbe amărîia pre Isac şi Reveca.
- Cap 27
- ‹1›Şi fu cănd Isac bătrăni şi ochii lui păinjeniră şi nu putea vedea: chiemă la el pre Isav, feciorul lui cel mai mare, şi dzise lui: „Drag fiiul mieu”.El răspunse // [răspunse] lui: „Aicea sănt”.‹2›El dzise: „Iaca, că m-am bătrănit şi nu ştiu cănd voiu muri.‹3›Ia, derept aceea, siriul tău, cucura, arcul şi pasă la cămp şi prinde vănat mie, ‹4›Şi fă măncare mie carea iubesc şi adu mie cum să mănînc şi să te blagoslovească sufletul mieu, mainte de căt voiu muri”.‹5›Auzi Răveca aceaea ce Isac grăi lui Isav, duse-se, derept aceea, Isav la cămp, cum să prinză vănat şi să aducă acasă.‹6›Şi zise Răveca lui Iacov, fiiului său: „Iaca, audziiu cum tatăl tău grăi cu Isav, frate-tău, şi aşa zese: ‹7›«Adu vănat mie şi dereage mie măncare, cum să mănînc şi să blagoslovesc tine înaintea Dommnului, pănă voiu muri».‹8›Ascultă, derept aceea, drag fiiul mieu, glasul mieu în aceaea ce eu ţie voiu spune.‹9›Rog, pasă la oi şi adu mie 2 iezi buni, cum dentr-ănşi să fac măncare tătîni-tău, atare care iubeaşte el, ‹10›Şi du tătîni-tău cum să mănînce şi să te blagoslovescă înaintea morţiei lui”.‹11›Iacov, iară, dzise Răvecăei, măni-sa: „Iaca, Isav, frate-mieu, e flocos, iară eu-s neated; ‹12›Doară pipăi-va mine tată-mieu şi mă tem cum că va părea lui cum că am vrut să celuiesc el, şi în locul blagosloveniei să nu mă blasteme”.‹13›Mumă-sa, iară, dzise lui: „Pre mine cază blăstemul tău, drag fiiul mieu, numai ce îngăduiaşte glasului mieu // [iu] şi pasă şi adă.‹14›Duse-se, derept aceea, şi aduse, şi duse măni-sa, şi mumă-sa atare măncare făcu carea tată-său iubiia.‹15›Şi luo Răveca lui Isav, celui fiiu mai mare, veşmintele mai scumpe ce în casă era, şi pre Iacov, ficior cel mic, deade.‹16›Ce cu piialea iedului mînule pre grumazi, ce era goli, învăli, ‹17›Şi deade cea măncare şi păine carea era făcut, la măna lui Iacov, fiiului său.‹18›Şi acesta întrînd la tată-său, zise: „Drag tată!” El răspunse: „Aicea sănt.Cine eşti tu, drag fiiul mieu?” ‹19›Şi Iacov zise tătîni-său: „Eu sănt Isav, dentăiu născutul tău, că am făcut aşa cum ai zis; rogu-te scoală, şezi şi mănîncă den vănat ce am prins, să mă blagoslovească sufletul tău”.‹20›Şi dzise Isac fiiului său: „Drag fiiu,cum [v:ai aflat] aşa [a:curănd] ?” Şi el zese: „Domnul Domnezeul tău aduse mie înainte”.‹21›Şi zise Isac lui Iacov: „Ia, vino,drag fiiul mieu, lasă să te pipăiesc cum să eşti tu fiiul mieu au ba”.‹22›La el mearse, derept aceea, Iacov, la tată-său, Isac, şi după ce era pipăit pre el zise: „Glasul tocma ca glasul a lui Iacov, măna iaste ca măna lui Isav”.‹23›Şi nu cunoscu el că mînule-i era flocoase ca a lui Isav, fratelui său, mînu şi blagoslovi el.// ‹24›Şi zise: „Tu eşti fiiul mieu Isav?” Răspunse: „Eu sănt”.‹25›Şi zise: „Adu, drag fiiu, lasă ‹să› mănănc den vănat ce ai prins, cum sufletul mieu să te blagoslovească”.Şi duse lui, şi măn[n]că, vin încă duse lui, şi beu.‹26›Şi Isac, tată-său, zise lui: „Vino încoace şi mă sărută, drag fătul mieu”.‹27›Mearse acolo şi sărută el şi simţi miroseniia veşmăntului său, blagoslovi el şi dzise: „Iaca miroseniia fiiului mieu iaste ca miroseniia cămpului care au blagoslovit Domnul.‹28›Să dea ţie Domnedzeu den roa ceriului şi grasul pămîntului, păiniei şi vinului mulţie.‹29›Oamenii să slujască ţie şi rudele să se pleace înaintea ta; fii domn între fraţii tăi şi feciorii măni-ta să se pleace înaintea ta.Blăstemaţi să fie cine te blastemă, blagosloviţi să fie cine te blagoslovesc”.‹30›Cănd, amu, Isac era sfărşit blagosloveniia lui Iacov, şi Iacov abiia era ieşit afară dinaintea lui Isac, tătîni-său, vine Isav, acelui frate de la vănat.‹31›El încă păzi măncare şi duse înlăuntru la tată-său şi zise lui: „Scoală-te, drag tată, şi mănîncă den vănat prins de fiiul tău, cum sufletul tău să mă blagoslovească”.‹32›Şi răspunse lui Isac, tată-său: „Cine eşti tu?” Dzise el: „Eu sănt Isav, cel dintăiu născutul tău”.‹33›Şi // [şi] Isac prea tare se spămîntă şi zise: „Cine?Unde iaste, dară, cela ce mie aduse den vănat prins de el şi de tot am măncat mai înainte decăt ai venit?Şi l-am blagoslovit, şi va fi blagoslovit”.‹34›Cănd Isav de la tată-său aceasta beseadă auzi, cu glas mare plănse, [a:tare] cu amar fu, şi zise tătîni-său: „Blagosloveaşte şi mine, drag tată”.‹35›Iară el zise: „Vine frate-tău cu hiclenşugul şi luo blagosloveniia ta”.‹36›Zise derept aceaea Isav: „Bine că-i e numele Iacov, că amu de doao ori m-au călcat: [p:] [a:dentăiu] [v:luo] naşterea mea, şi, iaca, acmu blagosloveniia încă mi-au luat”.Şi zise: „N-ai ţinut şi mie varece blagoslovenie?” ‹37›Răspunse Isac şi zise lui: „Domn am pus el pre tine şi toţi fraţii săi slugi lui am pus; cu grău şi vin întregit-am el.Ce voiu mai face cu tine, drag fiiul mieu?” ‹38›Dzise iară Isav tătîni-său: „Au numai o blagoslovenie ai, drag tată?Blagosloveaşte şi mine, drag tată”, şi glasul său rădicănd plănse.‹39›Răspunse Isac, tată-său, şi zise: „Iaca, unde veri lăcui gras va fi pămăntul şi în roa ceriului din sus va fi blagosloveniia ta.‹40›Cu arma te veri hrăni şi fratelui tău veri sluji.Fi-va atare vreame cum tu încă veri domni şi giugul lui de pre grumadzii tăi lepăda-veri”.// ‹41›Urrîia derept aceaea Isav pre Iacob, derept blagosloveniia care era blagoslovit pre el tată-său; şi dzise într-înima sa: „ [a:Curînd] [v:va veni] vreameaamărăciuniei tătîni-mieu, că pre frate-mieu Iacob omorî-voiu”.‹42›Spuseră Răvecăei beseada lui Isav, feciorului mai mare al său, şi tremiţănd chiemă Iacov, feciorul cel mai mic, şi zise lui: „Iaca, Isav, frate-tău, cu moarte să laudă ţie”.‹43›Acmu, derep‹t› aceaea, drag fii‹u›, ascultă glasul mieu: scoală-te şi fugi în Haran, la frate-mieu, Laban, ‹44›Şi rămăi acolo puţinea vreame, pănă se va turna turbureala frăţini-tău, ‹45›Şi pănă cănd măniia lui de pre tine întoarce-se-va şi va uita ceaea ce pre el ai făcut.După aceaea după tine trimite-voiu şi de acolo aduce-te-voiu, derept ce m-aşi despărţi într-o zi de amăndoi”.‹46›Şi Răveca zise lui Isac: „Urăiu viiaţa mea printru featele lui Het, carele sănt ca featele cestui pămînt, ce aş folosi cu viaţa mea”.
- Cap 28
- ‹1›La el chiemă, derept aceaea, Isac pre Iacov şi blagoslovi el şi porînci lui aşa dzicănd: „Dintru featele Canaanului muiare să nu iai.‹2›Ce te scoală şi pasă în Mesopotanie, // la Betuel, la casa tatălui măni-ta, şi acolo ia muiare ţie dintru featele lui Laban, fratelui măni-ta.‹3›Atotputearnic Domnezeu acela te blagoslovească, sporească şi înmulţească, cum oamet mare să fii.‹4›Şi-ţi dea ţie blagosloveniia lu Avraam, ţie şi săminţeei tale într-una, cum să poţi birui acest pămînt în care nimearnic eşti, care Domnezeu lu Avra‹a›m au da‹t›”.‹4›Lăsă, derept aceaea, Isac pre Iacov şi duse-se la Mesopotamie, la Laban, feciorul lui Betuel siriianul, la fratele Răvecăei, muma lu Iacov şi Isav.‹6›Cănd, amu, văzu Isav cum Isac au blagoslovit pre Iacov şi cum că au tremes la Mesopotamie, cum să ia acolo lui muiare şi cum cănd au blagoslovit el au lăsat lui: „Din featele lui Canaan nu lua ţie muiare”, ‹7›Şi cum Iacov au îngăduit tătîni-său şi măni-sa şi au mers la Mesopotamie, ‹8›Văzănd şi aceasta Isav cum Isac, tată-său, nu [a:bucuros] [v:veade] pre featelelui Canaan, ‹9›Mearse la Izmail şi, desupra muierile lui, luo şi pre Mahala, fata lui Izmail, fiiu lui Avraam, sora lui Nebaot.‹10›Iacov, iară, se duse den Verjava şi duse-se la Haran.‹11›Şi sosi la un loc şi acolo mase noaptea, că soarele era apus; şi o piiatră luo acolo în loc şi puse supt cap şi acolo tocma în loc adurmi.‹12›Şi văzu în vis; // şi iaca o scară stă pre pămînt, căriia vărvul agiunge la ceriu, şi iaca îngerii lui Domnedzeu suiia sus şi pogorîia gios.‹13›Şi Domnezeu pre scară [a:răzimat] [v:era] şi zise: „Eu sănt Domn a tătîni-tău Avraam, Domnezeu şi a lui Isac Domnezeu, acest pămînt pre carele zaci ţie voiu da şi seminţeei tale.‹14›Sămînţa ta va fi aşa ca prahul pre pămînt şi te veri întinde la apus şi la răsărita soarelui, la miiazănoapte şi la amiazăzi şi în tine şi în sămînţa ta blagoslovi-se-vor toate rudele pre pămînt.‹15›Şi iaca, eu cu tine sănt şi te voiu feri oare-încătruo veri mearge, şi iară înapoi aduce-te-voiu aicea la cest pămînt, că nu te voiu lăsa pănă atunce pănă nu voiu isprăvi aceaea ce ţie am zis”.‹16›Cănd, amu, Iacov era deşteptat din somn zise: „Adevăr Domnul iaste în cest loc şi eu n-am ştiut”.‹17›Că se înfricoşă, derept aceaea, zise: „Căt [a:tare] cutremurat cest nu e aicea altă, numai casa lui Domnezeu şi poarta ceriului”.‹18›Dins de demîneaţă sculă-se Iacov şi luo acea piiatră carea supt cap era pus şi puse pre semn şi desupra uleu vărsă pre ea.‹19›Şi chiemă acel loc Betel, că mainte oraşului era numele Luzd.// ‹20›Şi Iacov făgăduită făgădui şi zise: „Să Domnezeu fure cu mine şi mă va păzi pre ceastă cale pre carea sănt acmu şi-mi va da păine a mănca şi veşminte a mă îmbrăca, ‹21›Şi iară cu pace mă va aduce la casa tătîni-mieu şi Domnul Domnezeul mieu va fi, ‹22›Şi acea piiatră care-am pus pre semn, casă lui Domnezeu să fie şi în tot varece veri da mie, dejmă da-voiu ţie”.
- Cap 29
- ‹1›Purcease, derept aceaea, Iacov şi mearse la pămînt cătră răsărita soarelui.‹2›Şi cănd văzu o făntînă în cămp lăngă care trei cărdure de oi zăcea, că den făntînă obiceaiu era a adăpa oile, şi o piiatră mare era pre gura făntîniei.‹3›Şi acolo se aduna toate oile şi răsturnînd piiatra despre gura făntîniei şi oile adăpa şi piiatra iară la gura făntîniei rădica.‹4›Şi Iacob zise păstorilor: „Dragi fraţi, de unde set?” Şi răspunseră: „Din Haran săntem”.‹5›Şi dzise lor: „Cunoaşteţi pre Laban, feciorul lui Nahor?” Răspunseră: „Bine cunoaştem”.‹6›Zise iară lor: „Bine-i lui?” Răspunseră: „Bine, iaca, aicea vine Rahila, fata lui cu oile”.‹7›Şi zise: „Încă prea devreame iaste şi nu-i vrea-//me încă a mîna acasă oile; adăpaţi mainte oile şi păsaţi şi le paşteţi”.‹8›Răspunseră: „Nu poate pănă toate oile aicea nu se adună şi piiatra despre uşa făntîniei nu se răstoarnă cum să adape oile”.‹9›Cănd încă grăiia cu ei, vine Rahiila cu oile tătîni-său, că ea păştea oile.‹10›Cănd, amu, văzu Iacov pre Rahiila, fata lui Laban, fratelui măini-sa, şi oile lui Laban, fratelui măini-sa, acolo mearse şi răsturnă piatra de pre gura făntînii şi adăpă oile lui Laban, fratelui măni-sa.‹11›Şi sărută pre Rahiila şi cu glas mare plănse, ‹12› Şi spuse ei cum că ară fi frate tătîni-său şi fecior Răvecăei; Rahiila iară curse şi spuse tătîni-său.‹13›Cănd, amu, Laban auzi cum Iacov, feciorul soru-sa, acolo au venit, curse înainte, îmbrăţişe-l, şi-l sărută, şi-l duse la casa lui.Cănd, amu, era auzit oca venitului lui Iacov, ‹14›Zise: „Osul mieu şi carnea mea eşti”.Şi deacă era venit o lună, ‹15›Dzise Laban lui Iacov: „Au unde eşti mie frate, în har sluji-vei mie?Spune-mi ce simbrie pofteşti”.‹16›Laban iară doao feate avea: ceii mari era numele Liia, ceii mai mici era numele // Rahiila.‹17›Ce Lieei era ochii moi, Rahila era frumoasă de stat şi podobită la căutătură.‹18›Iacov iară iubiia pre Rahila şi zise: „7 ani sluji-voiu ţie derept Rahiila, fie-ta cea mai mică”.‹19›Laban răspunse: „Mai bine cum să dau ţie decăt altuia; rămăni la mine”.‹20›Sluji, derept aceaea, Iacov derept Rahila 7 ani şi numai neşchite zile păru lui prince că prea iubiia ea.‹21›Iacov zese lui Laban: „Dă-mi, amu, muiarea mea, că au venit vreamea să întru la ea”.‹22›Laban, iară, adună toţi oame‹n›ii acelui loc şi tocmi nu[n]ntă.‹23›Seara, iară, luo pre Liia, fata lui, şi duse înlăuntru la Iacov, şi el întră la ea.‹24›Şi Laban deade Silfa, slujnica feateei, să fie slujnică.‹25›Demîneaţa, iară, adecă, iaca, Liia.Dzise, derept aceaea, Iacov lu Laban: „Derept ce ai făcut aceasta pre mine?Au nu derept Rahiila am sluj‹i›t ?Dară, derep-ce m-ai celuit?” ‹26›Laban răspunse: „Nu-i obiceaiu pre pămîntul nostru cum cea mai mică înaintea ceii mai mari să mărităm.‹27›Sfîrşaşte cu ceasta săptămîna de nu[n]ntă, ceaea alaltă încă ţie voiu da derept slujba a 7 ani, cu carea slujaşte mie de acmu înainte”.‹28›În acest chip făcu Iacov şi sfărşi [săptă] // săptămăna de nu[n]ntă.Pre Rahila încă, fata lui, deade lui muiare.‹29›Şi Laban deade slujnica Vala Rahileei.‹30›Întră, iară, Iacov la Rahila, şi pre Rahila mai vărtos iubiia decăt pre Liia.Şi sluji lui Laban după aceaea 7 ani.‹31›Văzînd, iară, Domnul cum Lie nu-i era dragă, plodnică feace ea, pre Rahila, iară, fără plod.‹32›Şi Liia fu tăroasă şi născu un[n] fecior şi-l chiemă Ruvin, aceaea zicănd: „Căutat-au Domnul nevoia mea, iubi-mă-va acmu domnu-mieu”.‹33›Şi iară fu tăroasă, şi născu fecior şi zise: „Că au ascultat Domnul cum că nu-s dragă, derept aceaea deade şi cesta”; şi-l chiiamă Simeon.‹34›A treia oară încă fu tărroasă şi născu feciorul şi zise: „Acmu iară la mine se va turna domnu-mieu, că trei feciori am născut lui”; derept aceaea chiiamă el Levi.‹35›A patra oară încă fu tăroasă, născu fecior şi zise: „Acmu har dau Domnului”; derept aceaea chiiamă-l Iuda.Şi stătu de-a naşterea.
- Cap 30
- ‹1›Văzînd, iară, Rahiila cum că nu naşte lui Iacov, zavistiia pre soru-sa şi // zise lui Iacov: „Dă-mi feciorii miei, să nu veri da, muri-voiu”.‹2›Iacov, iară, se mănie pre Rahila şi zise: „Nu sănt Domnezeu cine zgăului tău plod nu va să dea”.‹3›Zise Rahila: „Iaca, aicea Bala, slujnica mea, întră la ea cum să nască pre genu‹c›hele meale cum să mă întram prin ea”.‹4›Muiare deade, derept aceaea, pre Bala, cum să fie lui Iacov pre slujnica ei.Şi Iacov întră la Bala, ‹5›Şi fu tărroasă şi născu lui Iacov ficiorul.‹6›Şi dzise Rahila: „Domnezeu au giudecat grija mea şi au ascultat glasul mieu şi feciorul au dat mie”; derept aceaea chiiamă-l Dan.‹7›Iară fu tăroasă Bala, slujnica Rahileei, şi născu lui Iacov al doile fecior.‹8›Şi zise Rahila: „Aseaminea au făcut mine Domnezeu cu soru-mea”; şi chiemă el Nethalim.‹9›Cănd văzu Liia cum că era stătută de-a naşterea, luo slujnica ei, Zelfa, şi lui Iacov deade muiare.‹10›Născu, derept aceaea, Zelfa, slujnica Lieei, lui Iacov un fecior.‹11›Şi zise Liia: „Bine fu”; şi chiemă el Gad.‹12›După aceaea, Zelfa, Lieei slujnica, născu lui Iacov al doilea fecior.‹13›Şi zise Liia: „Bine iaste mie lucrul, // [crul] că mine ferecată vesti-vor featele”; şi chiemă el Asir.‹14›Ruven ieşi la secerătură la vreamea secerăturiei, şi află în cămp mandragora şi duse măni-sa Lieei.Şi dzise Rahiila Lieei: „Rogu-te, dă-mi cea mandragora a ficiorului tău!” ‹15›Răspunse Liia: „Au nu-i destul cum că ai luat domnu-mieu, ce încă veri să iai şi mandragora a feciorului mieu?” Zise Rahiila: „Nu, batăr, să se culce cu tine derept mandragora a ficiorului tău”.‹16›Cănd, amu, Iacov seara den cămp vine, mearse Lie înaintea lui şi zise: „La mine vino, că te-am cumpărat cu mandragora al ficiorului mieu”; şi cu ea durmi în acea noapte.‹17›Şi Domnezeu ascultă pre Liia, fu, derept aceaea, tăroasă şi lui Iacov al cincile ficior născu.‹18›Şi zise: „Plătit-au mie Domnezeu, cum slujnica mea am dat domnu-mieu”; şi chiemă el Izahar.‹19›Liia iară fu tăroasă şi născu lui Iacov al 6 ficior.‹20›Şi zise: „Bine m-au dăruit Domnezeu mine, amu iară cu mine va lăcui domnu-mieu, că 6 feciori am născut lui”; şi chiemă el Zavolon.‹21›După acesta născu o fată şi o chiemă Dina.‹22›Domnezeu iară pomeni de Rahil‹a› şi căută de ea, şi plodnică fece ea.// ‹23›Fu, derept aceea, tăroasă şi născu un fecior şi zise: „Domnezeu au luat de pre mine împutăciunea”; ‹24›Şi chiemă el Iosif şi zise: „De Domnul Domnedzeu cătră acesta şi alt fecior”.‹25›Cănd, amu, Rahila iara născut pre Iosif zise Iacov lui Laban: „Slobozeaşte-mă să mă duc la locul mieu şi la pămîntul mieu.‹26›Dă mie muierile meale şi feciorii miei derept carii am slujit ţie, să mă duc, că tu ştii în ce chip am slujit ţie”.‹27›Zise Laban lui: „Să ţi se afle voia; cu adevăr am cunoscut cum Domnedzeu au blagoslovit mine dirept tine; ‹28›Spune mie simbriia ta şi da-ţi-voiu”.‹29›Iacov, iară, răspunse: „Tu ştii cum am slujit eu ţie şi căt dobitoc ai avut la mine.‹30›Puţinel dobitoc era cănd eu la tine am venit, acmu, iară,prea [a:tare] [v:se-au înmulţit] şi Domnezeu te-au blagoslovit prince am fost cu tine.Cade-se, amu, cum eu încă la casa mea să caut”.‹31›Şi Laban zise: „Ce să-ţi dau ţie?” Dzise Iacov: „Nemică nu-m da, ce, deaca veri face ce voiu pofti, iară voiu paşte şi păzi oile tale.‹32›Preîmbla-voiu astăzi toate oile tale şi voiu aleage oacărăle şi pistruile oi, şi negrii dintru miei şi pistruile capre, şi ce va fi pistruiu şi oacăr va fi // [fi] simbriia mea, ‹33›Şi toate carele nu vor fi pistrui şi oacără, sau să nu fure neagre între miei şi capre, ca marhă de furat să fie la mine”.‹34›Zise Laban: „Ni, batăr, aşa să fie cum dzici”.‹35›Şi tocma în aceaea zi alease pre pistruile şi oacărăle, areţii şi toate pistruile capre, în toate în care era oarece alb şi tot oarece era negru între miei, şi la mîna ficiorilor lui deade.‹36›Şi îmblatul de trei dzile pămînt puse între el şi între Iacov, şi Iacov păştea lui Laban alalte oi.‹37›Iacov, iară, luo nuiale verzi de măsteacăn, de alun şi de castan şi trăsuri albe beli pre iale, cum să vadză albul lemnului.‹38›Puse nuialele care era belite la albie a scos de adăpătoare, cum cănd ară veni oile pre aceastea să caute, ‹39›Şi pre aceastea căutînd prinseră-se derept aceaea oile desupra nuialelor şi fătară pistrui şi oacără şi şute.‹40›Şi despărţi Iacov miei, şi ceia ce despărţi duse la oile pistrui şi neagre lui Laban, şi tocmi luişi cărd usebi carele nu deade la oile lui Laban.‹41›Cănd, derept aceaea, fruntea oilor slobodzi într-una şi punea nuiale în crepă înaintea oilor cum desupra nuialelor [să se pri] // să se prindză.‹42›Ce cănd ceale reale slobodzi într-una, nuiale nu punea în crepă, derept aceaea ceale reale se veniia lui Laban, ce ceale mai bune lui Iacov.‹43›În acest chip [v:îmbogăţi] omulşi fură lui oi multe, slujnice, slugi, cămile şi asini.
- Cap 31
- ‹1›Auzi, iară, Iacov beseada feciorilor lui Laban cum că dzicea: „Iacov toată marha tătîni-nostru au apucat, şi din [în] marha tătîni-nostru au tocmit toată acastă bogăţie”.‹2›Văzu, derept aceaea, obrazul lui Laban, şi iaca, nu era aşa către el ca ieri şi mainte.‹3›Şi zise Domnul lui lacov: „Toarnă-te la pămîntul tătîni-tău şi la rudele tale, şi eu cu tine voiu fi”.‹4›Tremease, derept aceaea, Iacov şi la el chiemă pre Rahiila şi Lia la cămp, la oile lui.‹5›Şi dzise lor, muierilor: „Eu văzu că faţa tatălui vostru cum nu e aşa ca ieri şi mainte, ce Domnezeul tătîni-mieu au fost cu mine.‹6›Şi voi ştiţi cum cu toată puteare am slujit tătîni-vostru.‹7›El, iară, mine au celuit, şi amu de dzeace ori au schimbat simbriia mea, ce Domnedzeu n-au îngăduit cum să-m facă pagubă.‹8›Cănd aceasta dzicea: «Pistruiele să fie birul tău», toată turma pistruiu fătă, cănd, // iară, zicea: «albele să fie simbriia ta», toată turma albe fătă.‹9›Luat-au, derept aceaea, Domnezeu marha tătîni-vostru, şi mie au dat.‹10›Că cănd au venit vreamea de-a slobodzirea într-una rădicănd eu ochii miei şi vădzuiu în vis şi iaca areţii suiia pre tărcate şi pistrui şi şute.‹11›Şi îngerul lui Domnezeu dzise mie în somn: «Iacobe!» Şi eu răspunşu: «iaca, icea sănt».‹12›El iară dzise: «Rădică ochii tăi şi priveaşte: areţii suie pre tărcate şi pistruie şi pre şute, că toate am văzut acealea care Laban pre tine au făcut.‹13›Eu sănt acel Domnedzeu îm Betel, unde tu piiatra unseşi şi unde mie făgădaş făgăduişi.Scoală, derept aceaea, şi ieşi den cest pămînt, şi pasă iară la pămîntul rudelor tale»”.‹14›Şi răspunse, iară, Rahila şi Lia şi dziseră lui: „Iaca, nu e noao nice parte, nice ocină la casa tătîni-nostru.‹15›Iaca, aşa au ţinut noi ca neşte striini, că îm preţ ne-au văndut şi preţul nostru au amistuit.‹16›Derept aceea Domnezeu au luat a tătîni-nostru bogăţiia lui şi noao şi ficiorilor noştri au dat; derept aceaea fă acealea toate ce Domnedzeu au dzis ţie”.‹17›Sculă-se, derept aceaea, Iacob şi pre cămile puse ficiorii şi muierile lui, ‹18›Şi luo toate dobitoacele şi toată marha carea în // [carea în] Mesopotamie au făcut, cum să meargă la tată-său, Isac, la pămăntul lui Canaan.‹19›Laban, iară, era mers a tunde oile lui, şi Rahila pre idolii tătîni-‹s›ău furase.‹20›În acest chip fură Iacob inima lui Laban Siriianului, cu aceaea cum că nu deade în ştire cum că va să fugă.‹21›Fugi, derept aceaea, el şi tot aceaea ce era a lui, sculă-se, trecu pre apă şi nemeri pre deal lui Gheliiad.‹22›A treia dzi spuseră lui Laban cum Iacob au fugit.‹23›Şi lăngă el luo fraţii lui şi îmblet de şapte dzile goni pre el şi-l agiunse pre muntele Gheliiadului.‹24›Ce Domnedzeu mearse la Laban Siriianul noaptea în somn şi zise lui: „Caută cum nemică nu grăi lu Iacob, fără ce e bine”.‹25›Agiunse, derept aceea, Laban pre Iacob.Iacob, iară, era întins cortul lui pre deal.Laban încă cu fraţii lui întinse cortul lui pre deal Gheliiadului.‹26›Şi dzise Laban lu Iacov: „Ce-ai deres cum că ai furat inima mea şi featele meale ai adus ca cu arma luate?‹27›Că ce ai fugit fără ştirea mea, că ce nu mi-ai dat în ştire cum să te petreacem cu veselie şi cu căntece, cu glas de tămpene şi cu glas de ceateră?‹28›N-ai neci lăsat să sărut feciorii şi featele meale, dzău, [a:nebuneaşte] [v:ai făcut] .‹29›Den [agiu] // agiutoriul lui Domnezeu că aş avea puteare cum să stric voao, ce Domnezeul părinţilor voştri au grăit mie ieri aşa zicînd: «Cum nemică nu grăi lui Iacov altă, fără bine».‹30›Ni, deaca amu ai vrut să te duci şiaşa [a:tare] [v:ai jeluit] la casa tătîni-tău, derept-ce ai furat domnedzeii miei?” ‹31›Iacov răspunse şi zise lui Laban: „Că mă temuiu şi aceaea gîndiia că vei despărţi featele tale de la mine.‹32›La cine domnezeii tăi veri afla, icea naintea fraţilor noştri să moră; caută la mine ce iaste al tău şi-l ia”.Iacov nu ştiia cum Rahila au furat ei.‹33›Întră, derept aceaea, Laban în cortul lu Iacov şi a Liei şi a doao slujnice; nemică nu află.Şi den cortul Lieei mearse în cortul Rahileei.‹34›Rahila luo bodzii şi-i puse supt paiele cămilelor şi şăzu desupra.Laban pipăi tot cortul şi nemică nu află.‹35›Şi Rahila dzise tătîni-său: „Drag doamne, nu-ţi fie greaţă cum că nu mă poci scula înaintea ta, că după obiciaiul muierilor mi-e lucrul”.Nu află, derept aceaea, bodzii;nu să [a:tare] -i [v:căuta] .‹36›Şi Iacov se mănie şi se certă cu Laban şi dzise lui: „Ce strîmbătate am făcut şi ce am greşit, cum aşa vărtos te aţiţaşi pre mine, în aleanu-mi?‹37›Toate unealtele caseei // ai pipăit şi ce ai aflat din unealtele caseei tale?Grămădeaşte aicea înaintea alor miei şi alor tăi fraţi, cum să facă leage între noi.‹38›Iaca, 20 de ani am fost la tine; oile tale şi caprele n-au fost stearpe, areţii oilor tale n-am măncat, ‹39›Care gadinele au rupt n-am adus ţie, ce mie au fost a plăti, den măna mea ai poftit acealea care noaptea sau zua au furat, ‹40›Dzua dzăduhul m-au dosădit, noaptea frigul, şi somnul se-au depărtat de ochii miei.‹41›Aşa am slujit în aceşti 20 de ani [în ca] în casa ta, 14 derept featele tale şi şase derept oi; simbriia mea de zeace ori ai schimbat.‹42›Să tatălui mieu Domnezeu, lui Avraam Domnezeu şi lui Isac frica cu mine n-au vrut fi, acmu încă în deşert m-ai vrut slobozi, ce Domnezeu au căutat munca mănulor meale şi te-au certat ieri”.‹43›Laban răspunse şi dzise lui Iacov: „Aceastea feate, featele meale, şi ceşti ficiori, feciorii miei, şi aceaste ciurde, ciurdele meale, şi tot ce vezi sănt ale meale; ce pociu face eu astădzi featelor meale şi feciorilor a featelor meale carii au născut?‹44›Vino, derept aceaea, şi eu şi tu să facem legătură, care să fie mărturisitură între mine şi între tine”.// ‹45›Luo, derept aceaea, Iacov o piiatră şi rădică pre semn, ‹46›Şi dzise fraţilor lui: „Culeageţi pietrile!” Şi luară pietrile şi într-o grămadă grămădiră, desupra grămădziei măncară.‹47›Şi Laban chiemă grămada Mărturisituriei, Iacov, iară, chiemă Galath sau Ghelead.‹48›Şi zise Laban: „Această grămadă astăzi mărturie să fie între mine şi între tine” (derept aceaea chiiamă acea grămadă Galaat, grămada Mărturisituriei).‹49›Că aceasta dzise: „Să caute Domnezeu între noi căndu ne vom despărţi unul de cătră alalt, ‹50›Să veri dosădi featele meale sau asupra lor alte muieri veri lua; nime nu e aicea cu noi; iaca, Domnedzeu fie mărturie între mine şi între tine”.‹51›Şi zise Laban iară lu Iacov: „Iaca, această grămadă şi iaca cest semn care eu am rădicat între mine şi între tine, ‹52›Mărturisitură fie această grămadă şi acest semn cum din această grămadă nu voiu mai treace la tine, tu încă să nu vini de încoace de grămadă pre stricare.‹53›Domnedzeul lu Avraam, şi Domnezeul lu Nahor, şi Domnedzeul părinţilor acestora să giudece între noi”.‹54›Şi Iacov giură lu Laban pre frica tătîni-său, lui Isac.Iacov, iară, giunghe pre acel deal şi chiemă fraţii lui cum cu el să mănce.// Măncară şi acolo maseră pre cel munte.‹55›Demăneaţa, iară, sculă-se Laban, sărută pre feciorii şi featele şi blagoslovi pre ei şi ducîndu-se mearse, iară, la locul lui.[Cap32] ‹1›Iacov, iară, mearse pre calea lui şi îngerii Domnului vineră înaitea lui.‹2›Şi cănd vădzu ei zise: „Gloata lu Domnezeu aceasta” şi chiemă acel loc Mahanaim.
- Cap 32
- ‹3›Iacob, iară, sol tremease înaintea lui la Isav, frate-său, pre pămînt Seir, în ţinutul lui E‹d›om, ‹4›Şi lăsînd lor, aceasta zise: „Aceasta spuneţi domnului mieu, lui Isav: «Sluga ta, Iacov, aceasta zise: ‘Tot pănă acmu la Laban am fost.‹5›Şi sănt mie dobitoace, asini, oi, slugi şi slujnice; şi am tremes cum aceasta ţie, domnu-mieu, să-ţi spune, cum iertare să dobîndesc înaintea ochilor tăi’»”.‹6›Solii vineră la Iacov şi aceasta ziseră: „Dusu-ne-am la frate-tău, Isav, şi, iaca, vine ţie înainte însuşi cu 400 de bărbaţi”.‹7›Iacob, iară, tare se spămîntă şi [a:tare] [v:tremura] ; şi despărţi oamenii carii cu el era şi oile, boii şi cămilele pre doao gloate.‹8›Şi zise: „Deaca Isav pre o gloată va veni şi va fi bătut, altă va scăpa”.‹9›Şi iară zise Iacob: // „Domnezeul lui Avraam tatălui mieu şi Domnezeul lui Isac, tatălui mieu, Doamne, cela ce mie zise aceasta: «Pasă iară la pămîntul tău şi la casa ta şi bine voiu face cu tine», ‹10›Nedestoinic sănt pre toată milostivniciia şi credzuţia ta care-ai făcut cu mine, sluga ta, că nu-m [v:era] mai [a:mult] decît un toiag cănd am trecut apa Iordanului, şi acmu pre doao turme am crescut; ‹11›Rogu-te, slobodzeaşte-mă den mîna fratelui mieu, Isav, că mă tem de el cum să nu vine şi să nu bată mine şi muma cu feciorii într-una.‹12›Tu ziseşi: «Bine face-voiu cu tine şi sămînţa ta pune-voiu ca năsipul măriei carea omul de mulţie nu poate număra»”.‹13›Şi acolo în aceaea noapte durmi, şi luo din acela ce era la mănă darure fratelui său, lui Isav: ‹14›200 de capre, 20 de ţapi, 200 de oi, 20 de areţi, ‹15›30 de cămile sugătoare, cu mănzii depreună, 40 de vaci, 10 tauri, 20 de mîcicoie, cu 10 mănzi depreună.‹16›Şi deade la măna slugilor lui toate cărdurile usebi, usebi, şi zise lor: „Duceţi-vă înaintea mea şi lăsaţi loc mijloc între cărdure”.‹17›Şi lăsă celuia dintăiu şi zise: „Cănd frate-mieu, Isav, tămpina-va voi şi întreba-va zicănd: «La cine te ţini şi încă-/truo mergi şi a cui e aceasta ce înainte măni?» ‹18›Aşa ziceţi: «A slugiei tale, lui Iacov, şi-s darure care au tremes domnului său, lu Isav, şi iaca, el încă după noi vine»”.‹19›În acest chip lăsă şi al doile şi al treile, şi tuturora carii după cărdure mergea zicînd: „Cum v-am zis aşa grăiţi lu Isav, cănd vă veţi tălni cu el, ‹20›Aceasta încă ziceţi: «Iaca, el însuşi încă vine după noi»”, că aceasta gîndiia: dezmîniia-voiu el cu darurile care înainte merg, şi după aceaea mă voiu tălni cu el, doară va cruţa mie.‹21›Înaintea lui mearse, derept aceaea, darul, şi el în aceaea noapte rămase la gloată.‹22›Şi se sculă noaptea, luo 2 muierile a lui şi 2 slujnice şi 11 feciorii lui, şi Iacov la vad mearse, ‹23›Şi luo ei, trecu pre apă şi trecu toate a varece era a lui; ‹24›Şi numai el rămase însuşi.Luptă-se, iară, cu Iacov un bărbat, tocma pănă la răvărsatul zorilor.‹25›Şi cănd văzu cum că nu poate învince, lovi lui Iacov osul cliciului şi osul cliciului în luptare scrinti-se.‹26›Şi zise: „Lasă-mă, că se răvarsă zorile”.El iară răspunse: „Nu te voiu lăsa numa deaca mă veri blagoslovi”.‹27›Şi el zise: „Cum te chiamă?” Răspunse: „Iacov mi-e numele”.‹28›El iară zise: „După aceasta nu fie ţie Iacov // numele, ce Izdrail, că să pre Domnezeu ai învins, cu cătmai [a:tare] [v:învince-veri] oamenii”.‹29›Şi Iacov întrebînd el dzise: „Spune-mi cene ţie numele?” El dzise: „Că ce întrebi numele mieu?” şi tocma aşişi blagoslovi el.‹30›Şi Iacov chiemă acel loc Pnuel, „căpre Domnedzeu faţă [a:făţişi] [v:am văzut] şi sufletul mieu se-au măntuit”.‹31›Şi cănd pre Pnuelu era trecut, răsări soarele lui şi cliciul şchiopăta.‹32›Şi derept aceaea ficiorii lu Izdrail tot pănă în zua de astăzi nu mănîncă văna cliciului, derept aceaea unde au fost lovit lui Iacov văna cliciului.
- Cap 33
- ‹1›Iacov, iară, rădică ochii săi, văzu, şi iaca, vine Isav cu 400 de bărbaţi, şi rupse feciorii la Lia, la Rahiila, şi la doao slujnice.‹2›Şi slujnicele înainte stătură cu ficiorii lui depreună, şi pre Liia cu ficiorii ei după aceaea, pre Rahila cu Iosif dinapoi.‹3›Şi înaintea lor mergînd de 7 ori plecă-se pre pămînt păna la frate-său sosi.‹4›Isav, iară, înaintea lui curse la el, strinse în braţe şi-l sărută, şi plînseră.‹5›Rădicînd, iară, Isav ochii văzu muierile şi ficiorii şi zise: „Cine sănt aceastea cu tine?” Răspunse: // „Feciorii cu carii Domnezeu au dăruit pre sluga ta”.‹6›Şi slujnicele vineră înainte cu feciorii şi se plecară înaintea lui.‹7›Vine înainte Lie cu ficiorii săi şi se plecară, după aceaea vine înainte Iosif şi Rahila, ei încă se plecară înaintea lui.‹8›Zise iară Isav: „Derept-ce era bune toate aceale şireagure carele înainte tălniiu?” Răspunse Iacov: „Cum să aflu milă la Domnezeu”.‹9›Zise Isav: „Destule am eu, drag frate, ţine ţie a tale”.‹10›Răspunse Iacov: „Nu aşa, rogu-te, ce, să am aflat milă la tine, ia de la mine cest dar, că nu văzuiu aimintri obrazul tău, ca a lui Domnezeu, fie cu voie bună cătră mine.‹11›Ia ceastă bunătate, rogu-te, ce am adus ţie, că bine au făcut cu mine Domnezeu, şi de tot [p:] [a:destul] [v:am] ”; şi-l sili pre el şi luo.‹12›Şi zise Isav: „Blăm, să meargem, şi eu voiu mearge înaintea ta”.‹13›Răspunse Iacov, zise lui: „Doamne, bine ştii cum că feciori nătari am cu mine, dobitoc şi vaci a făta şi, să le vor prea măna, muri-vor într-o dzi toate ciurdele.‹14›Meargă domnu-mieu înaintea slugiei sale,eu încă [a:cătelin] [v:mearge-voiu] după el, cum dobitoacele şi feciorii vor putea mearge, pănă voiu agiunge la domnu-mieu în Seira”.‹15›Zise iară Isav: „Să-ţi las, dară, căţiva din-//tre acei oameni cari-s cu mine, să rămîne cu tine pre cale”.Răspunse ‹Iacob›: „Nu lipseaşte, [p:] [a:destulu] - [v:i] să am aflat milă la domnu-mieu”.‹16›Turnă-se derept aceea Isav în aceaea dzi pre calea sa, cătră Seaira.‹17›Iacov, iară, se duse în Sohot şi făcu casă şie şi dobitoacelor poieţi, de unde chiemă numele acelui loc Suhot.‹18›După aceaea mearse Iacov în Salim, în oraşul Sihemului, care iaste în pămîntul a Canaanului, după ce ieşise din Mesopotamiia, şi şedzu împrotiva acelui oraşi.‹19›Şi cumpără o parte de pămînt de la feciorii lu Emor, cela ce era tatăl Sikhemului, într-o 100 de florinţi de aur.‹20›Şi aciiaşi întinse cortul şi feace un oltariu şi chiemă într-agiutoriu spre acela numele putearnic Domnezeului lu Israil.
- Cap 34
- ‹1›Dina, iară, fata Liei, carea născuse lu Iacov, mearse afară cum să vadză featele acelui pămînt, ‹2›Pre carea cănd o ară fi văzînd Şikhem Heteuşi, ficiorul lui Hemor, carele era domn acelui ţinut, apucă-o pre ea şi durmind cu ea o ruşină.‹3›Şi se lipi inima lui cătră Dina, că-//tră fata lu Iacov, şi iubiia pre acea fată, cu cuvînt frumos încă grăi ei.‹4›Şi zise Şikhem tătîni-său, lui Hemor: „Ia mie ceastă fată să-m ea fie muiare”.‹5›Auzi, iară, Iacov fata lui Dina ară fi ruşinată şi feciorii lui era în cămp la dobitoc, şi [v:tăcu] [a:mulcom] pănă vineră acasă (‹6›...‹7›...) şi cănd ară fi auzind aceasta, [p:cu] [a:greu] [v:luară] aceştea bărbaţişifoarte [v:se măniiară] , cum acest lucru spurcat el ară fi făcînd pre Israil, durmind cu fata lui Iacov, că acestui lucru n-au vrut trebui să fie.‹8›Grăi iară Hemor cu ei şi zise: „Inima ficiorului mieu, lui Şikhem, i se-au lepit cătră fata voastră: rogu-vă, daţi-o lui să-i fie muiare.‹9›Să tocmim între noi cuscrie: daţi noao featele voastre, şi featele noastre luaţi voi, ‹10›Şi lăcuiţi cu noi, cest ţinut fie în putearea voastră, lăcuiţi şi tărguiţi într-însul şi-l biruiţi”.‹11›Şikhem încă zise tatălui Dineei şi fraţilor ei: „Lasă ‹să› aflu voie la voi şi săva ce veţi zice mie, aceaea o voiu da.‹12›Adaogeţi la mine zeastrea şi ceareţi darure şi [a:bucuros] [v:voiu da] , oarece veţi ceare, numai // daţi mie fata voastră să-mi fie mie muiare”.‹13›Răspunseră derept aceaea feciorii lu Iacov lui Şikhem şi tătîni-său, lu Hemor, cu alnicie, prence cum pre soro-sa, pre Dina, o ruşinase, ‹14›Şi ziseră lui: „Nu putem noi face aceasta, cum soru-noastră să o dăm a oamini netăiaţi împregiur, că ară fi lucru de osăndă.‹15›Ce, derept aceaea, voia voastră face-vom, să veţi aşa fi ca şi noi, şi să se va tot omul carele cap de bărbat fi tăind împregiur.‹16›Atunci featele noastre vom da voo şi ale voastre vom lua noo şi vom lăcui cu voi şi vom fi unii oamini.‹17›Iară să nu vă veţi tăia împregiur, lua-vom sus soro-noastră şi o vom aduce”.‹18›Plăcu acest cuvănt lu Hemor şi feciorului lui, Şikhem, ‹19›Şi cel tinăr nu vru de să treacă acest lucru, că [a:vărtos] [a:tare] [v:îndrăgiia] fata lui Iacovşi de toţi era în mai mare cinste la casa tătîni-său.‹20›Mearseră, derept aceaea, Hemor şi Şikhem, feciorul lui, în poarta oraşului şi grăiră orăşanilor zicănd aceasta: ‹21›„Aceşti bărbaţi sănt cu noi îm pace şi li-e voia să lăcuiască în pămîntul nostru şi să tărguiască, pămîntul înaintea lordestulu-i [a:mult] ; derept aceea featele lor să le luom să ne fie noao muieri şi featele noastre să lă dăm lor.// ‹22›Ce aşa ne vor face voia, cum să lăcuiască cu noi şi cu noi să fie unii oamini, să tot capul de bărbat între noi se va tăia împregiur, cum şi ei sănt împregiur tăiaţi.‹23›Dobitocul lor şi bunătatea şi tot săva ce au ei al nostru va fi, numai cum pre aceasta să îngăduim şi cu noi să poată lăcui”.‹24›Îngăduiră, derept aceaea, lui Hemor şi ficiorului lui, Şikhem, toţi aceia carii pre poarta oraşului lor ieşiia afară şi întra înlăuntru, şi tăiară împregiur toţi bărbăteasca parte, carii în oraşul lor era.‹25›Şi a treia dzi cănd orăşanii ară fi în dureare ranelor, apucară doi ficiori a lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Diniei, cine arma sa, şi cu mare hrăborie întrară înlăuntru în oraş şi pre toţi bărbaţii omorîră.‹26›Omorîră şi pre Hemor şi pre ficiorul acestuia, Şikhem, cu arme ascuţite, şi afară aduseră pre Dina den casa lu Şikhem şi se duseră.‹27›Ficiorii, iară, a lu Iacov căzură pre cei omorîţi şi prădară oraşul, derept aceasta ocă unde ruşinase pre soro-sa.‹28›Oile încă, boii şi asinii, şi pre tot oarece era în oraşu şi în cămp apucară, ‹29›Şi tot varece avea, toţi porobocii şi muierile acelora // duseră prinşi, şi prădară tot oarece era în casele lor.‹30›Zise, iară, Iacov lu Simion şi lu Levi: „Făcut mie răzmiriţă şi urîciune la hananiiani şi la fereziiani, carii lăcuiesc pre cest pămîn‹t›.Eu, iară, sănt cu puţinei, aduna-se-vor pre mine şi mă vor bate, şi voiu peri eu cu toată casa mea într-una”.‹31›Răspunseră, iară: „Însă aşa au vrut trebui să facă cu soru-noastră ca şi cu o curvă?”
- Cap 35
- ‹1›Zisă, iară, Domnezeu lu Iacov: „Scoală-te şi pasă în Vethealiu şi lăcuiaşte acolo; fă acolo un oltariu acelui Domnezeu care se-au ţie arătat, cănd fugiiai de înaintea lu Isau, fratelui tău”.‹2›Şi zise Iacov caseei sale şi tuturor acelora carii era cu el: „Lepădaţi de la voi domnezeii striini carii sănt între voi şi vă curăţiţi, schimbaţi-vă şi veşmintele voastre, ‹3›Că sculîndu-ne în Vetheal vom mearge sus şi şi acolo oltariu vom face lu Domnezeu carele au ascultat pre mine în dosada mea, şi cu mine au fost în cale în carea am îmblat”.‹4›Lui Iacov, dere‹p›t aceaea, deaderă toţi domnezeii striini carii era la ei, în acela chip şi cerceii despre urechile sale; şi le îngrupă // acealea Iacov supt un lemn de cer, carele era lăngă Şikhem.‹5›Şi cănd ară fi purcezînd temătura lui Domnezeu pogorî pre acealea oraşe carele era împregiur, cum feciorii lu Iacov să nu-i gonească.‹6›Sosi, derept aceeaea, Iacov în Luz, în pămîntul Canaanului, căruia numele Vetheal, el şi toţi oamenii lui carii cu el era.‹7›Şi acolo feace o‹l›tariu şi puse numele acelui loc în Vetheal, derept aceaea cum acolo i se-au arătat lui Domnezeu, cănd fugiia de înaintea frăţini-său.‹8›Muri, iară, Devora, doica Răvecăei, şi o îngrupară în calea Veathealului, supt un lemn de cer, şi puseră n‹u›mele acelui loc: lemn de cer al plînsului.‹9›Şi Domnezeu iară se ivi lu Iacov după aceaea, cum deaca ară fi venit den Mesopotamiia, blagoslovi pre el, ‹10›Şi aceasta zise lui: „Ţie ţi-i numele Iacov, ce după aceasta nu-ţi fie numele Iacov, ce Israil”, derept aceaea se chiamă numele Israil.‹11›Zise iară Domnezeu lui: „Eu sănt Domnezeu cela ce tot poate; sporeaşte-te şi te înmulţeaşte, oaminii şi săboarăle oamenilor iasă de la tine, crai încă iasă den zgăul tău.‹12›Şi acela pămînt carele lu Avraam şi lu Isac // am dat, ţie-l voiu da şi seminţeei tale după tine”.‹13›Duse-se, derept aceaea, Domnezeu de la el den acela loc de unde era grăit cu el.‹14›Iacov, iară rădică o piiatră acolo în acela loc, să fie semn iuo cu el era grăit şi jirtvă de beutură vărsă pre ea şi o stropi cu uleiu.‹15›Şi Iacov chiemă acel loc iuo Domnezeu grăise cu el Vetheal.‹16›Şi mearseră den Vethealiu, şi cănd ară fi depărtaţi de la Efrata cătu-i lungul unui pămînt arătoriu, născu Rahila şi în naştere mare dureare păţiia.‹17›Şi cănd ară păţi în naştere trudă mare, dzise ei moaşa: „Nu te teame, că acesta încă va fi feciorul tău”.‹18›Şi cănd sufletul ară fi ieşind den ea, şi ară muri, puse numele lui Veniiamin.‹19›Muri, derept aceaea, Rahiila şi fu îngrupată lăngă calea Efrateei, căriia-i acmu numele Vetleaem.‹20›Şi Iacov rădică sus semn pre mormîntul ei şi semnul mormăntului Rahileei acolo iaste pănă în zioa de astăzi.‹21›Şi Israil ducîndu-se, întinse cortul său den turnul Ederului.‹22›Şi fu cănd lăcuiia Israil pre acel pămînt, mearse Ruven şi durmi cu Vilha, cu muiarea de pat a tătîni-său; şi auzise Izdrail.Avea, iară, Iacov doisprezeace feciori.‹23›Ficiorii Lieei aceştea sănt: // Ruven, născutu întăiu lu Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Izacar şi Zavolon.‹24›Feciorii Rahiileei aceştea-s: Iosif şi Veniamin.‹25›Ai Vilheei, slujniceei a Rahileei, iară, sănt aceştea: Dan şi Nethalim.‹26›Zilfeei feciori, a slujniciei Liiei, aceştea-s: Gad şi Asir.Aceştea-s ficiorii lu Iacov, carii sănt născuţi lui în Mesopotamiia.‹27›Vine Iacov iară la tată-său, la Isac, în Mambre, în cel oraş mare, căruia era numele Hevron, în carele Avraam şi Isac era veniţi de laturi.‹28›Şi [v:fură] dzilele lu ‹Isac› [p:] [a:deplin] 180 de ani.‹29›Slăbi şi muri, şi la oamenii săi se adună cănd, amu, ară fi bătrîn şi cu viaţa sa elu se-ară fi săturînd; şi feciorii lui, Isau şi Iacov, îngrupară-l.
- Cap 36
- ‹1›Acesta Isau, carele se chiiamă Edom, sămînţa lui.‹2›Iesau luo muiare dentre featele cananeilor pre Ada, fata lu Elon Heteuş şi pre Haliva, fata Ananiei, carea fata lu Heveiu Zivei era, ‹3›Şi pre Vazma, fata lu Izmail, sora lui Nebaiot.‹4›Ada născu lui Isau pre Elifas, Vazmat, iară, născu pre Răgoil.‹5›Ahaliva născu pre Ehus, Elam şi Coraho.Aceştea-s feciorii lu Isau, carii se-au născut în pămîntul Cananului.// ‹6›Luo, iară, Isau muierile sale, feciorii şi featele sale, şi toate suflete din casa sa, şi tot oarece avea el, toate dobitoacele sale, toată marha sa carea dobăndise în pămîntul Canaanului, şi pre alt pămînt mearse de la frate-său, de la Iacov, ‹7›Că bunătatea-le foarte era multă, cum într-una nu putură lăcui, nice pămîntul încă nu putu suferi mulţimea dobitoacelor.‹8›Lăcui, derept aceaea, în muntele Isirului, şi acest Isau iaste Edom.‹9›Aceasta e sămînţa lu Isau, de la cine au ieşit edomiteanii în muntele Iserului, ‹10›Şi aceastea-s numele feciorilor a lu Isav: Elifas, ficiorul Adeei, muieriei lu Isav, Reguel, feciorul Vazmeei, muieriei lu Isav.‹11›Ficiorii, iară, a lu Elifas aceştea-s: Teman, Omar, Zefo, Gaitam, şi Chinaş.‹12›Teiman, iară, lu Elifas, ficiorul lu Isav, muiare-i era, şi născu lui Amalec.Aceştea-s ficiorii Adeei, muieriei lu Isav.‹13›Ficiorii, iară, ai lui Reguel aceştea-s: Nahat, Şerah, Şamah, Miza; aceştea-s ficiorii Vazmeei, muieriei lu Isav.‹14›Ai Ahaliveei ficiori, a muieriei lui Isav, care Ananiei fată, a feateei a lu Ziveon, feciorii ei-s aceştea pre carii au născut lui Isav: Ehus, Iahelam şi Corah.‹15›Aceştea-s între feciorii lui Isav mai mari // [mari] domni capetele de dinainte: a lui Elifas ficiori, născutului den primă lui Isav, aceştea-s: cap de dinainte Teman, Omar, Zefo, Chenaş, ‹16›Corah, Laetam şi cap de dinainte Amalec.Aceştea-s domni de dinainte capete den Elifas în pămîntul Edomului şi den Ada feciori.‹17›A lu Răguel feciori aceştea-s, a feciorului lu Isav: cap de dinainte Nahat, Şerah, Şamah şi Mizah.Aceştea-s domni capete de dinainte den Răguel, îm pămîntul edomiteanilor, şi den Vazma, de la muiarea lui Isav, feciori aceştea născuţi.‹18›Ahaliveei, iară, a muieriei lu Isav, feciori aceştea-s: cap de dinainte Ehus, Iaelam şi Corah.Aceştea-s domni capete de dinainte den Ahaliva, carea fata Ananiei şi muiarea lu Isav era.‹19›Aceştea-s, derept aceaea, feciorii lu Isav şi între-aceştea carii-s capete de dinainte, elu e Edom.‹20›A lui Horeuş Siiar, carele acolo pre acel pămînt lăcuiia, feciorii aceştea sănt: Lotan, Zoval, Ziveon, Anah, ‹21›Dişon, Ezer şi Dişan.Aceştea-s între feciorii lu Horeuş Sier, domni capete de dinainte în pămîntul Edomului.‹22›Ce feciorii lu Lotan aceştea-s: Hori şi Heman; şi surorii lu Lotan numele era Timna.‹23›Feciorii den Jovol aceştea-s: Alan, Manahat, Eval, Jifo şi Onah.// ‹24›Ai lui Ziveon feciori: Aihah şi Anah.Şi acel Anah iaste care află în pustie măşce, cănd asinii tătîni-său, lu Ziveon, socotiia.‹25›Feciorii Ananiei, iară, Dijon şi Haliva, aceasta e fata Ananiei.‹26›Ficiorii lu Dijon sănt aceştea: Hemdan, Ejvan, Etran şi Caran.‹27›Ficiorii lu Ezer: Vilhan Sivan şi Acan.‹28›Feciorii lu Dijon: Uz şi Aram.‹29›Aceştea-s capetele de dinainte a horeoşanilor: cap de dinainte Lotan, Joval, Ziveon, Anah, ‹30›Dijon, Ezer şi Dejan.Aceştea-s capetele de dinainte a horişanilor, carii se-au domnit în pămîntul Siirului.‹31›Aceştea-s, iară, craii carii se-au domnit în pămîntul Edomului, mainte de ce ară fi crai în feciorii a lu Izdrail: ‹32›Vala, ficiorul lu Veor, elu se domni în pămîntul Edomului şi oraşului său Dihna era numele.‹33›Cănd ară fi murit Vela, domni-se în locul lui Iovav, feciorul lu Zerah den Vojra.‹34›După moartea lu Iovav, iară, se domni în locul lu Iovav, Hujan, den pămîntul lu Teman.‹35›După moartea lu Hujan, se domni în locul lu Hadad, ficiorul lu Vedad, cine în pămîntul moaviteanilor bătu pre midiiatini, şi oraşului numele era Avit.‹36›Cănd, iară, ară fi murit şi Hadad, domni-se în locul lui Samla den Majreca.‹37›După moartea // Samlaei, domni-se în locul lui, de lăngă apă curătoare, Saul de Rehovo.‹38›Muri, iară, Saul, şi în locul lui se domni Vaalhanan, ficiorul lui Akhvor.‹39›Ce şi Valhanan muri, feciorul lui Akhvor, şi se domni în locul lui Hada; şi oraşului lui numele era Pahu.Muieriei numele era, iară, Mehetavel, fata lui Matred, carea era fata lu Mizahav.‹40›Aşa se chiema, derept aceaea, pre nume capetele de dinainte den Isav, rudele ale lor, locorile, şi după numele lor: cap de dinainte Timna, Alnah, Etet, ‹41›Ahalivama, Elapinon, ‹42›Chenaş, Teman, Mivzar, ‹43›Magdiel, Irah.Acestea-s di Edom capetele de dinainte, după lăcuitul lor în pămîntul biruituriei lor, şi Isa‹v› e tatăl edomiteanilor.
- Cap 37
- ‹1›Iacov, iară, lăcui într-acel pămînt în carele tată-său era lăcuit ca un venit, în pămîntul Cananului.‹2›Şi aceasta sămănţa lui Iacov.Cănd Iosif de doispredzeace ani ară fi, oile socotiia cu fraţii săi, şi acest poroboc era cu feciorii Vilheei şi a Zilfeei, a muierilor tătîni-său; şi acelora rea veaste şi nume rău spunea tătîni-său.‹3›Israil, iară, de toţi feciorii săimai [a:vărtos] [v:iubiia] pre Iosif// prince că născuse pre el la bătrîneaţele sale, şi făcu lui u‹n› veşmănt de multe feaţe, pestriţ.‹4›Văzînd fraţii lui cum tatăl lor pre el are mai vărtos iubi decăt toţi fraţii lui, urăia pre el şi nice un cuvînt bun lui nu da.‹5›Asupră de aceasta, Iosif văzu un vis, şi cănd l-ară fi spuind fraţilor săi, de-aciiamai [a:vărtos] începură a-l [v:urî] .‹6›Că aceasta zise lor: „Rogu-vă ascultaţi visul carele am văzut.‹7›Iacătă, legam znopi în cămp, şi snopul mieu susu se rădică şi [v:sta] [p:] [a:înderept] , şi snopii voştri împregiur plecară-se înaintea snopului mieu.” ‹8›Ziseră lui fraţii săi: „Dară tu, [a]aşa, ai fi craiul nostru şi pre noi te-ai domni?” Şi den aceastamai [a:vărtos] începură a-l [v:urî] , derept văzutul visului şi derept cuvintele lui.‹9›Şi iară vădzu alt vis, carele-l spuse fraţilor săi aceasta dzicănd: „Iată, acesta vis încă am vădzut: soarele şi luna şi unspredzeace steale pleca-se înaintea mea”.‹10›Şi cănd aceasta tătîni-său şi fraţilor ară fi spus, certă-l pre el tată-său ceasta dzicănd: „Ce vis acela ce tu ai visat?Au eu, muma ta, şi fraţii tăi cădzănd la pămînt cinsti-te-vom pre tine?” ‹11›Urgisiia pre el fraţii săi derept aceaea, // ce tată-său ţinea minte acest cuvănt.‹12›Şi cănd se-ară fi duşi fraţii săi în Şikhem, cum să socotească oile tătîni-său ‹13›Zise lui Israil lu Iosif: „Au nu în Şikhem fraţii tăi socotesc oile?Vino, şi te voiu tremeate acolo la ei pre tine”.Iosif, iară, zise: „Iaca, unde sănt”.‹14›Şi zise lui: „Rogu-te, pasă şi vezi să sănt îm pace fraţii tăi şi oile, şi spune mie cum sănt”.Şi slobodzi pre el den zăpodiia Hevronului, şi mearse în Şikhem.‹15›Află, iară, pre el un om acolo, cum în cămp rătăciia, întrebă pre el şi zise lui: „Cine cauţi?” ‹16›El răspunse: „Fraţii miei caut, rogo-te, spune-m unde socotesc”.‹17›Şi zise acel om: „Duseră-se de aicea, audziiu de-a firea cum aceasta zicea: «Să meargem în Dotaim»”.După ei mearse, derept aceaea, după fraţi-şi, şi află pre ei în Dotaim.‹18›Cănd de departe, iară, ‹ară› fi văzînd fraţii lui pre el, ainte de ce ară fi mers la ei, pre moartea lui se sfătuiia,‹19›Şi aceasta ziseră unul cătră alalt: „Iaca, iuo vine văzătoriul de vise.‹20›Blaţi, să-l omorîm pre el şi să-l aruncăm în cea făntînă veache, şi aceasta să dzicem cum că l-au măncat o fiară sălbatecă, şi vom vedea apoi ce va folosi visul lui”.‹21›Auzind, iară, aceasta Ruven, voiia să-l slobo-//dzească pre el den mînule lor.Zise lor: „Să nu-l omorîm!” ‹22›Şi iară zise lor Ruven: „Nu-i vărsareţi săngele, ce-l aruncaţi în făntîna veache, carea iaste în pustie, şi vă ţineţi mînile de cătră el”, că vrea să-l slobodzească den mînule lor, cum iară să-l ducă tătîni-său.‹23›Şi cănd ară fi Iosif sosin‹d› la fraţii săi, traseră de pre el veşmăntul lui, cel veşmînt pestriţ, ‹24›Apucăndu-l pre el aruncară într-o făntînă veache, carea era deşartă şi fără apă.‹25›Şi şedzură la măncare.Şi între-aceastea rădicîndu-şi sus ochii văzură cum o gloată de izmailteani veniia den Ghiliad, cine aducea pre cămile aromat şi mir, şi zmirnă, şi mergea în Eghipet.‹26›Zise derept aceaea Iuda fraţilor săi: „Ce vom hăsnui cu aceea să vom omorî frate-nostru şi săngele lui vom ascunde?‹27›Blaţi, să-l vindem izmailteanilor şi să ne ţinem mănule noa‹s›tre de spre el, că-i fratele nostru şi trupul nostru”.Şi fraţii lui luară şi făgăduiră lui cuvăntul.‹28›Şi cănd acei tărgoveţi, midianiteanii, pre-acii ară fi mergînd, afară traseră pre Iosif den cea făntînă veache, şi-l văndură el izmailteanilor, în doaozeci de bani de argint, şi în Eghipet duseră pre Iosif.‹29›Şi cănd Ruven iară ară fi venind la cea fă-//ntînă veache şi pre Iosif într-însă nu-l ară fi aflînd, rupse-şi hainele sale ‹30›Şi mergînd cătră fraţii săi dzise: „Nu-i porobocul, dară eu iuo voiu fi?” ‹31›Luară, derept aceea, veşmîntul lu Iosif, şi în săngele unui ied giungheat tăvăliră, ‹32›Şi-l tremeaseră acel veşmînt pestriţ şi vărstat, şi-l duseră tătîni-său şi aceasta ziseră: „Iată, acesta am aflat; caută să e acesta veşmîntul feciorului tău au ba”.‹33›Cunoscu de-a-firea Israil veşmîntul şi zise: „Acesta-i veşmăntul feciorului mieu; cea fiară rea sălbatecă l-au mîncat pre el, cu de-adevăr l-au rupt pre Iosif”.‹34›Şi Iacov-ş rupse veşmintele şi se în sac îmbrăcă şi în multă vreame plînse cu amar pre feciorul său.‹35›Sculară-se, iară, toţi feciorii şi featele, cum să veselească pre el, ce nu vru să se veselească şi zise: „În amar fiind, pogoră-voiu în mormînt la feciorul mieu”.Şi plînse pre Iosif tată-său.‹36›Madia‹ni›teanii, iară, văndură pre Iosif în Eghipet lui Putifar, comornicul lu faraon şi vornicului.
- Cap 38
- ‹1›Şi fu în aceaea vreame cum Iuda mearse în gios de la fraţii săi, şi turnă la un om den Odola, ce-i era numele Hera.‹2›Şi vă-//zu acolo Iuda fata unui om den Canan, cui-i era numele Şua, şi o luo la sine şi întră lău‹n›tru la ea.‹3›Şi aceasta întăroşe şi născu un făt, şi-i puseră numele Er.‹4›Şi iară întăroşind născu un făt, şi-l chemă Onan.‹5›Născu iară un făt şi puse-i numele Şila.Şi stătu de-a naşterea cănd născu acel fecior.‹6›Şi Iuda, născutului său den primă luo-i muiare, cui-i era numele Tamar.‹7›Ce cest Er era rău înain‹t›ea ochilor Domnului, derept aceasta ocă omorî Domnul pre el.‹8›Dzise, iară, Iuda Onăei: „Întră lău‹n›tru la muiarea frăţini-tău, şi ţi-o ia muiare, cum să rîdici sămînţa frăţini-tău!” ‹9›Ce căce Onan ştiia că sămînţa n-ară fi a lui, cănd mergea lăuntru la muiarea frăţini-său pre pămînt năpustiia şi o pierdea, cum să nu dea sămînţă frăţini-său.‹10›Şi răotate păru Domnului ce făcu aceasta, derept aceasta ocă omorî şi aceasta.‹11›Zise, derept aceaea, Iuda Tamareei, nurori-sa: „Rămăni văduo în casa tătîni-tău, pănă va creaşte feciorul mieu, Şila”, că aceasta cugeta: doară acesta încă va muri ca şi fraţii săi.Mergînd, derept aceaea, Tamar, rămase în casa tătîni-său.‹12›Multă vreame trecînd, muri fata Şuveei, muiarea Iudăei.Şi după ce // ară fi sfărşind jelitul, Iuda mearse sus a tunde oile sale în Timad, el şi cu Hera den Odollam, băr[b]atul său.‹13›Spuseră, iară, ii Tamar: „Iacătă, mearge sus socru-tău în Timnat, a tunde oile sale”.‹14›Şi lepădănd gios veşmentele de jale, acoperi-se cu un veşmînt şi se învălui; şezu, iară, înaintea ochilor lăngă cale, pre carea mergea în Timnat; că văzu cum Şila ară fi crescut şi pre ea lui nu ară fi dănd să-i fie muiare.‹15›Iuda, iară, văzînd pre ea, aceasta cugeta cum că ară fi atare obraz care au greşit calea, că-şi acoperise obrazul.‹16›Abătăndu-se, derept aceaea, la ea den cale zise ei: „Rogu-te, să merg la tine”, că nu ştiia cum că ară fi noru-sa.Răspunse Tamar: „Ce-mi vei da, dară, să ţi-e voia a veni lăuntru la mine?” ‹17›Şi el zise: „Tremeate-ţi-voiu un ied den turmă”.Tamar, iară, răspunse: „Dă-mi, dară, ceva zălog pănă vei tremeate acela”.‹18›Şi răspunse Iuda: „Ce zălog pofteşti cum să-ţi dau?” „Inelul tău, brîulu-ţi şi toiagulu-ţi carele ţi-e a mînă”.Ei le deade derept aceaea.Lăuntru la ea mergînd întăroşe-o.‹19›Şi sculîndu-se ea se duse şi lepădă gios Tamara veşmintele ei //.[le ei] şi luo pre sine veşmintele vădueşti.‹20›Iuda, iară, tremease iedul pre Odolomiteanul, pre băratăşul său, cum să aducă de la cea muiare zălogul.Ce cesta pre acea muiare nu o află.‹21›Întrebă, derept aceaea, pre bărbaţii den acela loc aceasta dzicănd: „Iuo-i cea muiare ce au greşit calea, carea den afară lăngă cale şedea?” Aceea aceasta răspunseră: „Nice o muiare greşită den cale aicea n-au fos‹t›”.‹22›Mearse înapoi, derept aceea, iară la Iuda şi zise lui: „Nu am aflat, bărbaţii încă, den acela loc aceasta ziseră cum nice o muiare greşită den cale acolo n-au fost”.‹23›Dzise Iuda: „Decă, amu, le ţine eişi, că pre noi nu poate dzice că sem mincinoşi, că, iată, era tremes iedul, şi tu n-ai aflat pre ea”.‹24›Trei luni trecănd, spuseră Iudăei: „Noru-ta, Tamara, ea au curvit şi den curvie ea au întăroşat”.Zise Iuda: „Aducă-o afară şi o arză”.‹25›Şi cănd o ară aduce afară, tremease la socru-său aceasta zicănd: „De la acela bărbat eu am întăroşat, a cui-s aceastea”.Aceasta încă dzise: „Rogu-te, cunoaşte al cui e acest inel, acest brău şi acesta toiag”.‹26›Şi le cunoscu Iuda, şi aceasta zise: „Mai dereaptă e de mine, cu aceaea cum nu am dat ea Şelaei, feciorului mieu”.Şi mai de multe ori nu o cunoscu pre ea.‹27›Cănd, iară, ară naşte, iată doi geameni era în zgăul ei.‹28›Şi cănd // ară naşte o mănă vine afară şi o prinse moaşa şi mătase roşie legă pre ea şi-i zise: „Acesta vine înainte”.‹29›Şi fu cum acesta trase-şi lăntru mîna şi altul vine afară şi zise moaşa: „Că ce-ai făcut pentru mine?” Şi chemară pre el Fares.‹30›După acela vine şi fratele aceluia pre a cui mănă era mătase roşie şi chemară numele lui Zaram.
- Cap 39
- ‹1›Iosif, iară,-l duseră în Eghipet, şi un om den Eghipet, Putifar era numele, cine era comornicul şi vornicul lui craiu, cumpără pre el de la izmailteani, cine dusease pre el acolo.‹2›Şi Domnul era cu Iosif, şi era bărbat nărocit la casa domnu-său în Eghipet.‹3›Şi cănd vădzu domnu-său cum Domnul ară fi cu el, şi oarece ară face pren Iosif, Domnezeul nărociia.‹4›[a] Află voie, derept aceea, Iosif la domnu-său, şi lui sluji, şi domnu-său puse pre el să fie cap de dinainte pre casa lui, şi tot oarece avea lăsă în măna lui.‹5›Şi den aceaea vreame, cum pre casa lui şi pre toată marha cap de dinainte pusease pre el, blagoslovi Domnul pre casa lu Putifar den Eghipet, derept Iosif, şi blagosloviia Domnului era pre tot oarece era la casă, şi oarece era în cămp.‹6›Derept aceaea lăsă în măna lui Iosif tot oarece avea, şi pre nimică // grije pănă Iosif cu el era, ce numai mănca şi bea.Iosif, iară, era frumos şi bine era făcut.‹7›Fu, iară, după acesta lucru, cum muiarea domnu-său aruncă-şi ochii pre Iosif şi-i zise: „Dormi cu mine!” ‹8›El, iară, nu vrea să facă şi zise: [ia] „Iaca, domnu-mieu cu aceaea unde eu sănt la el, pre nemică grije nu purtă, ce numai tot au lăsat în măna mea.‹9›Nu-i nime mai mare de mine în ceastă casă, nemică de mine n-au cuntenit, ce numai pre tine, căce unde eşti muiare lui.Cum aşi face, derept aceaea, aşa mare rău lucru şi cum să greşesc în aleanul lui Domnedzeu?” ‹10›Şi în toate dzilele cuvinte ca aceastea grăiia lu Iosif, ce Iosif nu îngădui ei cum să doarmă cu ea sau să fie cu ea.‹11›Şi fu într-o dzi cănd Iosif ară fi mergînd în casă să-şi lucreaze lucru şi cănd nime dentre oamenii caseei acolo în lou‹n›tru n-ară fi, ‹12›Apucă pre el şi dzise: „Culcă-te cu mine!” El, iară, haina-şi în măna ei o lăsă şi fugind afară mearse den casă.‹13›Cănd, iară, acea muiare ară fi văzănd cum Iosif veşmîntul său şi-l ară lăsa în măna ei şi ară fi fugind, ‹14›Oaminii caseei lountru-i chemă şi zise lor: „Iaca, aduse la noi pre cest bărbat ovreaiu, cum pre noi să ne ruşineaze, // că vine la mine cum să doarmă cu mine, eu, iară, cu glas mare strigaiu, ‹15›Şi cănd ară fi auzind cum c-aşi striga cu graiu înalt, lăsă la mine haina sa şi fugind mearse afară”.‹16›Ţinu, derept aceaea, la sine haina lu Iosif pănă vine domnu-său acasă.‹17›Şi cu aceasta cuvănt grăi lui şi zise: „Această slugă jidov, carele ai adus, lăuntru întră la mine şi vrea să mă ruşineaze, ‹18›Ce cănd dediu a striga cu glas mare, la mine-ş lăsă haina şi fugi afară”.‹19›Audzind domnu-său besada muieriei sale, carea zicea lui „Aşa feace sluga ta cu mine”, [a:foarte] [a:tare] [v:se mănie] .‹20›Luo, derept aceaea, domn‹u›-său pre Iosif şi în temniţă-l aruncă, acolo într-acela loc iuo prinşii lu craiu ţinea; şi acolo fu în temniţă.‹21›Ce Domnezeu cu el era şi era milostiv cătră el, şi-l făcu pre el să între în voia temniceariului, ‹22›Şi temniceariul deade pre toţi prinşii în măna lui, cine era în temniţă, şi tot oarece vrea fi prin el vrea fi.‹23›Că temniceariul nici o grije nu purta, căce că Dumnezeu era cu Iosif şi căce cum oarece vrea face Domnezeu înnărociia.
- Cap 40
- ‹1›Fu iară după aceaea cum păharnicul lu craiu den Eghipet şi cocătoriul de pite // greşiră în aleanul dom‹nu›-său, înaintea craiului den Eghipet.‹2›Şi faraon se mănie pre acei doi vistiiarnici ai săi, pre capetele de dinainte a păharnicilor şi a cocătorilor, ‹3›Şi aruncă pre ei în casa vornicului în temniţă, în carea Iosif prins se ţinea.‹4›Şi vornicul făcu Iosif cap de dinainte între aceştea, cine şi slujiia lor şi oarecîte dzile fură în temniţă.‹5›Văzură, iară, amîndoi vise întru aceaea noapte cu dinioară şi păharnicul şi cocătoriul craiului den Eghipet, carii era în temniţă şi visul tuturora era arătătoriu.‹6›Şi Iosif demăneaţa, cănd ară mearge lăuntru la ei, şi văzînd ei cum că-s trişti, ‹7›Întrebă ei şi zise: „Că ceastădzi atîta [a:tare] sănteţi aşa trişti?” ‹8›Ziseră lui: „Văzut-am vis şi nu-i cine să dezleage”.Zise Iosif: „Lui Domnezeu se cade a dezlega, ce derept aceaea spuneţi mie”.‹9›Spuse, derept aceaea, mai marele păharnicilor visul său lu Iosif şi zise lui: „Vis văzuiu şi un bucium de vie era înainte-m.‹10›Acesta avea trei viţe şi înverdziră, crescură, şi înfloriră, şi strugurii săi se coapseră.‹11›Şi păharul lu faraon în măna mea era, şi luund în mănă strugurii storşuiu în păhar şi păharul în măna lui faraon dediu”.// ‹12›Zise, iară, Iosif lui: „Aceasta-i înţelesătura acestuia: ceale trei mlădiţe trei dzile sănt.‹13›Trei dzile trecănd, rădica-va faraon capul tău şi tine va tocmni în cinstea ta şi vei împlea păharul lui ca şi de mainte cănd erai păharnic.‹14›Ce tu te pomeneaşte despre mine, căndu-ţi va fi lucrul bine şi fă milă cu mine, aducăndu-ţi aminte la faraon despre mine, cum să mă ia afară pre mine den ceastă casă, ‹15›Că de spre pămîntul jidovilor [a:furişi] m- [v:au adus] aiceaîncă nemică n-am făcut cum prence să mă arunce în ceastă temniţă”.‹16›Văzînd, iară, mai marele cocătorilor că ară fi bine dezlegătura, zise lu Iosif: „Eu încă văzuiu vis, trei coşniţe albe ducea în capu-mi, ‹17›Şi în ceaea mai de sus ducea de toate fealiurele de bucate coapte lu faraon, şi pasările mănca den capul mieu den coşniţă”.‹18›Răspunse Iosif şi zise: „Aceasta-i înţelesătura acestuia: ceale trei coşniţe trei zile; ‹19›Trei zile trecînd lua-va de la tine faraon capul tău şi pre tine te va spănzura în furci şi carnea ta o vor mănca pasările de pre tine”.‹20›Fu, derept aceaea, trecănd trei zile, zua naşterei lu faraon; tămplă-se şi isprăvi uspăţ tuturor slugilor sale şi pomeni între slugile sale despre mai-//marele păharnicilor, ‹21›Tocmi-l în cinstea păhărniciei, cum să împlă păharul lu faraon.‹22›Ce mai marele cocătorilor spănzură-l în ce chip Iosif arătase în dezlegătura visului.‹23›Mai marele, iară, a păharnicilor nu se pomeni despre Iosif, ce-ş uită pre el.
- Cap 41
- ‹1›Doi ani trecănd, iară, faraon încă văzu vis cum că ară sta lăngă o apă curătoare ‹2›Şi vineră sus de apă şapte vite grase, frumoase, şi păscîndu-se îmbla în iarbă.‹3›După aceastea vădzu cum alte şapte vaci vineră sus de apă, aceastea grozave şi mărşave era, şi mearseră la ceale vaci grase în ţărmurile apeei, ‹4›Şi ceale vaci grozave şi mărşave măncară pre ceale şapte vite frumoase, grase.Şi se deşteptă faraon.‹5›Şi iară adurmind faraon visă şi văzu cum şapte spice de grău [v:creştea] sus de într-u‹n› fir, [a:frumoase] şi [a:pline] .‹6›După aceaea văzu cum şapte spice de grău supţiri creştea şi arse de pripec, ‹7›Şi ceale şapte spice de grău seci înghiţiră pre ceale şapte frumoase şi pline spice de grău.‹8›Deşteptă-se, iară, faraon şi luo aminte cum că ară vedeare de vis şi făcîndu-se zuo era cu suflet trist, // şi trimiţînd chiemă înlăutru toţi vrăjitorii Eghipetului şi toţi măndrii, şi spuse lor visurile sale, ce nu era nime cine să dezleage lu faraon.‹9›Şi grăi capul de dinainte a păharnicilor lui faraon şi zise: „Acmu vine a minte păcatul miu.‹10›Cănd faraon se era măniiat pre slugile sale şi mine cu mai marele cocătorilor, în casa vornicului ne aruncase în temniţă, ‹11›Văzum amăndoi în aceaea noapte vis văzum, carele noao tuturora arătătoriu.‹12›Şi era acolo cu noi un jidov tinăr, sluga vornicului, acestuia-l spusem şi noao-l dezlegă visul nostru, după al cui cum era visul.‹13›Şi în ce chip noao dezlegă, aşa fu, că eu iară mă nemestiiu în cinstea mea, şi cela-l spă‹n›dzurară”.‹14›Tremease, derept aceaea, faraon şi la sine chemă pre Iosif, şi [a:curînd] [v:lăsară] pre elafară den temniţă, lău-se şi se rase şi îmbrăcîndu-se într-alte haine mearse lăuntru la faraon.‹15›Şi zise faraon lu Iosif: „Vădzuiu vis, ce nu-i nime cine să-l desleage, auziiu, iară, cum aceasta dzicea de pre tine cum cănd auzi visul ştii-l dezlega”.‹16›Iosif răspunse lu faraon şi dzise: „Nu stă pre mine aceasta, nu eu sănt cine au gîcit şi au dedzle-//gat visul, ce Domnedzeu pren mine, ce derept aceaea, Domnedzeu pre binele lu faraon arătă”.‹17›Spuse faraon lu Iosif (visul dzicănd): „Sta în vis pre ţărmurele apeei ‹18›Şi vădzuiu cum den apă vineră sus şapte vaci frumoase şi grase şi păscăndu-se îmbla în iarbă.‹19›După aceastea văzuiu cum alte şapte vaci mărşave, grozave şi foarte reale vineră sus, decăt carele mai grozave în tot pămîntul Eghipetului n-am vădzut.‹20›Şi ceaste şapte vaci mărşave şi grodzave [v:măncară] pre ceale şapte vaci grase [p:] [a:dentăiu] , ‹21›Şi după ce ară fi măncat pre eale, nemică nu se cunoscu pre eale, căce că le-ară fi măncînd şă-ş era grodzave ca şi de mainte; şi mă deşteptaiu.‹22›Şi iară adurmind vădzuiu vis: şapte spice de grîu crescură dentr-un fir, pline şi foarte frumoase, ‹23›Şi iară, după acealea, şapte seci, supţiri şi de pripec arse spice de grîu crescură.‹24›Şi ceaste şapte supţiri spice de grău înghiţiră ceale şapte spice de grîu pline.Şi aceastea eu le spuş vrăjitorilor, ce nime nu le ştiu dedzlega”.‹25›Iosif răspunse lu faraon: „De un fealiu amîndoo visurile lu faraon, şi Domnezeu ce i-i voia să facă aceaea au arătat lu faraon.‹26›Ceale şapte vaci frumoase, şapte ani, ceale // şapte spice bune de grîu încă-s şapte ani.Aceaste doo visure un lucru arătă.‹27›Şi ceale şapte vite mărşave şi reale încă, carile după cealea au venit, şapte ani, în acela chip şi ceale şapte spice supţiri şi de pripec arse sănt cei şapte ani de scumpeate.‹28›Şi aceasta-i ceaea ce am dzis lu faraon, ce ară vrea şi Domnedzeu a face şi au arătat lu faraon.‹29›Iată, şapte ani bogaţi vin spre tot pămîntul Eghipetului, ‹30›Şi după aceştea veni-vor şapte ani cu scumpeate, pănă în atîta cumu se vor uita despre cea bogătate toată în pămîntul Eghipetului, şi cea foamete va sfărşi acest pămînt, ‹31›Nice se vor pomeni, derept cea scumpeate vietoare, despre cel ieftenşug, că [a:foarte] va fi mare.‹32›Cum, iară, a doară faraon vădzu vis, aceaea arătă cum Domnedzeu cu de-adins şi [a:curînd] [v:va face] .‹33›Acmu, derept aceaea, caute faraon un om înţelept şi măndru, pre carele să-l puie în Eghipet cap de dinainte.‹34›Aceasta încă facă faraon, cum în ţară ţinetori de cinste să isprăvească, şi în Eghipet să ia a cincea în cei şapte ani bogaţi.‹35›Şi adune într-una de toată hrana celor ani buni vinetori, şi poarte grîul în oraş în jitniţele lu // faraon, ‹36›Pre cea foamete vinetoare şi-l ţine cum să fie viptul în Eghipet, în cei şapte ani de foamete vietori, cum ţara de foame să nu piiaie”.‹37›Plăcu de-a firea lu faraon acest cuvănt, şi tuturor slugilor sale, ‹38›Şi dzise faraon slugilor sale: „În ce chip am putea afla om ca acesta, în cene ară fi duhul Domnului?” ‹39›Şi dzise lu Iosif: „Prince ţie au Domnedzeu toate aceastea arătat, nime nu-i aşa înţelept şi măndru cum tu eşti.‹40›Tu veri fi, derept aceaea, purtătoriu de grije caseei meale, şi toţi oamenii miei vor îngădui cuvîntului tău, numai cu scaunul crăiei meale te voiu întreace pre tine”.‹41›Şi iară dzise faraon lu Iosif: „Iată, pre tot Eghipetul te-am pus cap de dinainte”.‹42›Şi scoase inelul den deagetul său, şi-l deade în măna lu Iosif, şi îmbrăcă în veşminte de mătase şi în vison, şi lanţ de aur aruncă-i în grumazi.‹43›Şi în al doilea caru-l purta şi aceasta feace să strige înaintea lui: „Acesta-i tatăl aceştii ţări”, şi-l puse domn, cap de dinainte în tot Eghipetul.‹44›Şi dzise faraon lu Iosif: „Eu sănt faraon, fără voia ta nime nu clătească nici măna nici piciorul în tot Eghipetul”.‹45›Şi puse // faraon nume lu Iosif, Ştiutoriul ascunselor, şi-i deade lui muiare Ajnata, fata lu Potifar, a preutului den On.Afară mearse, dere‹p›t aceaea, Iosif, cum să vadză pămîntul Eghipetului.‹46›Era de-a firea Iosif de treidzeci de ani cănd stătu înaintea lu faraon, împărat den Eghipet.Şi mergînd afară de la faraon, îmblă tot pămîntul Eghipetului.‹47›Vineră, iară, cei şapte ani bogaţi.‹48›Adunară într-una, derept aceaea, în tot Eghipetul, toată hrana celor şapte ani, şi în oraşi le grămădiră, săva ce hrană iară carele ce hotar al oraşului-şi rodise în acela oraşu-şi grămădiră.‹49›Aşa adună Iosif fără măsură multă păine, ca şi năsipul măriei, pre atăta cum de-a numărarea stătură, că nu-l putea număra.‹50›Şi fură lu Iosif doi feciori, mainte de ce i-ară fi veniţi anii foameţiei, carii născu lui Ajnata, fata lu Potifar, a preutului den On.‹51›Şi Iosif născutului dentăi puse-i numele Manasei, dzicănd: „Că Domnedzeu n-a uitat cu mine toată nevoia-mi şi toată casa tătăni-mieu”.‹52›Celaalalt chiemă Efraim dzicănd: „Că m-au crescut Domnedzeu îm pămîntul dosadeei meale”.‹53›După ce ară fi trecănd, derept aceaea, cei // şapte ani bogaţi în Eghipet, ‹54›Începură a veni înainte şi cei şapte ani de scumpeate, în ce chip era dzis Iosif.Era, iară, foamete prespre tot pămîntul, ce în Eghipet tutindinea destulă pită era.‹55›Şi cănd pămîntul Eghipetului încă ară fi prinzînd a înflămîndzi, strigară oamenii cătră faraon derept păine.Ce faraon dzise tuturor eghipteanilor: „Meargeţi la Iosif şi ce va el dzice voao aceaea faceţi”.‹56›Şi cănd ară fi crescănd foametea în tot pămîntul, deşchise Iosif jitniţele de pretutindinilea şi vindea eghipteanilor, că den dzi în dzi se înmăriia foametea în pămîntul Eghipetului.‹57›Toţi lăcuitorii dentr-alt pămînt veniia în Eghipet, cum să cumpere grîu de la Iosif, că mare era scumpeatea în tot pămîntul.
- Cap 42
- ‹1›Cănd, iară, Iacov ară fi audzind cum în Eghipet ară fi văndzănd grîu, dzise feciorilor săi: „Ce căutaţi unul pre alalt?‹2›Iată, audz cum în Eghipet vănd grău.Meargeţi acolo gios şi cumpăraţi noao grău, cum să putem viia şi să nu murim”.‹3›Mearseră gios, derept aceea, cei dzeace fraţi a lu Iosif, cum în Eghipet să cumpere grău.‹4›Ce pre // Veniamin, fratele lu Iosif, nu-l tremease Iacov, că aceasta dzicea: „Să nu altă i se va tămpla vro perire”.‹5›Mearseră, derept aceaea, feciorii lu Izdrail a cumpăra grîu într-una cu aceia carii cu ei mergea.‹6›A lu Iosif era, iară, ţinutul în aceaea ţară, şi el vindea acolo grîu în acela pămînt tuturor oamenilor.Cănd, derept[a] aceaea, ară fi sosin‹d› la Iosif fraţii săi, cu faţa la pămînt cădzură înaintea lui.‹7›Vădzănd, iară, pre ei Iosif, cunoscu-i şi [v:se arătă] cătră ei [a:striin] şi [a:vărtos] [v:grăind] dzise lor: „De unde aţi venit?” Răspunseră: „Den pămîntul Cananului, a cumpăra grîu”.‹8›Şi de-a firea el pre ei cono[a]ştea, ce ei pre el nu-l cunoştea.‹9›Şi Iosif pomeni de pre ceale vise carile văzuse de pre ei şi dzise lor: „Iscoade sănteţi voi, şi pre aceea aţi venit cum să vedeţi partea cea mai nătare a ceştii ţări”.‹10›Ei, iară, răspunseră: „Nu săntem, doamne, ce noi, slugile tale, a cumpăra grîu am venit.‹11›Toţi săntem feciorii unui om, derepţi încă săntem şi noi, slugile tale, nice cănd noi iscoade n-am fost”.‹12›Cărora iară dzise: „Ba, ce pre aceea aţi venit, cum să vedeţi unde e ţara mai netare”.‹13›Ei iară răspunseră lui: „Noi slugile // tale doisprădzeace înşi săntem fraţi, feciorii unui om în pămîntul Cananului şi cel mai mic dentre noi şi acmu încă iaste cu tatăl nostru, ce unul dentre noi însă nu iaste”.‹14›Zise Iosif lor: „Aceasta e cum eu dzic voao, cum voi seţi iscoade.‹15›Cu aceasta vă voiu ispiti, aşa viiadze faraon, cum de-aicea nu veţi mearge, aşa cum să va veni frăţiorul vostru cel mai mic.‹16›Tremeateţi unul dentre voi cine să aducă aicea frăţiorul vostru cel mai mic, voi, iară, fiţi prinşi, aşa voiu ispiti cuvintele voastre să îmblaţi cu dereptate au ba; iară să nu veţi aduce, aşa viiadze faraon, cum iscoade sănteţi”.‹17›Într-una ţinu pre ei în socotitură pănă a treia dzi.‹18›A treia dzi, iară, dzise Iosif lor: „Să vă e voia a viia, voi, dară, aceasta faceţi, că eu încă tem pre Domnedzeu.‹19›Să sănteţi derepţi, [v:rămîne] aicea [a:legat] unul dentre fraţii voştri în temniţă, voi iară meargeţi şi duceţi acasă grîul vostru carele v-aţi cumpărat pre niştotă-vă, ‹20›Şi cel frăţioru-vă mai mic aduceţi-l la mine, cum să se adevereadze cu-//vintele voastre şi cum să nu muriţi”; şi în [a]acela chip făcură.‹21›Ei iară dziseră unul cătră alalt: „Cu destoinicie păţim aceasta c-am greşit înaintea fratelui nostru şi, vădzănd spaima sufletului său căndu se milcuiia noao, nu vrum noi să-l ascultăm; derept aceaea vine această dosadă pre noi”.‹22›Răspunse lor Ruven şi dzise: „Însă, au, nu dzişi voao aceasta dzicănd: «Să nu cădem în greşale derept cest poroboc», ce voi nu vrut să ascultaţi.Iaca, amu acmu, vor ceare săngele lui de pre noi”.‹23›Ei, iară, nu ştiia cum bine ară înţeleage Iosif, că cu ei grăise cu tălmaciu.‹24›Şi întorcăndu-se de cătră ei, plănse.Cănd iară se-ară fi turnînd cătră ei, şi ară fi grăind cu ei, prinse afară pre Simon dentre ei, şi-l legă în vedearea lor.‹25›Şi Iosif porunci cum sacii lor să-i împlă cu grîu, şi banii lor să-i dea toţi cineşi în sacul său, asupră de-aceasta cum chelciug încă să le dea pre cale.Şi în[n] aceasta chip făcură cu ei.‹26›Şi pre asinii săi grămădind sus duseră-se.‹27›Şi cănd unul // sacul său ş-ară fi deşchidzînd la sălaş, cum asinului său să-i dea oboroc, află desupra în gura sacului banii săi.‹28›Şi dzise fraţilor săi: „Mie mi-au dat banii, iată-i unde-s în sacul mieu!” Spămîntară-se derept aceaea inimile lor şi mirăndu-se ziseră unul cătră alalt: „Că ce au făcut Domnedzeu cu noi aceasta?” ‹29›Derept aceaea, după ce ară fi sosind acasă la tată-său Iacov, îm pămîntul Cananului, spuseră lui toate aceastea carile pre ei fusease şi dziseră: ‹30›„Acel om carile-i acolo acelui pămînt domn, [a:vărtos] [v:grăi] noaoşi ne ţinu aşa ca cănd am vrut fi iscoade.‹31›Şi cănd am vrut aceasta dzice «derep‹ţ›i săntem şi nicecănd n-am fos‹t› iscoade», ‹32›Doisprădzeaci înşi săntem fraţi, feciorii tătîni-nostru, ce unul de noi nu-ş iaste şi cel mai mic dentre noi cu tată-nostru iaste îm pămîntul Cananului, ‹33›Dzise noao domnul acelui pămînt: «Den aceasta voiu cunoaşte, să sinteţi derepţi, lăsaţi la mine un frate-vă şi duceţi ce e pre niştota caseei voastre, ‹34›Şi meargeţi de aduceţi cătră mine cel frăţior mai mic al vostru, aşa voiu şti cum nu seţi iscoade ce sănteţi derepţi.Frate-vostru încă // vă voiu da şi icea în ceastă ţară puteţi tărgui»”.‹35›Cănd, iară, sacii-şi deşertară toţi aflară cineşi cu legăturile de bani în sacii săi, vădzînd iară legăturile de banii lor şi ei şitatăl lor [a:tare] [v:se spămîntară] .‹36›Zise, derept aceaea, Iacov, tatăl lor: „Prădatu-m-aţi de cătră feciorii miei!Iosif nu-şi e, Simion încă nu-i acasă, şi pre Veniamin încă veţi să-l duceţi; tuturora acestor eu paţ chinul”.‹37›Răspunse Ruven şi dzise tătîni-său: „Să aceasta înapoi nu-l voiu aduce ţie, adevăr omor cei doi feciori ai miei; dă-l în măna mea numai, eu iarăşi-l voiu aduce ţie”.‹38›Dzise Iacov: „Feciorul mieu în gios nu va mearge cu voi, că frate-său au murit şi numai el însuş au rămas, să i se-ară tămpla pre cale vro perire, pre carea voi meargeţi, pre capul mieu cu mare amaru l-aţi duce în mormînt”.
- Cap 43
- ‹1›Foametea [ia] se iară întări în aceaea ţară.‹2›Şi după ce ară fi svărşind hrana carele era adus den Eghipet, dzise tată-său lor: „Păsaţi iară şi cumpăraţi oarece puţină hrană”.‹3›Răspunse lui Iuda şi [v:dzise] [a:tare] giurîndu-se: „Lăsă noo acela om dzicăn‹d›: «Înainte-mi să nu veniţi, nu-//mai săva fi venind cu voi fratele vostru».‹4›Să, derept acea,-l veri slobodzi cu noi fratele nostru, gios vom mearge şi ţie vom cumpăra grău, ‹5›Să, iară, gios nu-l vei slobodzi, gios noi nu vom mearge, că acela om acista dzicea noao: «Nu venireţi înaintea mea, numai să va fi şi fratele vostru cu voi»”.‹6›Zise Izdrail: „Că ce [v:faceţi] aşa [a:rău] cu mine, cum că aţi spus acelui om cum încă aveţi un frate?” ‹7›Răspunseră: „Acila om cu grije întrebă pre noe şi despre sămînţa noastră şi aceasta zise: «Custă încă tată-vostru?Aveţi încă mai mult frate?» Şi noi după întrebarea lui răspunsem.De unde noi am vrut putea şti cum că va aceasta noao dzice: «Aduceţi aicea cu voi fratele vostru!»?” ‹8›Dzise Iuda lu Izdrail, tătîni-său: „Slobodzi cu mine porobocul, cum să ne sculăm şi să meargem şi să viem şi să nu murim noi, tu şi porobocii noştri.‹9›Chizeaşi voiu fi eu derept el, den măna mea aşteaptă pre el, să nu-l voiu aduce şi ţie nu-l voiu da, adevăr vinovat să fiu înaintea ta pănă în viiaţa mea, ‹10›Că să această treacă n-ară fi, pănă acmu a doară încă am fi veniţi”.‹11›Zise lor Izdrail, tatăl său: „Să aşa trebuiaşte să fie, iată, adevăr, fie aşa!Şi luaţi den poamele acestui pămînt //de ceale mai bune în sacii voştri şi duceţi darure acelui om: puţinea zmirnă, puţinea miiare, aromat, mir, nuci şi dafine.‹12›Luaţi şi alţi bani cu voi, aceia încă-i duceţi, carii aţi aflat desupra în saci, doară au cădzut oarece greşală.‹13›Duceţi şi fratele vostru, sculaţi-vă şi meargeţi la acel om.‹14›Domnul Domnedzeu, cela ce tot poate, iară, [v:facă] -l [a:milostiv] pre acel omcătră voi, cum să sloboadză acasă cu voi fratele vostru carele [v:ţine] [a:prins] şi, pre acest Veniamin încă, mie iară aşa-m trebuiaşte să fiu ca acela ce de feciorii săi-l pradă”.‹15›Luară, derept aceaea, aceştea darurile şi de doao ori atîţia bani şi pre Veniamin, şi sculîndu-se în gios mearseră în Eghipet, şi înaintea lu Iosif stătură.‹16›Şi cănd Iosif ară fi vădzînd pre Veniamin cu ei, dzise purtătoriului de grija caseei sale: „Du lăuntru ceşti bărbaţi în casă, în‹c›ă giunghe şi găteaşte pre măncare, că astădzi vor prîndzi cu mine”.‹17›Şi acesta aşa făcu cum Iosif lui era lăsat, şi acei bărbaţi lăuntru duse în casa lui Iosif.‹18›Temură-se iară prince cum fură duşi lăuntru în casa lu Iosif şi dziseră unul altuia: „Derep‹t› banii // ne-au adus aicea lăuntru pre noi, carii ainte de aceasta aflăm în sacii noştri, cum să ne năpăstuiască, să ne păgubească şi să ne facă robi pre noi şi asinii nostri.‹19›Mearseră, derept aceaea, la purtătoriul de grija caseei lu Iosif şi grăiră cu el înaintea uşiei caseei, ‹20›Şi dziseră: „Drag doamne, eram veniţi gios şi ainte de aceasta a cumpăra grău, ‹21›Şi cănd am vrut fi sosiţi la sălaş şi am vrut dedzlega sacii,iată ai tuturor banii desupra [p:] [a:deplin] în gura sacilor săi; derept aceaea, iată, iarăşi i-am adus cu noi.‹22›Adus-am şi alţi bani a lua grău; nu ştim, iară, cine au aruncat banii în sacii noştri”.‹23›Acela, iară, dzise: „Nu vă întristareţi şi nu vă teamereţi, Domnedzeul ‹tă›tăni-vostru au dat comoară în sacii voştri,banii voştri [a:întregi] [v:au sosit] la mîna mea”.Şi pre Simonu aduse la ei.‹24›Şi lăuntru-i duse pre ei în casa lu Iosif, şi apă deade a-ş spăla picioarele, şi oboroc asinilor săi.‹25›Ei, iară, înainte gătiră darurele pănă Iosiv lăuntru vine amiadzădzi, că audzise cum acolo ară mănca păne.‹26›Cănd, iară, Iosif lăuntru ară fi mers în casă, înainte-i duseră darurele în casă, întru brînci-şi, şi pre pămînt cădzură înaintea lui.‹27›Şi cu dragoste priimind închinăciunea lor, // dzise lor: „Tatăl vostru cel bătrîn, de pre cine eraţi grăit, în pace iaste?Custă încă?” ‹28›Răspunseră: „Tatăl nostru, sluga ta, iaste în pace şi custă încă”; şi plecăndu-se cădzură-i înainte.‹29›Şi rădicănd sus ochii săi vădzu pre Veniamin, frate-său, pre feciorul măni-sa, şi dzise: „Acesta e fratele vostru cel mai mic, despre carele grăiset mie?” Şi dzise iarăşi: „Fie mila lui Domndzeu pre tine, drag fiiule”.‹30›Şi Iosif grăbi, că i se încinsease inima cătră frăţiorul său, şi căuta loc unde ară putea plănge, şi lăuntru mearse în cămară şi acolo plînse.‹31›Şi după ce ş-ară spăla faţa, afară vine şi se ţinu pre sine şi dzise: „Puneţi păine pre masă!” ‹32›Şi ei puseră lui de usebi, derept aceaea fraţilor lui încă usebi şi eghipteanilor încă usebi (că eghipteanii nu cutedza mănca păine cu jidovii, că-i lucru urît înaintea lor acela).‹33›Şi-i puseră ei la masă împrotiva lui: născutul de-a prima după naşterea sa de-a prima, şi cei mai tineri după vreamea lor, şi ei adin eişi mirară-se pre[a] aceasta.‹34›Şi despre masa lu Iosif măncările ducea pre masa acelora, ce lui Veniamin de cinci ori sosi mai mult de cum // alăltor.Şi bînd îmbătară-se cu el.
- Cap 44
- ‹1›Şi Iosif lăsă purtătoriului de grija caseei sale şi dzise: „Împle sacii acestor oameni cu grău atăta căt vor putea duce, şi banii tuturora pune desupra în sacii lor, ‹2›Şi păharul mieu cel de [a]argint în sacul celui mai mic, cu preţul grîului într-una”.Şi acesta aşa făcu cum Iosif era lăsat.‹3›Demăneaţa, deaca se făcu dzuo, slobodzi pre acei bărbaţi cu asinii săi împreună.Cănd, amu, ară fi mergînd afară den oraşu, ‹4›Şi încă [a:foarte] departe n-ară fi merşi, dzise Iosif purtătoriului grija caseei sale: „Scoală-te şi grăbeaşte după cei bărbaţi, şi cănd veri agiunge pre ei zi lor aceasta: «Derept ce în locul de bine aţi făcut rău?‹5›Au nu iaste acesta den carele bea domnu-nostru şi cu carele vrăjaşte?Dzău, rău aţi făcut»”.‹6›Şi cănd ară fi agiungînd pre ei, zise lor aceastea cuvinte.‹7›Aceştea răspunseră lui: „Că ce grăieşte domnu-mieu cuvinte ca aceastea?Departe fie aceaea de la slugile tale, cum să facă aceastea.‹8›Iată banii carii în sacii noştri desupra eram // aflaţi den pămîntul Cananului înapoi am adus ţie, cum am vrut fi furaţi, derept aceaea, de la casa domnu-tău argint sau aur?‹9›La carele dentre slugile tale se va afla, iată, adever fie fiiul morţiei, asupră de aceasta noi încă robii domnu-‹no›stru vom fi”.‹10›Şi dzise purtătoriul grijiei caseei lu Iosif: „Adevăr, aşa fie cum ziset, la cine se va afla, fie robul mieu; voi, iară, fiţi slobodzi”.‹11›Grăbiră, derept aceaea, şi tot cineşi cu sacul său puse gios pre pămînt şi-l dedzlegă.‹12›Şi acesta începu a cerca den cel mai mare pănă în cel mai mic, şi se află păharul în sacul lu Veniamin.‹13›Ei, iară, rumpîndu-şi veşmintele tot cine cu asinul său încărcă şi iarăşi lău‹n›tru mearseră în oraşu.‹14›Şi Iuda mearse cu fraţii săi în casa lu Iosif, cine încă-şi sta acolo, şi înaintea lui cădzură pre pămînt.‹15›Iosif, iară, dzise lor: „Cum aţi cutezat face aceasta?Au nu ştiţi cum om ca acesta cum eu sănt, va şti înţeleage?” ‹16›Zise Iuda: „Ce putem dzice, au ce putem grăi, sau în ce chip ne vrem înderepta pre noi?Domnezeu au aflat pre noi derept răiile noastre.Iată, noi toţi şi la cine se-au aflat păharul, robii domnului nostru sem”.‹17›El, iară, zise: „Departe fie de la //mine cum eu să fac aceasta.Acest bărbat fie sluga mea, la cine se-au aflat păharul, voi iară meargeţi sus la tatăl vostru în pace”.‹18›Mearse Iuda la el şi dzise: „Drag doamne, rogu-te, lasă să grăiască sluga ta, săva numai un cuvînt înaintea urechilor tale, drag doamne, şi să nu se aţiţe măniia ta pre slugile tale, că tu aşa eşti ca şi faraon.‹19›Domnu-mieu întrebă pre slugile sale şi aceasta dzise: «Aveţi tată au frate?» ‹20›Şi dzisem domnului nostru: «Avem un tată bătrîn şi un tinăr frate, l-au născut în bătrîneaţele sale, şi fratele acestuia au murit şi numai însuşi au rămas de la mumă-sa, şitătîni-său [a:foarte] i-e drag».‹21›Şi aceasta dziseşi slugilor tale: «Aduceţi-l gios pre el la mine cum să-l vădz pre el şi să fac bine cu el».‹22›Noi iară răspunsem domnului nostru: «Porobocul nu poate veni de la tată-său, că să ară veni de la el aşişi ară muri».‹23›Şi dziseşi slugilor tale: «Să fratele vostru cel mai mic gios cu voi nu va veni înaintea mea,mai [a:mult] [v:să nu veniţi] !» ‹24›Sus mearsem, derept aceaea, cătră tatăl nostru, cătră sluga ta, şi spusem lui cuvăntul domnului nostru.‹25›Dzise, iară, tatăl nostru: «Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi încă puţinel grău».‹26›Noi, iară, acea-//sta dzisem: «Nu putem mearge gios, numai săva fratele nostru cel mai mic cu noi va fi, să, iară, cu noi nu va fi, gios nu vom mearge, că nu cutedzăm înaintea aceluia mearge».‹27›Şi dzise sluga ta, tatăl nostru, noao: «Ştiţi că muiarea mea au născut mie doi.‹28›Unul mearse afară de la mine şi aceasta dziset cum că se-au rupt de gadine, şi tot pănă acmu nu l-am vădzut pre el.‹29›Să-l veţi duce şi cesta de la mine, şi să i se va tîmpla vro perire, bătrîneaţele meale cu mare amărîme le-aţi duce în groapă».‹30›Acmu, derept aceaea, să am mearge la sluga ta, la tatăl nostru, şi porobocul n-ară fi cu noi, căce că sufletul lui legat iaste cătră acest poroboc, ‹31›Fir-ară cum, cănd ară vedea cum porobocul cu noi n-ară fi, murir-ară şi ară duce noi, slugile tale, tatăl nostru cu bătrîneaţele sale în groapă cu mare amar.‹32›Că eu, sluga ta, chidzeaşi m-am băgat, derept porobocul tătîni-mieu, dzicînd: «Să înapoi nu-l voiu aduce ţie, în toată viiaţa mea vinovat să fiu!» ‹33›Derept aceasta, lasă ‹să› rămîne aicea sluga ta în locul porobocului în robii la domnul mieu, şi porobocul meargă în sus la tatăl său, ‹34›Că în ce chip aşi putea mearge în sus la tatăl mieu, unde n-ară fi porobocul cu mine, că n-aşi vrea să vădz nevoia // tătîni-mieu, carea se ară înceape pre tatăl mieu”.
- Cap 45
- ‹1›Iosif, iară, pre sinemai [a:mult] nu se putu [v:ţinea] , ce înaintea tuturor acelora carii [v:era] [p:de] [a:făţiş] aceasta strigă: „Tremeateţi afară tot omul de icea!” Şi nice un om nu era cu Iosif cănd cu fraţii lui se cunoscu.‹2›Şi cu glas mare plănse cum şi eghipteanii, oamenii caseei lu Faraon audziră.‹3›Şi dzise fraţilor săi: „Eu sînt Iosif, custă încă tată-mieu?” Şi fraţii săi nu putea răspunde lui,aşa [a:tare] se era spămîntaţi înaintea lui.‹4›El, iară, dzise fraţilor săi: „Rogu-vă, veniţi încoace cătră mine!” Şi cătră el mearseră.Şi dzise: „Eu sănt Iosif, fratele vo‹s›tru, cine voi în preţ aţi văndut în Eghipet.‹5›Acmu, derept aceea, nu vă intristareţi şi nu cugetareţi aceaea cum eu pren aceaea m-aş fi măniiat, cum pre mine încoace m-aţi vănd‹u›t; că derept rămasul vostru m-au slobodzit Domnedzeu încoace înaintea voastră.‹6›Că încă numai doi ani au fost scumpeate, cinci sănt, iară, înapoi încă dentr-înşi, în carii nice vor ara, nice secera.‹7›Ce Domnedzeu înainte-vă, icea m-au tremes, cum să vă ţineţi pre cest pămînt, şi viiaţa voastră să se slobodzească cu mare slo-//bodzie.‹8›Derept aceaea nu voi m-aţi tremes aicea, ce Domnedzeu, cine pre mine m-au pus lui Faraon tată, şi prespre toată casa-i domn, şi prespre tot pămîntu Eghipetului cap de dinainte.‹9›Grăbiţi şi meargeţi sus cătră tată-mieu şi aceasta dziceţi lui: «Feciorul tău Iosif aceasta porunciia ţie: ‘Domnedzeu au pus mine domn în tot pămîntul Eghipetului, blăm gios, derept aceea, la mine, nu te dzăbovi.‹10›Lăcuiaşte, derept însă, în pămîntul Gojenului şi fii aproape de mine, tu şi feciorii tăi, şi feciorii feciorilor tăi, şi dobitocul tău cel mărunt şi cel mare, şi tot oarece ai.‹11›Şi eu acolo-ţi voiu purta căştiga ta, că încă în cinci ani va fi scumpeate, cum să nu piei tu şi casa ta, şi tot ce ai’».‹12›Iată, ochii voştri văd şi ochii frăţiorului mieu a lu Veniamin încă, cum gura mea grăiaşte voao.‹13›Spuneţi tătîni-mieu toată slava mea den Eghipet şi tot ce vedeţi, grăbiţi şi veniţi în gios cu tată-mieu”.‹14›Şi cădzu frăţiorului său, lu Veniamin, pre grumadzi şi plînse.Veniamin încă plînse pre grumadzii lui.‹15›Şi sărutînd pre toţi fraţii săi, plînse pre ei, după aceaea grăiră fraţii săi cu el.// ‹16›Cănd această veaste în casa lu Faraon ară fi sosind, cum fraţii lu Iosif ară fi veniţi, plăcu lu Faraon şi slugilor sale.‹17›Şi Faraon dzise lu Iosif: „Dzi fraţilor tăi: „Aceasta faceţi: încărcaţi dobitoacele voastre şi meargeţi, şi cănd veţi sosi în pămîntul Canaanului, ‹18›Luaţi sus pre tată-vostru şi pre oamenii caseei voastre şi veniţi cătră mine şi mai bunul pămîntului Eghipetului eu voiu da voao, cum mana pămîntului să măncaţi”.‹19›Şi lasă lor: „Faceţi aceasta: duceţi cu voi den Eghipet cară porobocilor voştri şi muieriloru-vă, luaţi în car pre tatăl vostru şi veniţi ‹20›Şi nu căştigareţi pre hrana caseei voastre, că toată bogăţiia Eghipetului a voastră va fi”.‹21›Feciorii lui Izdrail în acel chip făcură, şi Iosif cară deade lor, după porînca lu faraon, şi chelciug deade pre cale, ‹22›Asupră de aceasta tuturoru căte un veşmănt de sărbătoare deade.Lu Veniamin, iară, deade trei sute de bani de argint, şi cinci veşminte de sărbătoare.‹23›Tătîni-său iară tremease cu marhă den Eghipet încă dzeace asini încărcaţi şi dzeace asini, carele grîu, păine şi vipt ducea tătîni-său pre cale.‹24›Slobodzi, derept aceea, fraţii săi şi se duseră // şi dzise lor: „Nu vă prigonireţi pre cale!” ‹25›Sus mearseră, derept aceaea, den Eghipet, şi mearseră în pămîntul Canaanului cătră tatăl lor, cătră Iacov.‹26›Şi soliia spuseră lui şi dziseră: „Iosif custă încă şi în tot Eghipetul se domneaşte”.Ce inima lui cu mult altă cugeta, că nu credea lor.‹27›Şi spuseră lui toate cuvintele lui Iosif, carile lor dzisease, şi cănd ară fi vădzînd carîle carile Iosif derep‹t› el era tremes, sufletul tătîni-său, a lui Iacov, se învie.‹28›Şi dzise Izdrail: „Destul mie, cum amu fiiul mieu custă încă, mea‹r›ge-voiu şi-l voiu vedea el ainte de ce voiu muri”.
- Cap 46
- ‹1›Purcease, derept aceaea, Izdrail cu tot cu ce avea el şi cănd ară fi sosind în Verjava, făcu jărtvă Domnului tătîni-său, lu Isac.‹2›Şi dzise Domnedzeu lui noaptea în vis: „Iacobe, Iacobe!” Cui răspunse: „Iaca, aicea sănt!” ‹3›Şi dzise Domnedzeu: „Eu-s putearnic Domnedzeul al tătîni-tău, nu te teame a mearge în gios în Eghipet, că în acolo mare oamet voiu face pre tine.‹4›Mearge-voiu gios cu tine în Eghipet, afară încă te voiu aduce pre tine de acolo, şi Iosif va prinde lăuntru ochii tăi”.‹5›Sculă-se Iacov den Verjava şi feciorii lui ducea pre tată-său, pre Iacov, cu porobocii şi cu // muierile lor depreună, pre acealea cară carile tremisease Faraon derept ei.‹6›Şi luo sus marha sa şi dobitoacele sale carele strinsease şie în pămîntul Hananului; mearseră în Eghipet Iacov şi toată sămănţa lui cu sine.‹7›Feţii lui, şi nepoţii, featele, şi featele feciorilor lui, şi toată sămînţa sa duse cu sine în Eghipet.‹8›Aceastea-s numele feciorilor lu Izdrail carii au mers în Eghipet, Iacob şi feciorii lui: născutul de-a prima a lu Iacov, Ruven.‹9›Feciorii lu Ruven: Enoh, Falu, Ezron şi Carmi.‹10›Feciorii lu Simeon: Emla, Iamin, Ohad, Iakhin, Zoar şi Saul, den muiare cananeană.‹11›Feciorii lu Levi: Gherson, Cahat şi Merari.‹12›Feciorii Iudeei: Hear, Onan, Sela, Fares şi Zerah, ce Hear, Onan încă, murise în pămîntul Canaanului.Feciorii, iară, a lu Fares: Edzron şi Hamul.‹13›Feciorii lu Izahar: Toma, Fua, Iov şi Simron.‹14›Feciorii lu Zavulon: Sared, Helon şi Iahelel.‹15›Aceştea-s feciorii Lieei, pre carii au născut lui Iacov în Mesopotamiia, cu fata sa, cu Dina depreună.Numărul tuturora feciorilor şi featelor sale face 33 de suflete.‹16›Feciorii lu Gad: Sefon, Agghi, Suni, Edzvon, Eri, Arodi şi Areli.‹17›Feciorii lu Asir: Emna, Esua, Esui şi Veriia şi Sara, sora acestora, ce feciorii Veriei, // Hever şi Malkhiel.‹18›Aceştea-s feciorii de Zelfa, care Zelfă o dedease Laban Lieei, feateei sale, şi aceasta născu lu Iacov şasespredzeace suflete.‹19›Ficiorii muieriei lu Iacov, a Rahileei: Iosif şi Veniamin.‹20›Lu Iosif au născut în Eghipet Manasis şi Efrem, pre carii născu lui Asnat, fata lu Potifar, a preutului den On.‹21›Feciorii lu Veniamin: Vela, Vekhear, Azbel, Ghera, Nalaan, Ehi, Rosc, Mupim, Hupim şi Ared.‹22›Aceştea-s feciorii den Rahila, carii au născut lui Iacov, toţ depreună patruspredzeace suflete.‹23›Feciorii lu Dan: Husim.‹24›Feciorii lu Neftalim: Iasiel, Guni, Iaser şi Salim.‹25›Aceştea-s feciorii Vilheei, pre care Vilhă o dedease Laban Rahileei, feateei sale, şi născu lu Iacov aceste 7 suflete.‹26›Şi toate sufletele care au întrat cu Iacov în Eghipet şi au ieşit den trupul lui, fără muierile feciorilor săi, de toate 66 de suflete.‹27›Şi feciorii lu Iosif, carii au născut lui în Eghipet, doao suflete era.Derept aceaea toate sufletele, a caseei lui Iacov, era şaptedzeci.‹28›Şi tremease Iacov pre Iuda înainte la Iosif cum să-l înderepteadze pre el în Gojen, şi sosiră în pămîntul Gojenului.‹29›Şi gătind Iosif carul său, mearse sus cătră Gojen înaintea tătî-//ni-său; şi căndu-l vădzu, cădzu pre grumadzii lui şi multă vreame plănse pre grumadzii lui.‹30›Şi dzise Israil lu Iosif: „Amu [a:bucuros] [v:voiu muri] , după ce am vădzut faţa ta şi prence că încă viedzi”.‹31›Zise Iosif fraţilor săi şi caseei tătîni-său: „Mearge-voiu sus şi voiu spune lu faraon, şi lui aceasta voiu dzice: «Fraţii miei şi casa tătîni-mieu au venit la mine den pămîntul Canaanului.‹32›Sănt, iară, păstori[u] de dobitoace, că-s oameni carii ţin dobitoace, toate dobitoacele sale mici şi mari şi toate ce au avut cu sine au adus».‹33›Şi să se va tămpla cum faraon pre voi va fi chiemănd şi va fi dzicănd aceasta: «Ce iaste viiaţa voastră?» ‹34›Răspundeţi: «Noi, slugile tale, den porobociia noastră tot pănă acmu am fost oameni ţietori de dobitoace, noi şi părinţii noştri».Aceasta derept aceasta ocă dziceţi, cum să puteţi lăcui în pămîntul Gojenului, că păstorii de dobitoace sănt urîţi înaintea eghipteanilor”.
Palia de la Orăştie
1582
1582