Metadata
| Setting of examples | |
| Language | Romanian |
| Region | Romania |
| Date | 16th to 18th century |
| Persons involved | |
| Compilation | Chircu, Adrian (2018-2020) |
| Annotation | Chircu, Adrian (2019-2020) |
| Annotation | |
| Types of examples | Adjective-Adverbs, Prepositional Phrases and Derived Adverbs |
| Annotated Categories |
|
| Sources | |
| individual lecture (see Sources) | |
| Corpus Description | |
| The corpus compiles 823 examples of adjective-adverbs (e.g. drept in a merge drept 'to go straight/right'), 204 examples of prepositional adverbials (e.g. deplin 'completely, fully' [de + plin], de amănuntul 'in detail') and 54 examples of derived adverbs in Old Romanian. It is based on the reading of ten Old Romanian texts (up to 30 pages each) from the 16th to the 18th century. The reading, compilation and annotation of the examples was carried out by Adrian Chircu in 2019-2020 in cooperation with Katharina Gerhalter. The lemmatization of the examples is based on contemporaneous standard orthography and on the underlying adjectival base (e.g. plin for the fused form deplin). Concerning the category “derived adverbs”, Romanian ‒ contrary to other Romance languages‒ has no mente-adverbs, but a few other derivational suffixes such as -eşte (e.g. crestineşte 'in a Christian manner'), -iş (e.g. făţiş 'openly, directly') and -ul. In total, 176 different adjectival bases are registered (see the List of Lemmata, which comprises the different underlying adjectival bases and the number of examples per lemma). Additionally, the aaif-database also offers a Glossary (written in French) of the registered lemmata, which briefly explains their meanings and their etymology (e.g. deplin [de + plin], lemma plin, 'plein, pleinement, complètement' < lat. plenus; de amănuntul 'en détail' (voir mărunt 'menu, minutieusement, en détail') < lat. minutus). | |
| Extent | |
| Tagged examples of adverbs | 1131 |
| Types of adjective - lemmata | 176 |
| All words | 242734 |
| Date | 2020 |
| Suggested Citation | |
| Chircu, Adrian (2020): Corpus of Old Romanian Adjective-Adverbs, Derived Adverbs and Prepositional Phrases. In Schneider, Gerlinde / Pollin, Christopher / Gerhalter, Katharina & Hummel, Martin (2020): Adjective-Adverb Interfaces in Romance. Open-Access Database (=AAIF-Database). https://gams.unigraz.at/o:aaif.roadpdaaif. |
Source
| ID | Author | Title | Date | Edition | Region |
|---|---|---|---|---|---|
| OR1 | Învăţătura lui Archirie, cum învăţe pre nepotu-său, pre Anadan, de toate învăţăturile | 1708 ~ | "Cele mai vechi cărţi populare în literatura română", vol. II (Fiziologul – Archirie și Anadan), studiu filologic, studiu lingvistic și ediţie de Magdalena Georgescu, București, Editura Minerva, 1997. p. 157-168. | Romania | |
| OR2 | Floarea darurilor | 1600 ~ | text stabilit, studiu filologic şi lingvistic, glosar de Alexandra Moraru, în "Cele mai vechi cărţi populare în literatura română", vol.I, Bucureşti, Editura Minerva, 1996, p. 119-182. | Romania | |
| OR3 | Bertoldo | 1774 | "Cele mai vechi cărţi populare în literatura română", vol. III (Bertoldo), studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie și glosar de Magdalena Georgescu, București, Editura Minerva, 1999, p. 157-239. | Romania | |
| OR4 | Mihail Moxa | Cronica universală | 1620 ~ | ediţie critică, însoţită de izvoare, studiu introductiv, note şi indici de G. Mihăilă, Bucureşti, Editura Minerva, 1989. p. 95-223 | Romania |
| OR5 | Ioannykij Haleatovkyi | Cheia înţelesului | 1678 | ediţie, indice de nume şi glosar de Rodica Popescu, prefaţă de Alexandru Mareş, Bucureşti, Editura Libra, 2000, p. 13-194. | Romania |
| OR6 | Coresi | Tâlcul evangheliilor şi Molitevnic rumânesc | 1567 | ediţie critică de Vladimir Drimba, cu un studiu introductiv de Ion Gheţie, Bucureşti, Editura Academiei Române,1998 | Romania |
| OR7 | Ion Neculce | Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, precedat de O samă de cuvinte | 1750-1766 | ediţie îngrijită, cu glosar, indice, şi o introducere de Iorgu Iordan, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1955, p. 103-405. | Romania |
| OR8 | Grigore Ureche | Letopiseţul Ţărîi Moldovei | 1725 | ediţie îngrijită, studiu introductiv, indice şi glosar de P. P. Panaitescu, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1955, p. 57-210. | Romania |
| OR9 | Miron Costin | Letopiseţul Ţărâi Moldovei de la Aaron Vodă încoace, de unde este părăsit de Ureache vornicul de Ţara de Gios, scos de Miron Costin vornicul de Ţara de Gios în oraşu la Iaşi, în anul de la zidirea lumiei 7183, iară de la naşterea Mântuitorului Lumii, lui Iisus Hristos, 1675, meseţa | 1675 | Idem, Opere, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1958, p. 41-201. | Romania |
| OR10 | Palia de la Orăştie | 1582 | vol. I (Textul), Text stabilit şi îngrijire editorială de Vasile Arvinte, Ioan Caproşu, Alexandru Gafton. Transcrierea textului de Sorin Guia. Introducere şi notă asupra ediţiei de Vasile Arvinte, Ioan Caproşu şi Alexandru Gafton, Iaşi, Editura Universităţii “Alexandru Ion Cuza”, 2005, p. 15-228. | Romania |
List of Lemmata
The lemmatization is based on the underlying adjectival form (see Annotation model for further details).
| Lemma | Count |
|---|
Glossary
| Romanian adjectival or adverbial Lemma | Meaning (in French) | Etymology (in French) |
|---|---|---|
| adeveri | 'vrai' | dérivé de adevăr 'vérite' + suffixe – i ; à l'origine ad+de+verum |
| adeverit | 'vrai' | participe passé du verbe a adeveri 'confirmer l'exactitude des choses/des faits' |
| adevărat | 'vrai' | participe passé du verbe a adevăra 'confirmer l'exactitude des choses/ de faits' |
| adormit | 'endormi' | participe passé du verbe a adormi 's'endormir' < lat. addormire |
| ajuns | 'arrivé' | participe passé du verbe a ajunge 'arriver' < lat. adjungere |
| ales | 'choisi, particulièrement' | participe passé du verbe a alege 'choisir' < lat. allegere |
| amar | 'amer' | < lat. amarus |
| apestit | 'tardif, en retard' | participe passé du verbe a apesti 'tarder' (étymologie inconnue) |
| ascuns | 'caché' | participe passé du verbe a (se) ascunde '(se) cacher' < lat. abscondere |
| ascuţit | 'aigu' | participe passé du verbe a ascuţi 'affûter' < lat. excotire |
| blând | 'doux, sage, tranquillement' | < lat. blandus |
| bogat | 'riche' | < sl. bogatŭ |
| boier | 'boyar' | < sl. boljarinŭ |
| bucuros | 'heureux' | < verbe a (se) bucura '(se) réjouir, rendre heureux'+ suffixe -os |
| bun | 'bon' | < lat. bonus |
| bărbăteşte | 'comme les hommes, courageusement' | dérivé du substantif bărbat 'homme' (< lat. barbatus 'barbu') + - eşte |
| calareşte | 'en chevauchant' | dérivé du substantif călare 'cheval' (< lat. caballaris, -rem) + - eşte |
| cazut | 'tombé, chu' | participe passé du verbe a cădea 'tomber, choir' < lat. cadere |
| cet | încet 'doucement, doux, tranquilément' (avec preposition în contractée) | < în + cet (< lat. quietus ) |
| chiar | 'claire, clairement' | < lat. clarus |
| chip | 'facon, moyen' (substantif) | < magh. kép |
| cinstit | 'honnête' | participe passé du verbe a cinsti 'omagier'< sl. čistiti |
| credincios | 'croyant, fidèle' | dérivé du substantif credinţă + suffixe - ios ou < lat. credintiosus |
| crestineşte | 'chrétiennement' | dérivé du substantif creştin (< lat. christianus ) + - eşte |
| crucişat | ( încrucişat ) 'de travers, en forme de croix' | participe passé du verbe a încrucişa 'mettre en forme de croix ', (probable aussi le verbe a crucişa > în + crucişa > încrucişa ) à la base l'adverbe cruciş (< cruce 'croix'+ - iş ) |
| curând | 'bientôt, en peu de temps' | < currendo, gerondif du verbe latin currere 'courir, couler' |
| curat | 'proprement, sincèrement' | participe passé du verbe a cura 'rendre propre, nettoyer, soigner' < lat. curare |
| cuvios | 'pieux' | dérivé du verbe a cuveni 'avoir le droit, mériter' (voir en lat. convenire)+ le suffixe adjectif -os |
| câineşte | 'comme les chiens' | derivée de substantifcâine'chien' (< lat. canem ) + - eşte |
| călare | 'à califourchon, en chevauchant' | < lat. caballaris, -em |
| călăreşte | 'en chevauchant' | dérivé de călare + - eşte (pour călare voir supra) |
| cătinel | 'doucement, avec précaution' | < lat. cautelinus ( cautela 'prévoyance') |
| căzut | 'tombé, chuté' | participe du verbe a cădea 'tomber' < lat. cadere |
| depărtat | 'éloigné' | participe du verbe a (se) depărta 's'éloigner', dérivé de l'adverbe departe 'loin' |
| des | 'fréquemment, souvent' | < lat. densus |
| deschis | 'ouvertement, ouvert' | participe du verbe a deschide (< lat. discludere ) |
| descălecat | 'descendu du cheval, arrivé, instalé' | participe du verbe a descăleca (< lat. * discaballicare ) |
| desfrânat | 'dépravé, immoral' | participe du verbe a desfrâna 'mener une vie dépravée' |
| desfârşit | 'sans fin' | de + sfârșit 'fin' |
| desfătat | 'gâté, qui plaît' | participe du verbe a desfăta 'se sentir bien sentir un plaisir, rendre beau' |
| desăvârşit | 'complet, terminé, fini' | participe du verbe a desăvârşi ('terminer, finir') |
| deşert | 'en vain, désert, privé de, sans réussir' | < lat. desertus |
| drag | ' cher précieux' | < sl. dragŭ |
| drept | 'droit, tout droit, correct' | < lat. directus |
| dulce | 'doux, suave, doucement' | < lat. dulcis |
| dumnezeieşte | 'comme la Divinité, merveilleusement, superbe, splendide' | dérivé de dumnezeu 'Dieu' + - eşte |
| elineşte | 'en (langue) grecque, en grec' | dérivé de elin/elen 'hellène' + - eşte |
| foarte | 'fortement, trop, fort' | < lat. forte |
| frumos | 'beau, bellement' | < lat. formosus |
| fund | 'fond' | < lat. fundus |
| furiş | 'furtivement' | dérivé de fur (< lat. fur, furis 'voleur')+ - iş |
| făţiş | 'ouvertement, directement' | dérivé de faţă 'face, visage'(<lat. pop. facia < lat. cl. facies ) + -iş |
| greceşte | greceşte 'en grec, comme les Grecs | dérivé de grec + - eşte |
| greu | 'à peine, difficilement, lourdement' | < lat. grevis ( gravis ) |
| grijit | (îngrijit) 'soigné' | participe du verbe a griji (< bg. griže se ), dans le temps a îngriji < în +griji |
| grozav | 'extrêmement, extraordinairement' | < bg.grozav |
| gătit | 'préparé, prêt pour' | participe du verbe a găti 'préparer' |
| harţă | 'dispute' | hărţiş/horţiş 'se disputant' |
| iertat | 'pardonné, excusé' | participe du verbe a ierta 'pardonner' < lat. libertare |
| ispravă | (substantif) ' fait, réussite, accomplissement'/ de ispravă 'honnête' | < sl. isprava |
| larg | 'largement, vastement' ( pe larg 'en détail') | < lat. largus |
| lat | 'de travers' ( de-a latul / în lung şi în lat 'par monts et par vaux, de long et en large') | < lat. latus |
| latineşte | 'en latin, à la manière des Latins' | dérivé de latin + -eşte |
| legat | 'lié, serré' | participe du verbe a lega 'lier, serrer' < lat. ligare |
| lesne | 'facilement, commodément' | < bg. lesno |
| leşeşte | 'comme les Polonais, en polonais, à la manière des Polonais' | dérivé de leş 'Polonais' (voir aussi leah < ucr. ljach ) + -eşte |
| lung | 'longuement' | < lat. longus |
| lămurit | 'clairement, explicitement, limpidement' | participe du verbe a lămuri < lamură 'la partie la plus propre, la plus choisi, la crème' (< lat. * lam(i)nula ) + suffixe -i |
| mahmur | 'étourdi, faché, troublé' | < turc. mahmur |
| mare | 'grand, grandement' | < lat. mas, maris |
| milostiv | 'bienveillant, généreux' | < sl. milostivŭ |
| minuna | 's'étoner, être surpris, s'émerveiller' | derivée de minune 'merveille' + -a |
| mistuit | 'digéré, brûlé, détruit, dévoré, consommé, péri, disparu' | participe du verbe a mistui < magh. emészteni |
| molcom | 'doucement, doux, tranquillement, tranquil' | < bg. mŭlkom |
| mort | 'mort' | < lat. mortuus |
| mult | 'beaucoup' | < lat. multus |
| mâhnit | 'affligé, sombre' | participe du verbe a mâhni < etymologie inconnue |
| mâncat | 'mangé, rongé' | participe du verbe a mânca 'manger' < lat. manducare |
| mândru | 'content, satisfait, beau, fièrement' | < sl. mondrŭ 'sage' |
| mângâiat | 'caressé' | participe du verbe a mângâia 'caresser' < lat. * manganeare |
| mânios | 'nerveux, nerveusement, affolement' | dérivé de mânie (< lat. mania ) + - os |
| mână | amînă 'dans la main' (composée) | < lat. manu 'main' |
| mănunt | de-amănuntul 'en détail' (voir mărunt 'menu, minutieusement, en détail') | < lat. minutus |
| mărunt | 'menu, minutieusement, en détail' | < lat. minutus |
| măsură | 'mesure' | < lat. mensura |
| neaşezat | 'non assis, débout' | participe négatif constitué à partir du participe aşezat < a se aşeza < lat. assediare |
| nebuneşte | 'follement' | dérivé de nebun 'fou' (< ne + bun ) + - eşte |
| neclătit | 'qui ne peut pas être bougé, fixe' | dérivé de clătit 'qui bouge' participe de a clăti 'rincer, trembler' (< sl. klatiti ), synonyme de neclintit dans certains contextes |
| nedobândit | 'qui ne peut pas être bougé, fixe' | participe négatif ( ne- + dobândit ) ; dobândit participe au verbe a dobândi 'acquérir, gagner' < sl. dobyti ( dobondon ) |
| nedrept | 'injustement, d'une manière injuste' | forme negative de l'adjectif-adverbe drept 'droit, correct' (< lat. directus ) |
| neghicit | 'non-deviné' | forme négative du participe ghicit , à l'origine le verbe a ghici 'deviner'< etymologie inconnue |
| nepărăsit | 'non-quitté, non-abandonné' | forme négative du participe părăsi , du verbe a părăsi < sl. parasiti |
| nerăscumpărat | 'non-racheté' | forme négative du participe răscumpărat 'racheté, recupéré', à l'origine le verbe a răscumpăra 'racheter', un dérivé du verbe a cumpăra 'acheter' < lat. comparare |
| nesocotit | 'non-compté, déraisonnable (-ment)' | forme négative du participe socotit 'réfléchi, raisonnable' < a socoti < ucr. sokotyty |
| nesăvârşit | 'non-fait, non-réalisé' | forme négative du participe săvârşit, du verbe a săvârşi < sl. s ŭvrŭsiti |
| nevătămat | 'sain, sainement, indemne' | forme négative du participe vătămat, du verbe a vătăma 'faire mail, nuire, léser' < lat. victimare |
| neîngropat | 'non-enterré' | forme négative du participe îngropat , du verbe a îngropa 'enterrer' < în + groapă 'trou' |
| neînţelepţeşte | 'non pas d'une manière sage' | forme négative de l'adverbe înţelepţeşte 'sagement' < înţelept 'sage' + - eşte |
| osândit | 'puni, condamné, infligé' | participe du verbe a osândi 'punir, infliger, condamer' < sl. osonditi |
| otrăvit | 'empoisoné, intoxiqué' | participe du verbe a otrăvi 'empoisonner, intoxiquer' < sl. otraviti |
| păţit | 'qui en a vu dans sa vie' | participe du verbe a păţi 'pâtir, subir, endurer' < lat. patire |
| pedestru | 'pédestre, pédestrement' | < lat. pedester |
| petrecut | 'passé, arrive' | participe du verbe a petrece 'passer, arriver' < lat. * petraicere |
| plin | 'plein, pleinement, complètement' | < lat. plenus |
| plodit | 'né, fait' | participe du verbe a plodi 'faire des enfants, donner naissance à des enfants' <sl. ploditi |
| pornit | 'parti, mis en route' | participe du verbe a porni 'partir, se mettre en route' < sl. porinonti |
| posomorât | 'affligé, attristé' | participe du verbe a (se) posomorî 's'attrister, affliger' < étymologie inconnue |
| prins | 'pris, attrapé' | participe du verbe a prinde 'prendre, attraper' < lat. pre(he)ndere |
| pripă | 'hâte' (substantif) | dérivé régressif du verbe a se pripi 'se dépêcher, s'empresser' < cf. bg. pripra |
| proaspăt | 'frais, fraîchement' | < gr. prósfatos |
| pustiu | 'désert' (substantif et adjectif) | < bg. pustinja |
| putrezit | 'pourri' | participe du verbe a putrezi 'pourrir, entrer en putréfaction' (dérivé de l'adjectif putred ) |
| puţin | 'peu' | < lat. * putinus |
| puţintel | 'un tout petit peu' | < puţin + - el (suffixe diminutif) |
| păgâneşte | 'comme les païens, à la manière des païens' | dérivé de păgân 'païen' (< lat. paganus ) + - eşte |
| părăsit | 'quitté, abandonné' | participe du verbe a părăsi 'quitter, abandonner' < sl. parasiti |
| rar | 'rare, rarement' | < lat. rarus |
| rău | 'mal' | < lat. reus 'coulpable' |
| rezemat | 'appuyé' | participe du verbe a (se) rezema 'appuyer, s'appuyer' < étymologie innconue |
| rocoşit | 'révolté, insurgé' | participe du verbe a se rocoşi 'se révolter, s'insurger' < pol. rokoszyč |
| româneşte | 'en roumain, en langue roumaine, à la manière des Roumains' | dérivé de român 'roumain' + - eşte |
| rugat | 'prié, demandé' | participe du verbe a ruga 'prier, demander, solliciter' < lat. rogare |
| ruseşte | 'en russe (langue), comme les Russes, à la manière des Russes' | dérivé de rus 'Russe' + - eşte |
| ruşinat | 'honteux, confus' | participe du verbe a (se) ruşina 'faire honte, déshonorer', dérivé de ruşine 'honte' (dérivé aussi du lat. roseus ) |
| scris | 'écrit, en manière écrite' | participe du verbe a scrie 'écrire' < lat. scribere |
| sculat | 'debout, réveillé' | participe du verbe a (se) scula 'se mettre debout, se réveiller' < lat. * excubulare |
| scurt | 'court, courtement, bref, brièvement' | < lat. * excurtus, curtus |
| scârbit | 'dégoûté, las, déçu, attristé' | participe du verbe a (se) scârbi 'être dégoûté, décevoir, attrister ', dérivé de scârbă < sl. skrŭbi |
| scăpat | 'échappé, fuit' | participe du verbe a scăpa 'échapper' < lat. scappare |
| semeţ | 'fier, superbe, courageux, fièrement, courageusement' | < sl. sŭměti |
| sfânt | 'saint' | < lat. sanctus + sl. sveti/sventŭ (contamination) |
| silă | 'dégoût, ennui' | < sl. sila |
| singur | 'seul' | < lat. singulus |
| slab | 'faible, faiblement' | < sl. slabŭ |
| slobod | 'libre, librement' | < bg. sloboden |
| sloveneşte | 'en sloven/slave, à la manière des Slaves' | dérivé de sloven + - eşte |
| sosit | 'arrivé' | participe du verbe a sosi 'arriver' < ngr. sóso |
| sprinten | 'alerte, vif, agile, vivement' | < serbe spretan |
| strâmb | 'tordu, injuste, d'une manière injuste, non droit' | < lat. strambus |
| străin | 'étranger, étrangement' | < lat. extraneus |
| stăjit | 'préssé, chassé' | participe du verbe a steji/a stăji 's'empresser, chasser' (étymologie inconnue) |
| sufleteşte | 'morallement, spirituellement' | dérivé de suflet 'âme' (< *lat. suflitus )+ - eşte |
| sugrumat | 'étranglé' | participe du verbe a sugruma 'étrangler, égorger' qui a à la base le mot grumaz 'gorge' |
| sârbeşte | 'en serbe (langue), comme les Serbes/Slaves' | dérivé de sârb 'Serve/Slave' + - eşte |
| sănătos | 'sain, sainement' | < lat. * sanitosus |
| sătul | 'en avoir assez, rassasie' | < lat. satulius |
| tare | 'fort, fortement, dur, très' | < lat. talis |
| ticălos | 'misérable, pitoyable' | dérivé de ticală 'misère' + - os |
| trist | 'triste, attristé, tristement' | < lat. tristus |
| trupeşte | 'corporellement' | dérivé de trup 'corps' + - eşte < sl. trupŭ |
| turceşte | 'en turc (langue), à la manière des Turcs' | dérivé de turc + - eşte |
| târziu | 'tard, tardivement' | < lat. tardivus |
| ungureşte | 'en hongrois (langue), comme les Hongrois' | dérivé de ungur 'hongrois' (sl. ongrinŭ ) + - eşte |
| urzit | 'ourdi' | participe du verbe a urzi 'ourdir' < lat. ordire |
| urât | 'moche, laid' | participe du verbe a urî 'hair' < lat. * horrire |
| vârtos | 'dur, dense, très, fort(ement)' | < lat. virtuosus |
| vesel | 'gai, gaiement, joyeux, joyeusement' | < sl. veselŭ |
| vitejeşte | 'bravement, courageusement' | dérivé de viteaz 'brav, courageux' (< sl. vitenzĭ ) + - eşte |
| viu | 'vif, vivant, vivement' | < lat. vivus |
| voinic | 'brave, courageux' | < bg. sb. vojnik |
| vărsat | 'versé' | participe du verbe a vărsa 'verser' < lat. versare |
| închis | 'fermé, ouvertement' | participe du verbe a închide 'fermer, clore' < lat. includere |
| înconjurat | 'entouré, assiéger, contourné' | participe du verbe a înconjura 'contourner' ( în + conjura < lat. congirare |
| îndoit | 'doublement, double, doubitablement' | participe du verbe a îndoi 'doubler, douter' < în + doi |
| îngenunchiat | 'agenouillé' | participe du verbe a îngenunchia 's'agenouiller ' < lat. ingenuculare |
| îngropat | 'enterré' (voir aussi plus haut neîngropat) | participe du verbe a îngropa 'enterrer' < în + groapă 'trou' |
| îngroşat | 'gros, épais' | participe du verbe a îngroşa 'épaissir, grossir' < lat. * ingrossiare (voir grossus ) ou de în + gros |
| înspăimat | 'épouventé, épouventablement' | participe du verbe a înspăima 's'épouvanter' în + spaimă 'peur, frayeur' |
| întins | 'tendu, plat, allongé, long(uement)' | participe du verbe a întinde 'tendre, étendre, allonger' < lat. intendere |
| întreg | 'entier, entièrement' | < lat. integrus |
| întâi | 'tout d'abord, en premier, premièrement (aussi le premier)' | < lat. * antaneus |
| învelit | 'couvert, enveloppé, recouvert' | participe du verbe a înveli 'couvrir, envelopper, recouvrir' < cf. sl. valiti |
| înălţat | 'élevé, érigé, haussé' | participe du verbe a înălţa 'élever, ériger, hausser' < lat. * inaltiare ( altus ) |
| înşelat | 'trompé, confus' | participe du verbe a înşela 'tromper' < lat. in-sellare |
| înţelept | 'sage, sagement, raisonnablement, prudemment' | < lat. intellectus |
| înţelepţeşte | 'sagement, prudemment' | dérivé de înţelept + - eşte |
| ţinut | 'tenu, obligé' | participe du verbe a ţine 'tenir' < lat. tenere |
Full Text
- {61r} Învăţătura lui Archirie, cum învăţe pre nepotu-său, pre Anadan, de toate învăţăturile. Adecă eu, Archirie, învăţaiu pre nepotul mieu, pre Anadan, nepot de soră, întru zilele lui Sănagrip-împărat den Ţara Dorolui.Şi era Archirie prea înţeleapt şi boiarin mare la acel împărat.Şi Domnu nu i-au dat feciori de trupul său, ce luă pre nepotu-său, pre Anadan, şi-l hrăni tot cu miiare şi cu pîine albă şi cu vin bun.Şi-l crescu, şi-l învăţă carte de besearecă, şi începu a-l învăţa mîndrii frumoase şi înţelepciune şi minte mare să aibă.Şi zisă: "Fătul mieu, Anadane, [a:întîi] , [v:să nu faci] negoţ cu boiarii, nice să cumperi marhă de furat, căce că vei pierde bucatele tale.Fătul mieu, Anadane, pre tată-tău şi pre mumă-ta să-i cinsteşti, să nu-i blastămi, că nu-ţ va da Dumnedzău feciori, nici-ţi va da bucate cu/ {61v} blagoslovenie, nice vei împlea bine.Fătul mieu, Anadane, cine va grăi cu rău cătră tine, tu cu blîndeţe cătră dînsul să grăieşti şi să-i răspunzi cuvînt bun, că omul năprasnic curund răspunde omului cuvînt rău, iară apoi să căiaşteşi-i [v:pare] [a:rău] .Fătul mieu, cînd vei sluji la domnu şi va fi nebun domnu-tău, iară tu să nu-i zici că easte nebun, ce să faci zisa lui, deci, ver fi miluit de dînsul.Fătul mieu, nici să fii foarte vorovitoriu înnaintea domnu-tău, nici grabnic, că vei greşi.Fătul mieu, şi la zile mari [v:să mergi] la besearecă şi mai [a:vîrtos] dumineca.Fătul mieu, unde vei vede omul plîngînd, acolo să mergi, să-l mîngîi şi să-i aduci aminte că va muri şi el.Fătul mieu, cînd veri hi om mare, tu te pleacă înnaintea oamenilor.Fătul mieu, şi mîniia nu ţ-o vărsa curund,că apoi-ţ [v:va părea] [a:rău] şi nu vei pute folosi. {62r} Fătul mieu, ţine-ţ mîna de furtuşag şi de ucideri // de om şi limba de cuvinte reale;şi [v:te fereaşte] de curvie şi mai [a:vîrtos] de muiarea curvă cu barbatu, că-ţ va mînca capul.Fătul mieu, Anadane, de om înţelept să asculţi ce te va învăţa.Fătul mieu, nici să sapi groapa altuia, că apoi tu ver cădea într-însa.Fătul mieu, cînd vei vrea să faci vreo tocmală bună sau vrun lucru bun, [v:să socoteşti] [a:foarte] bine [a:întîie] cum va cădea apoi.Fătul mieu, pă omul înţelept, de-l veri învăţa, el te va asculta, iară nebunul, macar cu toiagul de l-ai bate, nu şti nemică.Fătul mieu, să nu iai camătă cu aslam, că camăta cu aslam orbeaşte ochii omului şi-i va piiarde sufletul.Fătul mieu, mai bine sluga direaptă şi bună decît fratele nebun şi rău, şi îndărăpnic.Fătul mieu, mai bine să zacă omul o boală grea decît să lăcuiască cu muiarea rrea.Fătul mieu, toate să dai şi să-i arăţi muierii, iară minte să nu o dai, nici să o arăţi. {62v} Fătul/ mieu, cînd vei să grăieşti cu domnu-tău, să aibă cuvîntul trei porţi: o poartă la inimă, alta în grumazi, al treile în gură, şi de-aciia să grăieşti, că cuvintul, daca-l laş din gură, nu-l poţi agiunge nice cu calul, nice cu ogarul, nice cu şoimul, ce, cîtu-l grăieşti, aşa treace.Fătul mieu, omul înţelept să-l miluiaşti şi să-l socoteşti, că Dumnedzău pre tine va milui.Fătul mieu, cîndu vei avea un vecin rău, socoteaşte-l şi-l cinsteaşte, că Dumnedzău pre tine va milui şi el nu-ţ va pute face rău.Fătul mieu, să te fereşti de cuvînte sprenţare, să nu le grăieşti fără ispravă şi mincinoase, că minciuna cade ca plumbul în fundul apei, iară apoi iase ca frunza în faţa apei şi-l ştiu toţi.Fătul mieu, mai bine să porţi pietri cu înţeleptul, decît să şezi la mase cu nebunul.Fătul mieu, cine te va lovi de o parte de faţă, iară tu să întoarci şi ceaealalte faţă de parte. {63r} Fătul mieu,// cine va arunca în tine cu piiatră, tu aruncă cu pîine într-însul, că piatra să va întoarce la dînsul, iară pîine va veni la tine.Fătul mieu, cine-ţ gîndeşte rău, tu gîndeşte lui bine, că Dumnedzău va fi cu tine.Fătul mieu, mai bine înţeleptul să te bată, decît nebunul să te cinstească.Fătul mieu, cînd mergi la casa omului,nu [v:şedea] [a:mult] , că apoi te va goni.Mai bine să-i paie rău că te-ai dus, decît să-ţ caute rău că şezi.Fătul mieu, noaptea să nu mergi fără arme, nici în cale, că nu ştii ce te tîmpină.Fătul mieu, în cale să nu mergi fără pîine, tot să aibi pîinea ta, să nu te nedejduieşti pre dăsagii altuia, că poamele în sînul [altuia] să zdrobăscu şi putredescu.Fătul mieu, cîndu-ţi spune omul învăţătură bună, ca şi cînd ai bea nişte apă bună dintru fîntină reace, aşa easte învăţătura cea bună". {63v} Eu, Archirie, învăţaiu toate înţelepciunile pre nepotu-mieu,/ Anadan, şi gîndiiu să-l duc la Sanagrip-împărat să slujască.Şi-l duş şi-l curteniiu la domnu-mieu şi grăiiu domnu-mieu: - Să slujască nepotu-mieu, Anadan, la dumneata, că eu sînt bătrîn şi el easte tînăr, iară pre mine mă vei ierta şi mă vei lăsa să mă duc să mă odihnesc la casele meale.Şi zisă împăratul: - Pasă de te odihneşte la casele tale, iară cîndu-mi vei trebui, eu te voiu chema.Iară nepotu-tău boiarin mare va fi la mine.Şi să închină Archirie şi-ş luo zua bună de la împăratul şi să duse.Şi şedea acasă de să odihniia [la] casele sale.Iară Sanagrip- împăratu pusă pre Anadan logofătu mare în locul lui Archirie.Şi era preacredincios la împăratul.Iară Anadan [v:gîndi] [a:rău] unchiu-său, lui Archirie, şi tot socotiia cum va face să piiarză pre unchiu-său, pre Archirie, şi să fie volnic pre satele lui şi pre bucatele lui, şi pre casele lui.Ce şezu de scrise carte {64r} minciunoase şi // o pecetlui cu peceate împăratului şi o trimise la Archirie.Şi aşea zise în carte: "Eu, Sanagrip-împărat, scriu la tine, Archirie, pace şi sănătate, la nedejduinţa mea.Alta-ţi fac ştire: în ce ceas vei vedea carte mea, iară tu să te scoli de acolo cu toată ţara mea, cum vei putea mai tare şi curund ca să vii la mine că ne împresură oastea grea turcească." Şi, dacă văzu Archirie cartea împăratului, el crezu.Şi îndată strînse oastea mare foarte şi purceasă la împăratul Sănagriptu, ca să-i fie într-agiutoriu.Şi deca să apropiară oştile lui Archirie, iară Anadan văzu şi mearse la împăratul şi pîrî pre unchiu-său, pre Archirie.Şi zise: - Doamne, împărate, ştii Măriia ta că unchiu-mieu Archirie s-au rădicat cu oaste mare spre capul Măriii tale să te prinză şi să te ucigă şi să puie el alt împărat?Iară împăratul zise: - Oare poate să fie aşea?Iară Anadan zise: - Caută de vezi oştile lui. {64v} Şi căută împăratul/ şi văzu oştile viindu cătră cetate.Şi să spămîntă împăratul [a:foarte] [a:rău] şi nu ştiia ce să va face.Şi zisă: - Cum vom face, logofeate?Vezi că vine unchiu-tău cu oaste spre mine.Anadan zisă: - Doamne, mearge-voiu eu la dînsul şi-l voiu mîngîia cu cuvinte bune şi dulci şi-l voiu aduce viu la Măriia ta.împăratul zise: - De-l vei aduce, mai mare boiarin decît tine şi mai de cinste nu va fi altul la mine.Şi să dusă Anadan înainte unchiu-său, lui Archirie, şi zise: - De bine ai venit, părintele mieu, şi sănătate de la împăratul şi bine-i [pare] împăratului că ai venit; şi au zis să mergi singur cu mine şi să laşi oştile pre loc şi să grăiţi [amîndoi c]u împăratul.Şi crezu Archirie şi marse amîndoi cu Anadanu la împăratul şi lăsă oştile pre loc.Şi întră la împăratul şi să închină şi începu a întreba {65r} pre împăratul de sănătate.Şi aciiaşi începu a-i zice împăratul// lui Archirie: - Bine easte aşea, Archirie, că vii cu oaste spre mine să mă scoţi din împărăţie?Crez, tu ai fost crezut la tată-mieu; şi la mine încă ai fost boiarin mare şi mai crezut şi mai cinstit decît toţi boiarii, iară tu vrusăş se-m mănînci capul mieu, ce vei mînca capul tău.Iară Archirie nu putu răspunde domnu-său nemică, numai ce zise: - Nu ştiu nemică, Doamne!Şi începu nepotu-său, Anadan a-l pedepsi: - Bătrînit-ai şi minte ţ-ai pierdut, de nu poţi răspunde domnu-tău nemică?Şi zise împăratul: - Anadane, jiudecă-l că ţi-i unchiu şi-i eşti nepot!Anadan zisă: - Jiudecat easte, Doamne!Să-i tai Măriia ta capul şi să-l delungi trei sute de coţi d[e trup].[Şi] zise împăratul într-acela ceas armaşului celui mare: - Ia-l şi să-i tai capul!Iară armaşul luă-l pre Archirie şi-l lăgă şi-l scoase afară.Iară Archirie zisă: - Frate, ştii, oarecînd ţ-am făcut mult bine, adu-ţi aminte!Iară armaşul zise: {65v} - Ştiu, frate./ Ce dar cum voiu face, că cela ce nu face zisa împăratului cu capul plăteşti.Aşijderea să roagă Archirie armaşului: - Pasă la împăratul şi zi aşea: "Cinstite împărate, roagă-se Archirie Măriei tale să-l laşi să-l duc la casele lui; acolo să-i taiu capul, să-l slujască popii lui şi giupîneasa lui să-l plîngă, şi roabele lui.Şi trupul lui să-l îngroape acolo, iară capul lui să-l aduc la Măriia ta".Iară armaşul ascultă pre Archirie şi să dusă la împăratul şi zise cumu-i zisăse Archirie.Iară împăratul îl lăsă şi zise: - Să-l duci şi capul să-l aduci la mine.Armaşul luă pre Archirie şi-l dusă la casele sale.Şi deaca-l duse, la casele lui, Archirie, el avea un tîlhariu [...] foarte bine lui Archirie.Şi să roagă Archirie armaşului să taie capul tîlharului, că-l ţine de mulţi ani în temniţe, şi să-l ducă la împăratul, căci că-ş sămăna la chip acel {66r} tîlhariu cu Archirie.Şi făcu armaşul cumu-i// zise Archirie şi tăie capul tîlhariului şi-l duse la împăratul.Şi-l văzu împăratul şi crezu ca să fie capul lui Archirie.Iară pre Archirie îl băgă la o taină mare şi adîncă şi-l ştiia numai giupîneasa lui.Şi-l hrăniia într-ace taină şi nime nu ştiia.Iară deaca auzi Faraon-împărat din ţara Eghipetului că au perit sveatnicul lui Sanagrip-împărat din Ţara Dorului, eluş scrise cărţi şi trimise soli Faraon.Şi aşea scrise în cărţi: "Eu, Faraon-împărat, scriu la tine, Sanagripe-împărate.Alta dau ştire: în ce ceas vei vedea cartea mea, iară tu să-mi trimiţi meşteri să-m zidească cetate nici în ceriu, nice pre pămînt.Şi de sîrgu să-m răspunzi cuvintelor cealor [...].[...] face cumu-i învăţătura mea, eu la tine voiu veni şi te voiu sparge din cuiubul tău sau să-mi trimiţi dajde cît oi ceare eu".Şi mearseră soli la Sănagrip-împărat şi-ş deadere soliia şi-ş {66v} închinară cărţile de la Faraon-împărat.Şi strînse Sanagrip-împărat / toţi sveatnicii lui cei mari şi cei mici din toată ţara; şi auziră toţi cum spuseră cărţile de la Faraon-împărat.Şi zise împăratul Sănagrip: - Ni, acmu, boiarilor, cum vom face şi cum vom trimite la Faraon să ne slujască slujba?Ei toţi să sculară în picioare şi ziseră: - Cine era de vrea isprăvi slujba aceasta, Măriia ta l-ai tăiat pre Archirie înţeleptul.Deci, Doamne, aicea easte nepotu-său, Anadan, şi la dumnealui au lăsat învăţătură bună şi mîndră frumoase.Să-l pofteşti Măriia ta să vie aicea de faţă.Şi zise împăratul: - Ni, Anadane, acmu cum vom face aceasta?Zise Anadan: - Nu ştiu, Doamne!împăratul zise: - Ascultaiu de tine şi pierduiu pre unchiu-tău [...].Acmu iară armaşul cel mare [...] de zise aşea din gură: - împărate, dară de ar hi acmu viu, ierta-l-ai?împăratul zise: - Ierta-l-voiu; şi cine-l va aduce, cu bun dar dărui-l-voiu. {67r} Şi să dusă armaşul şi-l scoase din groapă pre Archirie.// Şi era părul lui Archirie pînă la brîu şi unghile lui era ca de vultur.Şi-l duse împăratul, şi-l văzu împăratul, şi-l cunoscu şi-l întrebă: - Tu eşti Archirie?Răspunse Archirie: - Eu sînt.Şi-i zise împăratul: - Pasă, Archirie, pasă la feredeu de te spală şi te îmbracă şi vino la mine.El zise: - Doamne, să-m laşi vreame să odihnesc vro 15 zile, să mă dezmetecescu, iară de-aciia-ţ voi griji grija şi să fii fără de grijă.Şi [v:să bucură] împăratul [a:foarte] şi lăse pre Archirie să odihnească.Şi de-aciia mearse la împăratul şi îi spune împăratul ce i-au trimis de la împăratul Faraon, tot.Şi iarăş zise Archirie: - Doamne să-m dai doisprăzeace vulturi şi doisprăzeace şoimi din şoimărie.Şi-i deadere tot ce cerşu.Şi-ş luo Archirie zua bună de la domnu-său şi să duse la împăratul Faraon den ţara Eghipetului.Şi să închină la Faraon de la Sănagrip-împărat.Şi-l văzu Faraon pre Archirie şi-l întrebă: - Cine eşti tu?Archirie zise: {67v} - Sînt mînat, / cinstite împărate, din Ţara Dorului să facu o cetate nice în ceriu, nice pre pămînt.Zise Faraon: - Pă un gînscariu ca tine au mînat la mine?Archirie zise: -Cine [v:va sluji] slujba domnu-său [p:cu] [a:dreptul] [article:] şi-i va isprăvi slujba nu va fi gînscariu, ce mare om va fi acela şi va fi mai cinstit decît toţi înainte tuturor, şi credincios va fi.Şi zise Faraon: - Să-mi faci o fune de năsip, să-m legu mînzii.Archirie luo un sfreder şi sfredeli păreatele casei şi deaderă razile soarelui pre gaură şi zise: - Doamne, strînge-ţi funea, iară de-ţ va mai trebui, îţ voi mai face.Şi zise Faraon: - Să-m faci cetate nice în ceriu, nice pre pămînt.Şi făcu Archirie hamuri şi înhămă [şoimii şi vulturii] şi băgă un cucon mic în nişte racle de brad şi-l învăţă, cînd va fi sus, să strige cu glas mare.Cuconul aşea să zică: "Adu var şi cărămidă!".Şi înhămă {68r} vulturii în raclă, unde era cuconul şi le arătă// carne într-o ţapă.Şi zburară vulturii după ţapa cu carne cu raclele şi să suiră sus cu cuconul.Şi strigă atunce cuconul: - Aduceţi var, şi cărămidă aduceţi, că meşterii stau fără lucru.- Şi auzi împăratul şi toţi boiarii lui.- Doamne, eu am adus meşteri, iară Măriia ta să aduci şi să trimiţ argaţi.împăratul zise: - Cumu te cheamă?El zise: - Archirie.Mainte ştiia Faraon, ce au zis că easte tăiat.Şi cuconul plecă ţapa cu carne în gios şi căzură vulturii pre pămînt, pre carne.Şi ieşi cuconul şi mearse la Archirie.Iară Faraon zise: - Archirie, să-m spui cui mă potrivescu eu.- Soarelui.- Boiarii miei?- Razile soarelui.El zise: - Dară ce easte un copaci cu 12 ramuri şi pre un ram cîte patru [cuiubure], şi într-un cuiub cîte 7 oao: unele negre, altele sînt albe.Archirie zise: - Un copaci easte anul, 12 ramuri - 12 luni sînt într-un anu; 4 cuiburi - 4 săptămîni sînt într-o lună; 7 oao - 7 zile într-o săptămînă: {68v} ceale negre easte noaptea, ceale/ albe - zua.Şi zise Faraon: - Blagoslovit să fie Archirie.Şi-l cunoscu şi-l întrebă de toate treabile şi-l trimise la domnu-său cu daru.Şi mearse Archirie la domnu-său, la Sănagrip-împărat, şi să închină cu slujbă de la Faraon.Şi-l dărui domnu-său cu dar mare.Şi deade Archirie darul armaşului celui mare ce l-au scos.Iară Archirie cerşu pre nepotu-său, Anadan.[...] pre mîna lui Archirie, unchiu-său.Şi-l legă, şi-l duse Archirie la casele lui; şi-l începu a-l bate cu toiage de cornu; şi-l bătu pînă zise Anadan: - Nu mă ucide, părintele mieu, să-ţi fiu comis la cai.Archirie zise: - Ba, fătul mieu, că tu ai fost ca oarecînd cîndu-şi legă omul măgariul cu funi rea şi să dezlegă [măgariul] şi fugi, iară lupu-l întîmpănă şi zise: "Bună cale, măgariule!", Iară măgariul zise: "Să nu fie bună calea mea!Fie bună cale stăpînu-mieu, că mă legă cu funi rea, că tu mă vei mînca acmu." Şi iară zise Anadan: {69r} - Nu mă ucide, părintele mieu,// să-ţi fiu păcurariu la oile tale.Dară Archirie zise: - Ba, fătul mieu, că tu eşti ca lupul cînd învăţa carte.Şi zise dascalul: "A, b, v, g".Lupul zise: "La mieluşei, la iezi".Dascalul zise: "Că rău zici".Lupul zise: "Dascale, [v:învaţă] -mă carte mai [a:tare] , că se apropie capreale de pădure".Şi iară zise Anadan: - Nu mă omorî, părintele mieu, să-ţi fiu purcariu la porci.Archirie zise: - Ba fătul mieu, că tu ai fost ca un pomnu pre ţărmurile apei.Deci, cîte poame face, toate pre apă să duce.Aşea fu şi învăţătura mea.Pre acela învăţaiu şi necăiurea n-au fost.Şi iară zise Anadan: - Nu mă ucide, părintele mieu, că ce veri vrea aceea-ţ voiu face.- Ba, fătul mieu, că tu ai fost ca lupul cînd merge pre urma oilor, iară păcurariul zise: "Ce mergi pre urma oilor, lupule?".Iar lupul zise: "Doru-mă ochii, ce mi-i leacul pravul oilor".Iar lui nu-i pre era voia de acel leac, ce-i era voia să apuce vreo oaie să mănînce.Aşea şi tu, fătul mieu, nu ţ-au fost destul de învăţătura mea, ce tu ai vrut să-mi tai capul mieu, ce al tău cap ţi-i tăie.Şi-l bătu pînă muri şi să svîrşi.Amin.
Învăţătura lui Archirie, cum învăţe pre nepotu-său, pre
Anadan, de toate învăţăturile
1708
1708
- {457r} Liubovul credincios, şi cu bucurie, cu inemă curată, easte un lucru mare.Şi semnu întîiu a toată să vadză omul şi să cunoască.Cum grăiaşte şi styi Avgustin: Că nimenea nu poate să cunoască vrun lucru sau vrun om, de nu va avea mainte cunoscută {457v} cu acela.Şi aceasta se face de cinci firi ale trupului, ce se cheamă: de vedearea ochilor şi de audzul urechilor şi de apuţitul narilor şi gustarea gurei şi pipăitul mînilor.Cu aceaste cinci lucrure se cunoaşte liubovul: şi mai multu e den ochi, ce se cheamă de vedeala ochilor, cum spune şi prea {458r} înţeleptul Solomon: Că întînia pohtă omenească se înceape dentr-aceasta, ce se dzice den cunoscută.Şi cu aceasta se schimbă pohta omenească şi aduce de rîvneaşte inima lui lucrul ce veade şi-i place.Şi acesta e darul liubovului şi rădăcina lui şi easte temeiu mare întru toate darurele. {458v} Cum scrie şi filosoful Frat Tomas şi arată că nice un dar nu poate fi fără liubovul şi toate se începu den el.Şi cine va să aleagă binele den rău, să vadză cumu se înceape den darul liubovului; şi într-aceaea veri cunoaşte adevărul.Şi dereptu aceaea să vadzî înţelepţii şi să înţeleagă carea e bunătatea şi care e răul. {459r} Derept aceaea liubovul acesta poate să-lu închipuiască omul spre o pasăre ce se cheamă caladrinon. Ce acea pasăre are aşa nărav şi înţelepciune: cîndu-l duc înaintea omului bolnav şi easte omul spre moarte a muri, el întoarce capul, să nu-l vadză pre om; iară de easte bolnavul de-a firea viu, elu-i caută asupră şi toate boalele ies dentru omu atunceşti. {459v} Aşijderea face şi darul libovului, că nu poate să aibă mestecătură cu răul niceodată şi totu se scîrbeaşte de lucrul cela răul pre lume.Şi rămîne darul cu bunătăţile şi pururea află omului cela bunul întru inemă, ca şi păsările în verdeaţa cîmpului.Şi-ş arată darul său liubovul, ca şi lumina: cît o veri pune {460r} în loc întunecat, atîta-ş arată lumina mai mult.Cum grăiaşte Frat Tomas: "Cine va să fie îndereptat întru libovva să [v:iubască] [a:întîiu] pre Dumnedzău; a doua, pre sine; a treia să iubască pre părinţii-ş şi toţi ai lui, care cumu se cade să-l iubească, mai multu bunii decît răii".Încă şi răii se cade să-i iubim, ce nu reale-năravurile, {460v} cum grăi styi Avgustin.Dereptu aceaea [v:să grăim] [a:întîiu] de liubovul lui Dumnedzău, că easte mai sus de toate.A doo easte păntru liubovul muierilor, că liubovul lui Dumnedzău vine den doao darure: den credinţă şi razimul.Că nimenea nu poate să aibă liubov demnedzeiescu, de nu va avea {461r} credinţă şi nădeajde întru Dumnedzău, ca să priimească veciia veacului.Că şi Solomon aşa grăi: {461v} "Eu, Solomon, împăratul Ierusalimului, puş întru sufletul mieu să cerc de toate lucrurele lumiei.Şi într-aceasta, eu zidiiu case şi polate şi sădiiu vini şi pomeate şi de toată ruda plod ce era pre lume.Avuiu turme de dobitoace în tot chipul, multe fără număr.Avuiu şi mulţime de toată {462r} avuţiia şi avuiu nume mare, robi şi roabe, giucători şi cîntători şi de toată ruda de oameni mulţi; şi-m făcea mai mare cinste de cîtă e pre lume.Avuiu şi învăţătură mai multă de toţi oamenii în lume.Şi nu fu nemică în lume de ce pohtiiu şi să nu mă sator.E deca mă întorşu întru căinţă de cîte făcuiu pre lume, de toate reale-patimele lumiei, folos nu vădzuiu, numai răutate sufletului; şi nice într-un lucru razim şi nădeajde nu aflaiu, numai întru liubovul lui Dumnedzău şi întru lucrurele lui.Şi mă rugaiu cătră Dumnedzău să-m dăruiască moarte". {462v} Styi Pavel dzise: "Învăţătura lumiei aceştiia înaintea lu Dumnedzău întru nemică easte".Aristotel grăi: "Gol am născut pre această lume.Şi vădzuiu şi bine şi rău şi apoi vădzuiu că nu-s nemică".Sty(i) Avgustin dzise: "Cine va să aibă liubov, el să aibă şi frică lui Dumnedzău cu liubovul.Că realele {463r} lumiei aceştiia potu-le vedea toţ.Căce nimenea nu poate să fie mare de nu va fi altul mic, nice cinstit de nu va fi altul fără cinste, nice bogat de nu va fi altul sărac".Derept aceaea lume toată stă ca o masă mare, cu un licinic mic prejuru ea.Şi trage unul să se acopere, el descopere soţu-luiş genuchele. {463v} Derept aceaea, cine-ş pune liubovul spre lumea aceasta, de multe ori pate rău.Căce întru lume easte răul, iară întru Dumnedzău pururea easte bucurie şi veselie.A doo easte liubovul rudelor şi naşte den sufletu.Şi sufletul se cade să iubească oamenii ruda ei.Cum arată şi darul bunătăţiei. {464r} Dzise Isaia proroc: "Nu te bucura celuia ce nu-ş iubeaşte ruda lui.Căce cela ce nu iubeaşte ai lui, dară pre alalţii cum va iubi, deca ale lui lucrure nu iubeaşte?".Solomon grăi că toate apele vin den mare şi iară în mare se întorcu.Şi toate trupurele den pămîntu născură şi iară în pămîntu se vor întoarce.Şi înţeleg reale-patime ale lumiei, {464v} mai mult laud morţii decît viii.Al treile liubov se cheamă priiatniciia şi soţiia.Şi easte un lucru dăstoinic şi cinstit.Şi fac unii priiatniciia şi se împreuneadză dempreună şi sînt soţi.Şi acest liubov vine den trei lucrure.Şi [a:întîiu] easte că omul acela adastă oarece lucru bunca {465r} să aibă de la priiatnicul lui.Şi dereptu aceaea iubeaşte pre el, nu dereptu altceva.Şi acesta liubov easte strî(m)bu şi nu cade să se cheamă liubov.A doua easte să cauţi binele soţu-tău şi priiatnicul(ui) tău.A treia easte să aibi jale şi obida priiatnicului tău ca şi a ta.Aceaste doao darure ale liubovului bune sîntu şi bucurat(e). {465v} Acest liubov, cum spune Frat (T)omas, întră în patru lucrure: să iubeşti priiatnicul tău cu inemă curată şi să te nevoieşti cumu-i place lui.Şi să te fereşti să nu faci ce lui nu-i e voia.Să-l cinteşti înaintea feaţei şi să-l slăveşti el în dos şi să-i lucredzi lui la nevoie.Solomon {466r} dzise: "De la credinciosul priiatnicul tău lucru să nu cumperi".Vidiia dzise: "Întru bucuriia ta mulţi priiatnici veri afla; e întru grijile tale te veri afla însuţi".Tulie dzise: "De se va omul sui în ceriu şi va vedea slava şi obrazul lui Dumnedzău şi lumina soarelui şi a luniei şi a stealelor şi toate bunătăţile ceriului, şi, cîndu se va întoarce, priiatnic să n-aibă să-i povestească, ca şi cum n-ară fi vădzut nemică".Platon dzise: "Cîndu veri să iubeşti pre omul, întîiu-l ispiteaşte.Şi deca-l veri ispiti, atunce-l iubeaşte cu inemă curată".Liubovul ce e de pohtă se află în trei rîndure.Şi întîiu se cheamă hitlean, căce cîndu iubeaşte bărbatul pre muiare, iubeaşte-o {467r} păntru pohtă ce va să aibă cu-nunsa, e nu păntru altă.Şi aceasta mai multu luptă pre oameni.Şi pohta liubovului acestuia easte pohtă trupească, cum spune Frat (T)omas: "Că nimenea nu va iubi pre vrun om sau altceva, de nu are vreo treabă d-insul; şi a mulţi lă e întrebarea ce vor, iar lor lă pare că e bună.Derept aceaea {467v} tot liubovul easte trupesc sau şi den minte, şi den trup".Ştiţi că e mai mare cu multu pohta de minte decît a trupului, cum spune şi Frat Tomas.Ce pohta trupului nu purceade mai multu într-altă ceva, numai spre pohta muierească: ce iubeaşte omul numai să-şi împle jelaniia lui, cum se luptă şi vitele; derept aceaea {468r} nu poate să se cheamă acesta liubov.Aristotel dzise: "Liubovul se cuvine să fie aşa, ome; omul ce iubeaşti să-i veri bine pururea".Iară liubovul ce iubeaşte omul [a:dereptu] vreo treabă ce ceare de la el,acesta liubov nu e [a:derept] binele priiatnicul(ui) tău,ce [a:derept] al tău bine.Socrat dzise: "Nice un lucrătoriu nu e mai mare de robul liubovului". {468v} Platon dzisă: "Liubovul ochi n-are, derept aceaea cei ce iubescu reale-pohte mai bine să lă dzică lor orbi şi nebuni lucrători, că pururea sînt în frică şi în grijă mare".Şi [a:derept] easte că liubovul hitlean să n-aibă darul liubovului, ce să fie urît hitlenşugul.Alt liubov {469r} easte de firea omului: nu easte în putearea omenească, ce easte o fire oarecum şi trage omul supt fire.Aristotel dzise: "Oamenii ce născură în lume supt o stea de planite, aceia au fire şi se iubescu unii cu alalţi.Iară alţii ce-au născut suptu alte planite, ei iubescu lucrure închipuite menţilor sale.Se arată {469v} şi întru meşteri, că se iubescu toţi pentru meşterşugul lor.Iară ei mai mulţi grăiescu rău unul de alt, căce au pizmă păntru dobînda; şi păntru acest lucru ce se cheamă pizmă învrajbescu-se unul cu ala(l)t".Tulie grăi: "Liubovul curat cade-se să iubeşti pre toţi, nu de vro nevoie, nice de vro frică,nice [a:derept] vrum bine ce-ţi trebuiaşte să aibi{470r} de la cel ce iubeşti, numai cu minte şi cu inemă curată".Platon dzise: "Veri să ştii cine e închipuit ţie?Vedzi cine iubeşti fără de nice un lucru-parte".Înţeleageţi că dentru muieri se cunoaşte începutul liubovului.Şi să ştiţi că eu voiu arăta rîndul loru şi vă voiu grăi dereptatea lor, {470v} de toţ cine grăiescu rău d-insele.Şi să căutăm faptele şi scripturile înţelepţilor cu învăţături şi cu mărturiile, [v:să scriem] [p:pre] [a:măruntu] cine grăiră bineşicine [v:grăiră] [a:rău] , [p:cu] [a:adeverite] [v:răspunse] .Să-ş oprească limba cine [v:grăi] [a:rău] de muieri.Iară ceia ce grăiră bine d-insele, ceştea sînt: Solomon dzise: "Cine {471r} află muierea ceaea buna bună bucurie află.Iară cine goneaşte muierea ceaea bună goneaşte-ş şi binele de la el".Iară grăiaşte de muiarea ceaea buna, că easte cununa bărbatului ei şi-i derepteadză casa lui.Şi derept aceaea o au trimes Dumnădzău întru agiutoriul lui.Iarăş, muiarea ceaea buna rădică casa ei.Şi ceaea neînţeleapta o pusteiaşte; cum nu {471v} poate omul tărpi fără de muierea, dereptu aceaea cade-se să o cheame a cincea coastă a trupului.Încă muiarea, cînd are învăţătură, se lumineadză de mente supţire ce are.E ceia ce [v:grăiescu] [a:rău] de muieri, aceştea sîntu: Solomon dzise că: "Nu e nice un rău mai de veninul şarpelui; aşijdere easte şi mîniia muieriei.Şi mai bine e să stea înaintea leilor {472r} şi înaintea zmeilor, decît unii muieri mînioasă".Şi iară, dentru muiare veniră păcatele dentîiu şi dentr-aceaea toţ murim.Solomon dzisă: "Dentr-o mie de bărbaţi, mulţi aflaiu buni.iară dentr-o mie de muieri nu aflaiu nice una bună.Pîndza face molii e muiarea face realele.Încă mai bună-i {472r} răutatea bărbatului, decît bunătatea muieriei.De vrea avea muiarea domnie, multu rău vrea fi bărbatului".Dzise unul înţeleptu că trei lucrure sînt de scot omul den casă: fumul şi casa neacoperită şi muiarea ceaea hitleana.Ipocrat dzise: "Una den muieri, ea tre {473r} cea cu foc [p:] [a:amînă] :"Foc ţine pre alt foc, şi mai ardea muiarea decît focul".Acmu e [a:derept] a tocmi cuvintele aceasteaşi să gicem că protivita răutăţiei muiereşti fost-au Eva.Şi slobodzirea Evei fu Mariia fata, ce o izbăvi.Şi derept aceaea cade-se să vadză tot omul şi să înţeleagă bine lucrul {473v} acesta, ce aduse cuvinte pentru muieri.Şi să nu scoatem mincinoase cuvintele lui Solomon ce dzise d-insele, că: "Nu vădzuiu nicăirea vreo muiare bună".Ce eu grăiesc aşa, că cine au grăit bine dzis-au pentru ceale muieri bune,iară ce [v:au grăit] [a:rău] dzis-au pentru {474r} ceale muieri reale.Şi nu putem acmu [p:pre] [a:mărunt] [v:să scriem] care-s ceale bune şi carele-s ceale reale.Că Solomon avea mînie spr-insele, derept aceaea dzise că: "Nice o muiare nu vădzuiu bună".Cînd au scris aceastea, în batgiocura lor scrise, de mînie ce avea spre eale scrise aşa. {474v} Şi spune în cărţile vechi că Solomon, cînd era la învăţătură, el îndrăgi o muiere ce se închina idolilor.Şi de dragoste ce avea cu-nusa făcu-l de se lepădă de Dumnedzăul lui şi se închină idolilor.Şi atîta-l aduse, cumu-l îmbrăcă şi cu haine muiereşti şi-l făcură de torcea ca muierile şi-l purta unde vrea, ca un cocon mic. {475r} Derept aceaea dzise de mîniia lui că: "N-am văzut nici o muiare bună".Încă de pohtele trupului, mai [a:vîrtos] se ţin muierile decît bărbaţii.Căce carele călugăr sau postnic vrea ţinea, de vrea vedea frumseţi, de pohta lor, cum văd muierile pururea pre bărbaţi? {475v} Pare-mi-se că nice unul nu se vrea afla să ţie ca eale.Derept aceaea vădz eu căcei ce [v:grăiră] [a:rău] d-inse pierdură-ş cuventele.Şi pentru darul liubovului grăiescu că împăratul den Rim, Dionisie, vrea să taie capul unii muieri, numele ei o chema Fisoghia.Iară ea cerşu să-i puie soroc 8 dzile, ca să-ş meargă acasă şi să-ş tocmea {476r}scă casa şi să-ş facă carte feciorilor ei.Şi aciiş riga Dionisie dzise să-i dea pas ce cerea, de va ave om să puie chizeaş: ca de nu va veni ea, să taie capul aceluia în locul ei.Şi Fisoghia trimise cătră un voinic ce-l chema Amon, ce avea liubov cu-nusa.Şi el vine şi o luo în chizănie, {476v} ca de nu va veni ea la soroc a opta dzi să-ş puie capul său în loculu ei.Şi Fisoghia se duse acasă-ş să-ş tocmească lucrurele ei.Şi i se apropie dzua e toţ oamenii rîdea de amon, căci întră chezaş.El nimică nu se temea, nice grijiia, atîta avea ei dragoste amîndoi.Şi cînd se apropie vreamea {477r} de soroc, vine şi Fisoghia, cum grăise cu împăratul.Şi atunce împăratul, deca vădzu acel liubov necurmatu ce avea unul cătră alt, iertă-lă moarte, ca să nu piară liubov de credinţă ca acela.Băsăul unde easte, mare răotate liubovului. {477v} Şi sînt doao oarecum: una easte cîndu-ţi pare rău de binele altuia.Adoua easte cîndu te bucuri de răul altuia, de-i faci lui mai multă obidă, aceluia ce are pagubă: pizma faci aceaea.Şi poate să se închipuiască pizmaşul cu o pasăre ce se cheamă aelin, {478r} ce atîta are băsău, că de veade că i se îngraşă puii, el i bate cu piscul în coaste şi-i face de nemoştescu.Senac dzise: "Pizma unde easte, ea scoate binele şi face răul; şi răul face bine".Şi păntru zavistiia grăiescu: Cum viermele strică haina omului, aşijdere şi băsăul strică trupul omului. {478v} Solomon dzise: "Cîndu vedzi că cade ceva de la soţul tău, nu te bucura de paguba lui, că lui Dumnedzău nu-i place.Şi va lua paguba de la el şi o va da ţie".Iarăş grăiaşte că: "Cine se bucură răului altuia nu însereadză fără obidă".Styi Grigorie dzise că: "Nu easte mai mare păcat de pizma; şi unde easte ea, nice {479r}odată nu e pace, nice liubov.Şi aceasta easte mai mare păcat în lume".Păntru pizma se află că era oarecine um boiarin mare şi avea la casa lui doi robi: unul era de mulţi mai scumpu pre lume, iară altul era de mulţi mai pizmaş în lume.Şi aduse {479v} cel boiarin amîndoi înaintea lui şi grăi lor: "Eu voiu să fac amîndoi să fiţi boiari şi soţi mie, mai de toţi de cîţ sîntu în curtea mea, că v-am aflat buni şi cu credinţă mai de toţi robii cîţi am.Şi acmu ceareţi ce veţi vrea de la mine.Şicine va ceare mai [a:întîiu] , să dau ceialalt mai multcu doao părţi".Şi nu vru să ceară niceunul înainte, de băsău, ca să nu ia unul mai mult de alalt {480r} cu doao părţi.Şi apoi grăi cel scumpu: "Vădz eu că Scarson nu va să ceară întîiu -, aşa-i era numele lui.Şi grăi: "Doamne, Scarson nu va să ceară întîiu, de pizmă ce are.Ce eu te ceriu să-mi scoţi un ochiu şi a lui Scarson, amî(n)doi".Şi aceişi cel boiarin scoase celuia scumpul un ochiu şi lui {480v} Scarson amîndoi.Şi Senac dzise: "Nu faci rău, să n-aibi vrăjmaşi, că pizma face patime undeş easte".Platon dzise: "Niciodată nu e pizmaşul fără durori, nice scumpul fără frică".Styi Avgustin dzise: "Pizma nu iubeaşte pre nimenea.Derept aceaea, întru omul ce lăcuiaşte nu easte mai amărît păcat". {481r} Omir dzise: "Mai bine să se ferească omul de zavistiia rudei lui şi priiatnicului, decît (de) vrăjmaşul cela răul".Tulie dzise: "Pizmaşul bucurosu e a piarde, nu numai să facă şi altuia pagubă". [a:Dereptu] răul pizmaşului [v:scrie] în Leage Veache: Pentru căce vădzu {481v} Cain toate lucrurele frăţine-său, lui Avel, că le înmulţeaşte Dumnădzău şi mărg înaintea lui Dumnedzău, ucise-l; şi era ei amîndoi numai fraţi întîiu născuţi pre lume.Şi acesta fu întîiu sînge vărsat pre pămîntu, de răul zavistiei.Bucuriia unde easte, un lucru de-al liubovului easte.Şi easte răpaos şi veselie sufletului, ca să se bucure şi sufletul {482r} întru pohtele ei, cum se cade.Isus dzise: " Viiaţa omului easte bucuriia inemiei.Şi cine se bucură fără măsură de lucru ce nu se cade, aceaea nu easte bucurie, ce easte păcat".Jalea easte răutatea bucuriei, cum grăiaşte şi Macropie, easte {482v} în trei lucrure. [a:Întîiu] easte cînd jeleaşte omul de vru(n) lucrumai [a:multu] decît se cade.Şi aceasta e curată jale.A doua easte că omul cela înţeleptul neceodată nu stă fără lucru.Şi iarăş, [a:dereptu] jalea [v:grăiesc] : "Cîndu se prestăvi Alexandru, puseră-l boiarii lui într-o raclă de argintu poleită.Şi {483r} cîndu-l duseră să-l îngroape, mulţi filosofi mergea dup-însul şi aşa începură a-l plînge.Iulica dzise: "Acesta e cela ce împărăţia răsărita şi apusul!Şi acmu în raclă cu patru picioare stă".Barbarig dzise: "Alexandru sta şi nimenea nu-i cutedza să-i grăiască.Iară acmu-l ţinu în patru picioare". {483v} Delfin dzise: "Cine vedea pre Alexandru frică prinde de el.Şi acmu cine-l veade nimică nu se teame de el".Altim dzise "Alexandru împărăţi lume toată şi tot narodul.Şi acmu merge dendărăptul tutora".Persam dzise: "Nu era nice un lucru pre lume să stea înaintea lui Alexandru şi să nu biruiască el.Şi el nu putu să stea înaintea morţiei". {484r} Ardig dzise: "O, putearnice mai de toţi oamenii, cum cădzuş aşa".Drosian dzise: "O, moarte amărîtă, o, moarte cu durori, o, moarte fără milă, o, moarte mînioasă, cum avuş atîta îndrăznire şi biruişi pre cela ce nu-l putea toată lume birui!" {484v} Venic dzise: "O, întunecate(i) de minte, o, giudecatei năpăstuitoare, o, a bună-rudă pierdzătoare, o, frumuseaţeei gonitoare, o, bucuriei jeluitoare, o, îndrăznireei fugătoare, ce va face lume de acmu înainte, deca muri Alexandru, marele împărat!Şi noi, cum lu vrem uita şi să nu-l plîngem!" {485r} Şi aciiş începură toţ a plînge şi a se văieta.Şi făcură mai multă jale, cum n-au fostu niceodată pre lume.Pacele easte, cumu grăiaşte styi {485v} Parnadon, bunătatea menteei, plecată înţelepciună inemiei, răpaus sufletului, soţie omului sufletească.Şi poate să se închipuiască pacea unii gadine ce se chiamă castor, ce gonescu vînătorii păntru coaiele lui, ce sînt de vracevanie.Şi deca veade că nu poate fugi, elu le rumpe cu dinţii, de le leapădă, să le afle vînătorii; iară pre el să-l lase în pace, să nu-l gonească.Isaia dzise: "Omul făcător-rău niceodată nu-ş aduce aminte să aibă pace". {486r} Barbarig dzise: "Pacele sînt mai desupra de toată bogăţiia şi mai bine de toată bună-ruda lumiei aceştiia".Styi Isidor dzise: "Cine nu e întru pace, nebună viaţă petreace".Platon dzise: "Aibi liubov cu bucuria, şi cu răul aibi vrajbă!" Iulica dzise: "Cîndu doi vrăjmaşi sînt deprotivă {486v} şi au puteare amîndoi, atunce e bine să aibă între ei pace şi bucurie.Că de vor vrea să biruiască unul pre alalt, mai multu tocmeală nu vor avea".Aristotel dzise: "Cine cunoaşte pacea, niceodată nu-şi aduce amente de vrajbă". {487r} Păntru pacili grăiesc în scriptura Rimului că era un om oarecare, de-l chema Polit şi avea vrajbă cu alt om, ce-l chema Listighia, om mare şi rău.Şi acela {487v} ucisease pre tatăl lui Polit şi-ş fesease netocmeală şi vrajbă.Şi era vina lui Listighie ca să se teamă el de Ipolit.Şi într-o noapte se sculă Ipolit, se duse la cetatea vrăjmaşului său şi strigă la poartă şi dzise: "Deşchideţi-mi, că eu sînt, Ipolit".Iară păzitorii şi portarii se mirară şi curseră de spuseră domnu-său.Şi Listighia deca audzi că easte Ipolit singur şi fără arme, şi dzise să-i deşchidză să între el.Deca întră, alergă la vrăjmaşul lui şi dzise: "O, fratele mieu cela bunul, eu te ceriu să mă ierţi de ce ţe-am greşit, că eu te iert de ce mi-ai făcut, că mai bunu-m eşti {488r} tu decît cela ce ai ucis".Şi aciiş Listighie-ş puse un curmu în grumadzi şi cădzu la picioarele lui Ipolit şi plînse cu amar.Şi făcură dragoste mare amîndoi şi fură fraţi iubiţi cum nu se afla alţii pre lume ca ei. {488 v} Mîniia, grăiaşte Aristotel, easte rău inimiei, sufletului.Şi scoate sîngele omului de la inimă, şi de mînia sîngele omului se turbură şi se întoarce inema întu rău.Şi de aceasta 3 reale, den mănie şi den nebunie şi den răutate, multe rele se fac pre lume.Şi den mînie se face pizma şi n-are tocmeale niceodată nice cu un om, ce cu toţ se ceartă.Şi easte mare păcat liubovului. {489r} Şi poate să închipuim mîniia ursului, ce-i e foarte dragă miiarea.Şi-l mănî(n)că albinele la nas şi la ochi, iară el lasă miiarea, ce se mînie pre albini, să le mănînce.Iară eale se strîng şi mai multe de-l mănîncă.Şi lasă unele, se duce altele; {489v} şi atîta se mînie, că de-ară putea n-ară lăsa niceuna vie, ce nu poate de rău şi de mînie ce are.Grăiaşte omul cela nebunul curundu-şi arătă mîniia: aşijdere şi înţeleptul o ascunde.Iarăş: "Grea easte sarea şi năsipul, ce mai asupră de toate easte grea mîniia omului neînţeleptu".Isus Sirah dzise: "Pizma şi mîniia împuţineadză viiaţa şi dzilele {490r} omului şi cugetele îmbătrînescu omul fără vreame.Şi mîniosul easte ca focul" Casiodor dzise: "Mînie easte mumă tuturor realelor.Şi ce dai şi ce iai de la omul mînios nu are mulţemită, nice cinste".Pedie dzise: "Mîniosul ochi n-are".Senac dzise: "Mîniosul pururea e rău".Redie dzise: "Cîtu e omul mare, atîta e să se păzească de mînie. {490v} Prisiam dzise: "Mult războiu veri face pînă veri opri mîniia unui vrăjmaş mînios".Faraon dzise: "Omul mînios pururea creade să facă lucru ce nu e putearnic".Socrat dzise: "Dereptatea veade pre mîniosul, iară mîniosul nu veade pre dereptatea.Caton dzise: "Mîniia drăcuiaşte sufletul şi nu cunoaşte adevărul.Şi nu te mîniia niceodată fără vină". {491r} La Otecinic grăiaşte: "Cine le dobîndeaşte în mîniia, dobîndu e de dracul".Vidie dzise: "Mîniia easte pierdzăciunea tuturor bunătăţilor" Ermie dzise: "Toată mîniia nebunului easte întru cuvente, şi înţeleptului, în fapte".Senac dzise: "Cine-şi strînge limba lui den mînie şi-ş pune frîu limbei şi {491v} sufletulu-ş curăţează şi – iertat de Dumnedzău".Încă: "Mîniia întru oamenii ceia înţelepţii curînd moare, iară întru nebuni niceodată nu se curmă".Styi Iacov dzise: "Să fie omul [a:curund] audzitor şi [a:apestit] grăitor şi zăbăvit la mînie.Că mîniia nu răpaosă giudecata lui Dumnedzău".Socrat dzise: "Nu lăsa {492r} să te biruiască mîniia, ce fă să-ţi vie smerenie".Styi Grigorie dzise: "Trei tocmeale sînt de omul mînios: răspunsu dulce şi tăcearea şi să ieş denainte-i; şi veri face mult bine întru mîniia şi în zaviste".Încă: "Vrăjmaşul tău cela de [p:] [a:demult] , {492v} nu-l creade niceodată.Să se-ară el pleca tu nu te slobodz, căce el va să-ţi facă ce el n-au putut mainte.Şi ceare pururea vreamea să bea şi să se sature de sîngele tău".Naros dzise: "Nice o avuţie nu poate ţinea înai(n)tea zavistiei".Tulie dzise că: "Răul de la rău se ia, ca fierulu, ce nu se lucie cu alt, ce iară cu alt fieru". {493r} Păntru răul mîniei scrie în Carte Veche că David îndrăgi {493v} pre Virsaveia, muiarea Uriei.Şi dzăcu cu dinsa şi o îngrecă.Şi aciişi trimise împăratul la bărbatul ei, că era cu oştile la războiu, să vie acasă, ca să-şi dzacă cu muiarea lui, păntru fecior ce va naşte să se cheamă al lui.Şi el, deca înţelease aşa cum au făcut muiarea lui, nu se mai apropie d-insa.Şi deca vădzu împăratul aşa, mînie-se spr-insul păntru ea şi scrise aciiş carte pînă la mai marele lui ostariu.Şi scrise aşa: "În ceas ce ver vedea cartea mea, să faci războiu mare la cetate.Şi puni pre Uriia în partea ceaea ce sînt vrăjmaşii noştri, unde e moarte mai multă, ca să moară el".Şi aşa fu {494r} într-acel ceas.Şi muri Uriia de mîniia lui David împărat.Mila easte, cum grăiaşte şi styi Avgustin, să dai săracului, ca să afli milă sufletului tău.Mila easte să ierţi pre cela ce greşaşte.Şi de vedzi un om greşindu, tu-l învaţă şi mîngîie obiditul şi roagă {494v} Dumnădzău păntr-însul.Vidie dzise că: "Omul de n-ară fi greşit, milă nu ară avea".Şi poate să se închipuiască mila păntru cîntătoriul sălbatec.Că deca veade părinţii lui că îmbătrînescu {495r} şi-ş pierdu lumina ochilor şi nu potu să zboare, iară ei lă fac cuibu şi-i hrănescu ei acolo.Şi lă scot peanele şi lă scot ochii şi şed acolo de hrănesc în cuibu, şi răpaosă pînă le cresc arepi noao şi lă dăruiaşte Dumnedzău şi vedeare ochilor, păntru mila ce fac pui(i) lor.Platon dzise: "Nu e nice un dar frumos şi bun, ca mila, să hrăneşti flămîndzii şi să slujeşti {495v} bolnavilor şi să adăpi secetoşii şi să priimeşti striinii şi să îmbraci golii şi să scumperi robi(i) şi să îngropi morţii".Loghin dzise: "Cine are milă cătră alţii, alţii vor milui pr-insul".Alexandru dzise: "Oamenii de doao lucrure cresc: să-şi gătească priiatnici şi să facă miloste".Solomon dzise: "Cine va da săracului {496r} să nu se căiască.Şi cine-ş va rîde de sărac, şi elu-l va aduce vreamea într-acea sărăcie".Iarăş: "Cine-ş închide ochii de cătră săraci, el încă va striga cu glasul mare, şi nice alalţii pre el nu-l vor audzi".Casiodor dzise: "Nu fii scumpu cu mila, ca să o afli întru sufletul tău".Onghiovenal dzise: "Nu fii scumpu, ce fii milostiv, că milostea easte mare bunătate". {496v} Hristos dzise: "Iertaţ şi vă se va ierta voao".Vidie dzisă: "De se-ară pedepsi omul pururea cînd greşaşte, puţini oameni ară fi în lume" {497r} Păntru milostea spune în scripturile Rimului, că aduseră înaintea lui Alexandru-Împărat un fur şi-l întrbă pre el: "Căci mergi {497v} de furi?" şi furul răspunse: "Căci [v:mă duc] [a:singur] , păntru aceaea mă cheamă fur.Iară tu, căce mergi cu soţie şi cu oameni mulţi, pă(n)tru aceaea te cheamă împărat.E de-ai fi şi tu singur ca mine, şi tine te-ară chema fur.Căce eu fur şi fug, tu mă goneşti; şi eu ce prad, tu-m iai.Încă mene m-au făcut sărăciia de-s fur; iară tu eşti prădătoriu, ce e mai multu rău sufletului tău.Iară de-aş fi eu ca tine, mai bun aşi fi de tine".Şi aceastea audzi Alexandru, cum grăi furul şi se întoarse spre milă - vădzu că acela nu era fur, numai de sărăcie şi de obidă măsărătăţiei ce avea -, iertă-l de moarte {498r} şi-l puse voievod.Şi prespe puţin(ă) vreamea fu mai mare de toţi voievodzii lui Alexandru.Nemilostea easte multă răutate nemilosteniei.Şi easte în cinci lucrure. {498v} Întîiu, easte cîndu nu-i pare omului rău cînd are altul pagubă.A doao, easte cînd amărăşte săracul deca mesereaşte.A treia, easte cînd nu ierţi nescui, ce ţe-au greşit.A patra, easte cînd pedepseşti omul ceţe- [v:au greşit] mai [a:mult] decîtu-i e greşala.A cincea, easte vătămarea sufletului, cînd greşeşti omului de voie, fără vină.Şi poate să se închipuiască nemila cu o gadină ce se cheamă vasilisca, ce acea gadină omoreaşte omul numai să-i caute cu ochii, şi n-are niceodată milă.Că de nu va afla om să venineadză, numai cu suflarea lui el usucă toată iarbă şi toţ copacii şi toată frundză: atîta easte de veninată.Isus Sirah dzise păntru nemila: "Nu fii ca leul, ce n-are niceodată milă, nice spre gadină ce sînt suptu el". {499v} Ermie zise: "Nu da inima rea amărîtului, să nu cadză întru mai multă boală".Casiodor dzise: "Mai sus de nemila pre lume nu e mai mare păcat, cînd caută oarecine să se îmbogăţească cu ale altuia munci şi sudori". {500r} Efti(n)iia easte să nu fie omul scump, ce să fie evtin, cum grăiaşte Aristotel: să dea cu măsură la oamini ce va şti că sînt credincioşi şi tribuitori.Că cine dă oamenilor ce nu-s buni şi credincioşi şi nu-ţ trebuiesc de vrun lucru, aceaea easte perită, ca şi leapedzi apă în mare. {500v} Şicine dă mai [a:mult] decît-îi easte putearea, [a:curund] -îş va piarde evtiniaşi va cădea în sărăcie de multă evtiniia ce au avut.Ce şi scrie mainte-capetele de răul scumpeatei:Derept să nu cheltuiască întru vrun locu, [p:fără] [a:chip] şi [p:fără] [p:de] [a:ispravă] .Căcine-ş leapădă chelciugul [p:în] [a:deşert] cheamă-l acela nebun veselitor.Ceiarăş mai [a:multu] e păcat de scumpeate, {501r} decît de multă-bucurie.Cum spune şi Frat Tomas, în trei chipure: [a:Întîiu] easte păcat de multă-evtiniia, ca să dai şi să nu dai cu scumpeate.A doua easte că omul [a:foarte] evtin [a:curund] -îş [v:piarde] veseliia, mai decît scumpul scumpeatea.Şi de multă-evtiniia, omul curund cade în sărăciia. {501v} Cum şi Aristotel dzise: "Cine-ş cheltuiaşte avuţiia mai [p:] [p:desupra] [p:de] [a:măsură] , [a:curund] cade în sărăcie".Cum grăiaşte Iov: "Jale la inimă şi ruşine în obraz", şi alte multe.Şi poate să se închipuiască {502v} darul evtinii(i) vîlturului, că easte evtin mai de toate alalte păsări şi niceodată nu rămîne fără vînat; şi ce prinde, pururea are obiceiul şi lasă jumătate; şi merticul ce lasă eale mănîncă şi alalte păsări ce îmblă după el.Eale nu pot vîna: ce lă dă acest mertic, că easte foarte evtin.Solomon dzise: "Cînd faci bine, vedzi cui le faci şi unde faci binele, să aibi multă mulţemită". {502v} Şi iară: "Cînd va fi mila ta în sînul săracului, şi el va ruga Dumnedzău păntru tine şi te va izbăvi de tot răul".Şi iarăş: "Cum apa stinge focul, aşijdere şi milostea stinge păcatele".Şi iarăş "Che(l)tuiaşte argintul tău păntru priiatnicul tău cîndu-i nevoie, şi nu-l ascunde".Alexandru dzise: "Dă altuia, ca să dea alţii ţie".Vidie dzise: "De veri să dai, [a:stăjit] [v:dă] ". {503r} Franzet dzise: "Cheltuiaşte întru eftiniia cînd ţi-e cu tribuinţă şi cu toată inima, nu dănafară de inemă".Isus Sirah dzise: "UN lucru ce veri să dăruieşti, să fie cu bucurie obrazului tău şi cu cuvînt dulce că mai bunu e cuvîntul, cela bunul, decît mare dar".Tulie dzise: "Nu e {503v} nice un lucru cinstit pre lume ca bucuriia şi ca darul ce dăruiaşte pre om".Şi iarăş: "Nice un lucru nu e scumpu în lume ca omulu cela drăgălaşul".Şi iarăş: "Cel lucru ce dai cade-se să ştii cumu lu dai, cădarul [v:grăiaşte] [p:în] [a:ascuns] ".Socrat dzise: "Cine nu lucreadză priiatnicului lui cîndu i se poate, uita-se-va d-insul cîndu-i va fi nevoie". {504v} Stii Petru dzise: "Mai bine să dea, decît să ia".Hristos dzise: "Darea curăţeadză sufletul şi iartă păcatele".Senac dzise: "Cînd tu veri să dai, caută întîiu întru sufletul tău patru lucruri.Întîiu, să ştii cui dai, şi atunce dă cu obraz curat şi cu bucurie şi cu cuvinte {504v} dulci.Că mulţi greşesc de sărăcie şi hulesc: "O, moarte, de eşti dulce measerului!".Caton dzise: "Iubeaşte alalţi şi fii priiatnic bun şi scumpu, ca să nu vie paguba la tine.Şi avuţie ce ai dă cu măsură, căcecînd [a:foarte] [v:cheltuiaşte] , [a:curîndu] [v:se împuţineadză] ".Şi iarăş dzise: "Cînd e sărăciia cu bucurie, pohtit lucru {505r} oarecum easte în lume şi bun.Mulţi priiatnici la veselie se află, iară la nevoie afli-te însuţ.Şi se cade priiatnicului tău să te cunoască la nevoie.Iară întru bucurie mulţi priiatnici afla-veri".Isus Sirah dzise: "Ado-ţi amente de sărăcie în vreamea cînd eşti eftin şi {505v} rămăşiţele-ţ lasă să-ţi fie în vreamea de sărăcie.Că vreamea se schimbă de demîneaţa pînă sara".Platon dzise: "Rău lucru easte sărăciia, e de face rău, [v:easte] -i şi mai [a:rău] ".Solomon dzise: "Fraţii săracului nu iubesc pre frate-său şi priiatnicii lui fug de la el".Şi iară: "Săracul, cînd nu-l cunosc, batu-l toţ oamenii {506r} şi, să grăiaşte, nu-l ascultă nimenea.Şi să-i sîntu cuvintele înţeleapte, toţ oamenii-ş bat gioc d-insul".Solomon dzise: "De doao lucrure te rog, Doamne: "Nu-m dă sărăcie, nice bogăţie, numai viiaţa mea să aibu ce-mi tribuiaşte".Iară dzise Solomon că : "De va grăi un boiarin cuvîntul, toţ oamenii-l {506v} ascultă; să i-ară fi şi cuvîntul nebun,ei-l [v:fac] [a:mîndru] .Şi, de-ş rîde cineva d-insul, toţi-l înjură".Şi iarăşi dzise: "Bogăţiia ce [v:se strînge] [p:de] [a:pripă] , [p:de] [a:pripă] [v:se împuţineadză] , iarăceaea ce [v:se adună] cîte [a:puţin] , den puţin se face mult".Varos dzise: "Boiarinul nu adună avuţiia lui fără muncă, nice o poate ţinea fără frică". {507r} Chelsie dzise: "Cînd are corabie vreamea bună, atunce are şi frică de pacoste.Aşijdere şi omul, cînd îmbogăţeaşte, atunce să aibă frică mai multă".Şi iară: "Nu ocări săracul, nice laudă pre bogatul, că anul se întoarce ca roata şi săracul îmbogăţeaşte şi bogatul mesereaşte". {507v} Păntru evteniia scrie că un sărac cerşu lu Alexandru un aspru păntru numele lui Dumnedzău.Elu-i dărui o cetate.Şi grăi săracul lui Alexandru: "Nu mi se cuvine mie dar mare ca acesta".Şi Alexandru răspunse: "Nu caut eu ce ţi se cuvine ţie să iai, ce caut eu ce mi se cuvine mie să dau".Scumpeatea easte răutatea evtiniei, cum grăiaşte şi Tulie , cînd are omul scumpeate foarte, să adune dereapte şi nederepte, şi ţine ce i se cade să dea, de nu dă ce-i e folos.Mai multu e scumpu cela ce ţine ce i se cade lui să dea.Styi Grigorie dzise: "Toate lucrurile de pre lume {508v} au şi început şi sfîrşit, iară scumpeatea sfîrşenie n-are".Şi poate să se închipuiască scumpeatea cu o gadină ce se cheamă sobol, ce lăcuiaşte şi trăiaşte cu pămîntul.Şi de scumpă ce easte, pururea e flămîndă şi nu va se mănînce, căce i se teamă să nu să sfîrşască pămîntul.Dereptu aceaea easte tot nemoaşte, păntru scumpă ce easte. {509r} Grăia cartea că nu easte în lume mai mare păcat de scumpeatea.Încă grăiaşte că toate se trecu pre lume, iară scumpeatea pururea se noiaşte şi lucreadză.Styi Pavel dzise: "Scumpeatea easte rădăcină tuturor realelor".Solomon dzise: "Cine îmblă după scumpeate, pururea-ş turbură casa lui". {509v} Iarăş dzise: "Scumpul niceodată nu se împle de bani.Şicine-i [v:iubeaşte] [a:foarte] nu va ave hasnă de ei.Şi iarăş dzise: "Scumpul nu se va îmbogăţi niceodată".Pitagor dzise: "Cum easte povara asinului altuia dobîndă, aşa şi scumpului bogăţiia mearge în mîinile altu(ia) şi elu e cu paguba". {510r} Senac dzise: "Florinţii se cad să lă fie omul stăpîn decît să fie banii stăpîni omului".Şi iarăş: "Cum boala urmă bolnavul şi-l pune în pat, aşişdere şi scumpeatea urmază scumpulu şi-l pune la sărăcie" Şi iarăş dzise: "Doi oamnei sîntu ce niceodată nu văd bine pînă mor: nebunul şi scumpul".Şi iarăş: {510v} "Mai bine easte să cinsteşti omul fără de bani decît bani fără omu".Persam dzise: "Năsipul, cîtu se mută şi se calcă, atîta se îndeasă şi se învîrtoşază.Aşijdere şi scumpul, cîtu are mai mult, atăta se întăreaşte în scumpete".Casiodor dzise: "Ca bureatele, cum nu va să lasă apă pînă nu-l strîngi cu mîna, {511r} aşijdere şi scumpul, pînă nu-i iai cu sila".Chipriian dzise: "Scumpului e frică se arunce sămînţa în pămîntu derept să o mulţească de doo ori, decît să dea milostenie oamenilor".Venalie dzise: "Nu sîntu banii a scumpului, ce e scumpul al banilor".Derept scumpeatea {511v} adevereaşte styi Chipriian şi lă dzice închinători de idoli, ceia ce se închină argintului şi aurului.Aşa şi scumpului: se închină banilor, şi veade că nu pot să-l scoaţă den moarte. {512r} Păntru scumpeatea scrie şi spune că era un om oarecine, ce-l chema Gherminon.Şi întru toată {512v} viaţa lui nu făcu nice un bine pre lume, numai ce se nevoiia să strîngă bani şi nu mai putea să se sature.Şi era mai scumpu de toţi oamenii în lume.Şi [v:avea] avuţia multă [a:foarte] .Şi cîndu-i vine moarte, chemă trei feciori ai lui şi grăi lor: "Rogu-vă, feţii miei, [v:să cheltuiţi] [a:slobozi] cum se cade avuţie ce v-am adunat.Că eu de vrea fi iubit să cheltuiescu, nu mă vrea munci acmu la moartea mea, şi vrea avea cinste de cătră oameni.Iară eu pururea mă nevoiia să strîngu, şi de avuţie şi de scumpeate nu putuiu fugi, cum nu poci acmu fugi de moarte. {513r} Şi aflaiu scumpeatea: şi e mai mare de toate păcatele pre lume" Şi Dumnedzău trimise minune la moarte lui şi se află sîngerată inema lui, într-o raclă plină de bani, unde era lui avuţiia.Pedepsiia easte, cum spun înţelepţii, bunătate liubovului.Şi sînt toate faptele lumiei socotite.Iară cela ce nu e socotit şi nu e pedepsit, easte afară {513v} de bunătatea liubovului şi-l jăleaşte pre acela şi darul de liubov.Solomon dzise: "Nebunia easte legată de inima coconilor, iară neruşinarea mai rea e de nebuniia.Şi omul, de-l veri bate cu curea, nu moare, ce se pedepseaşte".Şi poate să se închipuiască pede(p)sia {514r} lupui, căce de se duce să fure şi-i face sunet un picior, el lu bate şi-l muşcă, de le pedepseaşte, ca să nu facă într-altă cale sunet.Solomon dzise: "Cine pedepseaşte pre altul mult bine-i face".Senac dzise: "Omul cela înţeleptul se pedepseaşte de răul altuia".Şi iarăş: "De iubeşti pre priiatnicul tău, pedepseaşte-l în taină". {514v} Digheon dzise: "Cine va să aibă liubov cu priiatnicul lui să-l înveţe în taină, căce învăţătura den ascunsu easte dulce şi aduce liubov.Iară ea de făţişă iscodeaşte vrajbă".Caton dzise: "De pedepseaşti cineva şi nu-ţ va învăţătura ta, de ţi-e priiatnic, nu-l lăsa, ce pururea-l pedepseaşte". {515r} Platon dzise: "Caută, nu pedepsi soţu-tău înaintea altora, nice cîndu e mînios". {515v} Derept pedepsia scrie în Carte Veche că era oarecine un părat pre nume Faraon, ce-i grăi lui Moisi de mul {516r}te ori să lase nărodul lui Dumnedzău, şi nu vru.Şi strînse inima şi nu-i lăsă.Şi Dumnădzău vru să-l pedepsească, ca să se întoarcă cătr-însul.Trimise vătămături la el.Şi întîiu fu rană, că făcu Dumnădzău apele sînge.A doua, fu broatăci mulţi pre pămîntu.A treia, fu muşte multe de toate neamurele.A patra, fu ţînţarii, că acoperiră tot pămîntul.A cincea, fu grindenea şi strică toate pomeatele.A şasea, fu moarte în toate dobitoacele cari era întîiu născute.A şaptea, fu întunearec pipăit, că nu vedea unul pre alalt.A opta, era lăcustele şi mîncară tot rodulu pămîntului. {516v} A noua, era moartea, ce muriră toţi feciorii Eghipetului ce era născuţ întîiu.Şi nu se pedepsi de aceastea de toate.Şi Dumnădzău trimise lui şi-l junghe pre el cu rană nevindecată.Şi de aceasta muri şi el şi oamenii.Şi acesta era marele Faraon înde-n Eghipet, ce munciia pre nărodul lu Dumnădzău. Răsfăţari easte {517r} răutatea pedepsiei, cum grăiaşte şi Andronic: "Sînt cuvinte dulci şi dau unii darure mari şi iau omul cu bine, pînă-l scoate de-ş piarde sufletul lui derep binele lui".Şi au unii obiceai, cu cuvinte dulci ca să facă ce lă place lor, iarăş derep binele lor.Şi aceasta nu se cheamă răutate, ce easte dar placerei, ce place omului. {517v} Şi poate să se închipuiască răsfăţatul spre sirena, ce easte o gadină mare.Şi den mijloc în sus seamănă a fată, e den mijloc în gios seamănă a peşte şi are doao coade rădicate în sus.Şi pururea {518r} stă în loc rău, unde se fac valure pre mare.Şi atîta [v:cîntă] bine şi [a:dulce] , pînă face oamenii den corabie de durmitează de dulceaţa ei.Ce deca veade c-au adormit, ea lă face mare pacoste şi pătimescu acolo în mare.Tulie dzise: "Dedesuptul miereei dulce, se lipeaşte amar venin".Şi iarăş: "Suptu cuvintele bune, se lipesc reale fapte".Senac dzise: "Toată răsfăţătura ţine venin." {518v} Verghilie dzise: "Mai bine să îmbli cu vrăjmaşul tău, decît cu cela ce te laudă în faţă cu cuvinte dulce".Senac dzise: "Mai [a:multu] să te temi cîndu te laudă, decît cîndu ţi se laudă cu frică".Caton dzise: "Cîndu te laudă omul, atunce şi se cade să nu-l iai aminte şi să nu-i credzi de alte". {519r} Şi iarăş dzise: "Omul cela hitleanul răsvaţă priiatnicul lui şi nu-l trage spre cale bună".Platon dzise: "Nu lua credinţa omului ce-ţ mulţemeaşte de ce nu e, că acela te va dăfăima după tine.Şi cine te măngînie cu limba, cu coada împunge".Varos dzise: "Albina ţine în gură miiare şi în coadă - acul cu venin". {520r} Derept lauda grăiaşte la Esop că era un corbu, de ţinea un codru de caş în gură.Şi văzu vulpea pre corbu cu caşul în piscu şi se duse supt copaci, unde era corbul şi prinse a-l lăuda laude mari.Şi după alalte multe începu de-i dzise aşa: "Dragu mi-e şi-mi place cîntecul tău, cum nu mă poci sătura de frumseaţe-ţi, aşijdere şi de glasu-ţi: cum ţi-e trupul, aşa ţi-e şi glasul.E deca auzi corbul atîta laude, începu blăstămatul să cînte cîntecul lui - ştiţi cumu e, easte: "Crraa" -, şi-i căzu bucata de caş den gură.E vulpea-i grăi: "Fii tu cu frumseţea-ţ, {520v} eu voiu fi cu caşul".Şi se duse [a:ticălos] , [a:înşelat] .Prevedearea easte cînd va omul să facă vrun lucru şi va întîiu să prevază cum i va fi lucrul pînă apoi, şi de va să grăiască, să vază unde-i razimă cuvîntul şi de bine e, au de rău e: şi atunce să înceapă să facă şi să grăiască. {521r} Cum şi Tulie dzise, că sînt trei lucrure: Întîiu, easte să ţie omul minte.A doua, easte minte omului, cum să aleagă lucrurele ce va să facă: ce faci să fie de bine şi binele să aleagă den rău.Şi a treia, easte prevedearea, ca să cunoşti de-ntîiu lucru ce veri să faci. {521 v} Aceaste trei darure vin într-alte doao: svatul şi nevoinţa. {522r} Aristotel dzise: "Poate să se închipuiască darul prevedearei furniciei, ce easte lucrător stăjit vara, ca să afle să gătească cu ce trăiaşte iarna.Şi ţine mente cea iarnă ce-au trecut, dereptu aceaea adună vara, ca să-i fie la iarna ce va veni.Că vara află de ce-i trebuiaşte şi-i preveade, de cunoaşte vreamea ce va veni.Şi sparge în mijloc de pămîntu şi-ş face răpaos, ca să nu lă strice cea vreamea cu nevoia ce vine.Derept aceaea, în bun locu-ş pun lăcuita, ca să nu le ajungă ploaia.Şi aşa fac, căce au dar de prevăd {522v} şi cunoscu vreamea înainte".Solomon dzise: "Mai bună e învăţătura, decît avuţia lumiei toată".Isus Sirah dzise: "Vinul şi pîinea veseleaşte inema omului.Iară darul lu Dumnădzău easte învăţătura omului".Şi iarăş: "Robul înţeleptu cu credinţă lucrează domnu-său". {523r} Şi iarăş: "Întru tinereaţele tale învaţă meşterşug, că-ţ va trebui la bătrîneaţe".Şi iarăş: "Toată învăţătura vine de la Dumnădzău".David dzise: "Începutul mîndriei - frica lu Dumnădzău".Senac dzise: "Eu s-aş fi cu um picior în groapă, iară-mi tribuiaşte învăţătură".Arsie dzise: "Şi lumea {523v} aceasta şi alaltă piarde cine nu ştie învăţătură.Iară cine easte înţeleptu, el înţeleage şi nu poate să piiardză, nice sărăceaşte.Senac dzise: "Învăţătura doarme la inemă, e nu întru cărţi zace".Aristotel dzise: "Înţeleage de poartă omul cela mîndrulu armele [a:dereptu] toată protivitura".Şi nebunu e omul cela ce gice că narocul dă omului {524r} veri bine, veri rău: ce minte lui i dă.Alexandru dzise: "Noaptea se-au făcut ca să socotească omul ce va face prespre dzi".Aristotel dzise: "Lucrurele ce-u petrecut dau minte omului:Ce mai bine [v:e] [a:întîiu] să-ţi fie ca ruşine, decît apoi să te căieşti".Solomon dzise: "De toate lucrurele te svătuiaşte şi apoi nu te căi" {524v} Încă: "Sînt trei lucrure protivnice svatului: nevoinţa şi mîniia şi scumpeate".Şi iarăş: "Svatul de pripă apoi are căinţă".Încă: "Easte zăbava grea, iară face omul înţelept".Sedechia dzise: "Cînd veri să te svătuieşti, caută cui-ţ veri da svatul, ca să ţie mai bine de {525r} tine şi să-ţ ascunză taina şi să-ţ întărească svatul".Alexandru dzise: "Toate lucrurele se întăresc den svat".Şi iarăş: "Întru lucrure svătuite se cade să aibă omul frică; şi în svat, să se zăbăvească, să nu se pripească".Teopract dzise: "Nece un lucru nu poate ţinea înaintea stăjitului".Sostis dzise: "Şi apa ce cură {525v} încă are venin". {527r} Derept darul prevederei, cum am dzis, cine va să-ş aducă aminte de cealea de apoi: În ţara Rimui încălecă împăratul odată şi se duse la vînat şi trecînd el prentru(o) pădure, află un filosof; şi învăţa el.Şi strigă împăratul, şi el nu răspunse.Şi împăratul, deca vădzu aşa, el mearse la el şi întrebă de cel lucru ce face.Şi aciiş grăi filosoful: "Eu învăţu învăţătură".Şi împăratul grăi: "Învaţă şi pre mine ceva".Şi filosoful luo condeiu şi scrise aşa: "Ce-ţi vine să faci, păzeaşte-te, şi-ţ adu aminte ceaea de apoi, ce ţi se va veni".Şi împăratul luo hîrtiia aceaea {527v} şi se întoarse la Rim.Şi dzise de se lipi hîrtiia aceaea desupra porţiei casei împărăteşti.Şi stătu acolo neşchită vreamea.E unii dentru boiari ai cetăţiei făcură svat să taie pre împăratul şi făgăduiră unii barbiru alu împăratului mulţi florinţi ca să taie capul împăratului cîndu-l va rade.Şi-i făgăduiră să-l scoaţă şi den moarte.Şi într-o zi merse barbirul ca să rază pre împăratul.Şi mergînd el, văzu cartea aceaea lipită desupra uşiei, unde scriia: "Ce veri să faci, adu-ţi aminte aceaea de apoi ce-ţ va veni".Şi aciiş barbirul de tot se întunecă şi {528r} socoti că împăratul ştie ce vor ei să facă.Şi derept aceaea o au pus cartea desupra uşiei, că ştie ce vor împăratului să facă boiarii.Şi atunceş mearse la împăratul şi cerşu iertăciune de cătr-însul, şi-i spuse de toate.Şi împăratul nu ştiia nemică de aceastea şi se miră.Şi trimise de aduseră pre boiarii aceia ce-au fost la svatul morţiei lui şi dzise de lă tăiară capetele.Şi iertă moartea barbirului.Şi atunce tremise păntru filosoful cela ce-i dedease cartea aceaea.Şi nu-l lăsă să se mai ducă de lîngă elu şi-i făcu cinste mare. {528v} Nebuniia ce easte, cum spune Platon: Easte în multe chipure nebuniia.Şi easte nebuniia de o are omul pururi şi easte nebuniia de prinde omul la luni nooa.Şi această nebuniia {529r} a luni(i) easte ca şi nebuniia ce e de fire.Şi easte nebuniia ce are omul minte puţină, ce vine de la inema ceaea reaoa.Şi alta e cumu e celora ce lă lipseaşte minte de tot.Şi easte nebuniia de mearge în multe chipure.Şi aceasta nebuniia vine în patru lucrure oarecum: [a:Întîiu] , easte că nu caută nice u(n) lucru {529v} să socotească cu mintea luicum va fi: şi acea nebunie vine de la inimă, căce face cumu-i va inima şi nu socoteaşte cu mintea.A doua, easte cîndu nu socoteaşte omul ceaea de apoi, ce-i va veni.A treia, easte cîndu e omul pripealnic {530r} şi face lucrul şi nu adastă să socotească cumu-l va face.A patra, easte cînd nu va să facă bine priiatnicului lui de ce el ceare: şi s-ară înceape să facă bine, el nu săvîrşaşte pînă apoi.Şi easte nebuniia de un lucru bună, de ce înceape şi nu sfîrşaşte. {530v} Şi poate să se închipuiască nebuniia ceaea reaoa boului sălbatec.Şi are un obiceaiu de nu sufere să vadză roşiu înaintea lui.Şi cînd vor vînătorii să-l prinză, ei se îmbracă cu haine roşii şi mergu acolo unde easte boul.Şi el, deca-i veade ruşindu, aleargă cu mare mînie, să-i ucigă şi să-i calce.Şi ce nebuniia {531r} lui, nemică nu dobîndeaşte.Şi aleargă spre ei şi vînătorul se pune după un copaciu: şi boului (i) pare că va lovi pre om şi loveaşte copaciul.Şi atîta [v:loveaşte] [a:tare] , cît nu mai poate să iasă de acolea.Atunci vin alalţi de-l ucig.Solomon dzise: "Nu grăi niceodată cu nebunul, că nu-i plac lui cuvintele tale; nice grăi tu de ce-i plac lui".Încă: "Cine grăiaşte cu nebunul {531v} mai bine să doarmă." Şi iarăş: "Nebunul cînd îmblă pre cale, cîţi oameni veade, toţi i pere că-s nebuni ca el".Şi iarăş: "Nebunul, în rîsuri sare glasul lui, şi înţeleptul rîde cu smerenii".Iarăş: "Mai bine e să te întimpini cu leulu şi cu ursul cînd lă ia cineva puii, decît cu un nebun mînios". {532r} Păntru nebuniia scrie în scriptura Rimului că încălecă odată Aristotel cu Alexandru-Împărat la Machedoniia.Şivoinicii ce [v:mergea] înainte [a:pedestri] goniia nărodul, să facă cale împăratului.Iară {532v} un nebun şedea desupra unii pietri în drum şi nu vrea să se abată den cale.Şi mearse un rob al împăratului să-l împingă, să cază de spre piatră, căce cunoscură că e nebun.Şi dzise Aristotel: "Nu pişcareţ piatra, ce să stea desupra pietrei!".Şi nu-i ziseră om aceluia, că era nebun.Dereptatea easte, cum grăiaşte Andronic, că cine va să scrie să împarţă şi să curăţeaze bine lucrul. {533r} Frat Tomas dzise: "Trei lucrure se cad să aibă omul cine va să facă judecată şi dereptate: [a:Întîiu] , să aibă puteare.A doua, să ştie bine giudecata.A treia,să [v:judeci] [p:pre] [a:dereptu] , fără făţăriia". {533v} Şi poate să se închipuiască dereptatea împăratului de albini, cum {534r} tocmeaşte şi [v:împarte] toate lucrurele [p:pre] [a:derept] .Şi unele den albini sînt tocmite să aducă miiare şi altele stau de se ceartă cu altele şi se svădesc, că aşa lă e firea.Şi tot au vrajbă, că va una de la alaltă să ia miare.Şi nu iase niceuna den căşuţă, numai înaintea împăratului, şi toate i se închină.Şide lă e împăratul bătrîn [a:foarte] şi nu poate zbura cu arepile, eale se adună multe albini şi-l ţin de nu-l lasă să cază niceodată.Şi alalte albini au acul în coadă, iară împăratul are înainte, ca un părat ce easte.Şi {534v} unii dentr-înşii sînt negri, alţii sînt roşii şi sînt mai mari de albinile.Şi iarăş, iubiţi dereptatea, ceia ce giudecaţi pămîntul!Senac dzise: "Cine nu-ş poate tocmi fămeaia lui, să o ţie, [a:rău] [v:va ţinea] şi va tocmi pre alalţii".Tulie dzise: "Dereptatea easte mumă şi împărăteasă tuturora bunătăţilor {535r} şi fără de aceaea nice un lucru nu poate fi".Decreton dzise: "Cinci lucrure sînt ce sparg giudecata: dragostea şi ruşinea şi darea şi obrazul omului şi frica".Platon dzise: "Niceodată nu da svat omului ce pohteaşte, că va veni răul spre tine, ce vrea să vie spr-însul. {535v} Aristotel dzise: "Nu sta în cetate ce sînt domni mulţi, nice unde sînt învăţători mai mulţi răi decît buni, şi mai nebuni decît înţelepţi".Ptolemei dzise: "Pre domnul cela înţeleptul pedepseaşte-l cînd tribuiaşte, de veri să aibi dar şi cinste d-insul".Iarăş dzise: "Cît domnul {536r} iubeşte pre robul lui, atîta se cade să-l aibă de frică.Iară cît va sări înaintea domnu-său, atîta-ş va piiarde cinstea lui". {538r} La Otecinic scrie că era un pustinic oareunde şi făcu trudă cătră Dumnădzău multă vreamea, ca să afle vinde {538v}cătură de o boală mare ce avea; şi nu se putu vindeca şi se plînse cătră Dumnădzău.Şi Dumnădzeu trimise u(n) îngeru în chip de călugăr şi-i dzise lui: "Vino după mine, că Dumnădzău va să-ţi arate de judecate ascunse".Şi mearse cu călugărul la o casă: şi era aspri mulţi.Iară îngerul fură asprii şi mearse de-i duseră la altă casă; şi-i lăsă la uşa unui om sărac, ce i se necase în mare tot ce avuse el.Şi atunce mears(e)ră la altă casă şi giunghe un cocon mic, ce era în leagăn.Ci deca vădzu aşa, vrea să fugă pustinicul de el: i părea că e {539r} dracul.Şi aciişi zise îngerul: "Nu te teame, eu-ţ voiu spune lucru ce-m făcut, dereptu căce-m furat banii: Să ştii că ai cui era banii, el vînduse tot ce avuse, de strînsease acei bani, ca să-i dea unui om, să scumpere sîngele; că ucisease pre tatăl aceluia.Şi de vrea lăsa să fie aşa, mult val vrea fi în oraşul acela şi se vrea ucide mulţi.E [a:derept] să otbesc răulşi să se întoarcă acel om, să fie bun , eu am luat banii; că de va vedea că rămîne sărac, el se va duce la o mănăstire şi-ş va mîntui sufletul de păcate.Şi derep căce-m lăsat banii la uşa celui om, easte aşa: {539v} Că acel om ce şădea într-acea casă, el pierduse tot ce avuse, i se necase în mare.El de amar mare vrea să se ducă să se spîndzure.Derept aceaea, lăsaiu banii acolo, ca să nu-ş piardză sufletul.Iară de rîndul celui cocon mic easte aşa: Că tată-său era milostiv şi făcea multă miloste şi bunătăţi.E de cînd au facut acel fecior, el se-au lăsat de dragostea lu Dumnădzău şi au început a iubi argintul şi au lăsat milostea şi se-au prinsu de realele lumiei.Derep aceaea am jungheat feciorul lui ca să se întoarcă,să fie bun, ca şi [p:de]- [a:ntîiu] .Şi derept {540r} aceaea, nu mira şi de boală ce ai, că de nu vrea face aceastea, nice tu nu te-ai întoarce spre mila lu Dumnădzău; că Dumnădzău nu-şi trimite îngerul fără vrun lucru.Ce oamenii nu cunoscu de ce-l trimite Dumnădzău".Şi cum grăi, îngerul nevăzut fu.Iară călugărulu deca audzi aceastea, vru să ispitească să vază de va fi adevăr şi se întoarse înderăt şi află de toate adevăr.Şi atunce se duse pustinicul la loc unde era, în pustinie,şi [v:se pocăi] şi mai [a:mult] de ce-i era greşala.Şi se rugă cătră Dumnădzău, şi făcu mai mare trudă şi biruială de cum avea ainte. {541r} Nedereptatea easte răutatea darului dereptăţiei, cum şi Macropie grăiaşte,cînd [v:giudeci] cineva rău [p:pre] [a:nederept] .Aceasta easte mai mare nedereptate.Şi easte în multe chipure nedereptatea. [a:Întîiu] , easte cînd junghe om pre alt om păntru puţin lucru.Şi aceasta se cheamă vărsătură de sînge.A doua, easte cînd faci u(n) lucru ce nu se cuvine.Şi aceaea easte ruşinea.A treia, easte cînd faci unui silă de ceva.A patra, easte cînd faci pagubă omului de ceva.A cince, easte cînd i iai cu de sila {541v} omului ceva.Şi aceaea se cheamă silă şi pradă.A şasea, eastecînd iai omului ceva [p:într]- [a:ascunsu] .Acela e furtuşag.Şi poate să se închipuiască nedereptatea dracului, că el n-are nice o dereptate niceodată.Solomon dzise: "Nu osîndi pre altul fără vină, ca să nu te osîndeşti şi tu". {542r} Încă: "Sînt trei lucrure ciudate şi fără chip în cetăţile împăraţilor; a patra easte ce nu o poate omu răbda: cînd robul domneaşte şi nebunul cînd se satură bine şi bărbatu cu muiarea lui lă e scîrbă unul de-alalt, şi cînd slujnica stăpîneaşte pre doamnă-sa". {542v} Senac dzise: "Patru lucrure sîntu mari păcate ce vor să strige înaintea lu Dumnădzău: Răul ce faci omului bunu; şi curviia ce face bărbat cu bărbat; şi cînd opreşti preţul lucrătoriului tău sau robului; şi mărturia strîmbă".Aristotel dzise: "Fereaşte-te să nu vărşi sîngele omului nevinovat; căce că omul ucide pre alt: el va {543r} striga înaintea lu Dumnădzău şi va grăi: "Doamne, robul tău va să fie închipuit Ţie".Solomon dzise: "Cine face groapă să bage altul într-însa, însuş va cădea într-însa".Şi iarăş: "Cine rostogoleaşte pietri întorcu-se spr-însul".Şi iarăş: "Cine va tăia coada şarpelui, întoarce-se de-l muşcă".Avgustin dzise: {543v} "Darul easte dar, cela ce se dă cu voie.E cela ce nu e cu voie dar nu se cheamă, numai ruşine".Loghin dzise: "Cine va face bine altuia pre el va afla binele acela, şi nu va şti de unde-i vine". {544v} Pentru nedereptatea spune la Otecinic că dracul pohti odată să se însoare, ca să facă feate, să le mărite şi să tragă pre ginerii-şi în muncă.Şi luo pre nedereptatea muiare şi făcu şapte feate.Şi cea dentîiu fu trufiia; şi o mărită după oamenii ceia marii.A doua fu scumpeatea; şi o mărită după ceia ce iubescu argintul şi aurul.A treia fu strîmbîtatea; şi o deade după ţărani.A patra fu pizma cu băsăul; şi o mărită după oamenii ceia cu meşterşugul.A cincea fu neomenie fără obraz; şi o deade cărtularilor.A şasea era măreaţele, {545r}cine [v:se ţine] sus şi [a:mîndru] ; şi aceaea o trimise muierilor în lume.A şaptea era mai rea de toate, ce era curvia; şi aceaea nu vru să o mărite, ce o ţinu acasă-ş, ca să fie curvă; şi căruia om tribuiaşte să meargă la casa lui, să o afle.Dereptatea easte credinţa, cum şi Terenzie dzise, ca să aibi curată şi dăstoinică credinţă. {545v} Şi poate să se închipuiască prostimea cu dereptatea cocoarălor, ce au un părat şitoţi lucreadză lui [p:cu]{546r} [a:dereptul] [article:] , fără de nice o înşilăciune.Că noaptea, unde dormu ei pun pre împăratul în mijloc d-inşii şi alalţi împregiur.E doi pun strajă, de păzesc.Şi derep să nu doarmă, stau numai într-un picioru.Şi în cela picior ţine o piatră; de va dormita, să cază piatra, să facă sunet, să auză şi alalţi.Şi aceasta easte de multă dereptate ce au cătră împăratul şi cătră alalte soţii. Sedechia dzise: "Cine-ş piarde credinţa,mai [a:mult] {546v} n-are ce [v:piarde] ".Şi Solomon dzise: "Mulţi oameni sînt blîndzi, ce puţini sînt credincioşi".Socrat dzise: "Fii credincios cătră cela ce te creade şi fii vîrtos întru libov, ca să vez bine d-insul".Venali dzise: "Derep rîndurele lumiei aceştiia, unii le laudă, alţii le blastemă: numai adevărul şi credinţa, ce le slăveşte toată lumea". {547v} Păntru dereptate spune în cărţile Rimului că era prinsu împăratul Rimului, Marco de Cartagheni, că avea vrajbă Rimul ca Cartaghenul.Şi trimiseră pre împăratul Marco la Rim în loc de sol, ca se schimbe oamenii cîţ era prinşi în Rim den Cartaghen, cu ceia ce era la Cartaghen den Rim.Şi deca mearse împăratul, {548r}făcură svat în polatele Rimului.Şi se sculă însuşi împăratul Marco ce era prinsu în Cartaghen şi dzise: "Eu vă svătuiescu se nu faceţi schimbu, căce rimleanii ce sînt în Cartaghen prinşi, toţ sînt bătrîni şi oameni neputearnici.Iară cîţ sînt de la Cartaghen cicea prinşi, toţ sînt boiari mari şi voinici hrăbornici de războiu".Şi deca audziră svatul aşa, toţi stătură în cuvîntul lui.Şi el derep să nu spargă credinţa, iarăş se turnă la temniţă în Cartaghen, că aşa se făgăduise. {548v} Strîmbătatea easte protivnică dereptăţiei.Easte cînd grăiaşte omul de un lucru, şi face altul.Şi cînd cugetă la inimă să înşale pre altul cu vrun lucru şi cînd predădeaşti altul, ce el se nădăiaşte de bine de la tine. {549r} Hitleniia easte mintea omuluicînd trage tot a [v:face] [a:rău] , şi pururea nevoiaşte rău de sufletul lui; şi face hitlenii e răul cade spr-insul şi în sufletul lui. {549v} Frat Tomas dzise: "Băsăul easte cînd ai inemă rea şi cugeţi altuia rău: că acela e cugetu nedostoinic".Şi se face băsăul de patru lucrure: [a:Întîiu] , eastecă omul(i) ce are băsău i e mînie să fie altul ca el.A doua, easte că are obiceaiu omul acela ce-i e băsău pre altul pururea să-i facă rău, oare cu vină, {550r} oare fără vină.A treia, easte că are omul vrajbă pre cineva de vrun rău ce-au păţit, ce i se pare că-i e de la el răul acela.A patra,easte [a:derept] alte multe lucrurece-au ispitit neştine pre vrăjmaşul lui şi derept aceaeaare băsău spr-insul.Şi aceasta şi pizma easte, cînd faci rău ea derept alt. {550v} Şi poate să se închipuiască strîmbătatea vulpiei.Căce cînd i-e foame şi nu poate găsi vînat, iară ea se face moartă în poiană şi tinde picioarele.Iară pasările o văd şi o ocolesc: lă pare că e moartă.Şi îndrăznesc, pînă merg şi aproape şi se pun şi pre ea.Iară ea de veade aşa, ea sare de apucă cîte poate.Şi are ş-alte multe hitlenii, ce nu le putem acmu scrie. {551r} Solomon dzise: "Hitlenul se face a nu-ş cunoaşte paguba cînd i-o face altul, ca să (să) arate aceluia el de altă parte".Esop dzise: "Cine e plin de hitlenie nu le va lăsa niceodată, derep să înşale oamenii, că spre aceaea are pohtă mare".Varos dzise: "Dedesuptul pieleei de mielu ascunde-se lupul". {551v} Platon dzise: "De trei lucrure easte milă sufletului mieu: De boiarin, cînd sărăceaşte; şi de omul cinstit, cînd-îi fac ruşine; şi de înţeleptul, cînd-îl bate un nebun".Solomon dzise: "Cugetele cealea hitleanele împart pre omul de Dumnădzău".Senac dzise: "Băsăulu easte răutatea tuturor bunătăţilor".Alexandru dzise: {552r} "Cine ai priiatnic de credinţă, nu avea băsău spr-insul.E de nu, nu-ţ da credinţa cătr-însul, că băsăul şi pizma iscodesc realele".Venalie dzise: "Pizma nu e nemica liubovului, sire(ci) n-are meastec".Vidie dzise: "Zavistea muierească atîta easte, că niceodată nu iubesc cine iubeaşte bărbatul ei.Cine cu credinţă iubeaşte pururea stă în frică {552v} de acela ce iubeaşte, ca să nu-l piarză". {553r} Păntru strîmbătatea scrie în Cartea Veache că trimise Dumnădzău îngerii lui la o cetatea, ce se chema Sodom şi Gomor.Şi păntru curviia ce fesease, vru Dumnădzău să-i potopească.Şi unul era bun dentr-înşii, de-l chema Lot.Şi el priimi îngerii lu Dumnădzău, şi acela {553v} era robul lu Dumnădzău; şi-i dziseră îngerii să iasă afară den cetate Sodomui, că ei vrea să o aprindză, să ardză cu toţ cîţ era într-însa.Ce ieşi Lot cu doao feate ale lui şi cetatea arse cu toţ oamenii.Şi Lot scăpă într-o pădure.E featele lui pohtiră să-l prilăstească, să dzacă cu-nusele.Şi-l adăpară cu vinu şi-l îmbătară.Şi mearse cea mai mare; şi el de beţie nu ştiu şi făcu păcate cu dinsa.Aşijdere şi alaltă; şi fu şi cu aceaea.Şi-l înşelară cu înşelăciune ca aceasta şi cu strîmbătate; şi amîndoo îngrecară. {554r} Adevărul easte cum grăiaşte şi styi Avgustin.Şi poate să se închipuiască adevărul la puii unii pasări ce se cheamă prepeliţă: de la alaltă, ce-i e vecină, oaole iau una de la alaltă, de le clocesc.Şi cînd nasc puii, {554v} au fire şi cunosc ei pre glas carea lă e mumă pre adevăr: şi cumu-i aud glasulu, ei aleargă la muma sa cea derepcea şi îmblă după ea; aşijdere şi omul, cînd va să grăiască ceva menciuni, el acoapere cu neşte cuvinte şi aduce întru adevăr.E deca se iuveaşte adevărul, piare minciuna.Aristotel {555r} zise: "Cine iubeaşte pre adevărul, adevăru lui agiută întru toate lucrurile cîte înceape să facă".Isus Sirah dzise: "Nu-l lua întru necredinţă, cuvîntul adeverit, oare derep ce lucru".Şi iarăş: "Cine va grăi derept nu se va munci; (i)ară cineva grăiaşte menciuni - mare trudă are".Caton dzise: "Un lucru ce-ţ făgăduiaşte {555v} un om nu făgădui tu altuia, ce tu încă n-ai luat".Styi Avgustin zisă: "De multe ori easte glasul nărodului ca glasul prorociei". {557r} Derep adevărul spune la Otecinic că era un boiarin mare oareunde şi lăsă multă avuţie în lume; şi se duse de se călugări într-o mănăstire.Şi într-o dzi egumenul socoti că va şti rîndul mai bine de alalţi călugări; {557v} ce-l trimise la tîrg departe de mănăstire, ca să vîndză m(î)şcoii mănăstirei, că era bătrîni şi nu putea lucra cu-nuşii, şi să cumpere alţii tineri, să poată să lucreaze.Şi călugărul nu vru să se leapede denaintea egumenului, [a:dereptu] făgăduinţa ce se făgăduise, să aibă posluşanie, ce se duse nu cu toată voia.Şi sta în mijloc de tîrgu cu asini.Şi unii oamenii a cui trebuiia asini, ei întreba călugărul: "Buni sînt aceşti mîşcoi, să-i cumpărăm?" Călugărul grăiia: "Creadeţi-mă, oameni buni, că mănăstirea {558r} easte săraca, iară ei de-ară fi buni, nu i-ară vinde cicea în tîrg".Şi deca audziia aşa oamenii, ei se lăsa de negoţ şi veniia alţii ce întreba pre călugăr: "Ce lă e cestor asini de lă-s coadele zmulte?" Şi el răspunde şi zicea: "Căce sînt bătrîni şi cad desupt cîndu-s cu povară.Şi cîndu nu-i pot scula, rădică şi de coade şi trag, dereptu aceaea sînt zmulte".Şi cîţ lu întreba pre el, el tot grăiia adevăr şi fugiia de minciuni.Şi nu putu vinde asinii, ce toţi-i întoarse iarăş la mănăstire.E un călugăr, ce era cu-nusul soţie, se duse {558v} de-l pîrî la egumenul păntru cuvintele ce grăise dereptu magari.Şi egumenul, deca află cumu e rîndul, începu a-l ţine rău.Şi călugărul răspunse şi dzise: "Creade-mă, părinte svinte, că în lume am fostu om bogatu şi mi se-au urît cu minciunele şi cu realele lumiei.Ş-am ieşit den minciuni ş-am venit la mănăstire ca să-mi spăsescu sufletul şi să nu înşel cineva cu minciuni, că mi se-au urîtu de acealea".Şi deca i-(au) auzit egumenul cuvintele, iertă călugărului greşala. {559r} Minciuna easte protivnică {559v} adevărului, cum şi Aristo(te)l dzise: "Easte cînd ascunde oarecine adevărul şi grăiaşte minciuni, ca să înşale pre oarecine".Şi sîntu minciuni în multe chipure.Şi sînt minciuni cînd gice omul de pohtă, ca şi pildele şi de alte rîndure, ce grăiesc oamenii, să facă pre alţii să rădză.Şi nu e de bine nice aceaea, ce e năravul omului să grăiască minciuni şisă nu poată [v:grăi] [a:adeverit] niceodată.Şi sînt minciuni cu giurămînt: şi pune şi pre altul de giură cu minciuni, ca şi el.Şi aceaea easte lepădarea de Dumnădzău.Şi derep aceaea,cine [v:se giură] [p:pre] [a:strîmbu] , {560r} sau pune altul de giură, aceasta easte blăstămat de Dumnădzău.Şi poate să se închipuiască minciuna unii gadine ce se cheamă pre limba grecească pinara, ce n-are ochi şi lăcuiaşte în pămîntu.Şi de va nemeri de va ieşi desupra, într-acel {560v} ceas moare.Aşijdere şi minciuna, o să o acopere cu nescare cuvinte; iară cînd veade lumina dereptăţiei, într-acel ceas moare, ca şi pinara.Derep minciunile grăiaşte Solomon: "De trei lucrure se teame sufletul mieu, de a patra mi se cutremură: "Cîndu se turbură cetatea; şi strigarea nărodului; şi pîra minciunoasă; şi moartea ce e mai amară {561r} în lume".Şi iarăş: "Gura mincinoasă ghiunghe-ş sufletul ei".Şi iarăş: "Mai bine să iubeşti un fur, decît un om ce e pururea mencinos".Styi Grigorie dzisi: "Păntru minciuna minciunosului, şi adevărul nu-l creade". {562r} Păntru minciunile scrie în scriptura Rimului că era o giupîneasă, ce o chema Iurina, fată lu Anastasie-Împărat.Şi iubi un fecior, ce-l chema Amon. {562v} Şi vrea să facă înşilăciune cu-nusul, iară el nu vru nicecum, păntru frica împăratului şi păntru liubov ce avea cătră împăratul.E cea giupîneasă socoti să-i facă moarte oarecum lu Amon.Şi într-o dzi, trecînd Amon pre lîngă poartă cămării ei, iară ea începu a striga şi dzise: "Alergaţ, alergaţ, că Amon vrusă-m [v:facă] ruşine [p:cu] [p:de]- [p:a] [a:sila] ".Şi aciiş prinseră pre Amon îi-l duseră la împăratulşi-l întreba de [v:easte] [a:adevărat] cumu-l pîraşte pre el.El răspunse şi dzise: "Ba!".Şi trimise împăratul de chiemă fata-ş {563r} şi o întrebă: "Cum au fost lucrul acesta?" Şi ea nu răspunse.Şi iară-i dzise; şi nu grăi.Şi o întrebă de multe ori şi nu mai răspunse.Şi grăi un voinic împărătesc: "Cîndai ş-au pierdut limba".Şi împăratul dzise de-i căutară în gură e limbă n-avu.Şi deca văzu împăratul ciudă ce aceaea, într-acel ceas dzise de lăsară pre cocon.Şi atunce i se turnă limba iarăş.Şi atunce ea spuse tot adevărul tuturor oamenilor.Şi se duse într-o mănăstire şi-ş sfîrşi viaţa acolo călugăriţă, de vina aceasta ce-i fu ei păntru minciuna. {563v} Darul tăriei easte, cum grăiaşte şi Macropie, în trei lucrure: [a:Întîiu] easte a trupului puteare; şi aceaea easte de fire şi nu e dar.A doua, easte tărie, ca să întărească şi să iuşureadze sufletul cu bunătăţi, să nu se teamă {564r} de vrăjmaşul.A treia, easte tărpeanie, să rabde toate cîte vor veni spre om.Şi aceaste doao tării le are leul în trupul lui, că pururea easte {564v} cu ochii deşchiş cînd doarme.Şi de merg vînătorii să-l veneadze, el şi prinde de veaste.Şi derep să nu-i afle urmele, el le acoapere cu coada.Şi apoi, cînd vor vînătorii să-l păpustească de gonit, el se întoarce spr-inşii, fără de nice o frică şi [a:vîrtos] [v:se luptă] cu ei, păntru darul tăriei şi al putereei ce are.Tulie dzise: "Cade-se omului să fie tare la războiu şi răbdătoriu întru năpă(şti).Senac dzise: "Cine e {565r} tare easte şi iuşor".Planic dzise: "De doo lucrure iubeşte-se omul: de îndrăznire şi den credinţă".Socrat dzise: "Mai mare e dăstoiniciia să fugi cînd se cade, decît să stai să mori".În cartea lu Franghel scrie că easte îndrăznirea în multe chipure: Şi întîiu easte cînd e omul îndrăznitoriu că n-are cum aimintrea să facă şi e vinovat de moarte.Şi aceaea easte îndrăznire de nevoie.A doua easte cînd easte omul deprins la razboiu, pă(n)tru aceaea e {566r} îndrăznitor.A treia easte de războaie multe căce-u dobîndit şi pururea se nădăiaşte că va dobîndi.A patra easte cîndu e omul mînios şi rău.A cincea easte cînd nu se teame omul de nimeni.Şi aceste cinci bărbăţii sînt toate nebune şi nedăstoinice.Şi a şasea easte dăstoinică-cuvîntului şi de bucurie, cîndu e omul îndrăznitor, {566v} ca să nu aibă ruşine şi pagubă în trupul lui, şi în sufletul lui, şi în avuţiia lui, şi în părinţii lui.Păntru tărpeanie dzise Socrat: "Tărpeania easte bucurie milostiniei".Ptolomei dzise: "Cine va să-şi bată joc de reale-patime ale lumiei aceştiia, el să se însoţească cu milostenia şi cu tărpeanie". {567r} Omir dzise: "Cine e răbdătoriu de toţ oamenii easte cinstit". {567v} Pă(n)tru darul tăriei scrie {568r} în Leagea Veache că era oarecine de-l chema Sampson ce era mai cu vîrtute de toţ cîţi era pe lume.Şi făcu multe tării şi nu le scrisem acealea cicea, ce sînt în Cartea Veache scrise.Şi tărie avea în trup şi daru lui era în capu.Şi oamenii den Filistim avea vrajbă cu-nusul şi făcură de-lu înşelară cu o curvă ce iubiia el.Şi el durmind în braţele ei, iară ea-i rase părul.Şi atunce veniră filistimlenii şi-l prinseră şi-i scoaseră ochii lui.Şi într-una de zile, ei făcea mare veselie susu {568v} într-o polată împărătească.Şi aduseră şi pre Sampson de-ş bătea gioc d-insul şi ocăriia.Şi atunce dzise Sampson: "Că mie cumu mi-a faptu, mai bine să fiu mortu!" Şi se apucă de stîlpul cela ce ţinea polata şi clătină stîlpul.Şi căzu casa de-i împresură pre toţi cîţi era în casă şi pre Sampson dempreună.Şi aşa făcu Sampson, de puteare ce avea în trupul lui. {569r} Ticăloşia easte frică şi răutatea tăriei, cum dzise şi Calimereh, în trei rîndure.Întîiu, easte cînd e ticălos întru sufletul lui, să se teamă să nu-i vinie vrun rău spr-insul.Şi aceasta easte curată ticăloşime.A doua, easte de vrun lucru ce vine {569v} spr-insul, ce nu i se cuvine omului, şi se spare de aceaea.Şi aceaea se chiiamă mic întru suflet.A treia, easte să nu poată să tărpească vro nevoie ce va veni de vrun rău.Şi aceaea se chiemă slăbiciune.Şi poate să se închipuiască ticăloşimea iepurelui, ce e mai fricos de toate gadinele ce-s pre lume.Şi cînd-îi în pădure şi se clatină {570r} frunza den copaci, el aude şi fuge, atîta easte de ticălos.Şi Solomon scrise păntru ticăloşime că: "Nu easte alt lucru să facă pre omul ticălos, numai cu ale lui hitlenii şi rea-omenie ce are omul, cîndu-l prind de ale lui reale fapte".Terenzie zise: {570v} "De veri să fii fără frică, nevoiaşte-te cu bine şi grăi(aşte) puţine". {571v} Păntru ticăloşiIa scrie în cărţile Rimului că împăratul Dionisie era mai ticălos de toţ oamenii pre lume.Şi de ticălos ce era, nu putea vedea bine niceodată.Şi u(n) priiatnic al lui slăviia-i viiaţa lui şi-i zicea: "Împărate, cade-ţi-se să slăveşti pre Dumnezeu, că ţe-au dat atîta bunătate".Şi într-o zi chiemă împăratul pre acel priiatnic {572r} al lui şi-i dzise: "Vino de şezi în scaunul mieu!".Şi mearse de şezu.Şi zise împăratul de aprinseră un foc mare supt picioare-i.Şi desupra capului lui spînzurară o sabie ascuţită [a:foarte] ; şi o spînzurară numai cu um păr de cal.Şi împrejur de el puseră toate văşmentele şi sculele împărăteşti şi avuţiia împărătească toată o puse înainte-i.Iară el, simţind arsura focului, şi vedea sabiia desupra, şi nu se putea nice într-o parte mişca, numai ce ruga pre împăratul dereptu mila {572v} lu Dumnedzeu să i se facă milă d-însul, să nu-l muncească.Şi atunce-i răspunse împăratul şi-i zise: "Tu atîta slăveşti viiaţa mea.Derep ce slăveşti o mult?Că eu stau în toate dzilele întru mare frică, decît unde şedzi tu acmu, ce nu poţi răbda nice un ceas".Mare-sufleţiia easte, cum grăiaşte şi Tulie, cînd caută omul nalte lucrure şi slăvite şi frumseţate. {573r} Şi poate să se închipuiască mare-sufleţie şoimului, că mai bine va el să-ş lase puii să moară de foame, decît să lă dea mortăciună sau împuţită carnă.Şi nu va să veneaze alte pasări, numai carile-s grase. {573v} Styi Avgustin zisă: "Leul n-are vrajbă cu furnicile, nice prinde muşte, dereptu mare-sufleţie ce are".Tulie dzise: "Sufletul omului cinstit cunoaşte-se de lucrure bune".Icoprastos zise: "Nu e nice un lucru mai mare şi mai rău pre lume ca sufletul omului să nu-l dobîndească". {574r} Alexandru zise: "Mai bine cu boierie şi cu cinste moarte, decît cu ocărîciune viiaţă". {574v} Derep mare-sufleţiia scrie în scriptura Rimului că era un vraci al unui domnu ce-l chiema Pir.Şi era mare vrăjmaş rimleanilor.Ce trimise vraciul la rimleani, să-i dea florinţi să otrăvească pre Pir.Iară rimleanii răspunseră şi dziseră: "Noi nu vrem să otrăveşti vrăjmaşul nostru, ce vrem să-l dobîndim cu tăriia armelor noastre, e nu cu hitlenşug".Şi aciiş trimisără sol la Pir, să-i spunie să se păzească de vraciul lui. {575r} Nălţimea easte răutatea mare-sufleţiei.Şi easte în trei chipure.Întîiu, easte svîrşit nălţime, cînd omul ş-arată măriile şi se ţine mai mare de alalţi, derep să-l slăvească oamenii mai desupra decît i se cuvine.Ce dereptatea easte: cumu e omul, aşa se {575v} cade să-l laudzi.Solomon dzise: "Mai bunu e nume bun, decît avuţie multă".A doua, easte cînd se laudă şi se slăveaşte omul de alt om, şi nu (d)e el singur.A treia, easte cînd spune omul mai mult decît are.Aceaea se cheamă neînţelepciune: cine o face minte n-are. {576r} Şi poate să se închipuiască măria păunului.Că toată dziua are obiceaiu să-ş meastece peanele şi iubeaşte să se învîrtească împrejur de oameni, ca să-l laude pre el păntru frumuseaţe-i.Atîta easte de măreţ.Solomon dzise: "Cine iubeaşte măreaţele easte rob jucătorilor". {576v} Caton zise: "Nu avea măreaţele,de ver [v:să te arăţi] tuturor [a:dulce] ".Solomon dzise păntru răutatea laudei: "Lasă să te laude limba altuia, e nu a ta".Styi Isidor zise: "Păntru un ou, găina cu mare glas strigă, pînă o aude şi vulpea".Tulie zisă: "Numele rău puţină vreame ţine". {577r} Sedechia proroc dzise: "Nu giudeca cineva de cuvîntu, ce den lucru.Că mulţi fameni mînt, iară cînd face omul, atunce-i vine şi dobîndă şi răul". {578r} Derep nălţimea, ce sînt măreaţele, scrie la Otecinic că odată vine u(n) înger în chip de călugăr la un pustnic.Şi îmblînd cu el, aflară un cal mortu şi [v:puţiia] [a:foarte] .Şi pustinicul, de putoare, începu a-ş astupa nasul.Şi îngeru lui se arăta că nu-i pute nemică.Şi trecînd ei mai înainte pre cale, vădzură o fată {578v} frumoasă într-o grădină, cu haine frumoase de măreaţe.Şi aciişi (începu) îngerul a-ş astupa nasul.Şi pustinicul, deca văzu aşa, se miră şi avea cuget rău spr-insul.Şi zise pustinicul îngerului: "Ce-ţi astupi nasul de o muiare frumoasă ca aceasta?Căce nu-ţ astupaşi nasul la cel stîrv de pre cale,ce [v:puţiia] aşa [a:rău] !".Şi aciişe răspunse îngerul şi dzise: "Căce mai mult pute nălţimea şi măreaţele cătră Dumnezeu, decît de un trup împuţit, ce pute a toată lumea".Şi cum grăi {579r} îngerul, într-acel ceas nu-l mai văzu.Şi atunce înţelegu că au fostu îngerul lu Dumnezeu şi de Dumnezeu trimis.Tocmit easte omul cine nu-ş poate schimba {579v} mintea lui, cum gice styi Avgustin: "Easte curată tocmeală, cînd nu se poate schimba omul de cumu e, ce va să fie pururea într-un chipu.Şi aceaea nu e bună căce-i zisă scumpeate".Şi styi Andronic dzise: "Cine e strîns niceodată nu-ş schimbă firea păntru vrun rînd den lume". {580r} Şi poate să se închipuiască tocmitura darului la o pasăre ce se cheamă finix, ce lăcuiaşte pre lume 300 şi 15 ai.Şi deca veade că îmbătrîneaşte şi au slăbit, ea {580v} adună neşchite leamne, de face cuibu.Şi întră înlău(n)tru şi stă asupră soarelui şi bate tare cu arepile.Şi de arsura soarelui se aprinde foc, de arde acolea în cuibu de vîntul arepilor lui.Şi această pasăre - tocmită că niceodată nu se mută, numai stă, căce-ş ştie firea, că va să se întinerească.Şi cîndu se împlu 9 zile, naşte den trupul ei un viiarme şi creaşte puţin cu puţin, pînă-i cresc şi arepi; şi se face pasăre, ca şi ceaea dentîiu.Şi nu e alta pre lume, numai una. {581r} Styi Isidor zise: "Nu lăuda începutul, ce sfîrşeniia".Styi Grigorie zisă: "Mulţi aleargă la alergat, ce cine întreace, acela ia rămasul". {581v} Derep darul tocmealei scrie în scriptura Rimului că împăratul {582r} Dionisie din Rim făcu leage.Ce acea leage easte întru nărod foarte strînsă şi vîrtoasă.Şi împăratul se mînie şi vrea ca să meargă toţ pre urma lui, că el era foarte derept.Şi atunce grăi împăratul nărodului: "Eu voiu să mă duc pînă unde am lucru.Şi voiu să vă juraţi; ceastă leage, ce-am făcut, să o ţineţi pînă voiu veni.Că eu voiu să mă duc să grăiesc cu Dumnedzeul cela ce me-au dat leagea aceasta.Şi atunce pre voia voastră o voiu schimba".Şi nărodul auziră aşa, toţi se jurară; şi împăratul se duse şi mai mult {582v} nu se întoarse, derep leagea ce făcuse se nu o spargă.Şi cînd vine la moarte împăratul Dionisie, el învăţă să-i ardză trupul cu focu şi să-l arunce în mare, păntru nărodul să nu crează, să zică că sînt fără leage.Că de-ară fi adus trupul lui iară în cetate, ei vrea călca jurămîntul.Netocmeala easte răutate {583r} darurelor, cum zise şi Prisiam.Şi poate să se închipuiască netocmeala rîndurelei, că paşte zburînd cînd cicea, cînd colo.Păntru netocmeala zice Salustin căce easte şi nebuniia.Şi Platon zise: "Cine e netocmit pururea întru norocul lui adastă".Solomon zise: "Omul nebun creade tot cuvîntul, {583v} iară înţeleptul caută să nu-ş piarză sufletul".Lernicos zise: "Cine se rău păzeaşte desu se svătuiaşte". {584v} Derept răutatea netocmealei scrie la Otecinic că era un tîlhar ce făcuse multe reale pre lume.Şi mearse {585r} să se ispovedească la un svînt pustinic.Şi cînd vru să-i dea canon, tîlhariul zicea să-i dea ce-i place; şi pustinicul să-i dea vreuna de ce-i plăcea nu putea, căce vedea el că nu poate acela să postească.Şi dirept aceaea nu-i deade alta, ce-i zise pustinicul: "Ce e mai puţin, acela fă: unde veri găsi cruce, cazi cu genuchele la pămînt şi i te închină".Şi tîlhariul zise: "Face-voiu aşa".Şi pustinicul iertă-i păcatele.Şi deca se duse tîlhariul de la călugăr, elu-l aflară neşte vrăjmaşi.Şi el, {585v} cumu-i văzu, începu a fugi.Şi fugind află-o crucea, pre cale şi-ş aduse amente de învăţătura pustinicului.Şi într-acel ceas căzu cu genuchele la pămîntu şi se închină înaintea crucei.Şi atunce-l ajunseră vrăjmaşii şi-l uciseră.Şi deca muri, văzu pustinicul 2 îngeri unde ducea sufletul tîlhariului în ceriu cu bucurie derept atîta lucru puţin.Şi cugetă la inemă şi el ca să ispitească la lucrurile lumiei, că-i păru foarte iuşor tîlhariul, de atîta lucru puţin, să meargă în părăţiia {586r} ceriului.Şi lăsă pustiia şi purcease să se ducă la lume.Şi aciişe dracul puse o măiestrie pre cale şi prinse de un picior şi căzu acolo de muri.Şi dracul i luo sufletul în muncă, căce nu se tocmi în tocmeală bună.Socotinţa easte, cum zice Tulie, easte tărie şi măsură, derep să faci lucrurele cu măsură, ca să {586v} ieş afară den măsură şi den dereptate, şi ver păgubi şi-ţ ver piarde şi sufletul.Derep pohtele trupului easte socotinţa în doo chipure: întîiu, easte să te scîrbeşti de scumpeate şi să fii în chip evtin şi să dai derep sufletu-ţi.Aceasta e curată socotinţă. {587r} A doua, easte să te protiveşti scumpeţiei celora ce au firea să fie scumpi, ca şi firea curviei şi firea furtuşagului.Acealea vin den firea omului.Şi cine se protiveaşte acestora, aceasta se cheamă ţiitură şi aceasta easte mai mare dar bunătăţiei, decît socotinţa.Cum grăiaşte {587v} şi Frat Tomas, ca să n-aibi niceodată vro poticală de realele lumiei păntru nescari pohte de lume.Şi poate să-ş seamene socotinţa spre un dobitoc ce se cheamă cămila, ce e mai curvare de toate dobitoacele pre lume. {588r} Şi mearge pre urma cămileei pînă la o sută de mile, numai să o vază, urma-i goneaşte.Şi atîta easte socotită şi-ş ţine firea, că de va fi mumă-sa sau soru-sa, el nu se meastecă cu-nusele.Tulie zise: "De veri să iubeşti socotinţa, pururea de toate lucrurele ce-s mai desupra tu fugi, şi-ţ opreaşte pohotele tale, şi-ţ pune frîu pohtiloru-ţi". {588v} Socrat dzise: "Mai bine-i pare scumpului să-ş dobîndească scumpeatea, decît pre un vrăjmaş al lui".Încă: "Şapte socotinţe sînt {589r} de-mi plac mai mult decît altele pre lume: tînărul să ţie pohta trupului, bătrîneaţele cu bucurie; răbdători la sărăcie; cu măsură să aibă avuţie; plecat la mărie, cîtu se măreaşte, atîta să fie mai mult plecat; şi răbdătoriu la năpăşti; şi să-ş ţie alte pohte". {591r} Păntru socotinţa scrie în cărţile {591v} Rimului că împăratul Priam auziia de un filosof, ce-l chema Cantida.Şi zicea acel filosof că cine nu-ş ţine pohtele nu e om, ce cu vitele va lăcui.Şi vru împăratul să-l ispitească, să vază, putea-va să nu greşască cu ceva sau să-ş iasă în mîndrie în vrun chip cumva.Şi trimise de aduseră pre ceia ce avea limbi mai rele şi era mai hitleani de toţ oamenii,ca să [v:grăiască] [a:rău] şi să-ş bată joc înaintea filosofului.Şi începură a grăi cinecum [v:ştiia] mai [a:rău] ; şi unul dzise: "De ce rodu eşti tu, Cantido?" Şi el răspunse şi zise: "Ruda {592r} mea easte întîiu începutul în mine, iară a ta easte svîrşitul în tine.Şi Domnia ta nu griji de mine mai mult, nice eu gîndesc puţin de tine".Şi altul zise: "Abău, cu frumoase haine eşti îmbrăcat!" Şi el răspunse: "Omul nu se cunoaşte pre haine, ce pre deale".Şi altul zise: "Cine ţe- [v:au încreţit] părul aşa [a:frumos] ?" Şi el răspunse: "Darul nu stă în peri, ce e la inemă".Şi dzise altul: "Doamne împărate, păzeaşte-te de Cantida, să nu fie iscoadă, că dăunăzi l-am văzut în oastea elinilor".Şi răspunse el: "Multă vreamea easte de cînd înveţi tu {592v} [v:să grăieşti] [a:rău] de mine.Iară eu am învăţat să nu gîndesc de cuventele tale".Şi zise altul: "Căutaţi cum grăiaşte, ca un prealăstnic!" Şi el nu răspunse.Şi altul zise: "Eu voiu grăi amu ce-am pohtit, că tu n-ai limbă".Şi dzise altul: "Căutaţi furul, cum nu-i e frică de ruşine!".Şi el nu răspunse.Şi altul zise: "De te-ai teame de ruşine, n-ai grăi aşa".Şi dzise altul: "Lăsaţi-l, nebunu e, grăiaşte îmbălături!".Şi el nu mai răspunse nimic.Şi-i dzise împăratul Priam: "Cumu e acest lucru, de nu răspunsi nimică?".Şi Cantida zise: "Şi tăcearea încă e bunu {593r} răspuns la cuvinte ca aceasta.Cine va [v:să grăiască] [a:rău] şi [a:grozav] , mai multu e darul limbiei, decît al urechilor.Şi cumu e domnu limbiei lui, aşijdere, şi eu, limbiei mele şi mintei meale".Şi văzu împăratul socotinţa lui, chemă-l şi-i zise de şezu lîng-însul şi începu-l a-l întreba: "Cum putuşi de răbdaş atîta cuvinte grozave şi nu te mîniiaş nimică?" Şi atunce răspunse filosoful, zise: "Căce sîntu eu domn domnilor lor, mentei lor cea rea; şi rob robilor miei rabdă reale fapte lor, oarecîte grăiră ei grozăvii".Şi atunce {593v} înţelease împăratul că oamenii, cînd lă zic cuvinte de batjocură, atunce se şi mînie.Iară ceia înţelepţii, ei-ş ţin firea şi nu se protivesc nebunilor.Că de se mînie, mai rea peire-ş facu.Nesocotinţa easte răutatea socotinţeei, cum zice şi Damaschin, easte cînd va omul să îmble pre toate voile cîte-i vin de la inemă. {594r} Şi poate să se închipuiască nesocotinţa spre o gadină ce se cheamă leocorn, ce are multă dragoste şi pohtă să vadză feate.Şi cînd va vedea vreo fată, aciişi mearge la ea şi de dragoste-i adoarme în poală-i.Şi atunce vin vînătorii de-l prind, că aimentrea {594v} nu se poate prinde, de n-ară avea nesocotinţa.Ce ş-atunce piare păntru nesocotinţa şi piare păntru nemintea lui.Platon zise: "Nu e mai rău păcat în lume de nesocotinţa.Căce ce veade şi ce-i place, tot va să aibă şi să fie al lui".Aceaea se cheamă nesocotinţă.Şi dentr-aceaea vin toate realele lumiei. {595r} Vasiles dzise: "Omul ce e [a:mult] pohtitor easte mai păcătos de toată lumea".Senac zise: "Întru omul pohtitoriu, nice un lucru pre lume nu poate să ţie".Socrat zise: "Cine va să îmble după pohtele lui easte om peritu şi curund răsîpitu". {596r} Păntru nesocotinţa scrie la Otecinic că era o fată de o chema Aginta şi era cinstită în lume mai de toate.Şi auzind ea pururea de pohta curviei povestind muierile, pohti şi ea cu mintea să ispitească să vazî de easte acel lucru aşa pohtit cum zic muierile.Şi într-o zi trimise la un ibomnic al ei, ce se iubiia demultu, de mici.Şi el atunceş vine şi se culcă cu-nunsa.Şi deca facură păcate de multe ori, într-o zi începu a se lăsa, mai multu să nu facă.Şi se pocăi păntru curăţia ei, feţiia ce {596v} avea întîiu; şi mai mult nu o mai putu dobîndi.Şi atîta se jeli, cît mai mult nu putu, ce se giunghe, de muri.Plecarea-nînţeleaptă easte, cum şi Orighinie zise, să {597r} pui frîu pohtelor cînd eşti în nălţime.Ce se zice, cîndu e omul boiarin, să nu îmble pre urma pohtelor inemiei lui, că va cădea în păcate mari;nice [v:să se pleace] [a:foarte] [a:multu] , ce unde-i e măsura, cumu i se cuvine: căce şi smearenie în multe chipuri easte. {597v} Întîiu, easte să te iuveşti pururea mai mic de-alalţi.A doua, easte să fii cu bine cătră toţ unde se cade.A treia, easte [v:să te lupţi] mai [p:cu] [a:puţin] decîtu ţi-e putearea.A patra, easte ca se crezi că nu eşti dostoinic de toate lucrurele lumiei.A cincea, easte să te temi de cine se cade. {598r} Den smearenie se iscodesc patru darure.Şi întîiu easte închinăciune, să te închini celor mai mari de tine; şi slujba să slujeşti celor ce-ţi sîntu mai mari.Şi dar easte dăruit a cel (ce) dăruiaşte neştine, să-i întoarcă mai asupră.Şi poate smearenia să se închipuiască spre oaie.Că easte {598v} mai multu smearină de toate dobitoacele pre lume.Şi toate rabdă, oarece-i fac.Derep aceaea [a:desu] se află în cartea dumnezeiască, derept smeareniia şi tărpeania ce are. {599r} Cine vrea mearge la războiu şi vrea izbîndi şi ce dobîndă dobîndiia, cînd se întorcea în Rim, avea rimleanii leage şi-i făcea trei cinsti şi trei ruşini.Şi cinstea dentîiu era că tot nărodulu Rimului ieşiia afară den cetate de întimpina pre ei.A doua cinste era că-l punea într-un căruţ şi trăgea patru cai albi; şi nărodul tot, şi înainte şi îndărăt mergea, pren toată cetatea.A treia cinste {599v} era că toată dobînda cîtă dobîndise şi prada ce luase ei o ducea dup-însul. {600r} Şi întîiu necinste ce era: punea un ţăran sărac şi mai ticălos de toţ oamenii în căruţ cu-nusul.Şi acesta era o socotinţă, cum să zicem: "Fapt-ai bine?Nu te mări, numai te păzeaşte, că poţ să ajiungi să fii şi tu sărac ca şi mine".A doua necinste era că cel om ce era în căruţ cu el tot i da cu pumnul în cap şi în spatele şi-i zicea: "Nu te mări, {600v} că alţii-ţi fac cinste, iară tu eşti om ca şi eu".Şi a treia necinste era că tot omul într-aceaea zi avea voie să-l înjure şi să-l ocărască cum va vrea. {601r} Naltă-mîndrie easte răutatea smeareniei, cum grăiaşte Aristotel, că naltă-mîndrie cine o are pururea-i pare să fie desupra tutoror.Şi easte această mî(nd)rie în multe chipure.Şi easte înalţime, cînd va să fie ainte de toţi.Şi easte naltă-mîndrie domnilor, că vor să domnească oamenii înşişi.Şi easte naltă-mîndrie nebunească, cînd {601v} va să facă omulu ce nu e putearnic.Şi easte iarăş mărie necunoscută, cînd va mai multă cinste şi laudă decît ce i se cuvine aceluia toate laudele.Şi iarăş e naltă-mîndrie cînd nu cinstesc pre acela, elu-i face pre toţ batjocură.Şi den nalta-mîndrie {602r} se iscodesc toate realele.Încă trei lucrure naşte reale: Întîiu, easte cinstea să nu o facă mai mare-luiş.A doua, easte slujba să nu slujească celuia ce-i e stăpîn.A treia, easte darul ce te dăruiaşte, ce n-are har binele lui ce i-ai făcut să mulţemască. {602v} Şi poate să se închipuiască nalta-mîndria şoimului den piatră, că pururea va să se arate şi să domnească toate pasărele.Şi se află şoimi de se prind cu vîlturul [a:crucişat] , să-l ucigă – şi elu e împărat tuturor pasărilor.Şi unde şoimulu-ş face cuibul, toată zua ocoleaşte şi păzeaşte să nu se apropie altă gadină, ca să fie el sîngur şi să obladuiască locul acela sîngur. {603r} Solomon zise: "trei rude de oameni nu iubeşte Dumnezeu mai de alţi: meserul trufaşu şi bogatul mencinos şi bătrînul nebun ce n-are mente".Iarăşi: "Naltă-mîndrie unde easte, pururea stau în zavistie". {603v} Platon zise: "Şase lucrure sînt ce fac pre omul de piarde bunătăţile ce au făcut: Cănd va omulsă-l [v:rogi] [a:multu] păntru un dar ce va să facă; şi cîndu se zăboveaşte se-l facă, şi cîndu-l face fără inimă bună şi cu cuvinte rele mărmăind. {604r} Păntru trufiia scrie în Cartea Veache căce cînd făcu Dumnezeu pre dracul,el lu [v:făcu] mai [a:frumos] şi mai [a:mare] de îngerii ceriului.El atîta se mări, că socoti întru mintea lui să se protivească lu Dumnezeu şi să ia el domniia raiului.Şi Dumnezeu văzu aceastea, trimise pre arhanghel Mihail şi-l goni den ceriu cu toţi cîţi era ai lui.Derept aceaea trufa easte rădăcina tutror realelor. {604v} Postul easte mare dar, ce se cheamă ţiitură, căce ţine şi frînează pohta pîntecelui.Şi poate să se închipuiască ţiitura magarului sălbatec, ce nu va să bea niceodată apă turbure, de nu va fi limpede.Şi mearge la rîu, ce de va găsi apa turbure, el va adăsta şi douaş {605r} zile şi trei şi nu va bea apă turbure, pînă nu se va limpezi.Păntru ţiitura grăiesc tvor(e)ţii că Dumnezeu păntru aceaea făcu pre omu cu gură mică, ca să văzdrăjască pîntecele, şi trup mare de alalte vite {605v} pre pămîntu.Iarăş puse limba în gura omului cu trei zidure: şi întîiu păreatele easte falcile; şi a doua, dinţii; şi a treile, buzele.Aceastea fease Dumnezeu, ca să aibă ţiitură şi măsură întru limbă.Solomon zise: " Cum pun frîu calului ca să-l ţie, aşijdere se cade şi omulului să puie frîu pohtelor lui, ale trupului, cu postul". {606v} Păntru văzdrăjanie scrie în cărţile Rimului că mergîndu Alexandru pren pustiia Vavilonului, lipsiră bucate, că n-afla nimică să mănînce, şi muriia mulţi de foame.Şi unul den boiari avea puţineale meare şi duse împăratului, lu Alexandru.Şi Alexandru le luo şi zise că: "Dumnezeu nu va să fiu eu viu singur, ce să moriu cu soţiia mea cu toată dempreună".Şi trecea atunce un rîu mare.Şi aruncă mearele în mijloc de rîu.Şi le văzură {607r} mulţi voinic călăraşi, deaderă în apă să ia mearele dereptu foamea şi se necară mulţi: nu putură să rabde răceala apei, de slăbiciune de foame ce lă era.Şi trecînd mainte, aflară sate şi luară de ce lă tribui tot nărodul.Mîncarea cu asupră easte răutatea văzdrăjaniei, cum zise şi Tulie: "Easte multă pohtă, să bea şi să mănînce omul". {607v} Şi poate să se închipuiască lăcomia lupui-vîltur ce-i suri, ce mănîncă stîrv.Ce atîta are pohtă spre lăcomie, că se duce o sută de zile spre omul, stîrv lui să afle.Şi derep aceaea tot îmblă pre urma oştilor şi sînt aceastea semn războaielor.Şi cunosc oamenii cînd văd că cad mulţi de aceştea: ei văd că va fi vărsare de sînge. {608r} Şi toate realele vin den lăcomiia: ia menţile omului şi meastecă mentea, fireaseaşte înţelepciunea, frînge sîngele, orbeaşte ochii, slăbeaşte tocmealele trupului, îmbată limba, sfărîmeaşte trupulu, iscodeaşte curviia şi împuţinează viiaţa: şi toate boalele vin dentru aceasta. {608v} Styi Isidor zise: "Cine iubeaşte lăcomiia easte mare curvaru".Şi iarăş: "Lăcomiia easte boală trupului şi răsipă mintei".Solomon zise: "Cine iubeşte vinul niceodat nu se va îmbogăţi".Şi iarăş: "În bearea vinului şi muierile fac pre oameni de-şi iesu den rădăcină".Şi iarăş: "Vinul, {609r} cînd easte în păhar, [p:pre] [a:lisne] [v:se bea] ; apoi muşcă ca şarpele".Aristotel zise: "Nu te învăţa păcatul(ui) dobitoacelor, că toate îmblă pre urma pohtei seaţiului".Păntru păcatul lăcomiei scrie în Cartea Veache că Dumnezeu, cînd făcu pre omul, pre Adam şi Eva, şi-i puse în raiu şi lă deade voie să facă ce vor vrea, numai să nu se tinză spre lemnu cela ce-i învăţă Dumnezeu.Şi deca se duse de la ei, vine dracul la Eva şi o dosădi pînă o făcu de mîncă de pomul acela.Şi deca văzu ea c-au stricat învăţătura lu Dumnezeu, deade {610r} şi bărbatului de mîncă.Şi de păcatul acela noi toţi murim.Derep aceaea să creadem că cine greşi lu Dumnezeu întîiu era greşala lăcomiei: derep aceaea easte mare păcat pre lume lacomia.Famănul easte să se ferească de curvie, cum zice şi Tulie,că easte un dar [p:pre] [a:dirept] [v:lăudat] , cînd pui frîu păcatelor de curvie. {610v} Şi poate să se închipuiască curăţie turturealei, ce niceodată nu uită soţiia.Ce de va muri una şi va rămînea alta, totu-ş va păzi curăţiia.Şi mai mult nu se împreunează cu alta,ce pururea [v:lăcuiaşte] [a:singură] : şi niceodată nu bea apă curată, nice stă în lemnu vearde. {611r} Styi Ieronim zise de răutatea curăţiei: "Să te păzeşti de şase lucrure. {611v} Întîiu, easte bucatele cu asupră: căce cum nu poţi să stingi văpaia focului cu paie, aşijdere ver putea să ţii curviia cu saţiul bucatelor.A doua, easte să fugi de leane, că cine fuge de leane curund stinge curvie.A treia, easte să se ferească bărbatul de muiare, să n-aibă mestecătură nimică cu-nuse, nice cuvinte, nice alte lucrure.Căce de nu vor face păcate mai [a:multu] e decît să învie omul den moarte.A patra, easte să te fereşti de oameni răi ce îndemnă spre curvie. {612r} Sty(i) Grigorie zise: "Nu e mai mare păcat şi răsipă trupului, ca curviia.Dereptu aceaea se cade să se păzească omul mai multu decît de-alalte păcate".A cincea, easte să nu stai acolo unde easte păcatul curviei, nice unde se face, nice unde se povesteaşte". {612v} Styi Isidor zise: "Păcatul curvii(i) easte ca maimuţa ce va să facă de toate cîte veade făcînd oamenii; ce veade alalţi luptîndu-se, ea încă va să facă".A şasea, easte să te fereşti, să n-auzi cîntece mireneşti şi jocure şi alte veselii.Pitagor zise: "Iarba vearde se face în loc apătos, iară curvie de ascultarea cîntecelor {613r} şi jocurelor şi veselielor se face". {614r} Păntru darul curăţiei trupului ce e famăn scrie la Otecinic că era o călugăriţă la o mănăstire unde era multe călugăriţe, în cetate unde era împăratul.Şi într-o zi, trecîndu împăratul pre lîngă mănăstire, elu o văzu şio iubi {614v} [a:foarte] ,că era [a:foarte] frumoasă.Şi cerşu de multe ori să-i facă voia, iară călugăriţa nice într-un chip nu vru.Şi într-o zi mearse însuşi împăratul cu multă mînie la mănăstire şi scoase pre ea cu sila afară, ca să o ducă la polatele lui.Şi atunce văzu călugăriţa că nu o mai lasă, să-i fie milă de d-insa, ca să nu-i spurce curăţiia, căce era plecată lu Dumnezeu; el nu mai vru să o lase, atunce zise ea împăratului: "Căce făcuşi mine mai asupră decît cu alalte călugăriţe ale mănăstirei?Că sînt alalte mai frumoase de {615r} mine!".Şi împăratul răspunse şi zise: "Placu-mi ochii-ţi, căce sînt atîta frumoşi!" Şi aciişi grăi călugăriţa: "De eşti atîta iubit cu ochii-mi, lăsa-voiu de te veri sătura cîtu-ţi place.Numai ce mă lasă puţină vreame să merg la chilie-mi, ca să-mi iau neşte hăini, ceale ce am, şi acmu voiu veni".Şi împăratul într-acel ceas zise de o lăsară.Şi se duse la chilie-şi şi-ş scoase amîndoi ochii şi-i trimise împăratului şi-i porînci aşa: "De ai atîta dragoste pre ochii mii, ia-i şi fă cu-nuşii ce-ţi tribuiaşte!".Şi aşa se întoarse împăratul la polate c-urgie şi cu mînie {615v} multă.Şi călugăriţa-ş păziia cur(ăţ)ie şi mai bine vru să-ş pia(r)ză ochii decît să fie despărţită de Hristos.Curviia unde easte – răutate curăţiei.Easte în patru chipure: Şi întîiu, easte curvie cînd muiarea cu {616r} bărbat nu sînt luaţi cu leage şi dzacu dempreun(ă).A doua, easte cînd au învăţătură muiarea cu bărbatul şi fac curvie afară de fire, unde nu-i e să facă.A treia, easte cînd cade în păcate omul, rudă cu rudă.A patra, easte cînd face omul păcate de fire ce ie cu muiarea cu leage.Styi Ironim zise: "Vîrtos lucru easte omul să se mărească şi să ţie curată feţie". {616v} Styi Grigorie zise: "Curvie răsipeşte trupulu şi spurcă sufletul, ia darurele de la omu, fură numele bunătăţilor, greşaşte pre omul şi înşală pre Dumnezeu".Şi poate să se închpuiască curviia liliacului, ce easte mai curvaru de toate gadinele {617r} în lume.Şi de multă pohtă ce are, nu ferescu vreo fire de pohte în cuibul ei, cum fac alte gadine: ce bărbătesc cu alt bărbătesc şi muieresc cu muieresc, cum se află, aşa împreunează.Styi Pernadon zise: "Nice de un păcat nu se află să se bucure dracul, ca de curvie.Şi vina easte aceasta: "Căce el poate să facă {617v} toate păcatele, numai curviia.Derep aceaea veri aflacă mai [a:multu] oamenii [v:cad] în păcate de curvie.Persie zise: "Cinci lucrure pierd bogăţie: lăcomiia şi jocurele şi curvie şi pizma şi muierile".Solomon zise: "Niminea nu va băga foc în sîn şi {618r} să nu-i arză hainele.Şi de va călca desupra jeratecului i vor arde talpele.Şi cine stă cu muierile nu poate să nu greşască".Şi iarăşi: "Curvarii se cunosc den nălţarea ochilor şi sprînceanelor".Şi iarăş: "Patru lucrure sînt de n-au saţiu niceodată: Întîiu, easte {618v} munca adului.A doua, easte firea muierească.A treia, easte pămîntul, ce nu se mai satură de apă.A patra, easte focul, ce nu se mai satură de leamne".Aristotel zise: "Creadeţi-mă că curvia easte stricăciune trupului, scurtare viiaţei, mînie bunătăţilor".Şi Vidie zise: "Tînărul de curveaşte păcatu-ş face; iară bătrînul nebuneaşte". {619v} Solomon zise: "Auziţi toţi, mici şi mari, şi voi, domnilor ce oblăduiţi spre feciori şi spre muieri şi spre fraţi: Nu dareţi domniia voastră viiaţă mai desupra.Camai bine easte altul să roage pre tine, decît să cauţi tu la mîna altuia".Şi iarăş: "Cine se împrumutează easte lucrător celuia ce se-au îndatorit". {620v} Păntru răutatea curviei scrie în cărţile Rimului că împăratul Teodosie făcu un fecioru şi ziseră vracii şi filosofii că de va vedea soarele sau focul pînă la l4 ai, el va piarde vedearea.Şi atunce zise împăratul de-l închiseră într-un turn cu babe şi cu doice, să-l hrănească.Şi acolo împlu 14 ai, în turn, nice văzu foc, nice soarele, nice de alte lucrure de pre lume.Şi deca-l scoaseră de acolea afară, împăratul zise să-l înveaţe leage creştinească; şi-i spuseră cumu e raiul şi cumu e adul şi cum dracul {621r} duce oamenii ceia ce fac rău pre lume în muncă.Atunce zise împăratul să-i arate toate rîndurele de pre lume pre rînd: oamenii, muierile, cai(i), hainele, avuţie, aur, argint, pietri scumpe şi alalte toate de pre lume, şi cîini şi pasări şi tot, ca să le ştie şi să le cunoască.Şi începu feciorul a întreba de numele tuturor şi-i spuseră de toate.Şi cînd vine a întreba de numele muieriei, cum o chiamă, răspunse unul şi zise cu glumă: "Numele acestora se cheamă dracul, ce trage pre oameni în muncă".Şi deca fu lucrul acesta, apoi întrebă împăratul pre fecior ce lucru-i mai plăcu {621v} de alalte toate.Feciorul răspunse şi zise: "Draci(i) ce trag oamenii în muncă" – şi ştiia el ce e raiul şi ce e munca, şi cine e dracul.Măsura easte, cum grăiaşte şi Andronic, ca să aibi măsură întru toate lucrurele tale şi să fugi pururea de mult asuprit şi {622r} de puţinel mult.Ce urmază de doa(o) bunătăţi, ce se cheamă ruşinea şi cinstea.Cum zice şi Damaschin, că ruşinea easteca să te temi de toate lucrurele [v:făcute] [a:strîmb] , ce face omulu.Iară cinstea, cum zice şi Macrovie, ca să facă omul lucrure cinstite şi frumoase. {622v} Derept aceaea darul măsurei easte ca corabiarul, ce tocmeaşte corabia şi o trage.Aşijdere este şi măsura: mearge pre urma tuturor darurelor lumiei, cum se cade frumoaselor şi cinstitelor lucrure.Derept aceaea, darul măsuriei easte dostoin. {623r} Păntru aceaea le scriem apoi de toate darurele, cum stă denapoi şi corăbiarul în corabia.Şi ruşinea easte ca şi cîrma corabiei, ce fereaşte corabie, să nu piară în loc de nevoie: aşijdere nu lasă ruşinea pre măsură să facă vrun lucru rău, că o fereaşte de toate lucrurele neînchipuite, ca şi cîrma pre corabie.Cinstea easte cum sînt opacinele la corabie, de mîntuiesc corabiia de nevoie şi o duc la drum bun şi dirept: aşa mearge şi cinstea pre urma măsuriei.( ) el se iscodeaşte slujba. {623v} Prisian zise: "Curtenia easte în trei lucrure: Să fie omul sprinten cu trupul şi întru bune năravure şi întru slujbă cu cuvîntu bun şi dulce răspunsu".Şi den slujbă vine supţiimea omului, cum zise şi Alexandru: "Supţiime easte năravure frumoase şi bune, curate". {624r} Şi poate să se închipuiască măsura {624v} spre o gadină ce se cheamă armelin, ce easte întru măsură şi socotit şi neamiş şi cinstit de alalte cîte-su pre lume.Şi niceodată nu mănîncă vrun lucru necurat sau grozav şi nu mănîncă în zi niceodată de doo ori, numai o dată.Şi cînd mănîncă, nu iase afară den cuibu, ca să nu-ş întine picioarele: derep aceaea niceodat nu calcă în locu u, cu tină; numai ce stă în loc uscat.Şi cînd vor vînătorii să-l prinză, ei ocolesc cuibul cu tină şi păzesc pînă iase den gaură.Şi deciia astupă gura cuibului, ce dau să-l prinză; armelin înceape a striga şi a fugi.Şi deca dă colo de tină, {625r} el stă de-l prind, căce nu va să treacă să-ş întine picioarele.Şi mai bine va să-ş piarză viaţa, decît să-ş întine picioarele în tină, atîta e de cinstit armelin.Chirada zise: "Toate lucrurele ce n-au măsură pierdu-ş darul".Şi Decreton zise: "Cine suge mult foarte apoi scoate sînge".Galin zise: " [a:Mult] [a:foarte] [a:mult] şi [a:puţin] [a:foarte] [a:puţin] [v:strică] toate darurele". {625v} Senac zise: "Cine [a:mult] aleargă [a:des] [v:usteneaşte] ".Aristotel zise: "Tot ce e cu asupră se scîrbeaşte lumea".Stualepored zise: "Puţină fiiare amăraşte multă miare şi un rău mic strică multe bunătăţi.Păcatul vechiu face ruşine noa(o)".Vichenie zise: "Cine va să-i fie dulci toate lucrurile, el să le facă rari". {626r} Solomon zise: "Acolo unde easte ruşinea, acolo e şi credinţa".Şi iarăş styi (I)sidor zise: "Ţine pururea ruşinea înainte-ţi".Casie zise: "Cine nu se teame de ruşine [a:viu] [v:se îngroapă] ".Platon zise: "Mai bine e moartea, decît să nu se teame om de ruşine".Şi Socrat zise: "Cinstea acopere şi ruşinea şi curviia".Şi styi Avgustin zise: "Cinstea omului se cunoaşte de vedearea ochilor". {626v} Şi iarăş: "Bună-rudă mencenoasă – omulce [v:se arată] [a:bunu] , şi nu e: easte ca oglinda ce arată ce nu e într-însa".Aristotel zise: "Soarele usucă tină şi bună-rudă mencinoasă n-are altă nimică bunătate, numai numele".Şi seamne bună-rudei, să zicem omului cela bunul, sînt {627r} (...) e de lucru, să fii plecat, să [aib]i milostenie mai de toate, să fii înţelept, şi să te temi de ruşine şi de toate lucrurele cealea strîmbele, şi să aibi suflet curat. {627v} Păntru darul măsuriei scrie la Cartea Veache că întîiu făcu Dumnezeu cerul şi pămîntul şi marea şi tot ce e într-însa şi le tocmi de demîneaţă pînă seară într-o zi.Şi a doua zi alease ceriul de apă şi o împărţi [...].
Floarea darurilor
1600
1600
- BERTOLDO
- [157] În vremea lui Albon Logonbat, împăratul Italiei, aflându-să în curţile acestui împărat un mujic, anume Bertoldu, carele era la chipul lui, adică la cap, mare şi rătundu ca o beşică; frunte lui – măciucată; ochii lui – roşii, sprâncenile – lungi, ca de sălbateci; părul capului – ca de porc; urechile lui – ca de măgar; gura mare şi strâmbă; buzile mari, spânzurând în jos, ca de cal; barba rară şi mult supt barbă, adecă suptu falcă, spânzurând în jos, ca de ţap; nasul strâmbu şi rădicat în sus; nările largi, dinţ<i>i lui – ieşiţi afară, ca de mascur, şi când grăia îţi părea că ferbu / oale; picioarile – ca de ţap, lungi şi groasă; deci şi tot trupul lui era flocos.Dar şi îndrăzneţi şi fără nici o sfiială, mergea înaintea domnilor şi a boierilor care şădea înaintea împăratului fără nici o sfiială şi nici pălărie nu ş-eu luat înaintea împăratului, nici s-au închinat, ci au mersu îndată şi au şezut tocma lângă împăratul, lângă scaun, care împărat fiindu di fire blând şi milostiv, s-au veselit de tălmăşagurile lui; au socotit că <mintea> acestuia easte de om nebun, de vreame că şi firea este obicinuită de multe ori la aceste trupuri ciudate a vărsa oareşcare daruri carele de obşte nu să dau la toţi.Şi dar [158] nimică neschimbându-să, [v:au început] aşa cu blândeaţă şi [a:frumos] a-l întreba împăratul.
- ALEGIREA ÎNTRE ÎMPĂRAT ŞI ÎNTRE BERTOLDU
- Împăratul: Cine eşti tu?Când te-ai născut şi din ce loc eşti?//
- Bertold: Eu sint un om; m-am născut când m-au făcut maica me şi locul meu este întru această lume.
- Împăratul: Care sânt cei ce să înalţă, adecă moşii, părinţii tăi, şi cei ce să pogoară de la tine, adică fiii tăi?
- Bertoldu: Fasolile, când fierbu la focu, să suie în sus şi să pogoară în jos, în fundul oalei.
- Împăratul: Ai tu tată, mamă, fraţi, surori?
- Bertoldu: Am tată, mamă, fraţi şi surori, dar au murit toţi.
- Împăratul: Cum dar îi ai tu, de vreme că au murit toţi?
- Bertoldu: Când m-am despărţit eu de acasă,i-am lăsat toţi [a:adormiţi] şi pentru aceea îţi zic ţie, împărate, că toţi au murit, pentru că de la un om ce doarme până la unul ce au murit, eu facu puţină dăspăr/ţirea, de vreme că şi somnul să numeşte frate cu moartea.
- Împăratul: Carile este cel mai grabnic lucru?
- Bertoldu: Mintea.
- Împăratul: Carile este cel mai bun vin?
- Bertoldu: Cel ce să bea în casă streină.
- [159] Împăratul: Carile este mare care nu să satură niciodată?
- Bertoldu: Nesaţiul scumpului şi al iubitoriului de argint.
- Împăratul: Carile este lucru cel mai urât la un tânăru?
- Bertoldu: Nesupunerea şi călcare de poruncă.
- Împăratul: Care este lucrul cel mai urât la un om bătrân?
- Bertoldu: Curvie.
- Împăratul: // Care este lucru cel mai urât la un neguţător?
- Bertoldu: Minciuna.
- Împăratul: Care este mâţa aceea care din faţă te linge şi din dos te zgârâie?
- Bertoldu: Curva şi precurva.
- Împăratul: Care este cel mai mare foc care să află în casă?
- Bertoldu: Muiare cea rră şi limba cea ră a slugilor.
- Împăratul: Carele sânt boalele cele fără leac?
- Bertoldu: Nebunie şi datoriia.
- Împăratul: Care este copilul ce arde limba maicii lui?
- Bertoldu: Feştila lumânării.
- Împăratul: Cum ai face să-mi aduci apă într-un ciur şi se nu se verse?
- Bertoldu: Aşi aştepta până ar înghiţa şi apoi ţi-aşi aduce.
- Împăratul: Carile sint lucrurile acele carile le caută oamenii şi nu vor să le găsască?
- Bertoldu: Păduchii în cămeşile cele rupte.
- Împăratul: Cum ai face să prinzi un iepure fără goană?
- Bertoldu: Aşi aştepta până ar fierbe şi apoi l-aş prinde.
- [160] Împăratul: Tu ai nişte crieri buni de s-ar arăta.
- Bertoldu: Şi tu ai fi un om mai uşor de n-ai mânca.
- Împăratul: Vino de-ţi cere orice ai pofti, că eu sânt gata a-ţi da la ce vei cere.
- Bertoldu: Ce şi nu ai dintru al tău, nici poţi să-m dai dintr-al <al>tuia.
- Împăratul: Pentru ce eu nu pot să-ţi dau tot aceea ce vei pofti?//
- Bertoldu: Eu îţi voiu cere noroc şi întâmplare bună, care tu nu-l ai şi pentru aceasta nu poţi ca să-m dai.
- Împăratul: Cum dar?Au nu sint norocit şăzând sus pe acest scaun?
- Bertoldu: Acela ce şade pe cel mai nalt scaun să primejduiaşte să cază jos şi să nu să poate răzima.
- Împăratul: Văzut-ai câţi domni şi boieri şăd împrejurul meu ca să mă asculte şi să mă cinstească?
- Bertoldu: Cât şi furnicile cele mari; şăd împrejurul unui pom şi face de cade floare.
- Împăratul: Eu strălucescu într-aceste palaturi de obşte ca cum ar străluci soarele între stelile cele mai mici.
- Bertoldu: Tu grăieşti adevărul, dar eu vădu multe stele întunecate din vicleşugu.
- Împăratul: Vino, dac-ai vrea, să fii om al curţii.
- Bertoldu: / Cel slobod nu caută să se lege.
- Împăratul: Cine dar te-au îndemnat să vii aice?
- Bertoldu: Ca să mă încredinţez cum că un împărat este [161] <mai> mare decât ceialaţi oameni cu 10 au cu 12 picioare şi cum că el să întreacă pe ceialalţi oameni, precum şi clopotniţile întrec casăle, dar eu văd cum că tu eşti un om putrăzâtor, după acum sântu şi alţii, măcar că eşti împărat.
- <Împăratul>: Bine, eu sint om putrăzitoriu ca şi alţii, atâta după chip, iar după puteare vrednici<i> şi bogaţii întrec pe alţi oameni nu numai cu 10 picioare, ci cu o sută; numai cei ce te-a sfătuit să faci această alegere cu mine.
- Bertoldu: Măgariul poftei tale acela ce face voia ta.
- Împăratul: Ce are să facă măgarul poftei mele cu mărirea pălatului meu?
- Bertoldu: Mai nainte, până a fi tu încă cu patru mii // de ani, măgariul poftelor să izvodisă.
- Împăratul: Ah, ah, ah, o minune şi aceasta este să răzâ cineva.
- Bertoldu: Râsul pururea prisoseşte în gura nebunilor.
- Împăratul: Tu eşti un mojic tălpiz.
- Bertoldu: Firea mea este într-acesta chip.
- Împăratul: Iată, eu îţi poroncescu îndată să lipseşti de aicea din naintea mea, că oi face într-alt chip şi vei lipsi de aice cu paguba şi cu ruşine ţie.
- Bertoldu: Eu oi lipsi, dar să ştii că muştile au această [162] fire că măcar că să gonescu, dar iar să întorcu.De vei face să mă gonească, eu iar m-oi întoarce ca să supăr.
- Împăratul: Acmu du-te şi daca tu nu te vei întoarce ca muştile, eu oi face de ţ-oi sparge capul.
- VICLEŞUGUL LUI BERTOLDU
- Şi lipsind Bertoldu din naintea împăratului care după ce au aginsu acasă au prinsu un măgariu / bătrân, a căruia spinare era toată jupită şi jumătate mâncată de muşte şi de viermi, pre care încălecând Bertoldu s-au întosu iară la curtea împăratuluiiii întovărăşit cu un milion de muşte şi viespi, care toate dimpreună fiind arăta ca un nuor mare dintru care abiia să vedea Bertoldu.Şi daca au agiunsu la împăratul, i-au zis Bertold: “Iată-mă-s, împărate, că m-am întors la tine”.
- Împăratul: Au nu ţi-am zis eu că, dacă nu t-ei întoarce spre mine ca muştile, oi face de ţ-oi zbura capul din locul lui?
- Bertoldu: Muştile nu îmblă numai spre împuţiciune.
- Împăratul: Aşa este.
- Bertoldu: Acmu iată că m-am întorsu călare pe un măgariu jupit şi împuţit, plin de muşti şi de vermi, după cum vezi, pre care mai l-au mâncat tot şi pre mine dimpreună.Numai eu mă ţiiucă [v:am făcut] [p:] [a:deplin] aceeace am adeverit.
- Împăratul: Tu eşti un om mare şi acmu te iertu.Luaţi-l să mănânce.
- Bertoldu: // Cela ce nu-şi săvârşaşte treaba încă nu mănâncă.
- Împăratul: Pentru ce?Pe sămne tu nu mai ai să mai zici şi altceva.
- Bertoldu: Eu încă n-am început a grăi.
- Împăratul: Vino de tragi într-o parte acea împuţiciune şi nu te dă în laturi într-alt loc, că eu văd că vin doao muieri la mine.Poate au vro jalobă şi poate să fie trebuinţă să le dau ascultare; şi daca le voiu împăca, iar ne vom întoarce să vorbim.
- JUDECATA MUIEREASCĂ
- Venit-au doao muieri înaintea împăratului, dintru care una furasă de la ceealaltă o oglindă; şi numele aceia era a căruia era oglinda, o chema Aureliia, iar pe ceealaltă ce furasă o chema Lisa, care şi oglinda ce o furasă o ţinea în mâna ei.Iar Aureliia, ocărându-o înaintea împăratului, zice Aurelia: “Vei şti, doamne împărate, că această fămeia au fost asară la casa mea şi mi-au furat acea oglindă di creştal care o ţine în mâna ei şi / eu o am cerşut-o de multe ori, iar ea au tăgăduit şi nu va să mi-o dea”.
- Lisa: [p:Cu] [a:adevărat] nu [v:este] aşa, că sânt multe zile de cându [164] eu am cumpărat-o cu banii miei.Eu nu ştiu cum aceasta are atâta îndrăznire să ceie un lucru ce nu easte al ei.
- Aurelie: Dumnezăule, predreapte împărate, nu credi cuvintele ei cele mincinoasă, pentru că aceasta este o tâlhăriţă dovedită, care n-are simţire; şi să ştii, Mărie ta, că eu n-aşi fi venit să ceiu un lucru strein pentru tot aurul lumii.
- Lisa: O, ce simţire de cârşmariu ai tu a şti bine să dai a înţelege cum că aceasta ţi-i socoteala şi cei să te crează.O, soro, de-i fi ştiut [v:să te afli] mai bine şi mai [p:în] [a:scurtu] , noi ne aflăm înaintea unui judecătoriu care este îndestulat a cunoaşte dreptate mea şi minciunile tale.
- Aureliia: O, pământule, pentru ce nu te deşchizi să înghiţi pe această fără de lege, care cu atâta neruşinare tăgăduieşte lucrul meu şi mai mult pentru ce // nu te grăbeşti a face să să înţăleagă cum că ea are dreptate şi eu nu am.O, ceriule, arată adăvărul aceştii fapte, bune au rea.
- DREAPTĂ HOTĂRÂRE A ÎMPĂRATULUI
- Veniţi de vă împăcaţi şi acmu eu pe voiu voiu mângâie.Apucaţi oglinda aceasta şi o sfămaţi bucăţi, bucăţele şi să ia fieştecare din bucăţălile oglinzii câte una, câte alta şi aşa veţi fi muţemite amândoao.
- Lisa: Aşa eu sântu mulţămită pentru că aşa să va potoli [165] între noi vrajba; mai mult n-am mai striga.
- Aureliia: Ba, ba, să să dea mai bine aceştiia decât să se sfarme pentru că nu niciodată nu oi pute îngădui să văd sfărmată această frumoasă oglindă.Şi încă, cine ştie, mai la urmă fiindu ea bătută de gândul inimii ei poate că mi-a da-o şi lasă să o ia sănătoasă.Şi aice să săvârşască sfada noastră.
- Lisa:Hotărirea împăratului mie [a:foarte] îm [v:place] .Şi să să zdrobască oglinda că apoi n-om mai striga gâlcevin/du-ne şi acmu aceea să ia sfârşit lucrul acesta.
- ÎNŢELEPCIUNEA ÎMPĂRATULUI
- “Eu cu adevărat cunoscu că oglinda este a ceiia ce nu va să se strice, pentru că după plânsul şi lacrămile şi rugăciunea ei ce face arată cu o mare osârdie cum că ea este stăpână oglinzâi, iară ceealaltă o au furat.Ci dar să i să dea oglinda, iară ceealaltă să margă ruşinată.”
- Aurelie:Eu [a:foarte] îţi mulţemescu, premilostive împărate,de vreme că cunoscându eu înţelepciunea ta răutate aceştiia [v:ai hotărât] [a:drept] ca un dreptu judecător, pentru care pururea mă voiu ruga ceriului ca să te păzască şi să-ţi dea tot binele la întâmpări după voia ta.
- Împăratul: Mergi sănătoasă şi te întăreaşte să fii bună, că cu adevărat să cunoaşti că oglinda este a ta.
- Bertoldu, râzându de această hotărâre, a zis: “Această [166] minte nu este bună, o împărate!”
- Împăratul: Pentru ce nu este bună această minte?//
- Bertoldu: Pentru sămni tu te încrezi la lacrimile muierilor.
- Împăratul: Pentru ce nu vei tu să le crezi?
- Bertoldu: Dar nu ştii tu că plânsul lor este înşelătoriu şi orice lucru vor face ele şi vor zice este făcut cu meşteşugu, măcar că ele cu ochii plângu, dar cu inima râdu?Suspină înainte ta, dar pe din dos te batjocorescu şi grăiescu împotrivă la cele ce socotescu şi pentru aceea lacrămele lor şi ucisăturile şi scârbele feţii toate sântu înşălăciuni şi vicleşuguri care curgu din minte lor ca să-ş plinească cea nesăţioasă pohta lor.
- ÎMPĂRATUL LAUDĂ PE MUIARI
- “Atâta bunăt[ate], orânduială şi înţelepciune au muierile, cât la câte le defăimezi, toate cu mare strâmbătate li easte.Şi, de să va şi tâmpla să greşască vreuna din slăbăciunea firii, este vrednică de iertat, fiindu că aceea este cea mai slabă făr cât a bărbatului.Dar eu, spune-m, au nu puţin nu să numeşte mort omul carile este despărţit de muierecăci, / [a:întâiu] , muierea iubeşte pe bărbatul ei, chiverniseşte copiii, îi hrăneşte, îi învaţă orânduială bună şi le arată căile cele bune.Muiare chiverniseşte casa, păzăşte lucrurile casăi, îndeamnă slujnicile a lucra şi cu bună privighere apără casa de cele ce nu să cade a întra în casă.Muiare easte veseliia tinerilor, [167] mângâiarea bătrânilor, bucuriia copiilor, veseliia zilei, dezmerdare nopţii, iubeaşte credinţa, este cu dulceaţă la împreunare, celebie a vorovi, [a:curat] a îndemna, cu bunătate a poronci, gata întru ascultare, cinstită la alegire, cu orânduială a merge, cu înţelepciune a mânca, cu măsură a bea, blândă cu oamenii casăi şi, [p:în] [a:scurt] , muiere lângă bărbat poatesă să numască un diamant.Şi de să va întâmpla ca să cază vreuna în vreo nebunie sau fandasie îndărătnică, împrotiva ei să află o sută bune şi cinstite.Şi pentru aceasta eu socotescu că hotărârea ce-am dat este cu mare dreptate.”
- Bertoldu: [p:Cu] [a:adevărat] [v:să cunoaşte] cumcă tu [a:foarte] [v:iubeşti] // pe muieri şi pentru aceea le lauzi cu atâtea cuvinte.Numai ce ai zice tu când te-aşu face să întorci cuvântul carile l-ai zis spre ajiutoriu muierilor mai nainte până a nu dormi sara?
- Împăratul: Când ai face tu aceasta, aşi zice că tu eşti omul cel mai bun decât toată lume, iar de nu-i face, îndată te voiu spânzura.
- Bertoldu: Lasă că mâne om mai vedea.Şi dacă au însărat, s-au dus împăratul la palaturile lui, iar Bertoldu, daca au cinat, s-au dus să doarmă într-acea noapte într-o iesle, socotindu întru sine să afle vro cale să facă pre împăratul să grăiască împrotiva muierilor după cum le lăudasă împăratul.Şi daca au socotit o frumoasă marghiolie, s-au dus de s-au culcat să doarmă aşteptându zioa ca să puie la faptă.
- MARGHIOLIIA LUI BERTOLD
- Daca s-au făcut zioa, Bertoldu s-au sculat din paie şi s-au dus de au găsit pe muiarea aceaea, căriia împăratul îi dedeasă hotărârea spre ajutor şi i-au zis Bertoldu: “Tu nu ştii ce au hotărât împăratul”.
- Aurelie: Eu nu ştiu nimică dacă nu mi-i spune tu.
- Bertoldu: El au poroncit să să sfarme oglinda precum au zis şi să să dea giumătate ceiialalte muieri pentru că aceaea au schimbat hotărârea împăratului şi împăratul, ca să nu mai auză sfadă şi pricini între voi, au socotit să mulţămască şi pe una şi pe alta.
- Aurelie: Cum, împăratul au hotărât ca să mi să strice oglinda de vremecă mai nainte [a:sângur] el [v:au hotărât] ca să mi-o dea întreagă?Tu mă râzi pe mine; du-te în treabă-ţi.
- Bertoldu: Eu nu te râz,ci [p:cu] [a:adevărat] [v:am înţeles] din gura împăratului.
- Aurelie: O, vai de mine!Ce este aceasta ce auz?Pe sămne vra să facă să mulţămască pe acea făr de ruşine muiere.O, ce dreaptă judecată, o, ce cilibii şi împărăteşti fapte!O, săracă dreptate, cum te-ai întunecat de vreme că mai mult crede minciunile decât adevărul!O, săracan di mine, că acmu trebuie să te văz o mie de bucăţi, drăguţa mea // oglindă!Ah, ah, ah!
- Bertoldu: Ceriule, de ai face milăsă nu ţi [v:să tâmple] şi alta, mai [a:rău] .
- Aurelie: Şi de altă ră<o>tate mai trebuie pentru mine?
- Bertoldu: El au făcut o lege ca toţi bărbaţii să ia câte [169] şapte muiari.Acmu, [v:socoteaşte] [a:sângură] ce ră norocire va fi pentru toate casăle cu atâte fămei.
- Aurelie: Cum, au legiuit el ca tot omul să-ş ia câte 7 muieri?Aceasta este mai rrea.Mai bine ar fi poroncit să strice toate oglinzâle din tot oraşul.Ce nebunie easte aceasta?Ce i-au întrat în cap?
- Bertoldu: Eu nu ştiu.Să-ţi spui alta.Ţ-em spus cele ce am auzit că va să facă.Şi acmu la voi, la muieri, au rămas lucru să răspundeţi mai nainte până a nu purcede lucrul acesta înainte.
- Şi într-acest chip, daca i-au pus acest feliu de purici în urechi, lipsindu de acolo, au mersu la curte, aşteptând până a nu însăra să vază ceva înnoire.
- TURBURARE MUIERILOR DIN ORAŞ PENTRU ACEA MINCIUNĂ/
- Dacă s-au dus Bertoldu, crezând Aureliia că cele ce i-au spus sânt adevărate, îndată s-au dus la măgieşiţăle ei, cărora arătându toate acele ce au înţeles de la Bertoldu.Iară daca au auzit di un lucru ca acesta, au întrat toate la mare mânie, cât îţi părea că le-au dat foc peste toate şi numaidecât peste un ceas s-au vărsat veste acelui lucru nou peste tot oraşul.Şi [p:pesti] [a:puţin] [v:s-au strânsu] mai mult de o mie de muieri; [170] sfătuindu-să ele înde ele pentru această pricină, au hotărât să margă să găsască pre împăratul în divan şi cu mare strigare să facă atacăt şi turburare cât să se biruiască de amestecarea muierilor şi aşa iarăş să hotărască cum acea lege să se strice.Şi aşa, toate muierile pline de mânie, s-au dus la curte şi, dac-au agiuns acolo, au început a face cele mai mare ai lor şi strigare a lumii atâta cât împăratul au rămas ca un nebun, neştiind pricina.Şi au rămas cu totul turburat, ieşindu-şi din minte, atâta cât nu mai putându răbda atâta calabalâc, fiindu tras de mânie, trebuia să lasă răbdare la o parte.//
- ÎMPĂRATUL SĂ ÎNVRĂJBEŞTE CU MUIERILE ŞI BERTOLD SĂ BUCURĂ FOARTE
- Întorsu-s-au împăratul spre muieri cu faţa schimbată spre mare mânie, zicându-le: “Ce lucru nou este acesta?Ce auz eu şi de unde au venit atâta rădicare de turburare?Cine v-au pus la atâta mânie?De unde s-au născut atâta turburare?Pentru ce faceţi atâta strigare?Nu cumva sânteţi îndrăcite?Ce an rău v-au venit?Spuneţi, la rău ceas ce v-au întâmpinat, muierile diavolului?!Cine sânteţi?”
- Muierile: “Ce înnoire este aceasta, o, împărate?Ce nebunie au întrat în capul tău?” – răspuns-au una care era mai cu îndrăzneală şi cu multă mânie zicea: “Ce lipsiri de [171] crieri te-au îndemnat să poronceşti că tot bărbatul să-şi ia câte şapte muieri?Ce frumoasă socoteală de la un împărat înţeleptu!Dar să ştii că nu să va sfârşi această poruncă a minţii tale ceii deşarte!”
- Împăratul: Ce lucru spuneţi voi, nebunilor? [v:Grăiţi] mai [p:] [a:încet] ca să vă înţelegu şi să vă răspunzu.
- Muierile: Încă ne poronceşti [v:să grăim] [p:] [a:încet] ?!Ba să cade să / te aruncăm gios di pe scaunul cel împărătesc, pre carile tu acmu şezi şi să-ţi scoatem şi ochii.
- Împăratul: Ce strâmbătate s-au arătat <ori> v-am făcut eu?Arătaţi-m adevărul şi nu vă aprindeţi atâta, căţăle turbate ce sânteţi!
- Muierile: Nu ţ-em mai spus şi altădată?
- Împăratul: Eu n-am înţeles bine, mai spuneţi-mi.
- Muierile: Nu este mai rău surdu decât cel ce nu va să audă.Noi ţi-am mai spus cum tu, împărate, ai făcut o mare greşală, că ai poroncit ca tot omul să-şi ia câte şapte muieri, în loc ce ţi să cade să păzăşti veniturile şi trebile împărăţiei, iar să nu te amestici la lucrurile care nu ţi să cuvin.Înţeles-ai t[u] acmu?Mai bine ai fi poroncit ca toată muiare să-şi ia câte şapte bărbaţi, care acesta ar fi fost lucrul cel mai cu cale şi ai fi rămas împărat lăudat.Dar aşa, să cunoaşte că n-ai nici pic de crieri şi eşti nebun de tot.
- ÎMPĂRATUL GONEAŞTE PRE MUIERI ŞI BLASTĂMĂ ÎMPREUNAREA LOR
- O, neam nemulţimitor şi necunoscător!Când am // făcut eu această legi?Lipsiţi acmu din naintea mea şi vă duceţi la ceasul cel rău, făr’ de legi şi făr <de> omenie ce sânteţi,că acmu [v:cunoscu] [a:adevărat] că muiere nu va să arăte alta fără numai pabugă; şi parte fămeiască semănă necinste şi neghină şi netocmele; şi ori de la ce casă să desparte ca cu o<ri>ce samă, orice ar putea; şi iarăş, ori în ce casă ar întra, aduce pară de foc, că această parte fămeiască este un vas plin de înşălăciune şi de pâră; acesta este un drum al muncii iadului dintru care adesăori să văd plânsuri şi supărările ticăloţilor bărbaţi; aceasta este stricare părinţilor, pedeapsa maicilor, varga fraţilor, ruşinea neamurilor, stricare casălor şi, [p:în] [a:scurtu] , muierile sânt munca şi plânsul a tot neamul omenescu.Duci-vă-ţi toate la răul ceas şi mai mult să nu veniţi înaintea mea, duhurile iadului!O, ce turburare şi amestecare au făcut aceste nebune şi făr de ruşine pentru un lucru de nimică; dar când a<ş> şti ce au fost pricina scornirii acestui lucru, [p:cu] [a:adevărat] sânt hotărâtcă i-aş plăti după cum să cade,că aceste fără ruşine muieri [a:puţin] [v:au lipsit] să-m scoaţă ochii cu degetul lor./
- Dacă s-au dus muierile şiîmpăratul [v:s-au mai potolit] [a:puţintel] , iară Bertoldu, de acolo de unde şădea deoparte de [173] asculta toate, fiindcă i s-au plinit fapta după gândul lui, s-au sculat şi, mergând înaintea împăratului, răzând au zis Bertold: “Ce zici, o, împărate, nu ţi-am spus eucă astăzi, mai nainte până a merge la patul tău, [v:vei ceti] [a:îndoit] stihul acelacare ieri l-ai zis spre lauda muierilor?Acmu cunoşti cum ele te-au deşteptat.
- Împăratul: Ce crieri drăceşti să socotească cum că eu am poroncit ca tot bărbatul să ia câte şapte muieri, lucru care eu niciodată n-am gândit, nici am visat.O, ce răle muieri!O, ce nemilostiv rod!
- Bertoldu: Tu ştii ce parolă am avutu între noi.
- Împăratul: Tu ai multă dreptate, pentru care vino de şezi împreună cu mine pe acest scaun împărătescu, de vreme că ţi să cade.
- Bertoldu: Pe un scaun ca acesta nu pot încăpea patru buci de cur.
- Împăratul: // Eu oi poronci de or face aproape lângă acesta altul şi vei şedea pe dânsul şi vei da ascultare şi răspuns ca şi mine.
- Bertoldu: Nici dragoste, nici domnie nu suferă tovărăşie; ni, pentru aceea chiverniseşte tu, că eşti împărat.
- Împăratul: Eu zic că tu ai stătut aflătoriul aceştii turburări.
- Bertold: Tu ai vrăjit şi nu poţi să-m dai vreo pedeapsă pentru această nici într-un chip, pentru că eu am meşteşugit ca să împlinescu aceea ce am adeverit că oi face.
- Împăratul: De vreme că tu ai fost aflătoriul aceştii turburări, iată că te iertu, dar cum ai aflat acest drum de răotate?
- [174] Bertoldu: Eu m-am dus de am aflat pe muiare aceea care i-ai dat oglinda şi am făcut-o să înţeleagă cum că iar tu vei să faci să se strice oglinda şi să dea jumătate celeilalte şi cum au poroncit ca tot bărbatul să ia câ<te> şapte muieri şi pentru aceea au strâ<n>su ea atâta mulţime multă de muieri.Dimpreună au făcut strigare care ai auzit tu, împărate./
- ÎMPĂRATUL SĂ CĂIEŞTICĂ [v:AU GRĂIT] [a:RĂU] PENTRU MUIERIŞI PENTRU ACEASTA SĂ ÎNTOARCE SPRE LAUDA MUIERILOR
- Împăratul: Tu ai stătut mare aflătoriu,însă au râs toţi şi [a:puţintel] [v:au lipsit] să fie astăzi pricină de mare răotate.Şi ave o mie de dreptăţi muierile a să mânie asupra mea atâta.Şi eu n-aş fi putut credi cum că neamul femeiescu să fie atâta de nebune a să porni să facă atâta mare turburare. [a:Foarte] ave mare dreptateşi ce mai mare pricină decât aceasta putei să le dai ca să [să] sălbăticească asupra mea?Aşijderea şi mie mi-au dat pricină de am grăit împrotiva muierilor aceea care n-aş fi vrut să grăiescu pentru toată lume şi sânt căit cu mare durere.Şi iar zic că omul carile este fă<ră> de muiere este ca o vie făr de gardu şi ca o ţarină făr fântână, gârlă fă<ră> de ţermuri, grădină făr flori, dumbravă <fără> [175] frunză, struguri făr de bobiţe, pom făr de rod, oraşi făr neguţitori, cetate fără păzitori, palaturi făr de ferestre, turn făr de scară, trandafir făr miros, inel făr peatră scumpă, copaciu făr de umbră, // mare făr peşte, levadă fără pomi şi,mai [p:în] [a:scurt] , cela ce este lipsit de această dulce tovărăşie poatesă să numască oglindă fără lumină şi [u]n diamant fără strălucire.
- Bertoldu: Şi un măgar făr de căpăstru.
- Împăratul: Tu eşti cel mai fără ruşine dobitoc.
- Bertoldu: Tu m-ai cunoscutu dintru început, dar şi eu văd că ai atâta dragoste asupra muierilor.Nu voiu să mai grăim penr dânsăle şi cele ce au trecut să fie trecute.
- Împăratul: Cine-m va vre să-m fie mie prietin să nu ocărască pe muieri, pentru că ele nu vatămă pe nimenea cât de puţin lucru, nu poartă armă, nu caută gâlcevi, ci toate sânt smerite şi vesele, milostive, drăgăstoasă, împodobite cu tot feliul de bunătăţi, pentru care nu-mi mai aprinde mânie pentru dânsăle, că apoi oi face de ţ-or da căzuta pedeapsă.
- Bertoldu: / Eu mai mult n-oi mai lovi strunile acestui canon, ci să luom sama pentru altile şi aşa vom fi prietini iubiţi.
- Împăratul: Aşa este cum zici, că scrie şi la paramei să nu te pui cu cel mai mare decât tine şi să nu te lupţi cu cel mai tare decât tine şi să stai departe de apa ce curge.
- Bertoldu: Apa lină şi omul tăcut nu-m place.
- ÎMPĂRĂTEASA TRIMITE SĂ CEIE LA ÎMPĂRATUL PE BERTOLDU CU POFTĂ SĂ-L VAZĂ, FIIND E APRINSĂ DE MÂNIE PENTU MEŞTEŞUGIREA DE AU ÎNŞELAT PE MUIERI, SĂCOTIN<D> CA DOAR L-AR BATE BINE
- Iar împăratul, daca au înţeles cererea împărăteasăi, s-au întors spre Bertoldu şi i-au zis:
- Împăratul: Împărăteasa au trimi<s> di te cere.Iată şi trimisul carele au venit pentru acea treabă cum că ea pofteşte să te vază.
- Bertoldu: Atâ<t> pentru rău, cât şi pentru bine să fac solii.//
- Împăratul: Sâmţirile oamenilor celor răi pururea îi muşcă.
- Bertoldu: Înşălăciune din curte nu samănă cu cea din sat.
- Împăratul: Cel curat trece fără frică prin mijlocu străjilor.
- Bertoldu: Muiere mânioasă, focul aprinsu cu pară şi tigaie spartă sânt mari pagube la casă.
- Împăratul: [p:] [a:Ades] îi [v:vin] omului rău acele primejdiide care să teme.
- Bertoldu: Stropitura sare adecă din tigaie ca să scape de arsură şi apoi cade pe cărbuni.
- [177] Împăratul: Cine samănă fărălegi săciră răotate.
- Bertoldu:Dedesuptul cuşmii [a:des] [v:şade] [a:ascunsă] chelbile.
- Împăratul: Cel ce au ţesut pânza să o şi desţasă.
- Bertoldu: [a:Rău] poate [v:să o desţasă] daca sântu marginile ţăsute.
- Împăratul: Cine samănă spini să nu umble desculţi.
- Bertoldu: / [p:Cu] [a:greu] este cineva să se lovască în vârvul acului.
- Împăratul: Nu te teme că ţ-a face ceva vreun rău.
- Bertoldu: Pe bărbatul bun nu-l doare capul.
- Împăratul: Pă sămne te temi că te-a mâhni împărăteasa.
- Bertoldu: Muiere mânioasă – apă fără ţărmuri.
- Împăratul: Împărăteasa este cu totul milostivă şi pofteşte să te vază.Şi mergi cu bucurie, nu te teme.
- BERTOLD S-AU ADUS LA ÎMPĂRĂTEASA
- Şi aşa Bertoldu s-au adus la împărăteasa care, fiindu că înţelesăsă precum a<m> mai zis, înşelăciunea care făcusă el muierilor în zioa ce au trecut, poroncisă să gătească toiege şi au poroncit muierilor ca să-l închiză într-o cămară şi să scuture bine colbul din hainele lui.Şi îndată cum l-au văzut împărăteasa, privindu la acel ciudat chip a lui, cu toată mânia i-au zis lui Bertoldu împărăteasa: “Ia caută ce bot sucit şi scârnav”.
- Bertold: Căldare sună dând dosul ei.
- Împărăteasa: Cum te poftescu oamenii pe tine?
- [178] Bertold: // Eu nu poftesc pe nimenea.
- Împărăteasa: Cum te cheamă?
- Bertold: Cine mă cheamă eu îi răspundu.
- Împărăteasa: Cum te chiuiescu, adică te strigă?
- Bertoldu: Eu niciodată nu m-am mâniiat să strigu.
- Când întreba împărăteasa pe Bertoldu, i-au poroncit împărăteasa unei slujnice să aducă un vas cu apă ca să-l bage într-însul ca să-l ude, iar ţăranul tălpiz, cunoscând, sta foarte bine socotindu şi îndată au aflat un vicleşug nou, urmându după cuvântul împărăteseu.
- VICLEŞUGUL LUI BERTOLDU CA SĂ NU-I UDE CURUL
- Împărăteasa: Cum ştii tu atâta vicleşuguri şi te arăţi ca un fărmăcătoriu?
- Bertoldu: Totdeauna cându mi să udă curul, eu vrăjescu toate lucrurile şi le gâcescu ori de are vreo muiere dragoste cu cineva sau de s-au greşit vreodată cu oarecine sau de easte curată sau necurată şi,mai / [p:pe] [a:scurtu] , toate lucrurile le [v:gâcescu] şi de ar fi aice cineva ca să mă ude la cur, eu aşi şti să spui toate lucrurile acmu îndată.
- BERTOLD SCAPĂ DE A-L UDA CU APĂ
- Atunce slujnica aceea care adusăsă apă ca să-l ude,auzind acele cuvinte, [v:au luat] vasul cel cu apă [p:] [a:încet] , încet, [179] temându-să ca să nu i să arăte vreun lucru din meşterşugurile ei şi încă şi din celelalte nici una nu îndrăznea să-i facă ceva, că toate ave câte o greşală.Iar împărăteasa, cum era cu totul mânioasă asupra lui, au poroncit ca toate slujnicile să apuce câte un băţi şi să-l bată bine.Iar ele au alergat asupra lui cu mai mare pornire decât deonisenii ce au făcut asupra unui ticăos Orfios, atâta cât rău norocitul Berdolt, văzindu-să pre sine întru atâta mare primejdie, au alergat iar la obicinuitul lui vicleşugu şi, întorcându-să spre slujnice, le-au zis: “Ceea ce au socotit dintre voi să otrăvască pe împăratul la masă, [a:întâiu] aceea [v:să apuce] băţulsă mă lovască, că eu oi fi muţămit.”
- Atunce toate au început a căuta una la alta zicând:
- -Eu n-am gândit niciodată să fac eu una ca // aceasta.
- -Nici eu, - au răspuns ceelaltă.
- Şi aşa din mână în mână au răspunsu toate până la împărăteasa.Şi aşa au întorsu toiegile la locul lor, iară el cu acest meşterşugu de acele înfricoşate bătăi au rămas ferit bunul Bertoldu într-acea dată.
- ÎMPĂRĂTEASA POFTEŞTE ORI CU CE CHIP BERTOLDU SĂ FIE BĂTUT
- Împărătea<sa> tot într-una aprinzindu-şi mâniia împrotiva lui Bertoldu, care poftiia cu tot chipul numa să-l bată, au trimis să zică străjărilor ei daca ava ieşi afară Bertoldu fără nici o iertăciune să-l bată.Şi întovărăşindu-să patru din [180] slugile împărătesei cărora le poroncisă împărăteasa să-i aducă vestea de cele ce să vor întâmpla.
- VICLEŞUGUL LUI BERTOLDU CĂ SĂ NU-L BATĂ STRĂJĂRII
- Dac-au văzut Bertold că nicicum nu poate să scape, au alergat iară la obicinuitul lui gând şi, întorcându-să spre împărăteasa, au zis:
- -De vreme că eu cunoscucă [p:cu] [a:adevărat] tu [v:voieşti] ca să fiu bătut, mă rogu să-m faci u<n> har pentru cererea mea.Este cinstit şi cu toate aceste ţie nu-ţi trebuieşte alta făr decât pofteşti să mă bată.Poronceşte acestora / ce mergu cu mine să zică străjărilo<r> ca să-m cinstească capul, iară ceealaltă rămăşiţă să o aducă măcar a cea mai rea pedeapsă.
- Iară împărăteasa, neînţelegându bine pricina, au poroncit să zică străjărilor să cinstească capul, iar ceealaltă parte să o aducă la cea mai ticăloasă stare, cum vor şti ei.Şi aşa, slugile acele, dimpreună cu Bertoldu [v:au purces] [a:dreptu] spre străj, care avea gata în mânule lor beţele ca să slujască după poruncă.Iar Bărtoldu au început să margă mai naintea slugilor o bucată bună, atâta cât s-au cani depărtat de dânşii.Şi cându au văzut slugile pe străjări puşi la orânduială ca să facă porunca şi daca au agiuns Bertoldu aproape de strajă au început de departe a striga ca să cinstească capul, iar ceealaltă parte să o ducă la cea mai ticăloasă stare, că aşa au poroncit împărăteasa.
- SLUGILE S-AU BĂTUT ÎN LOCUL LUI BERTOLDU
- Străjării, văzându pre Bertoldu mergând mai nainte decât slugile împărăteasăi şi socotindu că el este capul, l-au lăsat de au trecut fără vătămare şi, când au agiunsu slugile, au început a-i pisa până le-au zdrobit // cu beţile mânile şi capul şi, [p:în] [a:scurtu] , [v:n-au rămas] un loc nebătut.Şi într-acestu chip toţi pisaţi şi sfărmaţi s-au întorsu la împărăteasa.Şi, dacă au înţelesu cu<m> Bertoldu cu acestu feliu de vicleşug au scăpat şi cum că au făcut de s-au bătut slugile ei în locul lui, au aprinsu mânie îndoită împărăteasa asupra lui şi au pus şi giurământ ca să-ş răsplătească.Numai într-acea dată au ascunsu mâniia ce ave, aşteptându altă pricină noao.Şi la această mijlocire au adus doftor să doftorească pe slugi care, pe cum am mai zis, era gătiţi pentru sărbătoare precum să obicinuiescu a zice.
- BERTOLD SĂ ÎNTOARCE LA ÎMPĂRATUL ŞI FACE UN MEŞTEŞUG FRUMOS CU UN LOGOŞI MĂSCĂRICIU
- A doo zi după această pricină, au început a să umple curtea împăratului de cavaleri şi de baluri după obiceiul lui, pre care, dac-a văzut pe dânsu, împăratul, chemându-l la dânsul, i-a zis:
- Împăratul: Cum ai petrecut cu împărăteasa?
- [182] Bertoldu: Din poalile hainii până la papuci nu este multă osăbire./
- Împăratul: Mare au fost foarte turburată?
- Bertoldu: Cine ştie înota trece fără primejdie iezărul câ<t> de mare.
- Împăratul: Ceriul înfricoşază cu mare grindină.
- Bărtoldu: Grindina au căzut preste alţii.
- Împăratul: Crezi tu să să fi întorsu în sănin?
- Bertoldu: Eu am lăsat ceriu foarte înnuorat.
- NEORÂNDUIALĂ UNUI LOGOŞ
- Într-acel ceas, un logoş măscăriciu ce sta aproape de împăratul, care îl făcea de râdea; numele lui era Fagotos.Şi era scurt şi gros la stat şi lat; zis-au dar împăratului:
- -Să trăiască domnu meu, împăratul!Rogu-mă să-m faci un har, să fie voia împărăţiii talesă [v:grăiescu] [a:puţintel] cu acest mujic, că am gându că-l foarte îi voiu defăima.
- Zisu-i-au împăratul:
- -Ce-ţi place fă, numai caută binişor să nu petreci ca Benvenut, // carele au mersu să verse pe sine.
- -Ba, ba, - au răpsunsu Fago<s>t, că eu nu mă tem de dânsul.Şi s-au întors spre Bertoldu cu un bot îndărătnic.
- Fagost: Ce zici tu, leucheşiene, că ai căzut din cuibu?
- Bertoldu: Cu cine grăieşti tu, buhnace zburlită?
- Fagost: Câte mile sânt de la facere lunii pâ<nă> la feredeile din luncă?
- Bertoldu: Câte faci tu de la zama arămii până la a brumii.
- Fagost: Pentru ce găina cea neagră face oao albe?
- Bertoldu: Pentru care pricină legăturile împăratului sânt negre, iar papucii tăi sântu de bivol.
- Bertoldu: Care sântu mai mulţi: acei din cămeşă au cei din barbă?
- Fagost: Măgariul şi mujicul s-au născut amândoi di<n>tr-o mamă.
- Bertold: / Fagostos şi porcul mănâncă amândoi di<n>tr-o treucă.
- Fagost: Cât este de cându tu n-ai mâncat napi?
- Bertoldu: Cât este de cându nu ţ-au dat acoperemânt?
- Fagost: Tu eşti un bivol ori un ţap.
- Bertoldu: Nu-ţi pune rudele în adunare.
- Fagost: Când vei lăsa la o parte vicleşugul?
- Bertoldu: Când te vei lăsa tu să nu mai lingi blidele bucătarilor?
- Fagost: Mujicului nu-i da toiag a mână.
- [184] Bertold: Porcului şi broaştei nu-i rădica tina.
- Fagost: Corbul nu au adus niciodată veste bună.
- Bertold: Vulturul şi uleul pururea umblă după stârv împuţit.
- Fagost: Eu sânt un om bun şi bine născut.
- Bertold: Cine să laudă să spurcă.
- Favost: // Mujicul este un rău dobitocu.
- Bertoldu: Şi amăgeul este un rău tovarăşu.
- Favost: N-au stătut niciodată mujicul fără vicleşug.
- Bertoldu: N-au stătut cucoş fără creastă, nici logoş fără tălpijic.
- Favost: Papucii tăi stau cu gura deşchisă.
- Bertoldu: Te râd pe tine că eşti un dobitoc.
- Favostu: Colţunii tăi sânt tot cârpiţi.
- Bertoldu: Mai bine culţuni cârpiţi decât musteţi ca a tale.
- Ave acesta multe sămne în obraz, care le făcusă că i să cădea.Şi până văzându că-l împunge, nemaiştiindu ca va mai răspunde, i s-au ruşit obrazul ca focul de ruşine şi mai mult că toată curte au început a râde de aceasta alegire.Şi aşa Fagost a tăcut şi era foarte bucuros să se ducă de acolo, dar îi ţine cavalerii.
- Iar Bertoldu, fiindu că vor/bisă mult i să umplusă gura de spumă şi neştiind <unde> va stopi, fiindu că toată casa era aşternută şi împodobiză cu fel de feliu de materie scumpă de mătasă şi cu fir, au zis împăratului:
- -U<n>de voiu ştopi?
- Zisu-i-au împăratul:
- [185] –Du-te de ştopeşte în cerdac.
- Atunci s-au întorsu înapoi Bertold spre Fagost, care, după cum am mai zis,era [a:foarte] lat la capuşi i-au ştiupit în mijlocul capului.Iară el, mâniindu-să, s-au dus la împăratul pentru strâmbătate ce i-au făcut di s-au jăluit, iară Bertoldu au zis:
- -Mie împăratul mi-au zis şi mie mi-au dat voie să stopăsc în mijlocul cerdacului.Şi care este mai bun cerdacu decât capul tău?Au nu zice la paramee “capul lat este cerdacul păduch<i>lor”?Iată dar că eu n-am făcut nici o greşală, că eu am ştiupit în cerdac după porunca împăratului.
- Şi toată curte au răspunsu că are dreptate Bertoldu, iar Fagost, spărgându-şi capul, era dar mai bine [v:să şadă] [a:nemâncat] decât să se amestici vreodată cu Bertoldu.Şi toţi boierii s-au bucurat, pentru că el să vestea de om cu minte bună, că’ amăgea pe // toţi; ş<i> de atunce Fagost de ruşine nu mai cuteza să-şi rădice ochii săi să caute.Şi [a:puţintel] [v:au rămas] să se spânzure de ciudă.
- Şi fiind sara, împăratul au slobozit pe toţi boierii ca să-ş margă pe la casă, iară lui Bertold i-au zis: “Mâne să te întorci la mine, dar să nu fii nici gol, nici îmbrăcat”.
- MARGHIOLIE [a:FOA<R>TE] FRUMOASĂ A LUI BERTOLDCA SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎNAINTE ÎMPĂRATULUI DUPĂ CHIPUL CE I-AU PORONCIT
- Au venit desdimineaţă Bertoldu şis-au arătat înaintea împăratului [a:învelit] într-un voloc de celece prindu peşte.Şi [186] împăratul, dacă l-au văzut, i-au zis: “Pentru ce tu te-ai arătat înaintea mea aşa?”
- Bertoldu: Dar nu mi-ai zis tu să mă întorcu întru această noapte la tine aşa: să nu fiu nici gol, nici îmbrăcat?
- Împăratul: Ba aşa ţi-am zis.
- Bertold:Şi iată-mă-s [a:învălit] cu acest voloccu care / o parte de trupul meu să acopere, iară o parte să veade.
- Împăratul: U<n>de ai fost până acmu?
- Bertoldu: Acolo unde am stătut eu, n-oi mai sta.Şi u<n>de stau eu, alţii nu pot să stea, fără decât eu.
- Împăratul: Ce face tată-tău, muma ta, fraţii tăi şi soru-ta?
- Bertold: Tată-mieu dintr-o muiere face doao; maica mea face vecinii ei un lucru care nu l-a mai face în veci, iar frati-mieu ucide pe câţi îi găsăşte, iar soru-mea plânge aceea de care au râs în tot anul acesta.
- Împăratul: Dezleagă-m acest [c]uvânt.
- Bertoldu: Tată-meu, poftindu să închiză un drum la câmpu, au îngrădit cu spini şi cei ce era obicinuiţi a trece pe acel drum, trecând când pe o parte, când pe alta pesti spini până cându s-au făcut şi altu drum şi unde era şi altu drum s-au făcut doao.Maica mea închide ochii unei vecine a ei ce au murit, lucru care nu l-a mai face în veci.Frati-meu, şăzându la soare, ucide câţi păduchi găsăşte în cămeşă.Iară soru-mea, // fiindu că să dedeasă în dragoste cu un tânăr, acum plânge în pat durerile naşterii.
- [187] Împăratul: Care este mai mare zi decât toate?
- Bertol<d>: Zioa aceaeacare [v:şade] [a:nemâncat] .
- Împăratul: Care este cea mai mare nebunie la om?
- Bertoldu: A să ţine pe sine cineva că este înţeleptu.
- Împăratul: Pentru care pricină să nălbeaşte mai degrabă capul decât barba?
- Bertoldu: Pentru că părul s-au făcut întâiu pe cap.
- Împăratul: Care iarbă este de o cunoscu oamenii orbi?
- Bertoldu: Urzica.
- Împăratul: Cine este cel ce [v:să închide] [a:sângur] pe sine?
- Bertold: Vermele cel de mătasă.
- Împăratul: Care este floarea cea mai rea decât toate?
- Bertoldu: Aceea ce iese din bute daca să sfârşaşte vinul.
- Împăratul: / Care este lucru cel mai făr de ruşine?
- Bertoldu: Vântul carele şi pe suptu poalele muierilor să bagă.
- Împăratul: Care este lucrul acela care nu-l poftescu oamenii prin casăle lor?
- Bertoldu: Păcatul, adică greşala.
- Împăratul: Care este lucrul cel strâmbu care taie picioarile oamenilor?
- Bertoldu: Săcerea care săciră ţarinile.
- Împăratul: Care este din parte fămeiască mai multu supărată?
- [188] Bertoldu: Covata care frământă pâne într-însa.
- Împăratul: Câţi ani ai tu, de cându te-ai născutu tu?
- Bertoldu: Cine-şi numără anii îşi face socoteală cu moartea.
- Împăratul: Care lucru este mai albu decât toate?
- Bertold: Zioa este mai albă.
- Împăratul: Mai multu decât laptile şi omătul?//
- Bertoldu: Mai mult decâ<t> laptile şi decât toate ce este albu.
- Împăratul: Daca nu vei face să cunoscu aceasta, eu oi face de te vor bate.
- Bertoldu: O, ticăloşie şi rea norocire a curţii tale!
- ÎNŞELĂCIUNEA LUI BERTOLDU CA SĂ NU IE BĂTAIE
- Dusu-s-au dar Bertoldu şi au luat un vas cu lapte şi [p:pe] [a:ascunsu] l- [v:au dus] în cămara împăratuluişi au închis toate ferestrile.Şi era amiazăzi.Şi întrându împăratul în cămară s-au poticnit, lovindu-să de acel vas,pre care, vărsându-l, [a:puţin] [v:au rămas] să cază cu faţa în lapte.Şi cu mare mânie au făcut de au deşchis ferestrile.Şi [v:văzând] acel lapte [a:vărsat] şi fiindu că să lovisă cu picioarile de acel vas, au început a striga, zicându împăratul: “<Cine> au fost acela ce au pus vasul cu laptile în cămara mea şi au închis ferestrile ca să mă poticnescu să cazu jos?”/
- Bertold: Eu sântu acela care am pus ca să-ţ arăt că zioa este mai albă şi mai curată decât laptele, pentru că de-ar fi [189] fost laptele mai albu decât zâoa, el ţi-ar fi luminat în cămară şi nu te-ai fi lovit de vasul cu lapte pe cum te-ai lovit.
- Împăratul: Tu eşti un mujic tălpiz şi de toate vicleşugurile aflătoriu.Dar oari cine este acel ce vine aice? [p:Cu] [a:adevărat] [v:esti] un trimis de la împărăteasaşi ţine şi o scrisoare în mână.Dă-te în laturi ca să înţeleg ce zice acesta.
- Bertoldu: Eu m-oi da în laturi, ceriul de ar face milă să nu fie vreo răotate noao pentru mine.
- FANDASIE CE AU ÎNTRAT ÎN CAPUL MUIERILOR DIN ORAŞ
- Viindu dar trimisul de la împărăteasa, au făcut căzuta închinăciune împăratului, aducând şi o scrisoare a mână dintru care înţelegând aceasta pricină cum că doamnele aceii ţări, adică cele mai de cinste, poftescu sloboadă cererea de la îm//părat ca să poată şi ele să între la sfaturile şi chiveniselile ţării, după cum au fost şi bărbaţii lor, şi să poroncească, adecă să stăpânească şi să asculte jalubile şi să hotărască judecăţi.Şi, [p:în] [a:scurt] , [v:să aibă] şi ele stăpânirea în mâna lor, aducându aminte împăratului cum că au stătut şi altile din muieri carile chivernisiia împărăţii şi domnii cu atâta înţelepciune şi cum că în vremile trecute era în loc de împărat şi cum că au ieşit şi la războiu şi ş-au păzit locurile lor şi împărăţiile cu mare vitejie.Şi pentru aceea nu să cade împăratul să le facă lipsite de cererea lor, ci să le priimască şi să facă milă, că din câte ori cere să să [190] învrednicească a lua, că le pare cu supărare ca bărbaţii să aibă stăpânire spre toate lucrurile şi pe dânsăle să le ţie în loc de lucru de nimică, mai arătând mai la sfârşit cum că acele trebuitoare lucruri atâta vor fi şi ele de ascuns şi cu mare taină, ca şi / bărbaţii şi încă şi mai mult.Şi pentru aceasta şi împărăteasa face mare silinţă, rugându-să împăratului foarte mult pentru acest lucru.
- Şi dac-au cetit împăratul scrisoare şi au înţeles nebuna cerere a celor fămei, nu ştie ce drum ar apuca.S-au întorsu spre Bertoldu şii- [v:au spus] toate [p:de] [p:] [a:amăruntul] [article:] , care, dacă au auzit, au început a râde, iar împăratul, cam mâniindu-se, i-au zis:
- Împăratul: Tu râzi, buhnace?!
- Bertold:Eu [p:cu] [a:adevărat] [v:râzu] şi cine n-ar râde acmu i s-ar cădea să i să scoată toţi dinţii din gura lui.
- Împăratul: Pentru ce?
- Bertoldu: Pentru că acesti muieri te socotescu ca pe un neharnic, iară nu ca pe un harnic, şi pentru aceea au făcut această nebună cerere.
- Împăratul: La dânsăle este a cere, iar a da este la mâna mea.
- Bertoldu: Vai de cânile acela care să lasă de-l apucă de coadă.
- Împăratul: [v:Grăieşte] [a:lămurit] ca să înţelegu.
- Bertoldu: // Vai de casăle acele unde cântă găinile şi cucoşii tac.
- [191] Împăratul: Tu eşti ca soarele din luna lui mart, că numai încălzeşte, iară nu dejgheaţă.
- Bertoldu: La un om ce înţelege bine puţinele cuvinte îi trebuiescu.
- Împăratul: Dezleagă-mi acum pe dată.
- Bertoldu: Cine pofteşte să aibă casă curată să nu ţie puiu în casă, nici porumbi în pod.
- Împăratul: Cine să amestică cu lucruri de nimică i să afumă bucatile.
- Bertoldu:Mai [p:pe] [a:scurtu] , ce [v:pofteşti] tu de la mine?
- Împăratul: Eu poftescu sfatul tău la această treabă.
- Bertoldu: Furnica acum cere pâne de la grieri.
- Împăratul: Ştiu că tu ai minte şi eşti îndes[tul]at de pri/cepere şi pentru aceea tot greul acestui lucru voiu să-l dau asupra ta.
- Bertoldu: De vreme că vei să dai asupra mea această greotate, să nu socoteşti în inima ta cum că curundu oi scoate-o de asupra ta.Dar cu toate aceste, lasă să fac eu un meşterşugu şi, de te vor mai supăra pentru acestu lucru, eu să fiu ca un câne.
- Împăratul: Pasă de socoteşte şi le goneşte mai curându de aice.
- VICLEŞUGU PLIN DE DAR A LUI BERTOLDU CA SĂ SCOATĂ DIN MINTE PRE MUIERI, ACEA MINTE FĂRĂ SOCOTEALĂ, MUIEREASCĂ, NEBUNĂ
- S-au dus dară Bertoldu în târgu şi au cumpărat un puişor sălbatec de pădure şi, puindu-l într-o cutie, l-au adus la [192] împăratul zicând ca să-l trimită la împărăteasa aşa închis într-acea cutie şi împărăteasa să-l trimită la cele muieri şi să li poroncească lămurit ca să nu deşchiză cutiia şi a doo zi viindu să aducă cutiia // închisă.Şi aşa împăratul să adevereşte să le facă pofta ori de ce ar cere.Şi aşa, şi ea au dat-o la aceli muieri care s-au zis de sta în cămara ei, aşteptând răspunsul.Şi le-au poroncit despre parte împăratului ca nicidecum să nu îndrăznească a deşchiia cutiia şi a doo zi să vie la împăratul ca să-şi ia cearerea aceea ce au poftit de la împăratul.Şi aşa s-au dus toate cu bucurie de la împărăteasa.
- Dacă s-au dus cele mai sus zisă muieri de la împărăteasa,le- [v:au venit] [a:foarte] o mare poftăca să vază aceea ce era în cutie şi au început una cătră alta a zice:
- -Vreţi să vedem acestu lucru ce este în cutie închis?Aice, într-această cutie pe semne este un lucru foarte cu taină şi nu a vede noi nu este cu putinţă.Ci să deşchidem şi să vedem şi iară vom închide.
- -Să nu facem aceasta că avem hotărâtă poruncă să nu deşchidem pentru că poate să fie înlăun/tru vreun lucru de mare trebuinţă pentru împăratul.
- Iară cele ce să ţinea mai capite dintru celelalte au zis:
- -Şi poate să fie!Şi de om şi deşchide-o, au nu ştim noi [193] să o închidem precum este?Şi numai să o deşchidem, fie ce-a fi!
- La cea di pe urmă, după multă voroavă şi amestecături ce au făcut între dânsăle, au hotărât să o deşchiză.Şi încă nu rădicasă bine capacul cutâii, şi pasărea aceaea rădicând aripioarile s-au dus zburându în vântu, iară muierile acele au rămas toate înspăimântate şi foarte mâhnite şi mai mult că nu văzusă ce feliu de pasăre este de vreme că cu atâta grabă le-au ieşit dintre ochi, care n-au putut să cunoască ce au fost: vrabie au vrăbioiu?Pentru că, de ar fi văzut, ar fi căutat unul asămenea ca acel puiu şi a doo zi viindu l-ar fi adus cu cutiia, precum l-a luat.Şi aşa nu le-ar fi pricinuit nici o zăticneală.
- DORIREA ACELOR DE MAI SUS MUIERI PE[NT]RU CĂ LE-AU // FUGIT PĂSĂRUICA
- După ce li s-au întâmplat acea aducătoare de multă mâhnire pricină acelor ticăloasă doamne, [v:sta] toate [a:mâhnite] pentru că le-au fugit păsăruica, defăimându-şi deşarta îndrăznire: “Şi cu ce obraz om mai merge înaintea împăratului, de vreme că n-am păzit porunca lui, nici am putut într-o noapte să ţinem puiul închis.O, ticăloasăle de noi şi fără mângâiere ce sântem!Ce suflet, ce îndrăzneală a fi [194] dimineaţă la noi?”
- Aşa toată noaptea aceea au petrecut cu multă stenohorie şi nu ştie ce vor face: merge-vor a doao zi la împăratul au să se lasă, să şadă pe la casăle lor?
- HOTĂRÂREA CELOR MAI ÎNDRĂZNEŢE MUIERI
- Dac-au trecut noapte şi s-au luminat de zioă, cele mai sus numite muieri s-au sculat şi s-au strânsu toate dimpreună şi ca nişte deznădăjduite nu ştie ce drum or / apuca pentru ca să margă înaintea împăratului pentru greşala ce au făcut.Şi să mira de easte trebuinţă să margă înaintea împărăteasii au ba.Şi una zicea într-un chip, alta într-alt; alta îndemna să margă, alta să nu margă.Iar mai pre urmă, după multe cuvinte, au ieşit una înainte decât toate, care să arăta că are mai multă îndrăzneală decât altile, zicând: “Pentru care pricină mai pierdem noi atâta vreme chehăindu întru noi?Greşala acmu s-au făcut şi nu este cu putinţă a să acoperi, nici a o îndrepta, fără numai a cere iertăciune de la împăratul şi să spunem adevărul, precum s-au întâmplat acestu lucru, pentru că el este din feliu milostiv şi mai vârtos spre muieri, şi sânt încredinţată că ne-a ierta.Şi eu [v:oi merge] [a:întâiu] înainte lui.Sus, fiţi cu îndrăzneală şi veniţi după mine, de vreme ce s-au făcut acest lucru.Doară nu este moarte de om, că ştiu că n-a fi fost mai mult decât patru // bani preţul puiului ce-au zburat.Veniţi cu mine şi nu vă temeţi”.
- Altile iar zicea că împăratul nu va lua la mare defăimare pentru această călcare de poruncă mai mult [195] decât că i-ar fi fugit toţi fazanii şi toate prepiliţele ce să află în levada lui.Iar după toate aceste, au hotărât să margă întâiu înaintea împărăteasei şi [v:să-i arăte] toate [p:pe] [p:] [a:amăruntul] [article:] cum s-au întâmplat.Şi aşe au făcut.
- MUIERILE SĂ DUC LA ÎMPĂRĂTEASA ŞI E LE VA DUCE ÎNAINTE ÎMPĂRATULUI
- Auzindu împărăteasa de acestu lucru, au rămas foarte mâhnită, până la sufletu, şi nu ştie ce să mai zică şi ce să facă, fiindu că s-au fost spăriet de atâta mare netocmală.Numai cu toate aceste au îndrăznit de au mersu înaintea împăratului cu toată acea tovărăşie de muieri, carile era vro trei sute.Şi toate mergea cu capul plecat în gios.Împărăteasa în pălaturile împăratului s-au închinat după obiceiu şi el iau mulţămit cu bucurie şi au făcut-o de au şezut aproape de dânsul şi întrebându-o / i-au zis: “Ce înnoiri bune mi-ai adus cu atâta tovărăşii de muieri?”
- ÎMPĂRĂTEASA SPUNE PENTRU FUGIREA PUIULUI
- Grăit-au împărăteasa: “Să ştii, Mărie ta, cum că eu am venit înaintea împărăţii tale cu aceste cinstite giupânese pentru răspunsul cererii ce am făcut cătră împărăţie ta, adică să între şi ele la vredniciia boieriilor după cum sânt şi bărbaţii, cărora fiindu că împărăţie ta le-ai fost trimis această cutie cu nestrămutată poruncă ca să nu o deşchiză nici într-un chipu, ci să o întoarcă precum li s-au fost dat.Acmu, una din celelalte, care au fost având mai multă îndrăzneală, poftindu [196] ca să vază ce este înlăuntru închis, au deşchis-o nesocotindu cele viitoare, iară puiul, îndată cum au deşchis, puiul acela au şi zburat, iar ele au rămas atâta de mâhnite pentru această faptă, cât nici capul nu pot să-l rădice în sus, nic pot să caute să vază faţa Măriii tale de mare ruşine că au călcat porunca împărătească.Tu dar, carile ai fost pururea milostiv şi blând spre toţi, mă rogu să le ierţi aceată gre//şală, care ele această greşală nu le-au făcut cu nesupunere poruncii tale, ci din multa îndrăzneală au cursu această poftă ai lor.Şi iată-le înainte împărăţiii tale; cu multă smerenie cer iertăciune aceştii greşale.
- ÎMPĂRATUL SĂ ARATĂ [a:FOARTE] TURBURATŞI DEFAIMĂ PE MUIERI PENTRU ACEASTĂ FAPTĂ.MAI PE URMĂ, IERTÂNDU-LE, LE TRIMITE PE LA CASĂ
- Într-acel ceas, arătându împăratul cum că are mare păreare de rău pentru această faptă, s-au întorsu spre acele cu faţă posomorâtă, zicându-le: “Voi sânteţi care aţi luat de au fugit puiul dinlăuntru din cutâie?Spuneţi, o, fără de minte muieri şi lipsite de crieri!Şi încă mai îndrăzniţi a veni înainte mea şi cereţi să întraţi la cele ascunsă sfaturi a înpărăţiii!Acum spuneţi-m cum aţi <fi> putut să ţineţi o taină de un lucru dintru care ar fi cursu un folos împărăţiii mele şi vieţii norodului, de vreme că un ceas n-aţi putut să ţineţi încu/ietă o cutâie, care am dat-o cu poruncă că foarte să o păziţi.Duceţi-vă la lucrul vostru cel fămeiescu de vă chivernisiţi casăle după cum sânteţi obicinuite şi lăsaţi să chivernisască [197] ţara bărbaţii, că eu ştiu că toate lucrurile ar fi fost cu bune picioare de v-ar fi întrat în mână, că n-ar fi fost nici o taină care să nu o fi ştiut într-un ceas toată ţara.Sculaţi-vă, dar, şi vă duceţi la casăle voastre, că iată că vă iert greşala şi nu vă mai între aceste nebunii în capul vostru”.
- Şi după ce s-au mântuit de muierile acele, au trimis şi pe împărăteasa la palatul ei întovărăşită cu mulţi cavaleri.Şi într-acest chip acele ticăloasă de muieri s-au dus mâhnite şi niciodată n-au mai vorovit ca să între în svaturile împărăteaşti,fiindu că ele [a:foarte] [v:s-au defăimat] de cătră împăratul prin lucrare telpizului Bertoldu, cătră carile întocându-să, împăratul râzând au zis:
- Împăratul: Această au fost o frumoasă aflare şi cu bună întâmplare.
- Bertold: Bine, lasă să margă capra şchioapă până când a a//ştepta pe lup.
- Împăratul: Pentru ce zici tu aşa?
- Bertoldu: Pentru că muiere este apă şi foc şi petutindinea îi dau loc.
- Împăratul: Cine şade pe urzică, adesăori îl chişcă.
- Bertoldu: Cine ştiupeaşte împotriva vântului îşi ştiupeaşte în musteţi.
- Împăratul: Cine să chişe supt omăt trebuie să se descopere.
- Bertold: Cine spală capul măgariului pearde săponul şi osteneala.
- [198] Împăratul: Pentru mine greieşti tu aşa?
- Bertold: [p:Cu] [a:adevărat] pentru tine [v:grăiescu] , iar nu pentru alţii.
- Împăratul: Pentru ce luc<r>u ai pute tu să doreşti de mine?
- Bertoldu: Pentru ce pot eu să mă laud cu tine?
- Împăratul: Spune-mi la ce lucru ti cunoşti tu supărat de mine.
- Bertoldu:Eu ţi-am fost agiutoriu la un lucru [a:foarte] de mare tre/buinţă, pentru care în loc ce s-ar cădea să-mi chiverniseşti viaţa mea, ia<r> tu mă iei în râs.
- Împăratul: Eu nu sântu de nemulţămitoriu ca să nu cunoscu osteneala ta.
- Bertoldu:Cât a o cunoaşte [v:este] [a:puţin] ; scoţindu dar scoposul esti a o răsplăti.
- Împăratul: Taci tu că e voiu să te mulţumescu într-acest chipca să-ţi şază picioarele toate [a:dreptu] .
- Bertoldu: Numai cei spânzuraţi şădu cu picioarele drepte.
- [199] Împăratul: Tu măneşti tot lucruri îndărătnice.
- Bertoldu:Cine [v:grăieşte] [a:rău] , [v:vrăjăscu] [p:] [a:deplin] pururea.
- Împăratul:Tu [v:grăieşti] [a:rău] ,încă şi prea [a:rău] .
- Bertold: Ce răutate fac eu în curte ta?
- Împăratul: Tu n-ai nici pic de omenie sau orânduială.//
- Bertoldu: Ce sminteală ai tu dacă sântu eu cu orânduială?
- Împăratul:Mă [v:sminteşti] [a:foarte] multpentru că tu [a:foarte] cu multă mujicie [v:te porţi] cu mine.
- Bertoldu: De ce pricină?
- Împăratul: Pentru că, cându vii înaintea mea, niciodată nu-ţi iei pălărie, nici vei să te pleci.
- Bertoldu: Omului nu să cade să se plece la altu om.
- Împăratul: După făptura oamenilor este cu cale să se caute orânduiala închinăciunii.
- Bertoldu: Toţi sântem din pământu: tu din pământu, eu din pământu şi toţi ne întoarcem în pământ şi pentru aceea pământului nu trebuie să se închine la pământu.
- Împăratul: Tu grăieşti adevărul cum că sântem toţi din pământ, dară osăbirea care easte între mine şi între tine nu este alta fără cât precum dintru / acest pământu să fac multe feliuri de vasă, cu această osăbire între dânsăle, adică unul de cinste, altul de necinste.În cele de cinste să un dulceţi şi ape mirositoare şi alte lucruri de cinste, iar cele de necinste vasă sânt de trebuiescu la lucruri de toată necinstea şi la alte lucruri scârnave şi puturoasă.Şi întru acest chip şi eu sântu un vas dintru acele ce ţin într-însăle balsam şi nardu şi alte dulceţuri de cinste, iar tu eşti un vas de acele de necinste întru carile să pişă şi încă fac şi alte scârnăvii mai răle, numai toate sânt făcute dintru acest pământu.
- [200] Bertoldu: Aceasta nici eu nu o tăgăduiescu, dar bine zic eu cum câtă osăbire are una, atâta are şi ceaealaltă şi, când să vor strica, amândoao hârburile le leapădă în drum atâta a unui vas, cât şi al altuia fără nici <o> deosăbire.
- Împăratul: Să lăsăm aceste; fie cum or fi, eu voiu ca să te // pleci mie.
- Bertoldu: Eu aceasta nu pot ca să o fac şi să mai aibi îngăduială.
- Împăratul: Pentru ce nu poţi?
- Bertoldu: Pentru că eu am mâncat pui de la Indiia şi nu voiu să mă îndoiescu plecându-mă.
- Împăratul: He, he, he!Mujicule varvar, eu voiu cu sila numai să te plec cându te vei întoarce înaintea mea.
- Bertold: Toate acele să poate face, iară cât pentru acestu lucru n-aşi pute crede ca să poţi face.
- Împăratul: Mâne dimineaţă ţi să va arăta lucrare ta.Numai acmu te du acasă-ţi.
- Şi s-au dus.
- Împăratul au poroncit să pogoare pragul cel de sus al cămării atâta cât, când va vre să între cineva, trebuie să-şi plece capul.Şi aceasta au făcut pentru Bertoldu ca să se plece cându va întra şi cu acest chip şi fără voia lui să-l facă să se închine împăratului.Pentru care aştepta zioa ca să vază ce să va întâmpla./
- TĂLPIJICUL LUI BERTOLDU CA SĂ NU SĂ PLECE ÎMPĂRATULUI
- A doa zi dimineaţa s-au întorsu vicleanul Bertold la curte după obiceiul lui şi, văzându pragul pogorât întru acest [201] chip, îndată au alergat la vicleşugul lui şi, conoscând cum că împăratul au făcut aceasta pentru ca să se plece înainte lui când va întra în cămară.Iar el, în loc ca să-şi plece capul şi să se închine la împărat, s-au întorsu cu dosul şi au întrat înlăuntru şi, în loc ca să se închine împăratului, i-au întorsu curul şi l-au cinstit cu bucile curului.Atunce împăratul au cunoscut că este tălpizul tălpijilor şi au îndrăgit această şagă;numai, [v:arătându-să] [a:puţintel] cam [a:scârbit] la faţă, i-au zis:
- Împăratul: Cine te-au învăţat, mujicule făr de omenie, să întri în cămara mea într-acestu chip?
- Bertol<d>: Racul m-au învăţat.
- Împăratul: [p:Cu] [a:adevărat] că ai bun învăţătoriu.
- POVESTEA RACULUI ŞI A GARIDII, CE AU SPUS BERTOLDU ÎMPĂRATULUI //
- <Bertoldo:> Ascultă, împărate, tatăl meu era un om sărac, precum sânt şi eu, şi ave zăce feciori şi de vreme că de multe ori nu ave pâne pentru cină, el săracul, în loc ca să ne hrănească şi să-i trăim, sătui la pat să ne culcăm, să diprinsesă mai în toate sările să spuie câte o poveste cu bună socoteală ca să ne adoarmă.Şi aşa ne deprinsesem şi noi a petrece până dimineaţă.Numai dintru toate acele ce am ascultat spuindu, numai aceasta mi-au rămas în minte şi de vei pofti să asculţi, vei auzi lucru carele că-ţi va plăcea şi [v:să potriveşti] [a:desăvârşit] cu pricina noastră.
- [202] Împăratul: Spune,pentru că aceasta [a:foarte] îmi va [v:plăcea] .
- Bertoldu: Spunea tatăl meu cum, când grăia dobitoacile cu limbă omenească şi liliecii căca straile, cum că racul şi cavura ave mare prietelşugu şi dragoste între dânşii, care cavura să asamănă cu racul, numai este rătundu şi mersu este hărţişu.Deci, avăndu ei acest prieteşug, s-au / vorovit să îmble în lume ca să vază cum trăiescu pe la alte locuri.Iară racul atunce umbla înainte după cum îmblă şi alte dobitoace.Aşijdere şi cavura nu [v:umbla] [a:hărţiş] cum îmblă acum.Şi după ce s-au despărţit ei de la locurile lor cele părinteşti au îmblat multe locuri încungiurându lumea până au agiuns la împărăţiia lăcustelor; şi de acolo au trecut la muntele Vusernoi, carile este hotar cu împărăţiia ţinţarilor.Şi aşa, încungiurând multă parte de pământ, au văzut fel di feliu de dihănii şi fel di fel de orânduiale într-acele dihănii.Iară după toate aceste, li s-au întâmplat de au mersu până la ţara cunelilor; şi era sara cându au agiunsu la acea ţară.Şi fiindu că între cunele şi între nefiţă era mare vrajbă, pentru că li era hotarul dimpreună şi pentru un nou pripus de pâră, să rădicasă cu oaste şi o parte, şi alta.Daca au agiunsu dară aceşti doi tovarăşi la acele locuri, văzându străjării au socotit că sânt niscareva iscoade şi aşa îndată i-ai prinsu pe amândoi şi, legându-i, i-au dus înainte că//pitanului lor,carele, [v:cercetându] -i [p:de] [p:] [a:amăruntul] [article:] , altă n-a găsât la dânşiifăr de cât [203] poftindu ca să vază lume au venit la acele locuri şi, ca nişte streini, ei nu ştiu nimică şi cum că poftescu ca să-i sloboadă să să întoarcă la patrida lor, iar de nu, şi pofteşte ca să-i oprească în loc de soli, dacă să le dea leafă ca şi altora, pentru că ei vor sluji cu credinţă la oaste.Iar căpitanul, daca au cunoscut pricina, îndată au poroncit de i-au dezlegat şi părându-i-să că sântu nişte dobitoace cu care să lucrează, având atâta picioare şi atâta mâini, îndată i-au trimis şi i-au trecut la condică.Apoi s-au tâmplat unul dintr-aceştiia de au fost trimis ca să cerceteză ce fac duşmani<i> lor într-acel loc ce să afla ei cu oaste, care acela trimis au fost racul.Şi ca un nemernic ce era, într-acel loc umbla cu mare tăcere şi adecă să acoperiia suptu coadă, nevrându ca să <să> cunoască aşa în grabă; ci el dar s-au dus într-acel cîmpu cu îndrăzneală şi găsându pe străjări dormindu au trecut înainte, nesâmţindu-l nimică.Şi s-au dus până la cortul nifiţilor, / socotindu că şi acolo ar fi dormit, dară ticălosul au luat o ră întâmplare, că acolo era toţi deşteptaţi şi să giuca în şatrangi.
- Şi cum au băgat racul capul înlăuntrul cortului, îndată l-au văzut unul dintr-acei săldaţicarile [p:] [a:încet] , încet [v:sculându-să] de la joc nu l-au văzut ticălosul racu, şi apucându un baston, i-au tras una în cap, cât i-au întunecat vedeare şi au rămas mai mort; şi de n-ar fi avut asupra-i obocinuitele arme, i-ar [204] fi sărit crierii din cap, iară acel ce lovisă pe rac în cap, neştiind că easte iscoadă, ci socotindu că s-au întâmplat de au căzut ca un nemernic într-acel loc, apucându-l de coarne, l-au aruncat într-o groapă şi făr nici o grijă s-au întorsu iarăşi la joc.Apoi, fiindcă de-abea s-au sculat de acolo ticălosul de multa durere acei<i> loviri ce au luat în cap, au pus mare giurământu cum că mai mult să nu între nicăiri cu capul înainte, ci să margă cu coada înainte pentru că, de s-ar întâmpla să-l mai lovască cineva, mai bine să-l lovască în spinare decât în // cap.
- Şi aşa, întorcând înapoi, au spus toate câte i s-au întâmplat şi cum că străjeii dormiia, iară la curtu era deşteptaţi; iară căpitanu au poro<n>cit să se întrarmeză toţi şi [v:să să gătească] , dară [p:pe] [a:mâlcomiş] , ca să nu-i sâmtă.Şi aşa mergându i-au lovit pe duşmani şi bătându-i au luat şi cortul, omorându pe toţi cei ce era înlăuntru; şi au făcut răsplătire pentru lovire ce au luat racul în cap ca să nu mai petreacă şi altă dată aşa.
- Au zis cătră tovarăşul lui cavura: “Noi să ne ducem de aice cu agiutoriul lui Dumnezău, că oaste nu easte de noi”; iar cavura au zis: “Dar cum vom fugi, ca să nu să cunoască urmele noastre?” Zis-au racul: “Tu [v:vei merge] [a:horţişu] şi eu voiu merge îndărăptu şi aşa vom scăpa”.
- Şi păcându cuvântul racului, cavure îndată s-au sculat în vârvul picioarelor şia început [v:a călca] [a:boiereşte] şi cu atâta grabă, cât racul de-abiia să ţinea de cavura.Şi într-acestu [205] chipu, s-au despărţit dintru acel loc şi n-au putut nimenea să le ia urma pentru mer/sul lor cel îndărăptu.
- Şi aşa, ajungându la patrida lor, a făcut diată cu mare giurământu ca toţi cei ce să vor trage dintr-înşii să umbli de acu înainte pe cum au îmblat ei îndărăptu de s-au întorsu la patrida lor, carele şi până acmu să vedecă racul [v:îmblă] până acum îndărăpt, iară cavura [a:hărţişu] .
- Şi pentru că racul au luatu acele beţă în cap, întrându în curte, am ştiut-o aceasta de rost în mintea mea.Şi pentru aceasta, întrând şi eu în cămara ta, am întrat cu curul înainte, că am socotit că mai bine este să te bată curul decât capul.Acmu ce zici, împărate, nu-i frumoasă această povesti?
- Împăratul: [p:Cu] [a:adevărat] că este frumoasă.Şi ai stătut un om mare, dar du-te acmu acasă şi mâne dimineaţă să te întorci la mine şi să faci să te văzu şi să nu te văz şi să-m aduci grădina şi iasle şi moara.
- Bertoldu: Vrăjăşti-o acmu tu şi eu m-oi duce şi oi chiti să fac aceaea ce o ştii.//
- VICLEŞUGUL LUI BERTOLD CA SĂ SE ARATE ÎNAINTEA ÎMPĂRATULUI PE CUM I S-A PORONCIT
- A doao zi Bertoldu au făcut pe maică-sa să-i facă o păcintă cu ştir şi cu brânză şi opărită bine cu unt.Şi, făcându-i plăcinta după pofta lui, au luat-o a mână, au luat şi un ciur şi, puindu-l la ochi şi cu p[l]ăcinta a mână, s-a dus la împăratul, carele, văzându-l arătându-să într-acest chipu, [206] râzându au zis:
- Împăratul: Ce însemnează acel ciur ce ai înaintea ochilor tăi?
- Bertoldu: Dar nu mi-ai poroncit, cându oi veni la tine să fac meşterşugu să mă văzu şi să nu mă văzu?
- Împăratul: Ba aşa ţi-am poroncit.
- Bertoldu: Iată-mă-s dar pe dinlăuntru acestui ciur, prin care tu poţi să mă vezi şi să nu mă vezi.
- Împăratul: Tu eşti un om foarte chitit, dar unde easte grădina, iesle şi moara, care ţi le-am zis să le aduci?
- Bertoldu: Iată-le-s aice, într-această plăcintă, întru carile sântu trustrele vărsate, adică ştirul, care / însămnează grădina, brânza şi untul, care însemnează iaslele, iară pâinea însemnează moara.
- Împăratul: Eu n-am mai văzut om cu minte deşteptată ca tine şi pentru aceea iată că-ţi dau voe să-ţi <faci ce-ţi> trebuiaşte, orice treabă în curtea mea.
- Luându Bertoldu voaie,îndată [v:s-au dus] în laturi [a:puţintel] şi au început a dezlega izmenile, arătându cum că va să se cace în curte.
- Împăratul, văzându-l că va să facă un lucru ca acesta, strigându, au zis: “Ce vei să faci tu, buhnace?”
- Bertoldu: Dar nu mi-ai zis tu ca eu să-m trebuiescu în curte ta toată treaba me?
- Împăratul: Aşa am zis, dară ce faptă este aceasta?
- Bertoldu: Eu dar voiu să-m trebuiescu să-m descarcu pântecele, carele atâta mă îngreună, câtu nu-l mai pociu purta.
- [207] Atunce, unul din ciohodarii împăratului au rădicat un toiagu şi, vrând ca să-l lovască, i-au zis: “Porcu scârnav, du-te în gu//noi, unde mergu măgarii cei asămene cu tine şi nu face astă scârnăvie înainte împăratului.Ieşi afară de aice, dacă nu pof<t>eşti să-ţi zdrobăscu oasăle cu acest băţu”.Cătră carele întorcându-se, Bertold i-au zis: “Fugi, frate, şinu [v:face] [a:înţelepţeşte] , pentru că muştile carele să pun pe capul celor chelboşi să pun şi pe masa împăratului şi să cacă tocma în blidul cu bucatele.Şi cu toate aceste, el mănâncă.Dar eu să nu-m pot [v:face] treaba mea pre pământu şi mai [a:vârtos] că sângur împăratul mi-a poroncit ca să-m trebuiescu în curtea lui treaba?Şi ce mai mare trebuinţă s-ar putea să fie a<l>tă decât această?”
- Împăratul, înţelegându pricina lui Bertold, au scos din degetul său inelul foarte scumpu şi cinstit, şi, întorcându-să spre Bertold, i-au zis:
- Împăratul: Priimeşte acestu inelu al mei, carele eu ţi-l dăruiesc, şi dumneata, visternice, du-te de-i dă mie de galbeni, pentru că eu voi să-i dăruiescu.
- Bertoldu: Eu nu voiu să-mi sparii somnul.
- Împăratul: / Pentru ce să-ţi spariiu eu somnul?
- Bertoldu: Pentru că eu, dacă oi avea un inel ca acesta şi atâţa galbeni, n-aşi mai ave odihnă niciodată, ci mi s-ar duce minte încoace şi încolea, socotindu, adecă, cum aşi face să-i înmulţescu şi, cum am zis,nu mai [v:m-aşi odihni] şi încă mai [208] [a:vârtos] că cine ie lucru strein să vinde pe sine.Şi cu toate aceste,pe mine firea m- [v:a făcut] [a:slobod] şi slobod voiu să fiu.
- Împăratul: Dar ce pot eu să-ţi facu ca să te mulţemescu?
- Bertoldu: Multă plată să cade să dea cel ce cunoaşte facere de bine.
- Împăratul:Dar nu [v:este] [p:] [a:destul] numai a o cunoaşte, ce să o şi răsplătească vro mulţămită.
- Bertoldu: Sufletul bun al omului cu bună orânduială este desăvârşită plată.
- Împăratul: Nu este cu cale cel mai mare să se supue celui mai mic spre dar şi milostivire.
- Bertold: Nu este cu cale cel mai mic să priimască un lucru ce este mai mare decât vredniciia lui.//
- ÎMPĂRĂTEASA TRIMITE SĂ CEIE PE BERTOLDU LA ÎMPĂRATUL
- Şi acolea unde şădea ei de vorovie, au venit un trimis de la împărăteasa cu o scrisoare, întru carile scrisoare scriia ca ori cu ce chipu numai să-l trimată împăratul pe Bertoldu pentru căm fiindu cam bolnavă, pohteşte să se zăbovască cu tămăşagurile lui.
- Dar era împrotivă această cerere, că ea-l pofte ca să-i scurteză viaţa de istov, fiindu că ea înţelesăse că cu mijlocirea lui Bertoldu acele giupânese au luat de la împăratul defăimare în loc de dar ce au cerşut, pentru care era foarte mânioasă, care, daca ar fi putut să-l prindă la [209] mânile lor, l-ar fi ucis cu petri.
- Împăratul, dac-au cetit scrisoare, dându credinţă împărătesei, s-au întorsu spre Bertoldu şi i-au zis: “Chir Bertoldu, împărăteasa iar au trimis di te cere, zâcându că, fiindu cam bolnavă, să mergi să o ţii de voarbă ca să se mai zăbovască cu tămăşagurile tale”.
- Bertoldu: Şi vulpe de multe ori să face bolnavă cu înşălă/ciune ca să vâneză vânat.
- Împăratul: Spre ce pildă zici tu aceste?
- Bertoldu: Pentru că nici tigrul apa, nici muierea nu lasă răsplătirea.
- Împăratul: Citeşte tu aice, dacă ştii tu să citeşti.
- Bertoldu: Mintea mea mie îm slujaşte în loc de carte.
- Împăratul: Mânia muierii de cinste degrabă trece.
- Bertoldu: Cărbunii cei acoperiţi ţin cenuşa herbinte.
- Împăratul: Nu înţelegi tu cuvântul cel bun care ea trimite ţie.
- Bertold: Cuvintele cele bune şi faptele cele reale înşală pe cei înţelepţi, cum şi pe cei nebuni.
- Împăratul: Cine are a merge să margă, că nu este sabie.
- Bertoldu: Cine s-au friptu o dată cu bucate herbinţi suflă şi peste cele răci.
- Împăratul: // De la tâlhar la tâlhariu altă nu piere nimică, fără cât barilci deşarte.
- Bertoldu: Una au gândit beţivul şi alta cârşmariul.
- Împăratul: A face oarecine slujbă nu perde osteneala.
- Bertoldu: Slujbă cu pagubă nu-i nici de o treabă.
- Împăratul: Nu te teme de nimică în curte mea.
- [210] Bertoldu: Mai bine să fie pasăre în pădure decât în cuşcă.
- Împăratul: Eu te sfătuiescu să te duci, să nu aştepţi să te mai poftească, că un lucru pre cu multă rugăminte n-are dare bună.
- Bertoldu: Vai de cela ce dă pildă altora.
- Împăratul: Cine stă mult în chibzuri a[r] vrea să stea şi mai mult.
- Bertoldu: Cine împinge corabie în mare el şade pe ţărmuri.
- Împăratul: Du-te acolo unde <te> trimiţ şi nu te teme.
- Bertoldu: Cându duc pe bou la meserniţă, denainte asudă, iar / denapoi tremură.
- Împăratul: Ie-ţi un suflet de leu şi mergi cu îndrăzneală.
- Bertoldu: Nu pot să fac suflet de leu cel ce are inimă de oaie.
- Împăratul: Nu mai face zăbavă, că te aştaptă, că toată zăbava este de stricăciune.
- Bertoldu: Iată că eu mă duc pentru că tu îmi poronceşti.Meargă cum a merge această treabă.Numai văd cu trebui ori pe poartă ori peste prag să întru înlăuntru.
- BERTOLDU CU O FRUMOASĂ MARGHIOLIE SCAPĂ DE CEA DINTÂIU URGIE A ÎMPĂRĂTESEI
- Aşa Bertoldu au purces ca să margă la împărăteasa, carele, fiindu că înţelesesă că poroncisă copoilor ei îndată ce a întra în ogradă să-şi sloboadă câinii asupra lui Bertoldu ca [211] să-l sfarme fără milă, atât au fost de mânioasă pe dânsul.Dar, norocul lui cel bun, trecând pen târgu // au găsit un ţăran cu un iepure viu de vândut, pre care, cumpărându-l, l-au pus pe su<p>tu hainele lui şi cându au întrat în poartă, s-au şi slobozit asupra lui toţi câinii, care venie cânii asupra lui ca nişte f<l>ămânzi şil- [v:ar fi lăsat] [a:mortu] .Iară el, văzându acea mare primejdie, îndată au slobozit iepurile la câni, care, văzându-l cânii, îndată au lăsat pe Bertoldu şi s-au slobozit după iepure, după cumu-i firea cânilor.Iar el au rămas nevătămat de acele nemilostive muşcări a câinilor.Şi aşa au venit înaintea împărăteaseicare cu totul s-au mirat [v:nevăzându] -l [a:mort] de acei cânişi, fiind plină de mânie şi de urgie, i-au zis: “Tu eşti acel mujic scârnav?”
- Bertoldu: Aşa, de n-aş fi precum sânt.
- Împărăteasa: Cum ai scăpat de înfricoşaţii dinţi ai cânilor mei?
- Bertoldu: Firea mea au priceput ce va să se întâmpleză.
- Împărăteasa: / Muiere nu râde pururea tâlhariului.
- Bertoldu: Cine merge la moară trebuie să se ungă cu făină.
- Împărăteasa: Cel ce-ş ştie cele dintâi nu merge făr de grijă.
- Bertold: Pre cel ce-l împunge să scoală.
- Împărăteasa: Pre tine te împungi într-această dată.
- Bertold: Nu să înşală altul făr decât cel ce să încrede la cuvintele altora.
- Împărăteasa: Să margă dobitoc şi să vie dobitoc tot una este.
- [212] Bertoldu: “Nu trebuia să între”, zis-au vulpe cătră lupu.
- Împărăteasa: Dar ne-ai venit tu la mână, cel ce faci multe tălpijicuri.
- Bertoldu: Zis-au lupul cătră măgariu: “Aibi îngăduială, că acesta ce merge la nuntă nu merge la masă”.
- Împărăteasa: Pe urma ploi<i> vine peatra.
- Bertoldu: Peştile cel mare mănâncă pe cel mic.
- Împărăteasa: // Nu cunoscu toţi cucoşii greunţile.
- Bertoldu: Toţi şarpii au otravă în coadă, iară mânioasa muiere are otravă întru tot trupul.
- Împărăteasa: Tu într-această dată nu să poate să mai scapi.Numai îţi lasă toată răotate şi vicleşugurile care le ştii pentru că eu voiu să te fac să nu te mai lauzi că ai făcut vitejie îm<po>triva muierilor.
- Bertoldu: Cine nu merge la o fântână mergi la alta şi cine merge mai în grabă amăgeşte pe tovarăş,numai [v:adevereşte] -m cu hotărârea mai [a:curându] şi ce-a fi să fie, precum au zis şi vulpe cătră vânător: “De am trăi o mie de ani, nu ne vom căuta cu ochi buni, nici a fi pace între noi”.
- ÎMPĂRĂTEASA PORONCEŞTE SĂ PUIE PE BERTOLDU ÎNTR-UN SAC
- Atunce împărăteasa, fiindu plină de mânie, au poro<n>cit [v:să-l apuce] să-l lege [a:tare] , apoi au zis de l-au dus într-o cămară aproape, unde şedea / ea, pentru că nu-l credea, ca să nu fugă şi cum au fugit şi altădată, cu tălpijicurile lui şi au poroncit să-l bage într-un sac.Şi, puindu-l în sacu, au pus un dărăban ca să-l păzască până a doao zi dimineaţă cu socoteală ca aceea să-l arunce în apă să-l înece, ori să-i facă altă pedeapsă ca să nu mai poată face altădată tălpijicuri împrotiva muierilor.Şi aşa ticălosul Bertoldu [v:au rămas] în sac [a:legat] şi niciodată nu s-au temut de moarte,numai într-acea una dată [a:foarte] [v:să temea] .Dar cu toate aceste, au socotit un nou vicleşugu ca să iasă din sac,care i [v:s-au întâmplat] [a:foarte] [v:minunat] .
- VICLEŞUG MINUNAT A LUI BERTOLDU CA SĂ IASĂ DIN SAC
- Au rămas dar ticălosul Bertoldu [a:închis] în sac cu paza acelui dărăban, carele, fiindu <că> au socotit o marghiolie noao şi să aratecă [v:grăieşte] [a:singur] , au început a-ş defăima norocul zicând: “O, blăstămat norocul, cum te dezmerzi tu a tur//bura atâta pe cei bogaţi, cât şi pe cei săraci!O, lucru făr de lege, carele tu m<i>-ai adusu o întâmplare ca aceasta, mai bine ar fi fostu pentru mine să mă fi lăsat tată-meu argat, că eu n-aş fi acumu întru această petrecere.Ce mi-au folosit mie că m-am îmbrăcat întru aceste ruginite şi groasă straie ca să mă arăt că sânt săracu?Eu m-am descoperit că sântu bogat precum şi sânt.Numai aceşti tirani din iubirea lor de a<r>gint cunoscându că sânt un om bogat vor să să încuscrească cu mine, dar, fie cum a fi, eu niciodată nu mă [214] adiverescu ca să o iau, pentru că eu sânt un om foarte grozav şi ştiu bine că ea nu m-a iubi; şi de vreme că împărăteasa va ca să mi-o dea cu sila, poate să fie ceva.
- DĂRĂBANUL AU ÎNCEPUT A SĂ PRINDE ÎN CURSĂ
- Atunce dărăbanul, auzindu aceste cuvinte şi poftindu ca să ştie de unde vine această voroavă şi fiindu că şi din fire era cam milostiv, / au zis:
- Dărăbanul: Ce voroavă este această care faci tu?Pentru ce, ticăloasă, te-ai pus într-acest sac?
- Bertoldu: Eh, frate, ţie nu-ţi trebuieşte să ştii aceste nenorociri a mele, pentru care lasă-mă să mă supăru, iară tu ai purtare de grijă pentru slujba ta.
- Dărăbanul: Dar măcar că sântu eu dărăban, dar şi eu sântu om şi am şi oarecare milostivire spre tovarăşii mei la vreme de nevoaie şi de nu şi pot eu să-ţi agiut cu putearea mea la aceasta fără de dreptate primejdie, dar cu un cuvânt pot să te mângâi.
- Bertoldu: Puţină mângâiere poţi să-mi dai, pentru că ceea ce vor să-m facă este hotărât şi sorocul este aproape.
- Dărăbanul: Pe sămne, vor să te bată.
- Bertoldu: Mai rău.
- Dărăbanul: Doară de vor să te zugrume.
- Bertoldu:Mai [a:rău] .
- Dărăbanul: Să te puie la cătargă.
- [215] Bertoldu:Mai [a:rău] .//
- Dărăbanul: Să te spânzure ori să te facă bucăţi.
- Bertoldu:Mai [a:rău] .
- Dărăbanul: Să te a<r>ză în foc.
- Bertold:De o mie de ori mai [a:rău] .
- Dărăbanul: Ce, diavolul, poate [v:să-ţ facă] mai [a:rău] decât aceste?
- Bertoldu: Vor să-m dea muiere.
- Dărăbanul: Şi aceasta este mai rea decât aceste şasă ce am zis?O, dobitoc ce eşti!Că eu gândeam că vor să-ţi facă un lucru mare, dar aceasta este bună.Încă ţi să cade să cânţi în lăută de bucurie.
- Bertoltu: Nu doară că va lua cineva muiere [v:este] mai [a:rău] decât cele ce mi-ai zis, dar pricina cu carile vor să mi-o dea îm dă mai multă mel<n>honie şi întristare decât a-m face acele toate câte mi-ai zis.
- Dărăbanul: Şi cu ce pricină vor să ţi-o dea? [v:Grăieşte] -m mai [a:lămurit] ca să înţelegu.
- Bertoldu: Dar este altcineva aice făr de tine?Pentru că n-aş vrea să mă auză alţii spuindu-ţi acest lucru.
- Dărăbanul: / Nu easte altul nimenea, fără mine, grăieşte şi-mi spune adevărul.
- Bertoldu: Să trăieşti, frate!Dar mă rogu să nu-m faci vreun vicleşugu.
- Dărăbanul: Nu socoti tu aceasta cu mintea ta, că eu n-am făcut niciodată vreun meşteşugu de aceste, nici oi face cât oi trăi.
- Bertoldu: Vino să te încredinţez, pentru că, după cum socotescu pe voarbă că eşti om bun şi apoi fie cum a fi că ceea ce este să se facă nu să poate a lipsi.
- Dărăbanul:Începe, dar, a-m [v:spune] toate [p:pe] [p:] [a:amăruntul] [article:] şi eu te voiu asculta.
- [216] Bertoldu: Să ştii, frate,că, [v:aflându-mă] eu [a:bogat] din buna norocire a tâmpării mele, dar la chipu foarte grozav şi ciudat şi la viaţă foarte prost şi fiindu că mi să hotărăscu moşiile cu a unui boier din cei mai de cinste, carele are o fată foarte frumoasă, acel boier, fiindu că ştie toată bogăţiia mea, au pus gându, măcar că sânt grozav, să-m dea pe fiica lui muiere.Şi de multe ori au pus de mi-au // grăit, nu doară că-i plac eu, dar pentru multa bogăţie ce am.Căci cât pentru viaţa mea, nu mă tem că-m va lipsi ceva, că de toate sânt îndestulat cu mila lui Dumnezău.
- Dărăbanul:Şi, [p:în] [a:scurt] , eşti bogat.
- Bertoldu: [p:Cu] [a:adevărat] , sântu foarte bogat de moşii, di dobitoace, de robi, de bani şi de toate lucrurile.
- Dărăbanul: La Cancaro sântu boieri, marchizi şi n-au atâta bogăţie.Şi acest boier ce spui tu este bogat?
- Bertoldu: [a:adevărat] este bogat,dar pe lângă mine este [a:foarte] sărac.
- Dărăbanul: Că cât venit ar pute să aibă pe an?
- Bertoldu: O mie de galbeni într-un an.
- Dărăban: Cu toate aceste, nu este atâta de sărac, după cum zici tu.Şi apoi casa lui este de cinste./
- Bertoldu: [a:Foarte] de cinste.
- Dărăbanu: Nu va el să-ţi dea ceva zăstre?
- Bertoldu: Ba, zăstre îmi dă.Şi-ţ voiu spune toate cele ce-m dă, de vreme că sântem aice amândoi.Dar nu pociu să grăiescu într-acestu sac de nu vei dezlega gura atâta numai cât să-m scot capul.Şi apoi, daca vei înţelege toată povestea, iar vei lega sacul cum au fost.
- [217] Dărăbanul: Bucuros, iată că am de<z>legat; grăieşte cu bucurie cât vei vrea,dar tu ai o musteaţă [a:foarte] grozavăşi, de-a fi şi ceealaltă aşa, să se potrivască cu obrazul, tu eşti o buhnace grozavă.
- Bertoldu: Scoate-mă tot din sac şi aşa vei vedea frumsaţa chipului meu.
- Dărăbanul: Eu te voiu scoate, dar apoi iar trebuie să întri în sac, daca vei sfârşi voarba, să leg sacul la gură pă cum au fost.
- Bertoldu: Aceasta este ştiută.Nu socoti tu cu minte ta, // că doară ţ-oi face eu vro necinste.
- DĂRĂBANUL SCOATE PE BERTO<L>D AFARĂ DIN SACU
- Dărăbanul: Vino, ieşi afară, că am dezlegat sacul.
- Bertoldu: Iată-mă-s.Ce-ţi pare de acest frumuşel trupşor?
- Dărăbanul: Pre a me legi, că eşti un cavaler frumos, dară, pe înaltul ceriu, că eu n-am văzut niciodată mai grozav dobitoc.Văzutu-te-au vreodată mireasa?
- Bertoldu: Ba nu m-au văzut niciodată şi, pentru ca să nu mă vază, m-au băgatu într-acest sacu şi vor să o aducă într-acest lăcaş şi să facă mijlocire să mă cunune fără lumină şi apoi, dacă mă voiu cununa, să mă arăte şi atunce trebuie cu voie şi făr de voaie să priimască că aşa s-au hotărât.Şi apoi să-mi dea 2000 de galbeni di Işpanie care mi-i dă dar [218] împărăteasa ca să se îmblânzească, să nu fugă de un noroc bun / ca acesta.
- Dărăbanul: [p:Cu] [a:adevărat] bun noroc!O, ce copil cu bun dar, să ţie cineva tot în braţă!O, lucru cu rea naştere!De câţi oameni şi fămei de aceste fugi tu?Văzut-ai, pentru Dumnezău, un lucru scârnav ca iadul?Şi pentru că ari bogăţie cei mai de cinste boieri îi au la mare dragoste şi încă vor să te facă ginire.Bine zice la paramei că bogăţie face pe chelbos şi pe cele împuţite ce şăd la firestre.Iară eu, că sânt sărac şi nu sânt ciudat cum este acestu diavol, nu mi-au venit un noroc cu întâmplare ca aceasta, ci tot blăstămata minte este toată pricina.
- Bertoldu: De-ai fi tu un om bun, eu te-aşi îmbogăţi într-această noapte.
- Dărăbanul: Cu ce mijlocire m-ai face bogat?
- Bertoldu: Eu am hotărâtu că nici într-un chipu nu voiu priimi să o iau, pentru că eu aud că easte frumoasă ca soarele, pentru carele eu socotescu că eu nu<-i> voiu plăcea, nici m-a ave dragu, că ea, văzându-mă aşe slut, poate să-mi dea // otravă să mă omoare, ori să mă nebunească şi,mai [p:pe] [a:scurtu] , eu cunoscucă [a:foarte] [v:m-oi primijdui] .Iar de-i vrea să întri într-acest sac în locul meu, eu ţ-oi da ţie acestu noroc.
- Dărăbanul: Dar această nebunie făcutu-au vreun bivol vrodată.Pentru că, dacă m-or videa pre mine şi tu să lipseşti, atunce vor face ce-a fi mai rău.
- [219] Bertoldu: Nu ave tu nici un pripus pentru aceasta, că îndată ce te-i cununa cu mireasa şi te vor vedea cum eşti tânăr şi frumos, aceaea văzându-te n-a zice ba, că n-a vre, şi aceea ce s-a face nu s-a mai desface.Şi să iei şi cele 2000 de galbeni care îi dă împărăteasa şimai [a:vârtos] că vei rămânea stăpân peste toate lucrurilecă tată-său este bătrân şi fără zăbavă vreme poate să moară şitrebuie [v:să socoteşti] [a:sângur] că apoi [v:vei trăi] în viiaţa ta [a:cinstit] , iară nu după cum eşti acmu cu această slujbă de necinste.
- Dărăbanul: /Tu faci treaba [a:foarte] digrabă şi [a:lesne] : întră digrabă în sacu, că eu nu voiu să mă îmbracu cu acest noroc.
- Dărăbanul: O, rău norocit ce eşti, nu ştii ce-ţ zic.Că la omul îndrăzneţi este de folos să-şi cerce norocul lui, dară ce rău poate să-ţi vie la acest lucru?Au socoteşti tu că tată-său, daca te vei cununa, ţ-a face strâmbătate sau ea, după cum m-am înştiinţat eu că easte atâta de cu bună orânduială, să zică cum că nu te-a vrea sau împărăteasa că easte atâta de îndurătoare să nu-ţi dea galbeni şi să-şi facă ea nume de scumpă, ci să fii încredinţat că la aceaea ce a vrea Dumnezău toţi or fi cu bun gând şi tu vei merge la casa miresei şi cu vreme vei rămânea clironom peste toate şi vei fi cinstit de toţi ca un boier.Învaţă-te a cunoaşte acest mare norocu şi socoteşti că nu să întâmplă în toate zilile de aceste norociri.Şi mai [p:pe] [a:scurt] , vin de întră în sac şi nu [v:gândi] multe, pentru că de aş socoti că este vro primejdie pentru tine, eu ţi-aşi spu//ne, că eu sânt om fără răotate şi nu ştiu să spuiu o [220] minciună şi mâne, mai nainte, până a veni vremea de prânzu, vei cunoaşte de-ţi voiescu eu rău ţie.
- DĂRĂBANUL ÎNCEPE A CĂDEA ÎN MREJĂ
- Tu mi-o zugrăveşti atâta de [a:frumos] ,cât [p:cu] [a:adevărat] m- [v:ai făcut] să-m vie poftă să întru în sacu cu sfatul tău.Eu am auzit că cine nu să supără nu agoniseşte.Cine ştie dar de au făcut Dumnezău o milă pentru ca să fiu şi eu norocit.
- BERTOLDU SĂ FACE A NU VREA SĂ ÎNTRE ÎN SAC DĂRĂBANUL CA SĂ-L FACĂ SĂ POFTEASCĂ MAI CU DEADINSUL
- Bertoldu: Eu nu ştiu să-ţi spuiu minciuni; după cum am mai zis, cel ce nu-şi cunoaşte norocul lui, când îi vine la mână, apoi la urmă îl caută şi nu-l găsăşte.Dacă vra Dumnezău să-ţi facă acest dar, pentru ce tu vei să-l goneşti?Dar eu / ştiu foarte bine că de ai cunoaşte tu inima mea cea curată, n-ai face atâta protivire.Ci, vino, frate, făcându ţie voaie că eu mai multu nu m-oi osteni a-ţi zice cu atâta cuvinte.Iară că eu întru în sac şi dezleagă gura sacului degrabă, că eu nu ţ-aş mai zice pentru tot aurul lumii.
- Dărăbanul:Mai aşteaptă [a:puţintel] că este vreme de întrat în sac.
- Bertoldu: Cine are vreme să nu mai aştepte altă vreme.Au eu nu văd că nu-ţi cunoşti norocul tău şi pentru aceea n-oi mai aştepta, nici ţ-oi mai bate capul, că nebun este cela ce va să facă bine altuia cu sila.
- DĂRĂBANUL AU HOTĂRÂT SĂ ÎNRE ÎN SAC
- Zice dărăbanul:Acum [v:cunoscu] [p:cu] [a:adevărat] că aceste cuvinte ale tale vin pentru o curată râvnă a dragostei ce-mi arăţi şi văzucă tu [a:foarte] mult te superi pentru // mine, pentru care nu mă voiu arăta negrabnic acestui lucru.Şi iată că sânt hotărât să întru în sac şi să fac toate acele ce tu mi-ai zis, pentru că eu, dacă m-oi cununa cu dânsa, trebuie să priimască şi fără voaie ei.
- Bertold: Vino de închide sacul, că eu voiu să întru într-însul.
- Dărăbanul: Aşteaptă, frate, nu întra, că eu am hotărât să întru în sac.
- Bertoldu: Eu nu voiu aştepta, vino degrabă să închizi gura sacului.
- Dărăban: Pentru dragoste lui Dumnezău, să trăieşti, frate, nu mă lipsi de un noroc ca acesta, că eu ţi le ceiu în loc de milostenie.
- Bertoldu: Vino dar de întră în sacu, că eu nu voiescu să te lipsescu de această milostenie; şi măcar că mi-ai făcut puţintea sminteală şi întră mai în grabă, nu mai sta la vorbă, ci aşteaptă aceea ce este se-ţi vie şi mâne vei vedea ce lucru bun am făcut eu pentru tine.
- Dărăbanul: Daca nu te-aşi fi cunoscut de om bun şi fără răo/tate de vicleşugu, nu m-aşi fi lăsat eu să mă închizi într-acest sacu, dar să cunoaşte că eşti sângur bunătate.
- Bertol<d>: Ceriul te-au înţelepţit să grăieşti; acmu vino di te bagă înlăuntru bine cu ceealaltă mânăşi-ţi [v:pleacă] capul [a:puţintel] jospentru că tu eşti mai lungu decât mine şi nu pot să legu bine gura sacului.
- [222] Dărăbanul: O, vai de mine, că eu îm strâmbăzu grumazii; numai cum a fi, leagă precum ai zis.
- Bertoldu: În doao – trei ceasuri cel mai multu şi să alege.Iată că te-am legat, şezi cu linişte şi nu mai grăi nimică.
- Dărăbanul: Eu n-oi mai grăi nimică, dar razămă-mă de părete că a şădea aşa mă tem că m-oi povedi să cadu.
- Bertold: Iată că te-am răzimat; îndămână îţi este?
- Dărăbanul: [a:Foarte] îndămâ<nă> este.
- Bertoldu: Acmu taci şi caută de chiverniseşte treaba cum trebuie.
- Dărăbanul: Eu n-oi mai grăi, dar şi tu şez deoparte tăcându // doară a veni mireasa.
- Bertoldu, daca au pus Bertoldu pe nebunul dărăban în sac, au socotit îndată să fugă, să nu mai aştepte grindina ce era să cadă pre dânsul a doao zi.Şi, de vreme <că> trebuie să treacă pin casăle împărăteşti, au pus ureache de multe ori, ascultându de s-a <a>uzi de ceva; şi, neauzindu pe niminea într-acele cămări, pentru că să afla toţ dormindu în somnul cel dintâiu, [v:au deşchisu] uşa [p:] [a:încet] , încet a cămării aceiice au fost el închisu şi au ieşit în curte şi de acolo în cămară unde dormiia împărăteasa; şi, apropiindu-să la patul ei, au văzut că ea dormiia, dar au socotit să-i facă un meşterşugu; şi, apucându una din hainele ei, s-au îmbrăcat ca o muiare şi aşa îmbrăcat ca o muiere au purcesu pin celelalte casă, unde dormiia roabele; şi, fiindu că găsisă toate cheile tuturor uşilor supt perina împărăteasei, au deşchis el toate porţile cu bună socoteală şi au ieşit afară de poartă.Şi de vreme că într-acea [223] noapte să can teme să nu-i ia / urma să-l găsească, dar el ca un tălpiz au încălţat papucii lui îndărăt atâta ca când era să să arăte că s-au dus, dar să vede urma că au venit, şi aşa umblându încoace şi încolea până ş-au pierdut urma şi la cea di pe urmă s-au ascunsu într-un cuptior ce era pustiiu dinapoia zidului.
- Împărăteasa, negăsându haina, au dat vine pe dărăbanu, cum că el au furat, şi, socotindu că grăiaşte cu Bertoldu, ea grăia cu dărăbanul.Daca s-au făcut zioa, au venit roabele să îmbrace pe împărăteasa şi, negăsind haina aceaea care de cu sara o scosese ca să o îmbrace împărăteasa s-au mirat şi s-au spăimântat; apoi împărăteasa au făcut de i-au scos altă haină şi s-au sculat cu totul mânioasă şi îndată s-au dus în cămara aceea unde lăsasă pe Bertoldu în sac şi, nevăzând pecetea care sângură ea au pus, au întrat în pripus cum că dărăbanul este acela ce au furat haina // şi au fugit; şi au pus mare jurământ că îndată cum l-a găsi să-l spânzure; iară mai la urmă s-au apropiiat lângă sac zicând: “Cum îţi mai easte acum?Tot în fandasiia cea dintâiu te afli?”
- Dărăbanul: Ba nu, Măriia ta, încă mă aflu aice aşteptânduca [v:să o iau] mai [a:curându] .
- Împărăteasa: Ce vei tu să iei?Vreo dohtorie?
- Dărăbanul: Pusu-aţi la căi ca să nu mai pricinuiască?
- Împărăteasa: Am face de n-a fi pricină.
- [224] Dărăbanul:Cu cât mai [a:curându] mi- [v:ţi isprăvi] , atâta ai cunoaşte mai mult dar şi hatâr.
- Împărăteasa: Fără întârzâiere vei rămânea cu mare mângâiere.
- Dărăbanul: Nu văd ceasul întru carile să ia acea bucurie; dar faceţi ca ea să fie aice mai în grabă.
- Împărăteasa: / Zicu-ţi că fără zăhavă te vom aduce la starea ce ţi s-au gătit, numai aşteaptă cu bucurie.
- Dărăbanul: Măcar că s-au hotărât ca să vie ea într-această cămară şi să mă cunun fără lumină şi eu să ieu cele 2000 de galbeni şi apoi, dacă m-oi cununa, ce-a vrea ea să facă, adecă să mă duc eu la casa ei, dar faceţi ca să margă ea la casa mea şi să fac eu ce voiu vrea.
- <Împărăteasa>: Ce grăiaşte acest mojic de mireasă şi de galbeni?Ia [v:scoateţi] -l [a:puţintel] din sac afarăca să-l vădu la faţă.
- Dacă au scosu pe dărăban din sac şi l-au văzut împărăteasa că nu-i Bertoldu, s-au mira şi, rămâindu înspăimântată, i-au zis: “Cine te-au băgat înlăuntrul sacului, o ticăloasă?”.
- Dărăbanul: Acela ce era hotărât să fie mire şi, neplăcându-i aceea ce era să-i daţi, mi-au lăsat mie acest noroc pentru care faceţica [v:să vie] mireasa şi galbenii mai [a:curând] pentru că eu aştept.//
- Împărăteasa: Ce mireasă şi ce galbeni zici tu? [v:Grăieşte] mai [a:lămurit] să-ţi înţelegu.
- Dărăbanul: Mireasa aceaea ce eraţi să daţi ţăranului aceluia dimpreună cu 2000 de galbeni zăstre.
- Împărăteasa: Pe semne, te-au făcut şi pe tine ca să [225] înţelegi aceste lucruri.
- Dărăbanul: Spusă-ţi cum că acela mi-au zis din multa înţelepciune ce are şi m-au pus într-acestu sacu anume; pentru aceeaşi el au fugit; numai să facem aşezare de tocmală şi să facem şi scrisoare.
- Împărăteasa: Acmu degrabă oi face de or veni galbenii pentru care fii gata că să-i priimeşti, pentru că eu voiu să se facă scrisoare pe spatile tale.
- Dărăbanul: Eu pentru aceea sântu aice şi un ceas îm pare o mie de ani până voiu vedea şi să număr.Dară să ştiţi, îi ceiu cu cumpăna şi încă să fie / mari şi grei.
- Împărăteasa:Tu [v:vei număra] [a:întâiu] şi de n-or veni în cumpănă, oi poronci să să schimbe şi cu această mijlocire îi începe a-i număra şi cei ce ţ-a părea că-s uşori spune să-ţi dea alţii mai grei.
- Şi aşa, după voroava, s-au şi arătat patru din slugile împărăteasei, câte un băţi a mână şa fieştecare.Şi îndată au început a bate pe ticălosul dărăban, carele gândiia că cade atâta grindină peste dânsul, au început a să văita şi a să ruga, dară nimică n-au folosit,că l- [v:au lăsat] mai <mult> [a:mortu] şi nu s-au îndestulat cu atâta, ce încă împărăteasa au poroncit de l-au pus iarăşi în sac şi legându-l l-au aruncat în apă de l-au înecat.Şi aşa acel ticălos şi rău norocit dărăban au tras galbenii cu cumpăna şi în loc ce aştepta să se însoare, el s-au lipsit de viaţă.
- BERTOLD ŞADE ASCUNSU ÎN CUPTORIU
- Iară împărăteasa au poroncit să-l caute în toate părţile.//
- Daca au înecatu pe ticălosul dărăbanu, au făcut mare [226] cercetare ca să găsască pe Bertoldu, dar pentru urmele lui cele întoarsă îndărăptu nu putea cunoaşte cum că el au ieşit din curte afară, iară împărăteasa au poroncit să-l caute în toate părţile cu gându hotărât cum l-a găsi să-l spânzure, fiindu că era ei mare ciudă pentru luarea hainei şi prăpădirea dărăbanului.
- BERTOLDU SĂ VĂDEAŞTE DE O BABĂ CĂ EASTE ÎN CUPTORIU ŞI SĂ VESTEAŞTE PESTE TOT TÂRGUL CĂ EASTE ÎMPĂRĂTEASA ÎN CUPTORIU
- Şăzându ticălosul Bertoldu în cuptoriul acela auziia toate şi au început a tremura de frica morţii, căindu-să di ce s-au dus la acea curte şi nu îndrăznea a ieşi afară ca să nu-l prindă.Ştiindu că împărăteasa socoteşte rău pentru dânsul şi mai vârtos că-i făcusă acea poznă cu luare hainei şi cu dărăbanulsă [a:foarte] [v:temea] să nu-l spânzure; dar fiindu că el era îmbrăcat cu / acea haină a împărăteasăi şi fiindu el că era lungă şi netrăgându-o toată înlăuntrulu cuptoriului au fost rămas o bucată şi după rea întâmplare lui au trecut pe acolo o babă aproape de cuptoriu, care cunoscându că easte aceea o margine de haina împărăteasei, au socotit cu minte ei cum că împărăteasa să fie închisă într-acel cuptoriu, care ducându-să la o vecină a ei i-au spus că împărăteasa este într-acel cuptor şi ducându-să amândoao, baba şi acea vecină a ei, au văzut acea haină şi cunoscându-o au spus şi altiia.Şi [227] aşa, din mână în mână, încă n-au trecut 2-3 ceasuri şi s-au împlut tot oraşul cum că împărăteasa este într-acel cuptoriu ce era denapoia zidului cetăţii, de care înştiinţindu-să împăratul de această veste noo au socotit că Bertoldu să fi adus pe împărăteasa într-acel cuptoriu pentru că-l cunoscusă atâta de tălpiz, cât // au crezut că a pute face una ca aceaea, că mai vârtos că cele trecute vicleşugurile lui îi întăriia prepusul acela.
- Şi sculându-să împăratul îndată s-au dus în cămara împărătesei şi au găsit-o turburată de mânioasă şi înştiinţindu-să de la dânsa pentru pricina hainei, apoi s-au dus singur la acel cuptoriu şi căutându într-însul au văzut pe Bertoldu înfăşurat într-acea haină a împărăteasăi şi îndată a poroncit şi l-au tras afară, înfricoşindu-l cu moarte.
- Şi aşa, săracul, s-au dezbrăcat de acea haină împărătească şi au rămas iar cu cele rupte ai lui şi, osăbit de grozăvie chipului lui, i să şi încenuşasă musteţile şi feţişoara într-acel cuptoriu şi-ţi părea că cu adăvărat că easte un diavol ieşit acmu din iad.Şi ieşindu Bertoldu din cuptor afară, oar împăratul cu totul fiindu mânios i-au zis: “Cu toate aceste te-am prinsu la mână, mujicule făr de lege, şiîntr-această dată [v:ştiu] / [p:cu] [a:adevărat] că nu-i mai fugi,doară de-ai fi [a:sângur] diavolul.
- Bertoldu: Cine este să nu între şi cine este să nu să pocăiască.
- Împăratul: Cine face ceea ce nu să <cuvine> cade în vina aceaea ce nu gândeaşte.
- [228] Bertoldu: Cine umblă nu cade şi cine cadenu [v:să scoală] [a:curat] .
- Împăratul: Cine râde vinerea plânge duminica.
- Bertoldu: Iartă pre cel vinovat spâzurătorii şi apoi iară te va spânzura pe tine.
- Împăratul: Între carne şi între unghie o niminea să nu să împungă.Bertoldu: Cel ce este lipsit easte şi în pripus.
- Împăratul: Limba oasă n-are şi oasă zdrobeşte.
- Bertoldu: Adevărul trebuie să fie deasupra peste toate.
- Împăratul: // Dar pentru adăvăr tace cineva vreodată?
- Bertoldu: Cui îi easte voia să nu-l grăiască trebuie să nu-l facă.
- Împăratu: Cine să îmbracă în haină streină degrabă să şi dezbracă.
- Bertoldu: Mai bine este să dai lâna decât oaia.
- Împăratul: Păcatul vechiu aduce osândă noao.
- Bertoldu: Cine să pişă limpede cacă pe doftoru.
- Împăratulu:A-ş freca cineva mânile pare [a:rău] şi păduchilor.
- Bertoldu:A-ş freca cineva picioarele pare [a:rău] şi celor ce s-au luat din furcile spânzurătorii.
- Împăratul: [p:Peste] [a:puţin] şi tot tu [v:vei fi] unul de aceia.
- Bertoldu: Mai bine orbu decât fărmăcătoriu.
- Împăratul: Vino să lăsăm aceste întrebări şi răspunsuri la o parte, o, tu, cavalerule al dreptăţii, şi voi, slugilor, / [229] apucaţi pe acest de-l spânzuraţi de un copaciu şi nu mai daţi ascultare cuvintelor lui, că acesta este un mujic varvar şi făr de leage, care are pe diavolul în inima lui, că crezi că într-o zi m-a face de mi-oi pune capul după cum am mai zis.Ci nu zăboviţi.
- Bertoldu: Un lucru ce să face în grabă niciodată nu este bun.
- Împăratul: [a:Foarte] [a:greu] [v:au stătut] strâmbătatece ai făcut împărătesei.
- Bertoldu: Cel ce are mai puţină dre<p>tate [v:strigă] mai [a:tare] .Lasă-mă încai să-mi spuiu dreptatea mea.
- Împăratul:De trei ori [v:merge] cineva [a:călare] , iară tu ai făcut acmu a patra oară, care au stătut de mare scandală.
- Bertoldu: Pentru ce grăieşti adăvărul, voiu să pieiu.Rogu-mă dar nu fi atâta de nemilostiv asupra mea.
- Împăratul: Tu ştii foarte bine ce zici la paramei.Ascultă: “Prăveşte, taci dacă vei să trăieşti cu pace” şi // “cine pofteşte binele domniei pofteşte şi binele domnului”.Nu mai sta aicea să mă mai asurzeşti, că cu cât te rogi mai mult, cu atâta îţi lepezi cuvintele în zădar şi chisezi apa şi-ţi perzi osteneala.
- STRIGAREA LUI BERTOLDU PENTRU HOTĂRÂREA CE AU DAT ÎMPĂRATUL ASUPRA LUI
- Bertoldu:La paramei [v:grăieşte] [a:adevărat] zicându: “Ori slujaşte ca o slugă, ori fugi ca un cerbu”, că cerbul cu cerbii niciodată nu-şi scoate ochii şi fraţii să pare că-l aduce pe [230] frate până la spânzurătoare, dar nu-l spânzură.Pentru acesta nu tot ci străluceşte este aur.Numai cine nu face nu greşaşte.Cuvântul grăit este peatră aruncată care nu este cu putinţă a să mai întoarce înapoi.Şi ori de cine de o râvnă este pricină de moarte ca o mii de muşte, dar aceasta îm râde gura cându îmblă briciul pe suptu dânsa; numai cu toate aceste mai bun este un drum cu slobozănie decât zăce litre / de aur cu robie, pentru că la cea de pre urmă lupul nu mănâncă pe lupu.Pentru aceea corbul, <că> au cântat, au perdut din gură caşul, pe cum am făcut şi eu, că cântându am venit în gura morţii şi nu-mi pot scoate aripile înţălepciunii pentru că împăratul acmu au dat răspu<n>su cu hotaru şi cuvântul lui nu mai poate întoarce înapoi, măcar că să zice că cine poate să facă poate să şi desfacă,mai [a:vârtos] un împărat ce este stăpânirea a mână.
- VICLEŞUGUL LUI BERTOLDU CEL MAI DE PRE URMĂ CA SĂ SCAPE DE MOARTE
- -Vino, Bertolde, aicea.Ţi să cade să faci o inimă de leu şi să arăţi vitejiia sufletului tău la această tâmplare, de vreme că atâta ţine durerea cât zăboveşte moarte.Şi aceea ce nu să poate vinde trebuie să să dăruiască.
- -Iată-mă-s, o, împărate, gata ca să urmez la toate, ori la câte-m vei poronci.Dar mai nainte până a nu muri, eu poftescu un dar de la tine.Şi aceasta să va chema darul cel mai de pre urmă care me-i face.
- Împăratul: // Iată-mă-s şi eu gata ca să fac aceea ce pofteşti, numai spune degrabă, că eu m-am supărat de minciunile tale.
- Bertoldu: Poronceaşte, rogu-mă, acestor slugi ale tale să nu mă spânzure până voiu găsi eu un pom frumos care mi-a plăcea şi apoi voiu muri mulţămit.
- Împăratul: Acest dar să-ţi fie făcut dupe pofta ta.Dar luaţi-l degrabă şi nu-l spânzuraţi până nu-ş va găsi el un pom care i-a plăcea.Mai cere şi alta de la mine să-ţi dau.
- Bertoldu: Alta nu ceiu şi [a:foarte] [v:mulţămescu] pentru aceasta.
- Împăratul: Cale bună, Bertolde!Aibi răbdare întru această dată.
- BERTOLDU NU GĂSEŞTE POM, NICI COPACI SĂ-I PLACĂ, IARĂ SLUGILE ÎMPĂRATULUI, SUPĂRÂNDU-SĂ, L-AU LĂSAT
- Împăratul n-au înţăles pricina lui Bertoldu, iară slugile lui, luându-l, l-au dus într-o pădure cu feliu de feliu de copaci şi pomi şi acolo nu i-au fost nici unul pe plăceare.Apoi de acolo l-au dus prin / toate pădurile Italiei şi nicidecum n-au putut găsi nici un copaci, nici pom, nici butuc ca să-i fie după plăceare.Dar acele slugi, fiindu că s-au supărat de multa umblare şi cunoscându tălpijicul lui, l-au dezlegat şi l-au slobozit.Şi daca s-au întorsu la împăratul, i-au spus toate, carele auzindu s-au mirat de a lui mare pricepere şi înaltă minte, socotindu-l un mare înţăleptu.
- ÎMPĂRATUL TRIMITE IAR SĂCAUTE PE BERTOLDU ŞI, DACĂ L-AU AFLAT, S-AU DUS SINGUR ÎMPĂRATUL ACOLO UNDE ERA ŞI CU MULTĂ RUGĂMINTE ŞI CU MULTE DARURI L-AU FĂCUT SĂ SĂ ÎNTOARCĂ IARĂ LA CURTE
- Daca au trecut mânie împăratului, au trimis iară să caute pe Bertoldu.Şi daca s-au aflat au făcut de l-au rugat ca să se întoarcă iară la curte, hotărându-i că toate greşalele îi sântu iertate.Iară el au trimes să-i spuie că bucatele încălzâte al doilea şi dragoste întoarsă nu sântu bune şi cum că nu sântu galbeni ca să plătească slobozenie.Iară împăratul, văzând aşa, s-au dus sângur la dânsul şi l-au rugat şi l-au poftit atâta, cât la cea mai // de pre urmă, măcar că peste voia lui era, dar l-au adus la curte şi au făcut şi pe împărăteasa de i-au iertat toate.Şi încă au făcut de şădea pururea aproape lângă dânsul şi nu făcea nici u <n> lucru făr de sfatul lui Bertoldu.
- Şi aşa, aflându-să el în curte, toate lucrurile mergea din bine la mai bine, numai fiindcă el era deprinsu a mânca bucate proaste, ţărăneşti şi roduri sălbatice.Îndată cum au început a mânca de acele bucate bune, împărăteşti, s-au foarte bolnăvit de moarte, cu mare mâhnire împăratului şi împărăteasei, care după moarte, cu mare mâhnire împăratului şi împărăteasei, care după moarte lui au trăit o viaţă rea şi nenorocită.
- MOARTEA LUI BERTOLDU ŞI ÎNGROPAREA LUI
- Doftorii, necunoscând firea lui Bertold, i-a făcut doftorie de carea făcea boierilor şi cavalerilor curţii împărăteşti.Dar el, cunoscându-ş firea lui, să ruga să aducă o oală de fasoale cu ceapă şi napi copţi în spuză, pentru că el ştiia că cu acestu feliu de bucate să doftoriia, iară doftorii n-au vrut nici o dată să-i dea de acele şi aşa ş-au săvârşit viaţa lui acela carele au stătu alt Ezop de înţelep/tu şi mai vârtos un Iraclie.
- Şi l-au plânsu toată curte; şi împăratul au plânsu şi l-au îngropat cu mare cinste.Iară doftorii aceia s-au căit că nu i-au dat ce poftiia şi au cunoscut că el au murit pentru că nu i-au mulţămit firea lui cu de acele bucate.Iară împăratul, pentru vecinica pomenirea acestui mare om, au poroncit de au scris pe mormântul lui cu slove de aur aceste stihuri de chipul îngropării lui şi au mai făcut de s-au îmbrăcat toată curtea lui cu haine negre ca când ar fi murit cel <mai> mare om al curţii împărăteşti.
- STIHURILE CE S-AU SCRIS CU SLOAVE DE AUR PE PEATRA MORMÂNTULUI <LUI> BERTOLDU
- Aice, întru acest întunecat <mormânt> odihneşte un ţăran grozav la chip,care de om sau mai [a:vârtos] de ursu [v:vom zice] că era obrazul,dar atâta de mare minte purta [a:foarte] [234] înaltăcare pe fire şi pe lume au făcut de s-au cutremurat.Acela, trăindu, Bertoldu să numiia.Cu mare dar la împăratul şi cu înfricoşată durere au murit pentru că n-au putut mânca napi şi fasole.//
- ÎNVĂŢĂTURILE LUI BERTOLD PÂNĂ A NU MURI
- Cine este deprins cu napi să nu mănâ<n>ce carne.
- Cine este deprinsu cu sapa să nu să apuce de suliţă.
- Cine este deprinsu la ţară să nu margă la oraşu.
- Cine stăpâneşte pofta lui este mare capitan.
- Cine să înnoieşte în toate zilile cu straie noo totdeauna cu croitor.
- Cine lasă treaba lui şi face <a> altuia strein are puţintică minte.
- Cine va să dea zioa bună tuturor degrabă i să rupe cuşma.
- Cine bate pe muiare îndeamnă pe măgiaş a mormăi.
- Cine-ş socoteaşte stare lui nu va sărăci curându.
- Cine scarpină râia altuia scorneşte pe ai lui.
- Cine dăruiaşte în pădure trebuie să-ş stăpânească cuvântul în oraş.
- Cine să teme de vrabii să nu samene mălaiu.
- Cine face ca ariciul şade pururea închis în casa lui.
- Cine merge pe drum să-şi ia pâne în disagi şi toiag în mână.
- Cine crede visul îşi pune mintea în nori.
- [235] Cine pune nădejde pe pământ să depărtează de ceriu.
- Cine este leneşi să nu margă la masă./
- Cine sfătuieşte în loc să-ţi ajute nu-ţi easte prietin bun.
- Cine bate căţeaoa goneaşte pe câne.
- Cine să asamănă furnicăi vara nu să împrumutează iarna de pâne.
- Cine aruncă peatra în sus să întoarce şi-l loveşte în cap.
- Cine merge la joc şi a juca nu ştie iesă ocărât.
- BERTOLDU FACE DIATĂ MICĂ LA PRIETENII SĂI
- De vreme că voiu [v:să-m fac] o [a:foarte] mică diată atâta pentru a me mulţămită, cât şi pentru alor miei prieteni, cărora eu mă aflu dator, şi aşa tu, chir Ţerfolie, fiindu rugat de mine ca să scrii această diată a cei dintâiu şi a cei de pe urmă voii mele.
- Lasu meşterului Bartol ţiiavatin, adică cârpitoriului de <papuci>, papucii mei cei cu patru tălpi şi optu bani pentru că m-au fost iubit, că de multe ori îm da sula de-mi cârpiem papucii şi-m făcea şi alte trebuinţă ale mele.
- Mai lau meşterului Amvrosou, împodobitoriul curţii zece bani, că de multe ori mi-au adus croitoriul de mi-au cârpit izmenele şi pentru // alte slujbe ce mi-au făcut.
- Mai la<s>u moşului Savuc, grădinariul, pălăriia mea cea de paie pentru că mi-au o dat o legătură de praj di dimineaţă [236] ca să-m fac stomah bun şi ca să-m tocmăscu pohta mâncării.
- Mai lasu meşterului Aligret Canaver cureaoa mea cea lungă şi punguţa mea pentru că-m umple totdeauna cana cu vin şi altă slujbă.
- Mai las meşterului Martin, bucătariul, cuţitul mieu cu teaca, pentru că uniori îm cocea napi în spuză şi-m făcea bucata de fasole cu ceapă, bucate care îm folosea la firea mea mai multu decât turturii şi prepeliţii pâne.
- Mai lasu mătuşii mele Pandorii mendiraşul meu pe care dormiiam şi trei coţi de pânză, pentru că de multe ori îmi spăla blidul meu şi-m ţinea curată alte vasă ce mai avem.
- Şi încă când am venit aicea jos ca să nu fiu flămând am lăsat pe muiare mea Marcolfa cu un copil, anume / Bertoldin, carele easte de zăce ani, numai n-am lăsat să cunoască u<n>de mă aflu, ca să nu vie după mine, fiindcă n-au musteţi, mai vârtos că avem şi oarecâteva dobitoace şi a<l>te câte oarece.
- Las pe Marcofana doamnă şi stăpână peste ale mele, până cându a agiunge copilul de a fi de 25 ani şi apoi voiu să fie el sângur stăpân peste toate, dar cu acestu scopos: de să va întâmpla să ia muieri, să nu poftească niciodată a să pune cu cei mai mari decât dânsul.
- Vezi să nu şuguiască cu domnii sau cu boierii cei mari.
- Să nu păgubască întru nimică pe vecinul său.
- [237] Să mănânce cât are şi să lucreză cât poate.
- Să nu ia sfat de la omul cu nărav rău.
- Să nu să lasă să-l dohtorească doftorii bolnavi.
- Să nu ia sânge, nici să se lasă bărbierilor la care îi tremură mâna.
- Să plătească unde va fi datoriu.
- Să fie deşteptat la lucrurile lui.
- Să nu să puie cu cei ce nu sântu de potrivă.
- Să nu facă neguţătorie cu lucrul ce nu-l cunoaşte // şi peste toate aceste să fie mulţămit cu stare ce să află şi să nu poftească mai mult şi să socotească că de multe ori merge melul înainte oii, adecă cum că moarte are lopată în mână şi putearea a omorî atâta pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, pentru că, daca va socoti aceste toate, nu i să va întâmpla niciodată pricină de pagubă, ci va fi norocit şi a da sfârşit bun.
- Şi fiindu că nu mi s-au tâmplat a le găsi nimică altă la moarte mea, de vreme că niciodată n-am vrut să priimescu nimică de la împărat, carele nu lipsiia a mă sili cu daruri să priimescu de la dânsul inele de mult preţi, haine, bani, cai şi alte multe daruri, pentru că am socotit <că> cu aceste bogăţii n-aşi fi avut odihnă niciodată: o mie de răutăţi pentr carile aşi fi fost urât de toţi; însă din pricina bogăţiii mulţi s-au înşelat şi cu rea moarte au murit, da’ eu sint / mulţămit să moriu săracu şi ştiu că eu n-am deprins a fce zavistie cu [238] împăratul mieu,ci pururea [v:l-am sfătuit] [a:dreptu] şi cu credinţă la toate lucrurile carele el sângur mă chema, [v:grăindu] -m [a:slobod] precum l-am cunoscut eu, iară nu într-alt chip.
- Şi pentru ca să arăt la acest de pre urmă sfârşit al meu dragoste ce am avut şi o am spră dânsul, îi lasu aceste puţine învăţături pentru carele nu să va smeri cu necinstea pentru că le-a priimit.Şi păzându-le toate dimpreună, măcar că iesu din gura unui ţăran făr de pricepere, carele sântu aceste:
- Să ţii cumpăna dreptăţii atâta pentru cei bogaţi, cât şi pentru cei săraci.
- Să faci mare cercetare la judecăţi, apoi să se pedepsască.
- Să nu hotărească nici o judecată cându a fi mânios.//
- Să fie voitoriu de bine spre norodul lui.
- Să cinstească pe cei buni şi cu fapte bune.
- Să pedepsească pe cei răi şi vinovaţi.
- Să gonească pe zavistnici şi pe cei neînvăţaţi şi limbele cele rălecare [v:pun] foc mai [a:vârtos] în casăle împăraţilor.
- Să nu îngreuiază pe supuşii lui.
- Să caute dreptate văduvelor şi a săracilor şi să răspunză la dreptatea lor.
- Să hotărască judecăţile şi să potoale sfăzile şi să nu lasă să se batjocorească săracii carele judecă, nici să-i facă să alerge în sus şi în jos pe uliţile târgului şi pe treptile scărilor boiereşti toată zioa.
- Pentru că păzând aceste puţintele aduceri-aminte va trăi bucurându-să şi mulţămit va fi de la toţi în loc de bun / stăpân şi dreptu.Şi aice sfârşescu.
- [239] Dacă au auzit împăratul diata şi bunile învăţături ce i-au lăsat, n-au putut să facă într-alt chip făr de cât i-au căutat a plânge vărsându lacrămi, socotindu acea mare înţelepciune ce lăcuia într-însul şi dragoste şi credinţa ce-i aduce în viaţa lui şi după moartea lui.Iară după aceasta au dăruit Cărţăfolios ducate cincizeci şi l-au trimes cu mare cinste.Şi precum marele Alecsandru au păzit între cele mai de mult preţi odoară Iliada lui Omir, într-acestu chipu şi împăratul au păzit diata lui Bertoldu între cele mai de cinste a lui lucruri.Apoi pre urmă au făcut mare // cercetare ca să afle pe copilul lui Bertoldu, anume Bertoldin şi pe Marcolfa, maică-sa, şi să-i aducă în oraşi fiindcă cu tot chipul poftiia împăratul a să afla lângă dânsul întru pomenirea lui Bertoldu şi aşa au trimis o samă de cavaleri ca să-i caute pintr-acei morţi şi <în> pădurile ce era acolo mai aproape, poroncindu-le împăratul ca numai să facă mijlocire să-i afle, iară neaflând nici să să mai întoarcă la împăratul.Şi aşa, mergându acei trimişi şi căutând cu mare epistemie, i-au găsit şi i-au adus, iar ce viaţă au rămas urmându ei veţi înţelege dintr-altă dată, lăsându-vă cu zile bune şi cu viaţă îndelungată şi să fiţi sănătoşi întru toate zilele vieţii voastre.
- Sfârşitul lui Bertoldu
Bertoldo
1774
1774
- [ 99 ] 1 DE-NCEPUTUL LUMIEEI DENTÎIU.Suflet tinăiubi avuţie socoteaşte şi pururea o pohteaşte, iară tu, suflet împărătesc, de pururea însetoşezi cu mentea, ca să afli învăţătura cărţilor şi dentr-înse cu dulceaţă să te { 4v} adăpi şi întrebi să ştii -carii [v:au domnit] [p:] [a:dentâiu] şi pînă unde au ajuns, şi cum au împărăţit, şi cîţi ani.Noi vom lua acest greu, să-i şi cu preaget.Ca darurile tale iale ne răcoresc sudorile noastre.Mulţi se-au nevoit de-au scris aii şi i-au chibzuit să spue adevăr, şi unul cu alt nu ş-au sămănat.Iată şi noi, de cît ne iaste putearea, spunem cu adevăr.Începutul lu Dumnezeu, ce fu făcătoriu desăvîrşit lumiei { 5r} [p:] [a:Dentâiu] [v:făcu] ceriu fără steale, numai cu cuvîntu-l feace, şi-l frîmseţă Dumnezeu cu frîmseaţea lui.Pămîntul iară era nepodobit că era coperit cu-ntunearecul.Deci străluci lumină şi fugi întunearecul, şi se arătă pămîntul.Şi trecu zua dentîiu.A doua zi - Lumină şi a doa zi, şi făcu şi al doile ceriu, şi-i puse nume Dumnezeu cel ce-l feace.Atunce împărţi apa, una o sui sus, alta jos, în sînurile pămînutului, şi puse { 5v} între iale ceriul, ca un păreate vîrtos.A treia zi - Străluci şi a treia zi.Atunce tocmi iazerele şi izvoarăle şi văile şi munţii şi pietrile, vîrtoapele, codrii, [ 100 ] pădurile, dumbrăvile, pomii, erbile, sămănăturile, leguminle, florile şi toată frîmseaţea pămîntului.A patra zi - Lumină şi a patra zi.Începu a podobi ceriul cu steale şi cu luceaferi, cu soarele şi cu luna, de se întrec una cu altă, întru lauda cui { 6r} le-au fapt şi să cunoască osmenii vremile ailor.Puse pre Cron mai sus, al doile Zevs şi al treile Aris, al patrule Soarele, de luminează lumiei, al cincile Afrodit, al şasele Ermia, şi Luna mai jos şi [v:îmblă] [a:nepărăsit] , după zisa lui Dumnezeu, careaş în rîndul ei.A cincea zi - Deci pînă a cincea zi nu era pre pămînt nice o vită, nice într-apă, nice în văzduh a zbura.Şi zise Dumnezeu apelor de feaceră peşti de tot fealiul, să le fie { 6v} sufletul şi hrana dentr-apă, şi dentr-apă eşi şi rodul paserilor ce zboară, iară den pămînt toate dobitoacele şi fierile, gadinele şi toate gînganiile, cîte îmblă pre pămînt.A şasea zi - Feace Dumnezeu raiul, cu toate pomeatele şi cu frumoase mirizmă şi cu dulceaţă desfătată, cu învăţătura sfinţiei lui.Şi în mijlocul raiului răsădi Dumnezeu pom de preceput ce iaste bine şi rău şi apă curătoare în mijlocul { 7r} raiului, de udă pomeţii, şi de acolo să împart în patru, de es în lume, anume Gheon şi Nilul şi Efratul şi Tigr.Făcu Dumnezeu omul cu mîna lui, de lut, [a:desăvîrşitu] -l [v:feace] , cu suflet viu, şi-i dărui minte slobodă şi prcepătoare, pre chipul obrazului său, şi-l puse să se sălăşluiască în Edem, unde e hrană de raiu.Şi fu altă lume, lume cu înţelepciune deplină şi-l învăţă cu tot binele raiului să se îndulcească, iară de pomul { 7v} preceputului să se ferească, nice cu mîna să se atîngă.Atunce aduse Dumnezeu cătră Adam toate vitele şi toate fierile şi gadinile, cîte îmblă pre pămînt, şi toate paserile, cîte zboară de pre pămînt în sus, de se închinară lu Adam, ca nişte robi domnu-său.Şi le puse nume Adam tuturora, căriiaş pre podoaba ei, că pînă aciia răutăţi hitleane în inima lui nu era.[ 101 ] Adurmi Adam somnul cel amar, începătura căderiei, { 8r} şi să atinse Ziditoriul cătră coastele lui şi luo os de-i feace soţ.Şi se deşteptă Adam de o văzu, şi-i zise Evva, ce se chiamă viaţă, iar Adam să chiamă pămînt roşu.A şaptea zi - Dumnezeu, deaca săvîrşi toae lucrurile bune ale lui, a şaptea zi odihni de toate şi le puse leage lor, de le zise: "O, doi întîiu născuţi den pămînt şi ai raiului viiatnici, aceaste toae sînt aduse pentru treaba voastră!De toate să vă îndulciţi cu saţiu, { 8v} numai ce vă feriţi de pomul preceputului, că în ceas ce veri mînca, [p:cu] [a:amar] [v:veţ muri] ; iară de vă veţi feri, viaţa viaţă nesfîrşită fără grije veţ moşteni!" Iară ei să spăreară de cuvînt şi să feriia de acel pom ca de un vrăjmaş.Iară diavolul văzu viiaţa lor într-atîta bine în raiu, ca îngerii.Ce nu putu răbda, ce aruncă urgie spr-inşii cu pizmă şi-ş află hitleniia lui şarpele ca un vas, de se apropie de aromi pre strămoaşa, de-i arătă poamele frumoase { 9r} la vedeare şi dulci la gustare.Şi [v:minţi] [a:întîiu] de-i şopti: "Mîncaţi zise, că veţi fi ca Dumnezeu, de veţi şti binele şi răul!" Iară deaca auzi aceastea Evva, numai cît se protivi sfatul şarpelui, ce fu învăţat de Satana.Deci gustă şi deade şi lu Adam de mîncă.Iară numai cît se văzură goli, şi se ruşinară unul de alt.O, amarnică neascultare!O, năprasnică cădeare!Că învăţătura a preaînălţatului Dumnezeu ziditoriul nu au ascultat, iară { 9v} sfatul celui îngr ăzut au luat.De-aciia-şi acoperiră ruşinea cu frunze şi se ascunseră supt desime de turteale.Iară Dumnezeu ştiu aceastea şi-i ponoslui pentru neascultarea lor.Şi-i scoase din raiu, de-i pedepsi cu ostenit şi cu ghimpi ce împung, şi cu trudă, şi cu durori să se hrănească, şi cu sudori să lucreaze pămîntul, şi Evva grijă bărbatului-şi şi greul născutului să-l poarte.Şi-i învăscu în piei de trup, de { 10r} lăcuia înaintea raiului şi [v:plîngea] [a:nemîngîiat] .De-aciia-ş cunoscu muiarea şi născu pre Avel şi pre Cain.De atunce întră zavistiia în lume, că se sculă Cain de ucise pre frate-său Avel.De-aciia se înmulţiră oamenii [ 102 ] pre pămînt, împreună cu răotăţile.Şi trăi Adam 230 de ai, iară născu şi pre Sith; iară de tot trăi Adam 932. Sith găsi de numele lui Dumnezeu şi puse nume stealelor, şi toată filosofiia.Şi născu pre Enos, şi trăi { 10v} de tot 912 ai.Enos născu pre Cainan şi trăi 905 ai.Cainan născu pre Mathusal şi trăi 715 ai.Şi Mathusal născu pre Maleleil şi trăi 740 ai.Maleleil născu pre Ared şi trăi 895 ai.Ared născu pre Enoh şi trăi 962 ai.Enoh născu pre Matusal şi trăi 690 de ai, şi se mută, nu muri.Matusal născu pre Lameh şi trăi 782. Lameh născu pre Noe şi trăi 755 de ai.Noe, cînd fu de 160 de ai, născu pre Sima şi Hama şi Afeta.{ 11r} Atunce se împlu lumea de răotăţi; uitară pre Dumnezeu, pre cela ce i-au făcut, şi se închina soarelui şi luniei şi stealelor, şi se mestecară în lucruri fără de leage.Numai ce era den ruda lui Sith derept Noe, al doile după Adam, de se feriia de mestecătura cea rea; şi mult [ 103 ] învăţa pre toţi să se părăsească de rău, ce nime nu-l asculta.Deci-l învăţă Dumnezeu să facă corabie, şi o găti.Deci slobozi Dumnezeu sloata ceriului şi se vărsară ploi, de acoperiră { 11v} pămîntul.Noe întră în corabie cu feciorii şi cu nurorile, şi trimise Dumnezeu de ceale de pre pămînt, de toate vitele şi fieri şi paseri, de se aciuară cu nus în corabie.De-aciia înălţă apa corabia şi ei se mîntuiră, iară alalţi toţi se necară.De-nceputul lumiei pînă la potop 2242 de ai.Cînd stătu ploaia şi scăzură apele, eşi Noe den corabie cu toate sufletele şi dihaniile cîte era în corabie, şi iară se deade mulţime { 12r} a toate sufletele.Deci, după potop, Sim născu pe Arfaxad şi trăi 500 de ai.Arfaxad născu pre Cainan şi trăi 420 de ai.Cainan născu pre Salla şi trăi 405 ai.Salla născu pre Ever şi trăi 330 de ani.Ever născu pre Falec şi trăi 133 de ai.Falec născu pre Ragav şi trăi 123 de ai.În zilele lu Falec se-au început stîlpul.2. ÎMPĂRĂŢIIA lui Nevrod.Că se sculă den ruda lui Sim un om, anume Nevrod, şi se puse întîiu domn pre pămînt { 12v} şi zise că apucă cinstea lui Dumnezeu, de o puse spre el, că iaste Dumnezeu.Şi măsură pămîntul şi nevoi oamenii să facă stîlpul.Deci începură a lucra pînă în 40 de ai; totu-l înălţară, puţin [ 104 ] nu ajunse crăgul luniei.Limba le era tot una, şi era puşi 72 de deregători.Deci Dumnezeu le văzu nebuniia şi osteneala în deşert.De-acii le împărţi limbile pre dregători, numai ever ce-ş ţinu limba cu ceata-ş.De la potop pînă la stîlp 600 de ai.{ 13r} De-aciia să răsfirară limbile preste toată lumea.Şi, după stîlp, Ragav născu pre Seruh şi trăi 135 de ai.Acest Seruh începu întîiu a face dumnezeu; deci începură oamenii a să închina bozilor şi uitară cu totul pre Dumnezeu.şi se umplu lumea de răotăţi şi-ş făcea cetăţi, carii unde descăleca ocine şi ţerri, carii pre rudă.Den ruda lui Afet, Troian face Troada; Asurdin, ruda lui Sim, feace Vavilonul, ce se cheamă Asiria; Mesrem, den ruda lui { 13v} Ham, feace Misirul, anume Eghipetul.3. ÎMPĂRĂŢIIA EGHIPETULUI.Deaca se mulţiră limbile pre pămînt, întîiu se sculă împărăţiia de Eghipet şi începură a lua bir de pre la alţii, şi făcea rău mult, războae, jafuri, furtuşaguri, curvii, ucideri.Mai [a:rău] [v:era] că se închina bodzilor; de vrea ijderi cineva ceva pre lume, ei-l făcea că e Dumnezeu şi-l scria icoană, de i se închina.Şi au ţinut împărăţiia eghipteanii 1663 de ai.[ 105 ] îMPĂRĂţIIA ASIRIILOR.{ 14r} Seruh născu pre Nahor şi trăi 137 de ai.Nahor născu pre Thara şi trăi 209 de ai.Thara născu pre Avraam şi trăi 200 de ai.De împărţirea limbilor pînă la Avraam 1072, iară de la Adam pînă la Avraam 3320 de ai.Avraam, cînd fugi de la Avimeleh, împăratul Eghipetului, întru Asiria, atunce să rădică domnul asiriilor, Vil cel mare şi tare de-l avea şil cinstiia ca pre Dumnezeu; acela dobîndi împărăţiia de la eghipteani.Şi au ţinut împărăţiia asirianii { 14v} 1300 de ai, pînă la Sardanapal.5. ÎMPĂRĂŢIIA LUI SOSTRIE EGHIPTEAN.Multe ţeri şi bărbaţi buni aduse Sostrie şi purcease de îmblă mai toată lumea şi birui; de-aciia nevoiia pre toţi să-i dea bir.Tocma îmblă zeace ai si se întoarse cu multă dobîndă şi obori şi împărăţiia asirilor.Deaca muri Sostrie, iară crescu împărăţiia asiriilor.[ 106 ] Avraam născu pre Isaac, iar Isaac născu pre Iacov; { 15r} Iacov născu pre Levie; Levie născu pre Catha; Catha născu pre Aram; Aram născu pre Moisi.Cînd fu Moisi de 85 de ai, atunce scoase pre ruda ovreiască den robiia lu faraon den Eghipet, şi-i trecu Marea Roşie, cu putearea lu Dumnezeu, pre uscat.Şi au trăit în pustie 40 de ai şi au mîncat mană sfîntă.Den anul dentîiu a lui Avraam pînă cînd au eşit ovreaii den Eghipet 505 ai, iară de la potop 3689. După moartea lui Moisi stătu Isus Naviin, şi-i băgă Dumnezeu în ţara { 15v} ceaea ce le făgăduise lui Avraam.Şi domni 27 de ai; bătrîni, anume judeaţe, 23 de ai; Gothonoil, 40 de ai; Strinie, 50 de ai; Methuaod, 80 de ai; Devora şi Varac, 20 de ai, Strinie, 20 de ai; Madinee, 7 ai; Ghedeon, 40 de ai; Avimeleh, 6 ai; Thola, 20 de ai; Air, 10 ai; Manite, 18 ai; Eftae, 6 ai; Mon, 7 ai; Elom, [ 107 ] 10 ai; Lavdon, 8 ai; Strinie, 40 de ai; Sampson cel tare, 20 de ai; popa Ilia, 20 de ai.De-nceputul lu Samoil cu Saul pînă la David 40 de ai.{ 16r} 6. ÎMPĂRĂŢIIA LUI DAVID.Den eşitul izraililor den Eghipet pînă la David 630 de ai, iară de la Adam 4456 de ai.Şi împărăţi David 40 de ai.Solomon era de 12 ai, cînd stătu împărat; şi făcu besearica Sionului şi împărăţi 40 de ai.De-acii stătu Rovoam.Atunce se adunară toţi izrailii, de-l rugară să le iuşureze mîncăturile ce-i asuprise Solomon.El nu ascultă sfatul bătrînilor, să le ogodească, ce ascultă de { 16 v} tineri, deci mai rău-i întărîtă.Iară ei răspunseră: "Nice tu nu veri domni de acum." i-ş aleaseră pre slugă a lui Solomon, pre nume Ierovoam, de şi-l puseră domn.Şi-l părăsiră 10 rude, numai cît rămase fiiul lui Solomon cu doao rude; şi domni 17 ai.Avia, fiiul lui Rovoam, 6 ai.Asa, 40 de ai.[ 108 ] Iosafat, 20 de ai.Întru zilele acelora au prorocit Ilie şi Ilisei şi Mihei.Ioaram, 8 ai.Ozia, 40 de ai.Pre vreame ce împărăţiia Ozie, { 17r} atunce să rădică, după alţi împăraţi, Senahirem viteazul cu ţara Asiriei şi cu ruda persilor şi mideanii cu oaste mare pre Ierosalim.Şi huliia pre Dumnezeu cu cuvinte reale, iară sfinţiia lui trimise înger den cer, de ucise într-o noapte 185 de mii de oştile lu Senahirem, cele ce ocăriia întîiu pre Dumnezeu, apoi fugiia ca epure, să scape.Deci, după Ozie, el împărăţi Ahav, 17 ai.Gotholia, maica lu Ozie, 7 ai.{ 17v} Ioas, 1 an.Amassia, 29 de ai.Azariia şi Oziia, 12 ai.În zilele acestora au prorocit Iosie, Amos, Isaia, Ionna, Ioil.Ioatham împărăţi 16 ai.Ahaz, 16 ai.Ezechia, 23 de ai.[ 109 ] Manasia, 18 ai.Acesta au făcut Vizantiia veache şi nevoiia oamenii de se închina idolilor.Mon, 12 ai.Iosie, 31 de ai.În zilele acestora au fost prorocit Ieremiia şi Sofronie.Ioahaz, 3 luni.Sedechie, 11 ai.Pre acesta-l orbi Navăhodonosor împărat, cînd răsipi Ierosalimul şi-l duse în Vavilon { 18r} cu robii.De-aciia au împărăţit Navăhodonosor 25 de ai.Şi pentru mîndriia lui-l feace Dumnezeu de au fost porc 7 ai.Valtasar, fiiul său, 11 ai.Acesta îndrăzni cu vasăle beseareciei, de beu cu curvele, şi văzu în vedeare că eşi dentr-un păreate o mînă şi scrise trei cuvinte: "Mani, thekel, fares." [ 110 ] Daniil proroc le spuse "împărţitoriul au numărat viaţa ta şi ţe-au luat împărăţiia." 7. ÎMPĂRĂŢIIA LUI CHIR.De-aciia se sculă den Persida { 18v} Chir cu unchiu-său Darie Mideanul şi sparseră împărăţiia Vavilonului, şi peri rău Valtasar.De-aciia stătu împărat mare pre lume Chir şi au împărăţit 30 de ai.Şi slobozi Chir ovreaii den robie şi-i lăsă să-ş facă cetate în Ierosalim şi în beseareca Sionului, că se umplură atunce 70 de ai de cînd era robiţi.După Chir împărăţi Camvis 7 ai.Darie Istasp, 36 de ai şi multe ostroave şi ţări cu cetăţi dobîndi, şi Anatolia cu { 19r} totul.Acesta Darie iară slobozi izrailii la ocine-ş şi le puse mai mare pe Zorovavel, strenepotul lui David.Şi purceaseră de cinci ori cîte o mie de mii şi 1000 de popi.După Darie stătu Xers.Acesta adună oşti mari, pre apă şi pre uscat, de se lovi cu grecii, şi nu folosi nemică,ce [v:se întoarse] [a:ruşinat] . Şi împărăţi 28 de ai.[ 111 ] Artaxers cu muiarea lui, 41 de ai.Darie Arsihon, 4 ai.Şi alţii s-au orîndit, de s-au mînat de la Chir dentîiu { 19v} pînă la Darie, cel bătut de Alexandru, 230 de ai.Ariavarsam împărăţi 6 ai.8 îMPĂRĂţIIA LUI ALEXANDRU MACHIDON.De la Adam pînă la Alexandru Machidon, 5167 de ai.Acesta obori domniia turcilor şi plecă Indiia, Siriia, Finichiia şi toţi domnii pămîntului şi toţi viteajii lumiei, de la răsărit pînă la apus şi s-au plecat lui.Şi împărăţi de tot 38 de ai şi muri otrăvit în Vavilon.[ 112 ] Şi i se împărţi împărăţiia în 10 părţi - unii { 20r} ţinea Siriia şi Finichiia, alţii Răsăritul şi alţii Apusul.9. ÎMPĂRĂŢIIA LUI POTOLOMEI EPURE.Pre Eghipet şi pre Alexandriia întîiu stătu Potolomei Epure.Acesta se rădică şi pridădi supt mîna lui ţări multe şi pre aceale locuri cu totul şi avu comoară multă.Şi împărăţi 40 de ai.Şi iubiia şi alţii să-i chiiame Potolomei.Iară Potolomei Brata, 38 de ai.Acesta nevoi pre ovreaide [v:scoaseră] cărţile { 20v} lor toate den ovreeşti [a:greceaşte] .[ 113 ] Potolomei Everghet, 25 de ai.Antioh Epifan, 4 ai.Potolomei Filopator, 25 de ai.Potolomei, fiiul lui, 20 de ai.Potolomei Fusco, 17 ai.Potolomei Alexandru, 10 ai.Potolomei, frate-său, 8 ai.Potolomei Dionis, 30 de ai.Potolomei Patr, 22 de ai.Cleopatra împărăteasă au ţinut împărăţiia Eghipetului.[ 114 ] Şi s-au mînat de la Potolomei Epifan pînă la Cleopatra 300 de ai.De atunce să lărgiia pre lume { 21r} împărăţiia Rimului.Aceastea cum ne fu putearea noi scrisem.10. ÎMPĂRĂŢIIA TROIANILOR.Să începem de acum arăta şi de împărăţiia rîmlenilor, de-nceputul lor.Pre vreame ce împărăţiia David Ierosalimul, iară în Troada domniia Priiam şi avea doamnă, şi născură dentr-însă feciori mulţi, de-i chema ca vrea.Iară Priam văzu atunce un vis păru-i că văzu un tăciune aprins eşind den trupul mueriei lui şi deade de o parte vînt, de arse cetatea { 21v} toată.Şi spuse aceastea filosofilor.Ei răspunseră că "ară fi mai bine, ce va naşte să-l arunci în foc." Iară curund născu anumeAlexandru, cocon fromoşel şi-i fu milă a-l piiarderea ce-l lepădă într-un cîmp şi-l aflară [ 115 ] neşte păstori, de-l luară şi-i puseră nume cum chema acel cîmp, Parie.Deci,deaca [v:crescu] [a:voinic] , el fu cunoscut de Priam, deci-l luo la dins că-i păru că au scăpat de pacoste.Ce ce iaste să fie, nu se poate treace.{ 22r} De-aciia fără pesteală Alexandru Parie, elu-ş ucise un frate şi pribegi în Spart, unde e ţara greciască, la Menelai.Elu-l priimi la dinsul cu cinste şi-l ţinea ca pre un fecior de domn.Parie văzu pre Elena, muiarea lui Menelai, preafrumoasă şi albă.Deci o preaîndrăgi şi puse ochii hitleani spr-insa, şi aşteptă pînă cînd se duse Menelai oareunde.Atunce se sculă Alexandru, deci apucă pre Elena cu toată avuţiia lui Menelai şi întră { 22v} în corabie să fugă pre mare la Troada.Iară fortuna-i zmîci, de-i scoase în gura Nilului, la un loc, anume Canovicum.Iară soţii lui [p:de] [a:greu] -l [v:pîrîră] cătră Protives, împăratul Eghipetului, şi-i spuseră cum au apucat acea muiare, cu bunătatea toată a lu Menelai.Iară Protives i împută cu amar.De-aciia-l goni şi opri pre Elena, cu toată avuţiia, pînă va veni domnu-său la dinsă.Deaca se întoarse Menelai den cale şi nu-ş găsi muiarea, nice { 23r} bunătatea, puse scîrbă mare şi-ş dîriia faţa şi-ş rumpea hainile, cu Darie, socru-său.Şiu adună grecii toţi cei mai mari, şi le spuse de patimă şili [v:se rugă] [a:foarte] ca să se bată cu troianii pentru el.Ei se jurară toţi să-ş pue capetele derept dinsa, şi iată mulţi se sculară de pren ostrove şi de pre uscat, dentru Atina şi den Talia, den Ahaia, den Elada şi ostrovele cu totul, şi viteaji bărbaţi buni şi toţi voevozii Ahilei, Nestor, { 23v} Palamid, Patroclei, Devsis, Pilei.[ 116 ] Deci rădicară mulţime spre Troada şi trimiseră înainte pre Ahilei cu Palamid să prade uscatul şi ostrovele.Deci, deaca văzură troianii adunate atîta oşti de pretutindenea, adunară şi ei ajutor - carii şi lichianii, misii, frighii şi Asia cu totul.Şi den cetatea troianilor mai mulţi de 50 000 de bărbaţi buni eşiră, şi Ector, feciorul lu Priam crai, şi alţi mulţi { 24r} viteji hrăbori,de [v:se loviră] [p:de] [a:făţiş] cu grecii.Şi mult sînge se vărsă, şi nice o parte nu birui.Şi se închiseră troianii în Troada, iară grecilor se tîmplă împărecheare,că [v:avea] Divses vrăjmăşie pre Palamid [p:întru] [a:ascuns] şi-l pîrî cătră împăratul cu hitlenşug, că va să pleace oştile supt troiani, iar împăratul crezu şi pierdu pre Palamid.Deaca auzi Ahilei şi Thetid şi alţi voevozi, [a:foarte] [v:se întristară] şi puseră pizmă; { 24v} deci nu se nevoia nimenilea la războiu.Atunce eşiră troianii den cetate şi se loviră cu elinii şi biruiră, şi mulţi greci periră, şi mult sînge se vărsă, pînă cînd obori Ector pe Patroclei.Atunce văzu Ahalie atîta cădeare grecilor, eşi ca un leu mînios şi spărgea stolure şi se lovi cu Ector, în nădeajdea troianilor.Deci-l birui, şi iară se închiseră în cetate.Văzu Priam craiu că-i slăbeşte putearea, trimise { 25r} la David, împăratul ovreesc, de cerşu ajutoriu, ce nu-i deade, că-ş feriia oamenii să nu se meastece cu păgînii.Atunce trimease şi la Indiia, de cerşu la Tavtanie ajutoriu, şi veniră fără număr mulţi.Deci aşa le era sfada - aorea biruia grecii pre troiani, aorea troianii pre greci.Deci au fost oşti şi războae şi vărsare de sănge pînă tocma în 12 ai, pînă cînd se sfătuiră grecii să-i părăsiască, că săgetă Alexandru Parie, feciorul { 25v} lu Priam craiu, pre [ 117 ] Ahilei, şi se întristară.Încă aruncară vraje şi li se arătă că cu bărbăţiia nu vor putea lua Troada, nice cu sabiia, numai cu hitleniia.Deci feaceră un cal de lemn găunos şi închiseră într-însul nişte bărbaţi şi se feaceră a se duce - lăsară calul şi se ascunseră într-un ostrov.Troianii eşiră şi văzură pristaniştea pustie, numai calul ce aflară.Şi întîiu sfătuiră să-l arză sau să-l neace.El { 26r} venise atunce vreamea trioanilor de perit.Deci-l băgară în cetate şi se luară a bea şi a mînca şi a juca pînă înoptă şi [v:adurmiră] [p:de] [a:greu] .Atunce eşiră cei ascunşi den cal şi rădicară pară şi văzură grecii.Atunce mearseră şi prinseră porţile şi întrară în cetate.De-aciia aşa dobîndiră grecii Troada.Deci junghea pre voevozi, pre mai mari şi, [p:cu] [a:dereptul] [article:] [v:zicînd] , den bărbaţi pînă-n mueri şi coconii fără milă era { 26v} ucişi.Şi răteza ca cu seacera spicele necruţat.Şi deaca se săturară de jefuit şi de tăiat, aprinseră şi cetatea, de arse pînă în themelie.De-aciia se sculă Menelai, după spartul Troadei, de au chinuit pre mare şi au rătăcit.Şi deaca-şi află muiarea Elina în Eghipet, în cetate în Memfa, şi avu ospăţ de la Preteu împărat.Şi s-au mînat de tot 8 ai după răsipitul Troadii, pînă ce au venit Menelai în casă şi în Spart.Iată [v:se sfîrşi] { 27r} poveastea cu troiani, ca [p:în] [a:scurt] [p:de] [a:plin] .N-am scris ca Omir, că el au avut limbă dulce,de [v:au fost] [a:drag] a podobi povestile.11. DE îNCEPUTUL RîMLENILOR.Să înceapem a scrie de acuma tăriia şi putearea rumînilor, de unde s-au început şi au ţinut pămîntul tot şi ţări.[ 118 ] Deci, după prada Troadei, Enia, ginerele lui Priam craiu, au scăpat, sau-l de zlobozise oşteanii, el se mută cu toată ruda lui, cu cîţi scăpase, în ţara Veneţiei.Deci Enea cu cîţi notase cu nunsul feaceră { 27v} vrajă şi luară plăzuit, că le zise script să noate de acolea spre apus, pînă vor sosi la cîmp şi le se va umplea masa lor de hrană, acolo să descalece ţară, iară unde va muri o vită fugînd de ostenită, acolea să facă cetate; şi luară acest plaz.Deci sosiră la acel cîmp şi feaceră colibi.Acolo era iarbă, de o chema sealină, multă.Şi prînzind ei, unul gustă sealină.De-aciia şi altul, şi altul; atunce strigară - { 28r} "Acum ni se împlu plăzuitul cu measele." Deci vrură să facă sfară cu scroafă groasă, iară ia se zmîci den mîna Eniei.El o goni tocma 4 mile, pînă osteni, şi scroafa obosi, de căzu, şi născură o dată 30 de purcei.Enia înţelease că se vor mulţi pre acolo şi auzi glas de-i zise să zidească acolea cetate.Deaca începu a zidi, tîmplă-se de văzu foc dentru acel loc.Şi veni un lup den pădure şi purta gătejii, de băga în foc, iară un vultur { 28v} bătea cu arepile şi aducea vînt de-l aţîţa.Iară o vulpe hitleană nemeri de-şi uda coada în apă şi scutura pre foc, de vrea să-l stingă.Ei-l aprindea, ia stîngea, însă apoi biruiră ei, iară ia fugi.Deci precepu Enia că cu multe svade şi îndelungă vreame ei se vor înălţa pre alte limbi.Şi zidi cetatea Albă şi Lungă [ 119 ] ş-altă cetate, anume Leon.Şi au avut svadă multă cu domnul latinesc, lu Latin Favno, şi Turnos Savaitul { 29r} şi cu alţi domni denprejur, şi totu-i bătea Enia.Apoi se împăcară şi împărţiră loc de ţară.Deaca muri Enia, el stătu domn fiiu-său Ascanie, născut den Creusa, fata lui Priam craiu.Dup-însul stătu fiiu-său Tever; şi era mîndru şi viteaz, şi muri necat.De-acii rămaseră doi feciori - Nemitor şi Amulie.Nemitor luo domniia, Amulie, avuţie.şi se sculă Nemitor de ucise feciorii lu Amulie toţi, iară pre o fată el o puse popă şi puse leage - { 29v} featele ce vor fi popi să nu se mărite.Iară ia se amestecase cu oarecine.Deaca auzi Nemitor că e grea, puse de o păziia, pînă cînd născură doi geameni.Deci pre dînsa o băgară în temniţă, iară pre coconii-i lepădară cu un cin pre apa Tiveriei, să piară.Iară Dumnezeu-i cruţă, că-i găsi un porcariu, anume Festul, şi feace bine că-i duse acasă-şi, iară muiarea lui, Lupa, născuse un cocon mort, că fu voia lui Dumnezeu.De-aciia-i puse { 30r} sugaşii în loc de feciori.De-aciia le zise nume - Rom şi Romil.Deaca crescură, lor le era viaţa cu porcarii, de păştea turme şi fura.Cu neştiutul stricară turma lui Amulie, ce le era moş, tată mîni-sa.Deaci-i prinseră şi-i duseră la Amulie.[ 120 ] Elu-li văzu voinici şi frumoşi şi află că-i sîmt nepoţi.Şi adunară gloate de scoaseră pre Nemitor den domnie şi deaderă lui Amulie domniia, iar Amulie deade avuţie multă nepoţilor, de rădicară { 30v} oşti şi dobîndiră multe domnii şi ţărri.După aceaea zidi Romil cetate preamare şi frumoasă.De la Adam pînă s-au făcut Rimul, 4708 de ai.Şi cu glas de bucin ură - să asculte toată lumea de cetatea ce i se puse numele Rim.Deci cîţi es de acolea, ei se cheamă rumîni.12. ÎMPĂRĂŢIIA LU ROMIL, CE AU îMPĂRĂţIT îNTîIU îN RIM.Deaca muri moşul lu Romil, Amulie, atunce se rădică împărat Romil şi adună oameni mulţi denprejur, { 31r} de-i băgă să lăcuiască în Rim.Şi fu întîiu împărat Rimului Romil.Şi-ş tocmi boiari sveatnici, tot înţelepţi, şi multe ţărri plecă supt sine.Şi împărăţi Romil 48 de ai.Noman Pombilion stătu domn după Romil.Acesta tocmi 12 luni întru an, anume ghenuarie şi fevruarie, şi alte bunătăţi multe ijdări şi opri pre oameni să nu se închine bodzilor, ce să se închine lui Dumnezeu celui viu.Noman împărţi ocine den { 31v} pămînt oamenilor să se hrăneaască.Şi împărăţi 52 de ani.Til, 38. Dup-îns Marchie, 42 de ai.[ 121 ] Tarchinie, 20 de ai.În zilele lu Tarchinie pridădi Alexandru Machedon toată lumea.După aceaea împărăţi ginerele lui Tarchinie, Tulie, 44 de ai.De la Romil pînă la Tulie, 204 de ai.Acesta [a:întîiu] -l [v:chema] Serbie, iară romîneşte serb, că născuse dentr-o roabă.La acesta, Tulie, aduse o muiare 9 cărţi, de avea plăzuiturile Seviliei.{ 32r} El băgă în foc trei dentr-însele şi i le plăti.Ia veni iară.El arse ş-alte trei, şi iară le plăti, că-i părea că nu-s de treabă.Ia veni şi a treia oară.Miră-se de-aciia împăratul, plăti şi aceale trei şi le arătă vrăjitorilor.Ei răspunseră că spun de folos cetăţiei aceale cărţi.De-aciia le ţinea la cinste.Acest împărat vrea să zidească în Rim besearecă şi, [v:săpînd] temeliia [p:] [a:afund] în pămînt, aflară un cap de os, de curea sînge cum ară { 32v} fi tăiat atunce, şi-i era faţa caldă, ca de om viu.Deaca ştiu un filosof, anume Ersinie, zise: "Această cetate va fi cap a multe limbi, însă cu spata şi cu vărsare de sînge." i puse nume beseareciei Capitol, şi de atunce şi pînă acum noi chemăm besearecile latineşte romîneaşte capişte.[ 122 ] Cetatea Rimului pînă la Tulie au fost supt împăraţi.Iară pentru că sili un fecior al lui Tulie, luo pre Lucritiia, muiarea lu Colatin, { 33r} om de rudă bună, atunce se adunară toţi bunii Rimului depreună şi sfătuiră să nu mai fie împăraţi, ce tocmiră în toţi ani să-ş pue sfeatnici, cum zicem noi judeţ cu pîrgari, iară grecii ipat, pentru trufa lor.13. DOMNIIA RIMULUI CEI ORÎNDIŢI.Deaca se scoaseră den Rim muncitorii, mai nainte de alţii dobîndi mesereare Vrut de la ipat şi Colatin. [v:Să spunem] [a:puţinel] de Vrut.Era oarecine în Rim, { 33v} anume Marchie, de rudă bună şi plin de bunătate.Acestuia aruncă pizmă Tulie de-l tăe, şi pre feciorii, şi strînse bunătatea [ 123 ] toată la dinsul.Iară un fecior a lui Marchian, anume Vrut, să feace nebun, de scăpă de moarte.Şi-l puse Tulie măscărici coconiloru-şi.Vrut, el se chiamă nebun.Deci petrecea cu feciorii împăratului ca un nebun.Oarecînd Tulie tremise feciorii la Delfos, să întreabe de proroci: "Carele va { 34r} fi împărat?" i mergea şi Vrut cu nunşii, de veseliia cu măscărnicii pre cale.Şi ducea daruri lu Apolon.Iară Vrut împlu un toiag de galbeni, că era găunos, şi-l ducea dar.Ei rîdea de darul lui Vrut.Cînd vrură să iasă, ei întrebară pre Apolon: "Cine va domni rimleanii?" Iară lor li se răspunse: "Cine va săruta mai nainte mumă-sa." Alţii nu înţeleaseră, ce numai Vrut, şi grăbi de sărută pămîntul, că e maica tuturor.{ 34v} Alţii să întrecea să-ş sărute mumînile.De-acii fu Vrut mai mare Rimului, cu sfatul bătrînilor, şi Colatin, iară dup-înşii alţii - Casie, Chicherone şi Levcole şi Catli, Catone şi Schipione.Pombie Magnea să rădică voevod Rimului, cu sfatul lui Iulie, ce fu apoi Chesar.Acesta Pombie multe [ 124 ] războae pre mare şi pre uscat au făcut şi multe ţări au dobîndit.Şi-ntr-o dată ce au îmblat în oaste, el au dobîndit 1000 de { 35r} cetăţi şi 540 de cetăţi, tot mari şi vestite.Şi au domnit 45 de ai.Şi s-au mînat de la Tulie pînă la Chesar 464, de au ţinut Rimul tot sveatnici.14. ÎMPĂRĂŢIIA LUI GAIE CHESAR.Gaie schimbă domniia spre împărăţie, că pobedi fără de număr multe limbi şi ţări şi lărgi tăriia Rimului pînă la marginea pămîntului.Şi-ş puse nume Chesar, pentru că era zimislit în trupul maică-sa, şi cînd fu aproape de născut, { 35v} ia muri, şi numărară lunile şi socotiră că e viu coconul într-însa.Deci o spentecară şi scoaseră coconul dentr-însa.Derept aceaea-i puseră nume Chesar, ce se zice spentecat.Deaca muri Gaie Chesar, el stătu în urma lui Sevast Avgust.[ 125 ] 15. ÎMPĂRĂŢIIA LUI AVGUST CHESAR.Acest Avgust sparse împărăţiia lui Potolomei.Deci de la Adam pînă la Potolomei şi pînă se rădică Avgust, 5457 de ai.Acesta încă iubi să-l cheame Chesar, şi mainte { 36r} de naşterea lui văzu tată-său un vis, că răsări soarele den trupul mueriei lui.Şi spuse un filosof, deaca auzi: "O, ome, împărat a toată lumea veri naşte."Acesta, [p:] [a:dentîiu] cînd şedea, a mulţi [v:făcea] cazne reale.Iară u-nţalapt scrise o hîrtie, de o aruncă naintea lu Chesar.În scriptură zicea - "Părăseaşte-te de-a muncirea!" De-aciia se dereptă,de [a:foarte] [v:socotiia] şi nu minciia pre nime de grabi, că-l învăţă şi un filosof, anume Anthinodor, { 36v} de-i zise: "O, Sevaste, nu grăbi cu mîniia pre nimenea a lovi, ce mainte ceteaşte 24 de slove, anume a, b, v, g." Alt nărav încă avea, că lua mueri de la bărbaţi, de zăcea cu nunsele.Iară Anthinodor meşterşugui se-l scoaţă den nărav, că văzu pre un boiarin plîngînd şi ştiu pentru ce plînge şi să vaetă.Că-i era zis de Chesar să-şi ducă muiarea la aşternutul lui Avgust, într-o raclă încuiată.Anthinodor se cerşu de întră el în locul mueriei { 37r} în secriu, cu sabiia goală, şi-l duseră la Chesar.Şi cînd vru să se culce Chesar, el descue racla.Anthinodor sări cu sabia la Chesar, de multu-l învălui, pînă cînd se jură că va părăsi acel nărav.De-aciia-l lăsă.[ 126 ] El de-aciia goni de la sine măscărniciile şi cinstiia înţelepciunile şi cărtularii.Şi tocmi lumea toată supt sine, de-i da dajde.Şi au împărăţit 57 de ai.16. DE DOMNUL NOSTRU ISUS HRISTOS. Atunce cînd născu Domnul nostru Isus Hristos, n-al 40 de ai { 37v} de împărăţiia lui Avgust, cînd tremisease să scrie lumea toată.De la Adam pînă la Hristos 5500 de ani.Şi pre ovreai-i domniia Irod.Atunce-i era dată domniia de la Chesar Avgust.Şi fu Isus Dumnezeu şi om, şi făcea ciudese mari şi multe, şi nvăţa oamenii cu adevăr, şi mulţi crezură întru Isus, că vindeca toate boalele dentre oameni.17. ÎMPĂRĂŢIIA LUI TIVERIE CHESAR.După Avgust, el stătu Tiverie Chesar în Rim.Şi dentîiu aşa-l iubiia boiarii, cît îmbla { 38r} şi zua şi noaptea fără păzitori şi fără arme, că de vrea pune vreun voevod sau vrea cinsti cu altă boerie, nu-l mai schimba.Şi spuse şi o pildă, că era un om de avea o rană rea şi plină de puroi împuţite, şi-l mînca muştele.Oarecui-i fu milă d-insul şi vru să le gonească.El zise: "Lasă-le că sîmt sătule aceastea, de nu mănîncă rău, numai ce ling, iară de vor încăpea nişte flămînde,mai [a:rău] [v:vor mînca] ." [ 127 ] Aceastea grăi Tiverie { 38v} de boiari - să fie în vreame multă pre mesereare, pînă se satură.Deci mai nu mănîncă rău pre săraci.Aşa [v:era] [p:] [a:dentîiu] .Apoi [v:feace] bogat [a:rău] şi pierdea mulţi fără vină.În al 19 an de domniia lui Tiverie, pre Isus Hristos l-au răstignit ovreaii pre cruce şi Pilat întru Ierosalim; ş-au arătat moartea şi au fost îngropat.De-acii au prădat iadul şi i-au spart tăriia şi au învis a treia zi de moarte.Şi, după ce s-au înălţat { 39r} la cer prespre 40 de zile, Mariia Magdalina s-au dus tocma la Rim de-au jeluit.Şi atîta se mînie Tiverie Chesar,cît [v:au muncit] preuţii şi cărtularii jidoveşti, mai [a:vîrtos] pre Pilat, pînă ce au murit.Tiverie au domnit 23 de ai.18. ÎMPĂRĂŢIIA LUI GAIE CHESAR.Deaca muri Tiverie, dobîndi steagul Rimului nepotu-său Gaie.Avea viaţă spurcată şi nărav sireap şi ucigaşu, şi siliia feate, şi de ruda lui ruşina, şi { 39v} numai ce bea şi mînca, cu alăute şi cu măscărici.Şi mulţi cu avuţie ucise fără de vină, de le lua bunătatea.Acesta oarcînd văzînd tină pre uliţa Rimului, deci nevoi pre Uespasian voevodul de o au curăţit cu poala lui.Şi peri jungheat la războiu.19 îMPĂRĂţIIA LU CLAVDIE CHESAR.Apucă Clavdie domniia şi era blaznă şi fricos.deci cînd venia cineva la dins, mainte-l cerca să nu fie armă ascunsă.[ 128 ] în zilele acestuia { 40r} fu foamete mare prespre toată lumea.Şi au domnit 13 ai şi 9n luni.20. ÎMPĂRĂŢIIA LU NERON CHESAR.Stătu şi Neron, şi era fără ruşine şi plin de curvie.Făcea-ş voia trupului şi pre via pîntecelui, mînca şi bea fără rînd, şi era tot beat de vin.Acesta-ş ucise pre umă-sa şi răstigni pre sveti Petr şi tăe capul lu sveti Pavel apostolul, şi mult rău feace celora ce mărturisiia numele lu Hristos, că e fiiul { 40v} lu Dumnezeu.Deaca-i văzură rîmleanii viaţa porcească, întinată şi împuţită, el era urît tuturor şi-l părăsiră, şi să spăre, de se junghe însuş.Şi au domnit 13 ai.Iutulie 8 luni.Şi semnă un numărătoriu de steale ceasul cînd va muri şi fu aşa.Athon, 3 luni şi muri ucis de Uespasian.[ 129 ] 21 îMPĂRĂţIIA LU UESPASIAN CHESAR.Veni rîndul la Uespasian la domnie, că-l alese sfatul şi oştile pentru că era înţelept şi bărbat bun { 41r} şi cu năroc.Acesta multe împărăţii au biruit şi multă avuţi adună, şi se întoarse în Rim pre mare, iară pre tit, fiiu-său,-l lăsă în Ierosalim cu oşti, să-l pleace, că se lepădase de-a firea supt rimleni.Deci s-au închis în cetate mulţi ovreai, fără de numă, iară Tit au ocolit cu oştile cetatea şi o au bătut doi ai, pînă i-au flămînzit, şi au răsipit cetatea şi le-au ars beseareca.De-aciia au perit unii de foame, alţii ucişi, { 41v} tocma o mie de mii, şi şi-au luat robi 207 de mii.Aşa păţia rău mare şi foame, cît unii-ş mînca feciorii, că-i ajunsese atunci pedeapsa lui Iisus, cum zisese că nu se va ţinea piatră pre piatră, ca să nu să răsipească cetatea cu besearica, şi lor perire.Aceastea fură, deaca trecură 40 de ai după înălţatul lui Histos în cer.Uespasian au domnit 10 ai şi au murit bătrîn.[ 130 ] îMPĂRĂţIIA LUI TIT FIUL LUI SPASIAN.{ 42r} Lasă-ş domniia lui fiiu-său, lu tit, om dumnezeesc şi preavoinic, bun şi ogodnic şi foarte îndurător şi darnic.şi-l iubiia boiarii şi toţi ţăranii de pren toată lumea.Acesta multă bărbăţie arătă, cît de vrea ş-altă lume alăturea, destoinic ar fi fost a o ţinea şi a o derepta.Şi zicea toţi: "Pînă nu vom vedea faţa împăratului să nu ne întoarcem întristaţi şi mîhniţi." Ce-l apucă moartea mainte de vreame, numai ce domni { 42v} doi ai.23. ÎMPĂRĂţIIA LU DOMENTIANMută-se partera de domnie lui Domentian, pare-ţ că nu ea frate dentr-un snge cu Tit, că pohtiia avuţie şi aur şi argint, de cîrciumăriia viniturile şi adăogea vamele, văersa sîngele fără de milă şi prăda oamenii.Acestuia spuse un filosof, cum şi cînd va muri şi cine va domni dup-îns.Elu-l chemă aproape de el, de-l întrebă: "Dară tu, ome, cum şi cîndu-ţ va fi { 43r} sfîrşeniia?" Al spuse adevăr, iară împăraul vru să-l lase în menciună şi zise să-l arză de viu.Şi atunceş căzu ploae mare, de stinse focul, şi roaseră neşte cimni legăturile,de-l sloboziră, şi fu cum zise filosoful.Acest Domentian mult rău făcea celor ce credea în Hristos şitrimise de [v:aduse] nepoţii lui Iacov şi ai Iudei, fraţii lui Hristos [a:trupeaşte] , den ruda lui David.Şi-i întreba de împărăţia lui Hristos, unde-i şi cînd va fi.ei răspunseră { 43v} că va fi la sfîrşeniia veacului, şi nu e de pre ceastă lume împărăţia lui Hristos.Elu-i lăsă, nu-i mai învălui şi porunci să nu mai muncească pre creştini.Şi domni 15 ai; rău fu, rău se sfîrşi.[ 131 ] 24. ÎMPĂRĂţIIA LU NERUE.Cîndu-ş deade acesta sufletul cu nevoe, Nerue dup-însul dobîndi domniia.Om bun şi milostiv şi nu iubiia strîmbătăţile, nice pre nime, ce domni 1 an şi patru luni.25. ÎMPĂRĂţIIA LU TRAIAN CHESAR.Puse-se în scaun, de împărăţiia Traian, voinic şi bărbat, viteaz şi răbduriv întru judecată şi derept şi nefăţarnic.Acesta plecă cerbicea eghipteanilor şi birui trufa turcilor şi în puţină vreame de marginea pămîntului pînă în margini o primblă şi toţi înălţaţii supt sabiia Rimului plecă.Acestuia-i părea rău de ceia ce păţiia rău şi-l durea inima de ceia ce boliia, nemearnicii-i miluia, soţii-ş i dăruia { 44v} şi răbda multe hule omeneşti.Acesta încă zicea: "Cade-se împăratului a se asemăna cu răbdarea lui Dumnezeu." Deci naintea a toată curtea deade-şi sabiia goală în mîna pîrcălabului şi-i zise - "De vezi că domnesc preste leage, loveaşte-mă fără milă cu sabiia, iară de merg pre leage, tu mă cruţă." [ 132 ] Acesta împărăţi 19 ai şi 6 luni.Şi în zilele lui multu se cutremură pămîntul prspre toată lumea, şi multe cetăţi { 45r} s-au răsipit, şi mulţi oameni au perit.26. ÎMPĂRĂŢIIA LUI ANDRIAN.Traian, elu-ş deade domnia, la moarte, ginere-său, lui Andrian.Acesta se veseliia cu cărţile ellineşti şi întreba cuvinte scumpe, şi cinstiia pre ceia ce ştiia carte bine, şi-i dăruiia, şi-i purta cu nunsul în oaste şi acase, şi pre toate drumurile.Şi era tuturor preadrag, sveatnicilor şi gloatelor.Acesta pre ovreai de totu-i sfîrşi şi-i pierdu, pentru ce se lepădase de a-şi pleca cerbicea { 45v} supt jugul Rimului, şi le sparse cetăţile şi le arse casele.Şi-i junghea den mic pînă în mare şi le pustii ţara, iară cetatea Ierosalimului den rădăcină o răsipi.Şi iară feace de băgă ellini să lăcuiască, şi-i puse nume Elie cetatea.Şi domni 21 de ai.27. ÎMPĂRĂŢIIA LUI ANTONIN.Antonin luo cunună de domnie şi era om bun pre creştini, unde-i vedea mergînd sara, demăneaţa { 46r} la besearecă de se închină lu Hristos, ca şi ei bodzilor.El porunci pretutindenea [ 133 ] să le dea pace, ca să-ş ţie leagea; pentru aceaea-l chema blagocestiv.Şi domni 22 de ai.28. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MARCO ANTONIN.Şi dup-îns stătu Marco domn.Acesta încă era plin de toată înţelepciunea şi ştiinţa, şi avea dar şi chip de omenie bună, şi-i era dragi înţelepţii şi cărtularii, şi era preaîndurătoriu şi darnic.Spuseră că năvăliră vrăjmaşi { 46v} mulţi cu oşti spre ţara Rimului, de o prăda, şi nu avea de unde lua bani să rădice oşti.Ce scoase toate ferecăturile împărăteşti, cîte era de aur şi cîte era de argint, scule, mărgăritariu, căftane, stime şi veşmentele împărăteseei, la tîrguri le scoase, de cumpăra cui trebuiia, şi strînse avuţie.Deci rădică oşti şi obori toţi vrăjmaşii supt sabiia lui.Şi multe talere de aur şi de argint aduse { 47r} şi de alte avuţii, şi strigă: "Cine va vrea de voia lui să ia galbeni şi să întoarne ce-au cumpărat, noi vom da, iară de nu va vrea, în voia lui să fie." Aşa era viaţa acestui împărat bun, că pre săraci cu birurile nu-i asupriia.Şi domni 20 de ai.Şi pentru că era bun şi milostiv, lui-i fu moartea ca un somn de adurmire.[ 134 ] 29. ÎMPĂRĂŢIIA LU COMOD.Miru-mă cum nu-ş ară duce fecior a părinte, că să-i leu, pardos tigr, toţi fac puii mînioşi, cum sîmtu { 47v} şi ei.Dară den om bun cum nu născu bun?Că feciorul lui Marco, Comod, stătu împărat, ce nemică nu-şi semăna la nărav cu tată-său.Că-i era viaţa cu hlapii şi cu curvele, cu beţivii, şi-i era gata sabiia a tăiarea în boiari şi înţelepţii şi bunii.Deci cumu-i fu viaţa, aşa-i fu şi moartea, că muri otrăvit.Şi domni doi ai.30. ÎMPĂRĂţIIA LU PERTINAX.Dup-însul stătu Pertinax preabătrînul.Şi domni { 52r} un an.Iulian cumpănă împărăţiia, ce nu-i fu folos d-însa, că se sculă Sevir, de-l tăe.Şi domni 9 luni.[ 135 ] 31. ÎMPĂRĂţIIA LUI SEVIR ţAR.Acesta Sevir mult au îmblat de-au dobîndit ţărri şi cetăţi, şi s-au dus pre apa Nilului foarte mult, deci cîte au găsit, toate le-au luat.Iani să spunem de Nil că iase dentr-un munte, ce-l cheamă Atlant, la un loc anume Machentida, spre apus, aproape de ochian.Şi e mai înalt de toate măgurile { 52v} a toată lumea, şi nime nu i se poate urca în vîrh, şi numai ce i se topeaşte zăpada în miază-vară.Atunce vine Nilul mare, luna lu avgust.Acesta muncă multă şi goană punea pre creştini.Atunce se munci şi Linodid, tatăl lui Orighin.Şi domni 17 ai.Aşa-i era năravul - Cînd vrea fi în pace, oarece vrea cugeta de demăneaţă, de-aciia se osebiia însuşi, de vrea vorovi de boiari şi de mesereri.De-aciia şedea de judeca pînă amiazăzi.{ 53r} După aceaea încăleca,de [v:se prembla] [a:puţinel] . De-aciia prînziia şivrea [v:durmi] [a:puţinel] . Deaca se scula, el să scălda.De-aciia cetiia cărţile greceşti şi lătineşti pînă sara.Iară la prazdnice mari cheltuială făcea la masă.32. ÎMPĂRĂŢIIA LUI DECHEI CHESAR.Stătu şi Dechei împărat în Rim.Şi rădică goană mare spre creştini, şi mulţi se munciră pentru Hristos, de luară [ 136 ] cunună de mucenic.Atunce vru să se muncească şi Orighin, ce nu putu { 53v} răbda.Ce se lepădă de Hristos şi rău eretic se feace, că era prea cărtulariu, de scrise hule reale spre Hristos şi alte îmblături.Acesta Dechei domni doi ai şi muri necat într-o tină la un războiu.Gala, doi ai.Valerian, 15 ai.Agalian, 9 ai.Clavdie, 1 an.Avrilian, 2 ai.Prov, 6 ai.[ 137 ] Numerian, 2 ai.Marin, 2 ai.Andonic Caracal, 8 ai.33. ÎMPĂRĂţIIA LUI DIOCLITIAN I A LUI MAXIMIAN.Luară steag de domnie Dioclitian { 54r} şi Maximian.Amîndoi era într-un nărav rău şi făcea cumu-i învăţa Satana - jungheri şi ucisături, vărsare de sînge şi temniţe, rane, sau ce rău era să nu se facă atunce pre cei ce era creştini!Că se nevoiia den rădăcină să zmulgă creştinătatea şi de tot să o stingă.Şi scrîşniia cu dinţii spre turma lui Hristo, ca nişte cîni turbaţi, că era curvari, cît nu avea saţiu, şi plini de tot răul.Şi răi { 54v} era, [a:rău] [v:se sfîrşiră] , că Dioclitian arse ascuns într-o pleavniţă, iară Maximian-îl umplură viermii de viu.Şi aşa-şi lepădară sufletele.Şi au domnit 20 de ai.[ 138 ] 34. ÎMPĂRĂŢIIA CONSTEI; TATĂL LU CONSTANTIN îMPĂRAT.Acesta Consta mainte era ginere lui Maximian, că-i ţinea o fată, anume Theodora.De-acii născu dentr-însa pre Constie, tatăl lui Gal şi a procleatului lu Iulian, cela ce-ş călcă leagea.Şi împărăţiia { 55r} Consta Vretania şi Galia şi Alpa, iară Maxentie ţinea atunce Rimul şi Italiia.Şi împărăţi Consta 4 ai.35. ÎMPĂRĂŢIIA LU COSTANTIN, MARELE îMPĂRAT îNTîIU îN CRE TINI.Deaca stătu împărat Costantin, feciorul Costei, născutul den svetaa Elina, pre partea tătîne-său, că atunce se răshirară multe părţi împărăţiia Rimului - Maxentie luase Rimul, Sevir altă lature, Maximian alta, aşijderea Galerie; [ 139 ] Şi poronciră rimleanii la Costantin, { 55v} ca să-i izbăvască de muncitori.Atunce rădică oşti spr-înşii şi-i se arătă crucea den ceriu şi fu cuvînt: "Costantine, cu aceasta veri birui!" i feace steagul cu cruce.De-acii mearse şi birui pre toţi, şi [v:fu] însuş împărat [a:întîiu] creştinesc.Şi abătu de surupă casele idolilor şi astupă capiştele unde purta ellinii sfara dracului, şi le sfîrşi toată spurcăciunea lor.Şi deşchise besearecile creştineşti, şi se lărgi { 48r} preste toată lumea ca cu un bucin de aur glasul lui, de la marginea pămîntului pînă în margini, să răsună cătră credinţa lui Hristos.De la Hristos pînă la Costantin, cînd adună săbor în Nichei, de alease leage creştinească, 318 ai, iară de la Adam 5836 de ai.Costantin dărui pre părintele lui, papa Selevestru, cu cetatea Rimului, şi carii vor fi dup-îns.Iară elu-ş feace cetate împărătească Ţarigradul, la Vizantiia, 5852 de ai.Atunce { 48v} au aflat Elina crucea lui Hristos.Şi au împărăţit Costantin 32 de ai şi 11 luni.La moartea lui puse domn pre partea Răsăritului al doile fiiu, Costantie, iară pre Consta şi Costantin, lor le deade Apusul şi Galia;ce [v:se stinseră] [a:curînd] , o, amar, că se sfădiră adins ei-şi.[ 140 ] 36. ÎMPĂRĂţIIA LU COSTANTIE, FECIORUL LU COSTANTIN.Veni toată împărăţiia la Costantie, şi puse pre nepotu-său Gaie, feciorul lui Costantin, să fie chesar.Deaca-l ştiu că se { 49r} rădică să fie împărat, elu-i tăe capul, şide-aciia [v:se începu] [a:rău] .Şi domni Costantie 24 de ai.37. ÎMPĂRĂţIIA LUI IULIAN, CĂLCĂTORIU DE LEGE.Iată că stătu şi Iulian, fratele lui Gal, cu viaţă împuţită, porcească, de fu chesar.Şi deaca muri frate-său Gal, atunce si se lepădă de Dumnezeu şi părăsi leagea creştinească.Deci se lepi de dracul şi rădică arme şi războae spre Hristos.Deaca auzi aceasta Costandie, de scîrbă elu se războli şi muri.{ 49v} De-acii stătu împărat Iulian.Atunce ivi veninul amar de la inimă ce avea.Deci huliia pre Hristos şi zicea că i-au sfîrşit ruda şi i-au spart leagea moşilor.Şi vărsă sînge creştinesc fără milă şi-i pierdea cu groaznice morţi.Însă ochiul drept nu doarme.Ce văzu răotăţile lui şi [v:nu răbdă] [p:] [p:] [a:îndelung] , ce-i tremise sfada cu turcii.Deci, [ 141 ] ducîndu-se el la dinşii, mîniia lu Dumnezeu-l săgetă pre cale.Şi domni { 50r} 2 ani.Iuvian domni 9 luni.Ualentianin, 1 an.Ual, frate-său, 13 ani.Gratian şi cu Alestin, 3 ani.38 îMPĂRĂţIIA LUI THEODOSIE CELUI MARE.Gratian, pînă era viu, deade domnia despre Răsărit lu Theodosie; el ţinea Rimul.Ce [a:curundu] -l [v:junghiară] nişte vrăjmaşi.Iară Theodosie purcease la Rim.Cînd fu în Solun, avu împutare cu soluneanii, deci tăe 15000 de oameni.[ 142 ] Deaa sosi în Rim, toţi vrăjmaşii lu Gratian i pierdu şi deade domniia { 50v} Rimului lu Alend, fratele lu Gratian.Ce nu trăi mult, că se rădică oarecine, anume Evghenie, spr-insul.El, de frică, se spînzură.Iară se rădică Theodosie cu oşti spre Evghenie şi-l dobîndi, de-l pierdu.Al doile an den domniia lui Theodosie fu al doile săbor a toată lumea, adunat în Ţarigrad, 150 de părinţi.Theodosie puse în Rim domn pre fiiul său Onorie.Şi domni Theodosie 17 ani şi muri în Mediolan, unde era Amvrosie arhiepiscopul.{ 51r} 39. ÎMPĂRĂŢIIA LU ARCADIE.Rimul domniia Onorie, iară frate-său Arcadie, Ţarigradul, feciorii lu Theodosie.Aceştia amîndoi, cînd era coconaşi, ei învăţa carte la sveti Arsenie şi-i certa tată-său, să asculte de dascăl.Ei se lăuda cu rău, cînd vor fi împăraţi.Arsenie fugi de frică la călugărie.Iară deaca fură ei împăraţi, cerca pren toaă lumea să-l miluiască, şi-l aflară.Deci-i scriseră carte, doară e trebuiaşte milă, se-i { 51v} tremiţă şi să-i iarte de greşală.[ 143 ] Acesta Arcadie avea o muiare, anume Evdoxiia, foarte rea şi lacomă şi-ş purta bărbatul cum era voia ei.Şi-l nevoi de scoase pre sveti Ioann Zlatoust den iparhie, pentru că-i învăţa pre binele lor, să le fie de spăseniie.Arcadie domni 14 ani.40. ÎMPĂRĂŢIIA LU THEODOSIE CEL MIC.Deaca muri Arcadie, lăsă-şi cununa şi scaunul fiiu-său, lui Theodosie, născut den Evdoxiia.Iară el era tinerel de 7 ani; elu-l învăţa soru-sa Polhiriia toată { 56r} înţelepciunea.Şi nu-i cuteza nimenea, pentru frica lui Izdigherd, domnul tucesc, că-l rugase Arcadie să-i fie priiatin feciorului.Pentru aceea tremise un boiarin a lui socotitor şi scrise la boiari: "Carele nu să va pleca, eu voiu veni de voiu face izbîndă coconului." Deci, deaca veni în vîrstă de însurat, soru-sa Polhiriia grijiia să-i afle soţ.Era întru Athina un om, anume Leontie, şi ştiia tot numărul stealelor şi avea doi feciori { 56v} şi o fată, anume Athina, de era preafrumoasă.[ 144 ] De-aciia, la moartea lui Leontie, el împărţi toată avuţiia feciorilor, că era bogat, iară featei lăsă numai 100 de galbeni şi-i zise: "Socoteşte-ţi atîta şi frîmseţile!", că-i cunoştea în steale ce va fi.Iară fraţii după moartea tătîne-său, nice atîta nu-i deaderă.Ia se sculă cu o mătuşe a ei, sor tătînesău, de se dse în Ţarigrad şi-ş plîngea strîmbătatea înaintea { 57r} Polhireei.Ia o văzu aşa tinără şi frumoasă şi se miră de înţelepciunea ei, şi ştiu că e fată curată.Şi încă nu era creştină, şi o deade la Pavlin logofetul, de o boteză şi-i puseră numele de Evdoxiia.De-acii feaceră nunta şi o cununară, de fu împărăteasă.Şi născu şi o fată, de fu apoi dată de Theodosie după Valentian, împăratul de Rim. [v:Să spunem] [a:puţinel] de rimleani, ce li s-au tîmplat.Era în Rim un boiarin mare, anume Maxim, { 57v} şi avea o muiare preafrumoasă.Şi o preaîndrăgi împăratul şi meşterşugui de dobîndi inelul lu Maxim, şi-l tremease la muiare-i de o chemă cu numele lu Maxim.Ia crezu şi mearse la aşternut.Împăratul o prinse de o ruşină.Deaca auzi Maxim, [a:foarte] [v:se mînie] şi rădică sfadă rea pre împăratul de săvîrşit, i tăiară capul şi ruşină şi împărăteasa.Iară ia de scrîbă tremeas la Ghezerih, domnul Andalului, şi se sculă cu oşti, şi veni de luo Rimul { 58r} şi robi lu Maxim muiarea şi fata.Pînă atunce s-au ţinut de rumîni Rimul.De-aciia încăpură uandalii, că stătu împărat Maxim, cela ce feace atunci răzmiriţa.Şi dup-îns Olevrie.[ 145 ] De-acii Manor.Dup-îns Glicherie.De-aci Nepotian şi Orest şi fiiu-său Romil.Întîiu marea cetate Rimul o au împărţit Romil şi apoi iară o au împărţit şi i-au fost perirea de la Romil.De-aciia o luară streinii, şi toţii voevozii, pîrcălabii, nimearnicii fură plecaţi { 58v} supt andali.Deci, de-acum iară să îndereptăm pre poveaste înainte cum mearge.Cumu-ş împărăţiia Theodosie împreună cu soţu-său, împărăteasa Evdoxiia, veniră şi fraţii ei dentru Athina.Ia le zise: "De nu mă vreaţi dosădi, nu aş fi astădzi împărăteasă." i fură puşi de împăratul boiari mari.Ce nice un bine pre lume nu iaste ca să nu se amestece cu scîrba şi cu mult amar - soarele-l acoper nourii, aşa şi pre bine vrăjmaşii.Deci, ce vom să spunem?{ 59r} Viia bine Theodosie cu împărăteasa, în toate zilele în dezmierdăciune.Deci de năprasnă veni ca un vînt cu vivor urîciunea.Că aduse oarecine împăratului un măr preamare şi frumos.El se miră şi-l tremise împărăteasei.Ia încă se miră şi-l tremise la Pavlin, naşu-său.El nu ştiuse de măr, că au fost în mîna împăratului ce i-l duse dar.Deaca-l văzu, elu-ş prepuse cu gînd rău şi tremease atunceş de o chemă şi o întrebă: "Unde e mărul?" Iară ea se jură că l-au { 59v} mîncat.El atunce-i arătă mărul şi-i scoase minciuna în faţă.Deci pre bietul Pavlin i tăe capul atunceş, iară pre împărăteasă o goni de la dins.Ia se duse la Ierosalim şi multă milostenie împărţi mănăstirilor şi mişeilor şi se sfîrşi acolo.[ 146 ] Acesta Theodosie i se arătă 7 coconi, den somn adormiţi den zilele lu Dechei ascunşi în cetatea Efesului de frica muncilor şi au dormit 372 de ani.acesta împărat fu aromit { 60r} de un scopit, anume Hrisafie, de-ş goni soru-sa de la dins, Polheria, că era om hitlean şi rău.Apoi o chemă iarăş împăratul la dins.Theodosie au domnit 42 de ani.41. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MARCHIAN.Rămase împărăţiia la soru-sa Polhiriia, după moartea lu Theodosie, şi era preaînţeleaptă.Deci văzu că nu poate fi Ţarigradul fără împărat, că feciorii lu Theodosie nu trăiră.Deci alease ia pre un om bun, anume Marchian, şi mainte-l jură că o va lăsa { 60v} să-şi ţie fetiia, cum s-au făgăduit lui Dumnezeu den tinereaţe; atunce-l cunună împărat.Acest Marchian era de rudă measeră, ce era un nărav bun şi înţelept; deci întrase a sluji în curte.Oarecînd, într-o oaste, eşise cu grecii, că le prăda turcii ţara.Elu se războli pre cale, de záăcea înt-un sat, la neşte oameni şi se înfîrtăţi cu nunşii.Deaca se sculă den boală şi se duseră la vînat şi osteniră gonind, de-acii se culcară ca să doarmă.Şi mai nainte { 61r} se deşteptă unul, văzu un vultur desupra lui Marchian, de-ş tinsease arepile, de-l umbriia.Atunce deşteptă pre frate-său şi-i arătă.Pentru aceaea cunoscură că semnează că va fi Marchian împărat şi-l deşteptară, de-i spuseră cu bucurie.Atunce-l dăruiră cu 300 de galbeni, ca să nu-i uite cînd va veni la împărăţie.[ 147 ] Elu se duse la Ţarigrad şi se lepi de Aspar, ce era voevod pre toate ceatele.Tîmplă-se de se duseră în oaste, să se bată cu Gheezerih, { 61v} domnul Andalului.Şi fură biruiţi şi fu Mrchian prins viu, şi cu alţii.De-aci-i ţinea în legătură, şi văzu şi Ghezerih un vultur umblînd cu arepile pre Marchian durmind în legătură.deci [v:se miră] [a:foarte] , deci cunoscu că va fi în bine mare, şi legă cu nuns jurămînt, de va fi împărat, să fie cu pace cu ghezerih.Deci caută - pre cine cruţă Dumnezeu, paserile încă-i slujesc şi păgînii-l cinstesc.Deci-l tremise cu soţii-ş, cu toţ în Ţarigrad şi fără zăbavă stătu împărat.Deci chiemă pre Tatian, deci-l puse patrichie şi pre Iulie voevod Iliricului, că-i erafraţi pre cruce şi-i făcuse mult bine în sărăcie.Marchian împărăţiia, iar Polhiriia zidi beseareca Vlaherna.Atunce fu al patrul săborul a toată lumea, adunată în Halchidon, 630 de părinţi.{ 62v} îMPĂRĂţIIA MARELUI LEONT.Atunce era boeriu mai mare Aspar, de avea o slugă, anume Leont, şi era pus pre toată avuţiia lui, să o ţie.Deci îl rădică împărat, ca să-i pue un fecior a lui chesar, că nu lăsa Dumnezeu pre Aspar să fie împărat că era arian.Aşa se înşelă în nădeajdea înţelepciuneei omeneşti.[ 148 ] După aceaea să apropie Aspar la împăratul cu mare îndrăznire şi zise: "O, împărate, nu se cade cine poartă caftan mohorît să grăiască menciuni!împle-mi ce-ai făgăduit, de pune { 63r} un fecior al mieu să fie chesar!" împăratul grăi: "Cine poartă căftan mohorît nu se cade să fie biruit de sluga-ş, ce se asculte sluga de împăratul." Acest împărat află comoară multă şi rădică oşti pre liviani şi Gheezerih, şi puse voevod pre cumnatu-său Vasilesc oştilor.i era pre mare şi pre uscat ca năsipul de mulţi, de bărbaţi buni şi viteji.Ce fu mai tare şi mai putearnic aurul decît mulţimea oştilor, că poate sparge cetăţi şi a răsipi { 63v} ziduri.Aurul poate birui războiul, poate piiarde toate bărbăţiile, că e segeată lucie şi se înfige lesne la inimă de om.Aurul lu Gheezerih şi-i fu de ajutor, şi [p:pre] [a:ascuns] tremise la Vasilesc.Elu se amăgi de dragostea aurului.Deci, cînd fu la războiu, el întîiu începu a fugi.De-acii îndărătnici pre toţi a fugi.Ian căutaţi, cîte limbi şi oşti adunate în lucire de aur le birui!Aşa se tîmplă grecilor în Livia.Şi domni 17 ani.43. ÎMPĂRĂŢIIA LUI { 64r} LĂV CELUI MIC.Acest Leu nice un fecior nu avea, numai o fată, anume Areadniia şi o mărită după un boiarin, anume Zinon.[ 149 ] Deci născu dentr-însa un cocon numele Leont.Acestuia-i deade la moarte moşu-său împărăţiia ce numai ce domni un an.44. ÎMPĂRĂŢIIA LU ZINON VîRCOLACUL.Zinon, tatăl său Leont nu era derept la credinţă creştinească, ce mulţi den turma lu Hristos munciia şi păstorii turmeeiîncă-i [v:slutiia] { 64v} [a:rău] .Şi bău şi el păharul ce adăpa pre alalţi, că-i spuse un cetitoriu de steale cumu-i va fi sfîrşitul.Deci mulţi voinici pierdu den curte.şi domni 17 ani.45. ÎMPĂRĂŢIIA LU ANASTASIE ţAR.Trecu împărăţia grecească şi la Anastasie Ceurul, ce cum era el, aşa avea şi viaţa ceură.Că [v:ceură] [p:] [a:dentîiu] -ş [a:strînb] spre eresa lui Evtihie.Deci dentr-însul se scorni negură întunecată şi vihor iute pre creştini.Deci începu pre patriar şi den scaune cu ruşine { 65r} a-i scoate, ca neşte făcători răi, şi-i goniia pre cei creştini derepţi şi groznice munci-i munciia, şi era pretutindenea suspin şi plîngeri, şi-l blăstăma mulţi de faţă, [v:să împle] [a:rău] .[ 150 ] Deci, oarecînd durmind el văzu în vis - un om mare ţiind o hîrtie, de era numele lu Anastsie scris.Şi zise cu mînie: "Bunătăţile Ezecheei le văzu Dumnezeu, de-i mai deade viaţă 15 ani.Iară năravul tău cel rău văzu, deci ţe-au tăiat den viaţă 15 ani." i-l rase { 65v} den hîrtie.De-acii se [a:foarte] [v:mîhni] şi [v:muri] [a:curînd] de tunat şi fulger, şi fu îngropat.Prespre puţine zile, el strigă se-l dezgroape şi se ruga cu omilenie de la inimă.Iară priveghitorii răspunseră că domneaşte altul şi nu-l descoperiră.Puţină vreame trecu, fu descoperit şi-l găsiră că-ş mînca tot, şi paşmagii, şi mestii, şi braţele, ca de striin.Nu era de tot rău Anastasie, ce era şi bun.Că de nu vrea fi întunecat cu acea vîrcolăcie, { 66r} de făcea rău pravoslavnicilor, aimentrea el era bun.Că era semnat un lucru rău în ţara grecească şi rodise o poamă rea şi iute, şi nu altă, ce era prins un nărav rău, de toţi oamenii, şi de mueri, şi de copii, şi de toţi cîţi se scîrnăvesc şi se pişe, pînă în robi şi-m mişei, pus era să dea bir la anul un florint de argint, cum se zice, 12 aspri derept un om, deci toţi, pînă şi în coconi, iară derept vită, de toate 6 mangîri, de da { 66v} în visteariul împăratului.Iară Anastasie fu rugat de neşte părinţi călugări de zmusle den rădăcina acea dobîndă împuţită şi de ocară altor ţări.Anastasie au domnit 27 de ani.46. ÎMPĂRĂŢIIA LU IUSTIAN ÎNTÎIU.Acestuia Iustian se grăieşte că i-au dat Amantie, un boiarin, avuţie multă, ca să năemească ceate de voinici, [ 151 ] să rădice împărat pre un fecior a lu Amantie, anume Theocrit.Îară Ustin, cu avuţiia altora, dobîndi şi el împărăţiia.Şi era bun şi înţelept, şi scoase eresa den ţara { 67r} a maniheilor.Atunce se creştină Alamundar, domnul turcilor.Mearseră la dins acei eretici manihei, de vrea să-l scoaţe den credinţa dereaptă la eres, de zicea că au chinuit Hristos pre cruce cu trupul şi cu dumnezeirea.El vru să le arate menciunile, deci puse de-i şopti oarecine la ureache.De-acii se feace mîhnit.Ereticii-l întrebară.Elu le răspunse: "Veni-m veaste că au murit arhanghel Mihail." Ei ziseră: "Nu creade, că nu mor îngerii." Iar el zise: "De nu mor îngerii, nice dumnezeirea { 67v} n-au chinuit împreună cu trupul." Ei se duseră ruşinaţi.Iustian au domnit 9 ai.47. ÎMPĂRĂŢIIA LUI IUSTINIAN CELUI MARE.Deaca-ş deade Iustian datoriia datornicului şi lipi lutul de ţărînă, el stătu împărat frate-său, Iustinian cel Mare.Acesta [a:întîiu] [v:rădică] oşti pre Ghelamer, domnul andalilor, [ 152 ] că scrise Indirih la împăratul, de-l rugă şi-i spuse că l-au închis Ghelamer în cetate cu muiarea şi cu feciorii şi i-au luat domniia.Iară împăratul tremease voevod pre { 68r} Velisarie cu oştile, şi se duse cu mulţime de voinici, de se lovi cu Ghelamer la războiu.Deci-l birui şi-l prinse cu muiarea şi cu feciorii şi-i sparse cetatea, de găsi avuţie multă, fără număr, şi-l duse legat la împăratul, cu toată avuţiia lui.Acesta Velisarie bun bărbat se arătă grecilor - de suliţa lui să spăre Hozroi, domnul turcesc, şi dobîndi Rimul cel bătrîn şi le prinse domnul, de-l duseră legat, şi alte multe războae birui.Şi pre împăratul Iustinian den perire-l scoase, { 68v} că se rădicase o rudă a lu Anastasie, cu o samă de oameni, pre împăratul, iară Velisarie cuteză ca un leu şi-i birui.Deci tăe atunce 35 de mii de cei vrăjmaşi hitleani şi scăpă împăratul.De-acii era lăudat de toţi voevod Velisarie.Ce nu plăcu aceasta pizmeei, cumu-ş grăiaşte - ochiul hitlean şi pizmaşu nu iubeaşte binele omului.Celuia ce iaste bărbat bun şi cutezător la războiu, el sosi pizmeei rob şi bău păharul năpastiei, că-i tăiară capul.O, pizmă, de început { 69r} vrăjmaşe, fiară cumplită, tîlhariu, scorpie veninoasă, şarpe muşcătoriu, segeată fără fier, suliţă ascuţită, viaţă fără pace, cît rău faci şi cîţi munceşti!Acesta împărat zidi besearecă preamare şi frumoasă, anume Svetaa Sofiia şi era creştin bun, miluia pre mişei şi socotiia cu cinste preuţii şi rugătorii.[ 153 ] Şi-n al 26 de ani împărăţia lui fu a toată lumea al cincile săbor adunat în Ţarigrad, 165 de părinţi.Şi domni Iustinian cel mare 39 ani.{ 69v} 48. ÎMPĂRĂŢIIA LU IUSTIN CEL MIC.Cînd vrea să moară Iustinian, el feciori nu avea, ce-şi deade împărăţiia nepotu-său, lu Iustin.Şi era om bun şi derept, şi stîmbătăţile nu le iubiia, nice năravurile reale, ce era cu suflet curat şi cu chip frumos, şi cuvinte deşarte nu-i plăcea, nice iubitor la avuţiie.Şi era frumos şi blînd şi hitleşugul nu-l avea, ce era tot bolnav şi mai mult împărăţiia den pat.Deci, pentru că nu putea eşi des la mişei şi la săraci { 70r}să-i [v:judece] [p:cu] [a:dereptul] [article:] , ei avea asupreală multă şi strîmbătăţi greale şi mîntuiri reale de cătră o samă de boiari, că era lacomi şi nu se putea sătura, şi le era judeţul tot în plată.Deci era pretutindenea suspini şi plîngeri cu lacrămi şi ţipete.Deci auzi împăratul de răul lor, ce nu le putea folosi, că-l îngreoia durorile, numai ce le poroncia şi se lăuda şi-i îngroziia cu cuvîntul.Ce ei nu gîndiia, cumu se grăiaşte - "Inimă lacomă şi iubitoare la avuţie nu se ruşenează de faţă împărătească, nice se teame de Dumnezeu." Deci biruise răul pre bine şi acoperise strîmbătăţile pre dereptăţi, iară împăratul suspina şi tînjiia.Însă oarecine den boiari veni înaintea împăratului cu îndrăznire, de zise - "O, împărate, de vere vrea să iai den mînile răului, să izbăveşti pre oameni, dă mie sabia!Deci, de voiu tăia nesaţiul şi lăcomiia şi de voiu scoate den rădăcină năravul lacomilor, cinste să aib de la domniia-ta, iară de nu, { 71r} [p:pre] [a:drept] să-m [v:tai] capul!" împăratul atunce-l puse ban mare şi-i zise să grijască de dereptate.[ 154 ]De-acii judecînd el [p:cu] [a:dereptul] [article:] , veni o muiare văduo şi se jăluia pentru un postealnic, de era rudă împăratului, cumu i-au luat toată avearea pentru nice o vină.El tremease să-l cheme la judecată.Postealnicul nu mearse, ce încă-l înjură.Atunce feace împăratul ospăţ mare boiarilor.Tîmplă-se de fu şi postelnicul la acea veselie.Nemeri şi banul cel mare, grăi cătră împăratul - { 71v} "Doară te căeşti, doamne, de învăţătură ce mi-ai zis, cu judeţ derept să fiu,pre carii [v:vor obidi] pre cei săraci [p:cu] [a:strîmbul] [article:] , eu să-l cert?Deci iată-ţi închin boeriia-mi, că eu nu poci răbda hitleanii şi hlapii şi nemilostivii a fi în cinstea ta." Iară Iustian răspunse: "De am eu făcut ceva [p:cu] [a:nedereptul] [article:] , nu-mi veghea voe nemică, ce mă ia den scaun, de-m fă pre deală!Iară de iaste altcineva, de la masă-l scoală şi-l judecă cumu ţe-am zis!" Deaca zise împăratul aşa, atunceş { 72r} fu scos postealnicul de la masă cu ruşine şi-l duse de-l judecă cu muiarea ce-l pîrîia de avuţie ce i-au luat.Deci cela ce avea cerbice ţapănă şi trufă iute şi cu limbă ascuţită, elu se mue ca boul de jug şi-i găsi vina faţă.Deci zise de-l bătură şi-i rase barba şi capul şi sprînceanele, şi-l puseră pre u-măgariu, de-l purtară cu piialea pre toate uliţele cu ruşine.De-acii se spăreară toţi şi se tăiară lăcomiile şi jafurile ca cu briciul, şi se făcu { 72v} tuturor judeţ derept.Aşa iaste cine are minte slobodă şi nu e iubitoriu la avuţie, nice făţarnic - nu se teame de cei înalţi, nice se ruşinează de nimenea.Deci, de veri avea minte curată şi viaţă dereaptă, să nu lăcomeşti la dobînda hitleană, nu te veri ruşina de boiari, nice-ţ va fi frică de domni![ 155 ] Acesta Iustian multe dereptăţi au tocmit vieţiei lumiei şi au tocmit 12 luni.Şi-n al şaptele an { 73r} de domniia lui, atunce s-au împlut Paştilor de la învierea lui Hristos 532 de ani, iară de la Adam 6065 de ani.49. ÎMPĂRĂŢIIA LU TIVERIE.Nu avea Iustin feciori, nice feate, ce-ş deade, la moarte împărăţiia lu Tiverie, cu tocmala sfatului şi a părinţi patriarşi.Şi era bărbat la oşti şi cutezătoriu la războiu.De-aciia-şi apăra cu toate părţile ţara de cătră vrăjmaşi, ca un păstor turma.Că se începuse însă den zilele lu Anastasie { 73v} împărat a avea luptare cu şcheaii, că luase ţara de jos, Diiul şi Ohridul.Şi Sofiia o deadese împărăteaseei lui Iustin şi cu mult bine şi cu daruri o cinstiia Tiverie, ca [ 156 ] pre o maică a lui.Iară ia, cît avea, tot împărţiia mişeilor şi zidiia beseareci şi trimitea milostenie pre la mănăstiri.Tiverie avea o fată, de-acii o deade după Mavrichie, la moarte-ş.Şi domni Tiverie 5 ani.50. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MAVRICHIE.Mavrichie, deaca stătu împărat, { 74r} elu-ş deade o sor după Filipic, că era bărbat bun şi de multe ori se lupta cu turcii şi totu-i bătea.Deci odată-i birui şi prinse vii mulţi, fără număr, şi pre Hozroi, domnul lor, şi la mulţi se afla cruce sămnată în frunte.Şi-i întreba împăratul că - nu-s creştini, pentru ce s-au sămnat cruce în obrazele?Ei răspunseră: "Părinţii noştri, cînd dobîndiră Anatoliia, fu omor mare, şi muriiam numai noi, turcii, iară creştinii nice unul.Atunce ne sămnăm { 74v} şi noi, de scăpăm, iară acmu noi vom peri de voi, că vă închinaţi cruciei." Zise şi aceastea Hozroi: "Multă dosadă avem noi de voi, grecii.Ce va veni vreame de vom dobîndi noi ţara voastră şi vom domni Răsăritul cu totul 588 de ani, deci veţi fi atîta vreame robi turcilor.De-aciia se va apropiia acea zi fără sară oamenilor." i iară se sculară turcii cu oşti, de-au ajuns pînă la zidul lung, ce zidise Anastasie împărat, den mare pînă la Silivriia, de încătruo veniia scheaii { 75r} şi tătarîi.Mavrichie le tremease dajde şi legă cu dinşii pace, şi se întoarseră.[ 157 ] Oarecine-i spuse că-i va fi perirea de unul ce-i va fi numele Fita.El atunce închise pre Filipic în temniţă cela ce purta greul la războae si-l apăra de cătră vrăjmaşi.Atunce se sculă hagan, domnul sîrbesc, cu oşti mari spre greci.Mavrichie tremease cu oştile voevod Comentiolan, în locul lu Filipic.Atunce se întunecă sarele şi alt semn încă fu, că născu o muiare o fată, ce nice avea ochi, nice mîni, nice picioare, numai ce avea coadă ca de peaşte.Deaca [v:se loviră] cu sîrbii [p:de] [a:făţişu] , Cumentiolan pizmiia împăratului şi începu a fugi.De-acii periră grecii preamulţi şi prinseră vii 12 000, şi tremise hagan la Mavrichie să-i răscumpere.El nu vru, nice lasă rudele să-i răscumpere, şi cerea numai cîte un perper pre unul.Hagan să mînie, de-i tăe pre toţi.De-acii veni mîniia lui Dumnezeu spr-însul şi-i aruncară pizma toţi.Atunce văzu Mavrichie şi în vis, că-l pîrîia { 76r} mulţi oameni înaintea lu Hristos şi fu întrebat - den doao să-ş iubească munca, aicea, au nesvîrşit.Elu-şi cerşu aicea.Şi zise glas: "Daţi-l să-l muncească Foca!" Atunce se deşteptă şi scoase pre Filipic den temniţă.Mainte puţin de acea vreame era remis Foca de străjari să le ceară mirtic, iară împăratulu-i bătu şi-i zise: "Treceţi Dunărea, de vă hrăniţi cu prădare!" Foca se întoarse mînios şi [v:pîrî] pre împăratul [p:cu] [a:amar] .Atunce se sculară toate ceatele de { 76v} rădicară pre Foca împărat.[ 158 ] Deaca ştiu Mavrichie, suspină şi zise: "Acesta va ca cu seacerea răteza de pre lume pre mine şi pre ruda mea toată." Că se ivi atunce şi cea stea comit, ca o sabie.Deci vru să fugă.Ce carele poate scăpa denaintea celuia ce le poate toate şi-ş scumpără mîniia pînă în a patra rudenie de sămînţă?51. ÎMPĂRĂŢIIA FOCĂEI MUNCITORIUL.Deaca stătu Foca împărat şi dobîndi scaunul şi steagul, { 77r} atunceşi tremeaseră de prinseră pre Mavrichie şi toţi feciorii lui şi muiarea.De-acii tăe pre toţi pre rînd.Şi priviia Mavrichie, suspina şi zicea: "Dereptu-ţi-l judeţul, Doamne Isuse!" Apoi peri şi Mavrichie.Şi au domnit 20 de ani.Şi fură îngropaţi toţi într-un loc şi era scris: "eu sînt fata lu Tiverie, împărăteasa lu Mavrichie, maica a mulţi coconi, născuţi cu bucurie şi muriţi cu scîrbă.Deci Mavrichie fu vinovat; dară coconii pentru ce-i uciseră fără vină?" De-acii se întărîtă Foca spre răotăţi { 77v}, că avea năravul dracului, ucigaşu, sireap, mînios, gustăreţ, beţiv, măreţ, mîndru, rău de tot.De-acii da rău mult oamenilor - unii de boiari ardea-i cu foc, pre alţii-i junghea, pre alţii-i slutiia, mai mulţi ucidea şi făcea morţi groznice şi în boiari, şi în curteani, şi în ţărani, sîngele amului-l avea ca o beutură dulce.De-acii plîngea toţi pretutindinea şi ruga toţi pre Dumnezeu să-i izbăvească den gura leului.Şi-i fu { 78r} milă lui Dumnezeu, şi căută cu ochii cei milostivi şi văzu răotăţile lui, şi-i fu milă de junghearea lor.De-aciia aduse judeţ, ce făcea şi el altora.Că neşte boiari văzură atîta rău şi sînge vărsîndu-se, şi fără milă prădaţi şi munciţi, şi ca un leu beundu-le sîngele, scriseră carte la Iraclie, voevodul den Frighiia, ca să vie.[ 159 ] El rădică oşti şi purcease; deci se loviră cu Foca, şi-l biruiră şi fu prins viu muncitoriul.De-acii fu pus { 78v} de l-au săgetat în procică, şi aşa ş-au lepădat sufletul.Şi au domnit 8 ani.52. ÎMPĂRĂŢIIA LU IRACLIE îMPĂRAT.Acestuia era naşterea den Capadochia şi de rudă mare şi bogat; şi era voinic şi tare de vîrtute, şi cutezătoriu şi măestru la războiu - şi născu fecior de-i sămăna întru tot, anume Costantin.În al treile an de domniia lui, eşi Hozroi cu mulţime de turci, de luo Palistina cu totul şi cu cetatea Ierosalimului şi prădă Asiia toată { 79r} şi ţara grecească, pînă sosiră la Ţarigrad.Şi se lăda că va îngrădi cetatea cu suliţele, cu pavezele şi cu arcele, şi de către mare cu corăbiile.Că adusease cu dinsul mideanii, haldianii, asirianii, turcii şi tătarîi, de-i spărea şi-şi rîdea şi zicea că nu se vor turna, pînă nu vor dobîndi cetatea.Deaca văzu Iraclie împărat că nu se va putea bate cu oştile lu Hozroe, că era mulţi ca năsipul, el sfătui meşterşug plin de înţelepciune, că aflară { 79v} nişte măestrii ale lui Arhimid rimleanul de ijderîse cînd bătea rimleanii de demult pre siracusi.Deci tocmiră nişte oglinde şi le puseră în zidul cetăţiei dencătruo ardea soarele naintea corăbiilor.De-acii soarele bătea în sticle, de acolea eşiia foc ca fulgerul şi le ardea corăbiile şi pr-inşii.Deci să spăreară şi se mutară de pre apă toţi.[ 160 ] Iraclie închină cetatea Fecioareei şi Maiceei Domnului, şi-ş lăsă fiiu-său.El [v:eşi] [p:pre] [a:ascuns] şi strînse { 80r} oşti mari.Deci se duse în Persida, de le prădă ţara şi le răsipi cetăţile şi le arse satele, şi le tăia muerile şi le ucidea feciorii şi le junghea pruncii, pînă mai le pustii ţara, şi multă comoară adună.Deaca auzi împăratul Hozroe, lăsă cetatea şi se turnă.Deci se timpinară şi se loviră de faţă, şi birui Iraclie, şi mulţi turci periră, şi voevozii lu Hozroe şi ruda lui cu totul.6000 de ani era cursul soarelui cînd au îmblat { 80v} spata grecească pren ţara turcească.Acestea s-au tîmplat apoi iară.Cînd era încă Iraclie în Persida, Hozroi adunase denprejur toate ţările asupra Ţarigradului, iară în mijlocul se trudiia cetatea, ca o corabie de valure, în mijloc de mare.Şi de toate părţile era neprecepuţi, însă-i apăra braţul cel tare şi nalt, de-ş tinse mîna împreună cu mînie şi scorni vînt cu vivor, şi porni ploi cu grindine.Cei de pre apă-i necă, iară cei de pre uscat ca un prahu-i { 81r} răsipi, iară în cetate cînta: "Ceaea ce eşti mai biruitoare decît voinicii Ţarigradului, cei de biruire." Iraclie au domnit 31 de ani.[ 161 ] 53. ÎMPĂRĂŢIIA LUI COSTANTIN, FIIUL LU IRACLIE.Cerşu-l pămîntul la Iraclie împrumutul şi-l deade.Pre urmă-şi lăsă împărăţiia fiiu-său, lu Costantin.Ce domni numai un an şi nu apucă să facă ceva ca să se cunoască, că-l otrăvi maştehu-său Martin.54. ÎMPĂRĂŢIIA LU IRACLON, FRĂŢÎNI-SĂU.După Costantin apucă Martin domniia cu fiiu-său Iraclon, { 81v}ce [a:puţinel] le [v:trăi] , că luară curînd răscumpărare de la Dumnezeu, pentru că numai ce se arătă rău, lu Iraclon i tăiară nasul, iară lu Martineei limba, şi-i scoaseră cu ruşine.55. ÎMPĂRĂŢIIA LU CONSTA, FIIUL LU COSTANTIN.Stătu Consta împărat, nepotul Iracliei, şi avea întru inimă dentîiu-ş credinţă rea, că era eretic şi învăluiia rău pre pravoslavnici.[ 162 ] Şi fu în zilele lui al şasele săbor den toată lumea adunat în Ţarigrad, 170 de părinţi sfinţi.atunce-se { 82r} ivi pre lume Mahmet, cela ce au tocmit leage turcilor şi năvălise mulţime de sărăcini la Ţarigrad, ca să-l dobîndească, ce-i bătu Consta şi-i goni de ruşine rea.Acesta vrea să pleace scaunul Ţarigradului supt cetatea Rimului.Ce unde nu va să ajute Dumnezeu, [p:în] [a:deşertu] [v:se nevoiaşte] niştine, că beu acolo păharul cumplit de moarte.şi au domnit 17 ai.56. ÎMPĂRĂŢIIA LU COSTANTIN BĂRBOSUL, FECIORUL CONSTEI.Deaca peri Consta, el se rădică den Sichilia un om, anume Mizizia, { 82v} ce curînd se svîrşi; că se sculă Costantin Bărbosul cu oşti spre Sichilia şipre toţi vrăjmaşii tătîne-său Constei [p:cu] [a:dereptul] [article:] [v:pierdu] , împreună cu Mizizia.Acesta, cînd purcease în oaste, era tinerel, iară cînd veni, era bărbos.[ 163 ] în zilele acestuia împărat trecură şcheaii Dunărea şi luară ţară multă de la greci.Acea ţară o chema mainte Misia.Şi au domnit Constantin 10 ani.57. ÎMPĂRĂŢIIA LU IUSTINIAN.Duse-se şi Costantin de pre { 83r} lume după alalţi şi-ş lăsă împărăţiia fiiu-său, lu Iustianin.Ce nu-l iubiia boiarii, nice ţăranii, pentru că era rău, vizetlean, sireap, ucigaş, plin de nebunie, nice avea om derept sine, nice sfat întreba de nime, ce se ţinea însuşi că e preaînţelept.Pentru aceaea-l certă Dumnezeu, că se sculară şcheaii, sîrbii şi rumînii munteanii, de le luară ţara de cătră Dunăre, tocma pînă la Dracea, şiIustianin încă [v:peri] [a:rău] .Şi au domnit 6 ani.[ 164 ] { 83v} 58. ÎMPĂRĂŢIIA LU LEONTIE ţAR.Că se sculă un boiarin de curte, anume Leontie, şi cu alţii, noaptea, şi prinseră pre Iustianin, de-i tăiară nasul şi-l tremiseră în Herson, prespre Marea Pontului.Însă ochiul [a:derept] le [v:veade] toate.Deci cine ce face, lui face.Că se rădicară neşte tîlhari cu turci şi cu caraimani, de prădă Africhia şi ţara pre lîngă mare.El tremease boiarii cu oşti, de se loviră o dată cu dinşii şi-i biruiră.Turcii încă se mai { 84r} înmulţiră.De-acii se loviră ş-altă dată şi biruiră atunce pre greci şi le luară o cetate, Carhidonul.Grecii nu putură răbda ruşinea şi dosada, ce adunară toţi mai-marii, de sfătuiră şi aleaseră pre un pribeag, de-l chema Tiverie Apsimar şi-l rădicară împărat.Leontie au domnit 3 ani.59. ÎMPĂRĂŢIIA LU TIVERIE APSIMAR.De-acii veni Apsimar şi dobîndi Ţarigradul şi prinse pre Leontie, de-i tăe nasul şi-l băgă în temniţă.De-acii fu împărat Apsimar.Ce avea frică { 84v} de Iustianin cel cu [ 165 ] nasul tăiat, că va veni de-i va lua împărăţia, pentru că-i spunea aceaea un numărătoriu de steale.Deci tremease la hagan, domnul sîrbesc, şi-i făgădui aur mult, ca să-i tremeaţă capul lui Iustianin.Hagan vreasă-l [v:tremeaţă] [a:legat] , iară el deaca prinse de veaste, fugi la domnul şchienesc, la Tervelea.Deci năemi de acolo oşti mari şi se duse la Ţarigrad şi a puţini adeveri sfatul.De-acii găsiră sulinariul ca pre unde mergea apa în cetate şi meşterşuguiră, { 85r} de întrară în cetate.Tiverie Apsimar au domnit 7 ani.60. IARĂ îMPĂRĂţIIA LU IUSTINIAN.Deci încăpu Iustinian Cîrnul iară la împărăţie şi dărui pre domnul şcheailor bine, şi se turnă.De-aciia ce vom spune mainte de năpastea rea ce aduce pre boiari,că le [v:lua] [a:întîiu] bunătatea toată.De-aci-i lega cu muerile-ş şi feţii lor, cu featele, şi-i băga prin case-şi de-i ardea cu case cu tot.Şi pre alţii mulţi i junghea ca vitele, şi nu numai boiarilor le făcea rău, ce-ş aduse { 85v} amente de patimă, cînd era el în Herson.Deci tremise la dinşii, nice să cruţe bătrîn, nice tînăr, nice muiare, nice babă, nice fată, nice cocon de ţiţă, ce pre toţi să-i piarză şi să-i svîrşească.deci era plîngere şi chiote multe atunce hersoneanilor, cît covîrşiia pre Vithleaen.Şi auzi împăratul că li-e milă, de nu-i pierd pre toţi, ce încă tremease pre Filipic cu oştile şi-l învăţă să-i svîrşască cu totul şi să le răsipească oraşul, { 86r} să-l facă ţărină de arat.[ 166 ] Oştile văzură năravul lui fără milă şi svireap ca de lup, ce bea sînge fără saţiu.deci nu vrură să se împreune întru atîta spurcăciune a lui.61. ÎMPĂRĂŢIIA LUI FILIP ţAR.Ce rădicară împărat pre Filipic şi purceaseră spre Ţarigrad cu corăbiile pre mare.Iustianin se spăre, însă eşi în tîmpinat, să se lovască cu dinşii pre uscat.Cînd prinse de veaste - Filipic mai soseaşte la Ţarigrad, atunce se tuarse de sîrg la cetate să apuce { 86v} scaunul.Cînd sosi, Filipic întra în cetate şi prinse porţile, şi fără pesteală fu prins Iustinian.Deci, cum făcea el altora, aşa i se feace, că fu jungheat, cu fiiu-său Tiverie.Filipic împărat nu era creştin, ce era eretic şi defăima pre leagea dereaptă.Ce nu se ascunse de ochiul lu Dumnezeu, că-ş pierdu ochii, împreună cu împărăţiia.Şi au domnit Filipic 2 ani.62. ÎMPĂRĂŢIIA LU ARTEMIE ţAR.Deaca se tîmplă aşa lu Filipic, { 87r} curtea se sculă cu svatul împreună de puseră pre Artemie împărat.Şi era iute şi îndrăzneţ şi cărtulariu.Atunce se tîmplă oaste cu turcii.Deci tremease voinicii toţi şi boiarii să se ucigă cu turcii.Deaca-i bătură şi-i goniră den hotarăle greceşti, ei rădicară unpărat pre Theodosie, om blaznă şi nu ştiia rîndul, nice se precepea la războiu.[ 167 ] Artemie, deaca ştiu, elu se închise în cetatea Nicheiului şi lăsă paznici să păzească Ţarigradul.Deaca { 87v} veni Theodosie, el puse multă nevoinţă cu cetăţeanii şi cu mare chin şi meşterşug de-abia dobîndi cetatea.Şi tremise jurămînt mare şi înfricoşat în Nicheiu, la Artemie, că nice un rău nu-i va face, numai să se călugăreacsă.Şi domni Theodosie numai un an.63. ÎMPĂRĂŢIIA LU LEU ICONOBOREţ.Acesta Leu, cu numele şi cu năravul de leu şi cu sufletul de fiară, el era den Isavria, de rudă measeră, şi-l găsiră la un puţ nişte ovreai neguţători şi-l cunoscură cu { 88r} ale lor măestrii că va fi împărat.Deci-l jurară ca să asculte d-inşii, cumu-l vor învăţa, cînd va fi împărat.Elu li se făgădui că-i va asculta, şi de-acii curînd fu cunoscut de sfatnici.Şi sosi voevod răsăritului şi-i află ajutoriu Artavazd, anume un boiarin.De-acii se rădică împărat, iară Theodosie, deaca auzi, el fugi, de-ş luă scaunul şi cununa muncitoriului şi se călugări; deci dobîndi împărăţiia de veci.Iară cel cu nărav de leu, fiară { 88v} năsilnică, atunce veniră cei procleaţi de ovreai la acel leu sălbatec şi svireap.Deci nice cerşură aur, nice argint, nice boerie de la împăratul, ce-i ziseră aşa: "De veri să mori bătrîn în-păeăţie, iară tu leapădă icoanele den besearecă şi rade obrazele de pre ziduri, şi opreaşte oamenii să nu se închine lor." [ 168 ] Elu se făgădui, puiul aspideei, nepoţilor năpîrceei şi chemă pre Gherman patriarhul, de vru să-l împreuneaze a rău sfatul { 89r} lor.Iară părintele înfruntă rău, cu sfentele scripturi.Elu-l goni den patrierşie.O, amar, sculă-se lupul pre păstoriu şi întrară lupii în turma lui Hristos, de o spărgea şi o neca,cum [v:era] mai [a:rău] !i sfîrşiia obrazul lui Hristos şi a preacuratei Maice şi a tuturor sfinţilor şi-ş vărsă veninul amar pre toţi creştinii cîţi se închina sfintelor obraze, de-i munciia şi-i [v:răniia] , cu multă învăţătură a dracului, încă mai { 89v} [a:vîrtos] pre părinţii călugări.Soţu se feace lu Vartasar, cu reale lucrare ale lui,că [v:covîrşiia] pre muncitorii [p:] [a:dentîiu] .Iată eu voi arăta corbului negreala, că era o besearecă aproape de Sveta Sofia şi era strînse cărţi într-însa trei întunearece şi trei mii, şi era a toată lumea filosofii într-înse adunate, de le ţinea 4 dascali plini de toată înţelepciunea.Şi ştiia filosofiia toată şi adîncul scriptelor elineşti cu creştineşti, { 90r} şi veachea, cu totul.Tuturor arăta şi-i lumina cu cuvintele ca soarele, că tocma înşişi împăraţii nemică nu făcea fără sfatul acelora părinţi filosofi.Iară împăratul Leu mult nevoi să-i poată întoarce, să-i fie soţi spre răul lui ce făcea, ce mai bine vrea goni vîltur sau vrea prinde steale.Deaca văzu că nemică nu va folosi, el aduse găteaje uscate demprejur de besearecă.Deci arse pre acei sfinţi părinţi, împreună cu cărţile, în besearecă.{ 90v} O, amar, Leu cu suflet crunt şi cu minte de fiară vrăjmaşe, cîtă pagubă faceş!Că era acolea, mai scump de toate, un sfitoc minunat de pîntece de şarpe şi era într-îns scriptura lui Omir, Iliada şi Odisia.[ 169 ] în zilele acestuia Leu prădară cumanii ţara grecească pînă lîngă Ţarigrad.Şi domni acesta Leu cumplit 25 de ani.64. ÎMPĂRĂŢIIA LU COSTANTIN CUFURITUL.Rîcăi leul şi sări pardos, mai mînios, veşteji măceşul şi odrăsli stîlpări mai { 91r} înghimpose, cu poame împuţite şi necăcioase!Acesta Costantin, anume Copronim, Cufuritul, născu den năpîrcă şarpe.Deci, cumu-i era numele, Căcacea, aşa-i puţiia şi viaţa.O, Doamne, cela ce eşti de toate văzătoriu, cum rabzi om fărmăcătoriu şi otravnic?Călcă cu totul leagea şi împlu voia dracului, căce că nu era munci pre lume, elu le ijdărîia şi slutiia pre creştini, şi răsipiia mănăsirile şi le lua avuţiile, şi rădea sfintele { 91v} obraze de pre beseareci, de scriia cîni şi cai şi alte gadini, şi huliia pre Maica preacurata.Că deşertă un ticseu plin de galbeni pre o masă şi-l aruncă înaintea a nişte părinţi şi zise: "Ce e bun de-acmu?Aşa e şi Maica Mariia, aşijderea şi alte mueri." Deci şi alte multe vrăjmaşul defăima.Ce vom povesti mai mult d-însul?Dentr-un cîne născu un fecior de cîne,deci [v:făcea] tot [a:cîneaşte] . Acesta spurcat omori pre sveti Stefan Novii.Şi avu { 92r} viaţă îndelungată şi nu [ 170 ] avea războae cu striinii, ce numai cu capetele legiei creştineşti.Şi pre călugări nu iubiia, nice în ochi să-i vază.Acesta arse moştile sfinteei măceniţă Eftimiia - cu oase de vită şi de cîne le mesteca şi le aprinse.Şi domni 30 de ani.65. ÎMPĂRĂŢIIA LU LEU, FIIUL CUFURITULUI.Lepădă-şi oarecînd şi acesta sufletul, lu Leu, fiiu-său, lăsă-i steagul, şi domni 1 an numai.66. ÎMPĂRĂŢIIA LU COSTANTIN, FIIUL LU LEU, I MAICĂ-SA IRINA.Leu trecu curînd den lume.{ 92v} Irina, soaţa lui, şi fiiu-său, Costantin, născut dentr-însa, lăsă-î împărăţiia, însă el era atunce tinerel, deci purta Irina cîrma.Acesta adună de pretutindenea săbor, al şaptele săbor a toată lumea în Nicheiu, 318 de părinţi sfinţi.Deci [ 171 ] mărăcinii ceia ce dîriia sfintele icoane den rădăcină-i zmulseră şi noiră pămîntul ţelenit, şi aruncară sămînţa de pravoslavie, de creştea mare întru inima a buni creştini.Iară { 93r} deaca răsăriia musteaaţă coconului, atunce se apropiară d-insul neşte arumitori hitleani şi-l mîglisiră de-ş goni pre mumă-sa împărăteasa de la dinsul, de luo el cîrma de împărăţie.De-acii se întoarse în lucrare nepotreabnice şi-ş călugări muiarea şi se amestecă cu alta.Cum se zice - "Picătura, de va pica de pururea pre piatră, încă o pătrunde", aşaşi amăgiia pre oameni blazne.Însă [v:se deşteptă] [p:ca] [a:tîrziu] , deaca se sătură de voia lui.Şi iarăşi chemă { 93v} mumă-sa, să înderepteaze tocmealele împărăteşti.Deci petrecea fiul cu maică-sa în tot binele depreună.Atunce veniră mulţi şcheai, de prăda Rumele, şi eşi împăratul, de se bătu cu dinşii, şi-l biruiră şi periră mulţi greci şi boiari.De-acii se loviră grecii cu armeanii, şi-i biruiră şi prinseră mulţi armeani.Şi cu aravleanii încă au făcut luptă, şi-i biruiră.Iară Kardan, domnul şchienesc, tremease la împăratul, de-i zise: "Curînd { 94r} să-m tremiţi haraciu, sau voiu veni de voiu prăda ţara pînă la Ţarigrad!" Elu-i răspunse: "Bătrîn eşti, nu te osteni, ce voiu veni eu la tine, că sînt tînăr!" De-acii eşiră unii l-alalţi cu oşti, ce nu se loviră, că se spăreară şcheaii, de fugiră.Într-aceaea vreame săpa un om la un zid.El găsi un mormînt de marmure şi un mort într-îns şi slove scrise, de zicea: "Hristos va naşte den fată, şi crez, iară în zilele lui Costantin împărat şi a Irinei iară { 94v} mă va vedea soarele." Iară Irina tot bătea să fie însăşi cîrmitoare.De-acii află neşte oameni hlapi, de-i îndemnă - cînd durmiia împăratul amiază-zi, ei întrară şi-l prinseră, de-l orbiră.Şi de-acii fu Irina însăşi împărăteasă.[ 172 ] întru vreamea aceaea muri papa Andrian de Rim şi stătu în scaun Leont.Iară ruda lu Andrian scoaseră pre Leont den Rim cu ruşine.El cerşu ajutoriu la Irina, să-i folosească; ia nu-i deade.Leont tremease la Carul în pania, { 95r} de veni cu oşti îi încăpu în Rim şi deade scaunul lu Leont.Elu se sculă de blagoslovi pre Carul să fie împărat Rimului şi Veneţiei.Iară după moartea lui Leont, el stătu papă unul ce venise cu Carul den pania, de-l chema Formos.Acela [v:scoase] [a:întîiu] eresa latinească, şi de atunce s-au lepădat grecii de rimleani.Şi de-acii au avut svadă multă maica cu fata, de-au întrat între iale sabiia, de s-au împărţit şi s-au tăiat.Iară împărăteasa Irina, după ce-ş { 95v} orbi pre fiiu-său, multu se căiia şi multă milostenie da săracilor, ca să poată urni mîniia lu Dumnezeu de la dinsa.Ce ochiul ce veade toate şi judecă inimile omeneşti, elu se mînie şi puse urîciune, şi-i trăi puţin putearea şi beu păhar amar şi pelinat.Şi domniră de tot, cu fiiu-său, 14 ani.[ 173 ] 67. ÎMPĂRĂŢIIA LU NECHIFOR GHENICA.Că se sculă spr-însa unul den curte de cei vestiţi, anume Nichifor, de o scoase den domnie, deci o tremease de fu ţărancă { 96r} measeră şi de nemică.În viaţa ei nu-i ajungea, ce se hrăniia ca o văduo săracă pre la uşile altora.Aşa plăteaşte Dumnezeu cui nu ştie har de bine ce-i dă.De-acii, învîrtindu-se roata de mînie împrejur, înălţă pre Nichifor desupra, om rău, ucigaşu, cu nărav rău, iubitoriu de aur, închis la cuvinte.Boeriile nu le da voinicilor pentru slujbe, ce le vindea pre aur.Gura lui era tot de aur şi chiteala lui, iară limba lui era de bou.Şi { 96v} de alte era mîhnit, iară de vrea aduce cineva aur, atunce era veasel.Şi aruncă pre toţi dăjdi greale; tăe şi leafa voinicilor.Pentru aceaea toţi tînjiia şi pretutindinea era chiote; şi nevoiia pre voevod Varda să le fie împărat.Elu se duse la un părinte sfînt, în pustie, de-i spuse valurile.Şi-i spuse cumu l-au rugat să le fie împărat şi-l întrebă: "Fi-va?" El opri, de-i zise - întru nemică să nu se bage, că-ş va piiarde ochii, "iară den ceşti trei ce-au { 97r} venit cu tine - le zise -, Leo va fi întîiu împărat, dup-însul Mihail, Toma al treile, ce nu va încăpea, numai ce-ş va pune nume şi va peri." [ 174 ] Atunce se rădică Nechifor împărat cu oşti mari spre şcheai, lîngă Dunăre, şi [v:se loviră] [a:făţişu] cu Krum, domnul lor.Şi fură biruiţi atunce grecii şi Nichifor, şi fură mîncare sabiei şi hrană armelor.Deci ferecă Krum ţestul capului lui Nichifor cu aur şi deade tuturor de bea vin dentr-însul.Şi { 97v} au domnit Nichifor 8 ani şi 9 luni.Stavrichie, fiiu-său, apucă steagul, ce peri curînd, într-acelaş războiu, de aceale suliţe.68. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MIHAIL RUGAVEI.Mihail Rugavei era ginere lui Nichifor.Văzu atunce Vizantiia zi bună şi slobodă, pînă fu Mihail împărat, că era om bun şi înţelept, blînd şi lin, veasel, răbduriu, nelacom, nice se bucura de scandala altuia, nice grăbiia cu moartea cuiva, nice asupriia pre săraci { 98r} cu birurile, preoţii cinstiia, rugătorii miluia.Atunce puţină vreame văzu ţara grecească mare răpaos şi multă pace şi alinată viaţă, fără valuri.Ce de năprasnă lovi vînt cu fortună, că se sculă iară Krum împărat cu şcheii, de feace războiu cu Mihail împărat lîngă Odriiu, şi-l birui şi periră mulţi greci.Împăratul încă abiia scăpă, şi toată avuţiia împărătească şi grecească o apucară şcheaii.Şi de-aciia fără pesteală se sculă { 98v} cel cu nume şi cu nărav de leu, ce mînca carnea oilor lu Hristos.Iară Mihail, [ 175 ] deaca văzu că vine leul cel cu nărav de fiară, se duse de voe-şi şi lăsă scaunul celui ce-i bat mulţi pizmă, muncitoriului.Fugi, de se duse, de nu-l ştiu nime ce se feace.Şi domni 2 ani.69. ÎMPĂRĂŢIIA LUI LEU ARMEANUL I LUPTĂTORIUL ICOANELOR.Acesta Leu era rudă de armean.Şi iară ivi acesta mărăcini înghimpoşi şi [v:odrăsliră] mai [a:ascuţiţi] decît [a:întîiu] , de înghimpa pre creştini { 99r} ce se închina sfintelor icoane şi ca un şarpe căsca gura şi-ş vărsa veninul pre obrazul lu Hristos şi a lui Maică preacurată cu hule grozave.Şi ardea icoanele sfinţilor şi cerca pretutindenea vîrtoapele pre unde era beseareci şi lăcuite de părinţi, de rău-i învăluiia.Şi plîngea pretutindinea toţi.Acesta Leu vru să piarză ruda lui Mihail toată şi-i scopi un fecior, Nichita; poi fu patriarh, de-l chema Ignatie, în schimbul vieţiei.Aduse-şi aminte de cel { 99v} părinte ce prorocise d-inşii.Deci se temea de Mihail dentru Amorea, de să nu se scoale şi să-i ia împărăţiia.Deci-l [v:băgă] [a:legat] în temniţă, că vrea să-l piarză.Ce pre cine-l fereaşte Dumnezeu, [p:] [a:îndeşert] [v:cugetă] [a:rău] mintea omenească!Că Mihail se nădejduiia pre cuvîntul celui părinte sfînt.Deci descoperi şi goli şi arătă lu Ipatie postealnicul - cumu i-au prorocit acel părinte minunat şi [ 176 ] bătrîn sufletesc, chicnos cu peanele de aur, [v:cînta] [a:dumnezeieşte] , cărunt cu părul { 100r} şi cu mintea.Şi altă încă zise: "De nu veţi grăbi, eu voiu spune pre toţi cîţi-s hitleani împăratului." Deci strînse papie ceată, toţi cu arme şi-i băgă în besearecă demăneaţa, într-o zi de naşterea lu Hristos.Deci viind împăratul la besearecă, ei năvăliră şi-l jungheară.Aşa peri Leu Armeanul, vrăjmaşul creştinilor, răsipitoriul icoanelor şi al legiei.De moartea lui scrisese şi Sevila de demult, că se află o carte a ei în curtea împărătească, de era scrise multe { 100v} prorocii de domni şi era obraze de fieri şi de oameni scrise în carte.Şi era un leu şi sta un om, de-l împungea cu o suliţă şi trecea suliţa prentr-o slovă, anume her.Atunce zise Chiestor filosoful de acel her: "într-o zi de naşterea lu Hristos va peri un-părat de-l va chema Leu", cum şi fu.Şi au domnit Leu 7 ani.[ 177 ] 70. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MIHAIL.Mihail fu domn, în loc de legat, şi den temniţă eşi, în { 101r} scaun de împărăţiie şezu.Acesta încă nu se închina icoanelor, ce iară nu le răsipiia, nice pre alţii opriia să nu se închine.Şi avea de multe ori dosadă de turci, şi le oborîia stolurile şi le prăda ţara.Deci avea ponos că e blaznă şi fricos, iară l tînjiia rău de-aceaea şi să scîrbiia, că năvăliia mult rău de multe părţi asupră-i.Atunce se rădică Thoma, cela ce-i spuse cel părinte semn rău, cu mulţime de greci şi-ş rădică nume de împărat, că era ciudat şi înfricoşat cu îndrăznire.Ce de nu va putearnicul { 101v} Dumnezeu răilor să stea în tîmpinişu, ca un painjin le e putearea şi sfatul omenesc.De la Thoma nu avea ajutor, ce vrea să-i fie nădeajdea pre striini, ce nu putu.Că avea Mihail priiatin bun pre Murtag, domnul şcheailor.Deci-i porunci de veni cu oşti şi birui pre Thoma, şi [v:fu prins] [a:viu] .De-aci-i se stinse lumina ochilor.Mihail domni 8 ani.71. ÎMPĂRĂŢIIA LUI THEOFIL.Theofil, cînd vrea tată-său Mihail să-l însoare, el adună { 102r} feate frumoase de pren toată ţara într-o casă, şi mearse să-ş aleagă.El văzu o fată preafrumoasă şi înţeleaptă.[ 178 ] Deci grăi cătr-însa cu ispită: "Pentru muiare au venit răul în lume." Ia răspunse cătr-însul - "Adevăr iaste, şi pentru muiare au întrat şi binele în lume", cum ai zice: "Pentru Eva răul şi pentru precistaa mariia binele." Auzi împăratul şi se miră, de zise: "Eu mai înţeleaptă muiare de mene nu voiu lua", şi deade mărul cel de aur, ce { 102v} era semn de nuntă, unii feate, anume Theodora.Casiia zise cătră Theodora: "Dobîndişi împărăţiia lumească!i eu voiu nevoi să fiu împărăteasă!" De-acii se făcu călugăriţă şi s-au închis într-o chilie, de au petrecut viaţă îngerească.De-aciia au dobîndit împărăţia lu Hristos.Theodora se cunună cu Theofil.De aimintrea era om bun şi nu iubiia strîmbătăţile, şi pre Hristos proslăviia şi precistaa Maică.Iară icoanelor nu se închina şi pre ceia ce se închina, elu-i văluiia.{ 103r} Că scoase pre Methodie den patrierşie, de-l tremease cu doi tîlhari într-un ostrovel, să chinuiască într-o peşteră.un tîlhariu muri, de au răbdat în putoare ca-ntr-o muncă.Şi Theodor şi Theofan, nişte sfinţi părinţi, stîlpi dereptei legi, de răzima cu a lor învăţătură lumea de creadere pînă acmu, elu-i [v:bătu] [a:rău] şi le scrise seamne în obraze, slove de ponoslu.aşa-i era lui Theofil viaţa încremenită de a se închinarea icoanelor.Iară dereptatea avea, că veni { 103v} o muiare văduo, de jelui pentru un boiarin, că ş-au făcut casă şi i-au astupat ferestrile [ 179 ] căşcioarei, de şade în-tunearec.Împăratul cercetă de află bine, deci zise de răsipiră casa lui Petrov boiarinul pînă în temelie şi pr-insul scoaseră în mijloc de tîrg,de [v:fu bătut] [a:foarte] .Altă încă să spunem, cum nu avea lăcomie pre avuţie.Că previia pre mare dentr-un foişor, el văzu o corabie viind preaîncărcată, veniia cu mare nevoe, şi ştiu { 104r} că iaste negoţul împărăteaseei.Şi o chemă atunceşi, de o certă şi-i zise - "O, împărăteaasă, în ce viaţă eşti cu cinste şi cununată de împărat, au nu-ţi soseaşte?Ce ai luat hrana săracilor, de negoţetoreşti şi precupeşti?" i zise de aprinseră corabiia, şi arse cu totul negoţul.De va vrea neştine să se adeverească eftenşugul lui, să auză - Căzu odată o iarnă geroasă, de îngheţă marea pînă într-adînc.Şi curînd veni căldură, de se dejgheţă.De-acii se { 104v} rupseră sloii, pînă covîrşiia turnurile, şi era trăsnete şi urlete, de-ţ părea că piare lumea.Cînd se sloboziră în jos, ei sparseră o bucată mare de zidul cetăţiei.Iară Theofil atunce abătu, de nu căuta să rămîe ceva dentru anuţie-ş, ce păzi de noi acea spărtură de cetate.Thoedora [p:pre] [a:ascuns] ţinea sfintele icoaneşi se închina lor şicoconii-ş [p:pre] [a:furişu] -i [v:învăţa] să se închine, { 105r}derep-ce împăratul Theofil [a:foarte] -i [v:certa] şi-i feriia de aceaea.Şi-i [v:era] [a:drag] a ceti la scripturi, deci afla cuvinte scumpe şi nu se afla nime să i le spue.Iară un postealnic lăudă pre părintele Methodie că ştie tot.Şi-l aduseră den legătură, ce-i căzuse dinţii şi măsealele de răul peşteriei.Atunce se ivi lumina de învăţătură lui Methodie, ca un mărgăritariu den scoică şi ca un { 105v} luceafăr de supt nuori, că zice: "Nu [ 180 ] se poate ascunde cetatea stînd în vîrful muntelui." Deci-l ţinea la aşternutşi-i [v:gusta] [p:cu] [a:dulce] den izvorul de miiare învăţături bune, cuvintele lui, şi-l ţinea ca o piatră luminată în curtea lui.Şi se adăpa împăratul ca den apa Nilului cu şipocul de aur.Şi au domnit Theofil 12 ani.72. îMPĂRĂŢIIA LU MIHAIL; FECIORUL LUI THEOFIL I AL THEODORIEI.Trecu şi acesta valea cea de moarte, ce pre nime nu-l treace, { 106r} şi-ş deade cununa fiiu-său, lui Mihail.Ce încă era cocon mitiutel, deci era Theodora de tocmiia toate în-pără-ţiia fiiu-său.Şi pînă atunce [v:cinstiia] [p:] [p:prentr]- [a:ascuns] sfintele icoane,iată Nicodim [v:zicînd] [p:cu] [a:dereptul] [article:] .Iară ca o pasere ce-şi hrăneaşte puişorii şi-i pitula pînă trecu vînătoriul,atunce [v:strigă] [a:chear] cu glas de bucin ferecat cu aurşi-ş arătă semănătura den inimă.Deaca trecu iarna, şi înflori primăvara, că strînse { 106v} săpători şi lucrători, de scoaseră den rădăcină acea eresă a celor luptători de icoane şi se sămănă pravoslaviia, şi slobozi doamna toţi de pren toate legăturile şi se smeri lor, de feaceră rugă derept Theofil; nevoi-se şi adeveri că l-au ertat Dumnezeu.Şi deade iară scauunul de patrierşie lui Methodie, iară pre Ioan-îl scoase, că era eretic.El puse pizmă, de îndemnă [ 181 ] ş-alţii răi ca şi el, de pîrîia pre Methodie că au curvit cu o muiare, { 107r} şi se adună săbor de aceaea.Muiarea sta de faţă de vădiia, iară părintele se goli înaintea tuturor, de-l văzu săborul, că-i era veştejite măruntaiele, de numai ce avea de udat.Deci se ruşinară ca neşte cîni pîrîşii, şi muiarea încă spuse pizma lor apoi adevăr.Întru zilele lui Mihail s-au creştinat şcheaii, că prinsease grecii într-o oaste o sor a domnului şchienesc, deci o învăţară carte şi o creştinară.Apoi o scumpără frate-său { 107v} de la greci.Ia boteză şi pre frate-său creştineaşte.Cînd ştiură alţi şcheai, ei săriră spre domnu-său, să-l ucigă.Elu-i birui, de-acii scrise la Mihail, de-i tremease un părinte mitropolit, de-i boteză pre toţi, unii de voe, alţii de nevoe.Atunce au fost de la Adam ani 6352. Mihail, pînă fu supt ascultarea mîne-sa, el era bunişor şi purta cîrma Theodora cu mare cinste.Iară deaca crescu Mihail şi veni în vîrstă, el lipi { 108r} pre lîngă el nişte hlapi şi smîrzi şi unchiaşul, frate mîne-sa, de-l chema Varda, plin de toate hitleniile, de purta pre împăratul cumu-i era lui voia şi-l feace de-ş goni mumă-sa de la dinsul.Iară ia, cînd vru să se ducă, adună toţi boiarii, deci lăsă în mîna fiiu-său, împăratului, 1200 de chindinare de aur - un chindinar iaste 150 de litre - şi 3000 de chindinare de argint şi alte ferecături multe, şi eşi den curte.Deaca se { 108v} văzu Mihail volnic, el curînd răsipi acea avuţie toată, cum nu se cădea, balamuţilor, hoţilor, măscăricilor.şi cu multe răotăţi îndemna Varda pre împăratul de junghe pre Theoctist logofetul, om bun şi priitoriu împăratului.Thoedora-i blăstemă şi amîndoi să paţă ca Theoctist.Mihail se îndeletniciia cu jocurile, făcea vîrtealniţă şi se făcea sechiraşu, de îmbla cu carul cu 4 cai, prindea cumătrii, boteza fiini, { 109r} cununa, pînă svîrşi şi [v:lăsă] visteariul [a:pustiu] , bea de se îmbăta.De-aciia se făcea patriarh, de băga muştariu [ 182 ] într-un potir şi cumeneca boiarii, cîntări cu curvele de iuboste scorniia.Deci, îmblînd aşa şi răsipind, Varda totu-l îndemna spre rău, de strică un copaci de aur, ce era făcut de Leu Preaînţeleptul, şi era tocmite paseri prin stîlpări, de cînta careaş în chipul ei, şi doi lei tot de aur, şi doi sturzi, ş-alte { 109v} lucrure multe de aur, făcute de împăraţi bătrîni, de le scotea cînd veniia soli de la alţi împăraţi, să se mire.Elu le topi şi feace galbeni, şi dărui fiinii şi măscăricii.Cei boiari buni şi bătrîni, unii muriră.Sosi şi Varda chesar.De-acii făcea rău cumu-i era voia, ca şi împăratul, nu numai ca pînă aciia, ce încă neşte spurcăciuni reale făcea, că încă curviia cu un fiastru-şi ca cu muiarea lui, { 110r} şi ştiia oraşul mai tot.Auzi şi Ignatie patriarhul, deci-l învăţa şi-l îngroziia cu muncile veacilor.Ce era adevăr pilda lui Solomon - Certarea nebunului fluer iaste.De-aciia aruncă pizmă cu vrăjmăşie Varda pre părintele, în loc de blagodarenie.Deci veni odată să se cuminece cu alţi.Ignatie-l obidi şi-i zise: "Nu va lua vasul spurcat mir sfînt!" El se mînie, de-l scoase den scaun şi puse pre Fotie.De-aciia feace rău mult lui Ignatie, ce curînd { 110v} se osîndi, că purcease împăratul în oaste, să se bată cu turcii.Varda bătea să fie împărat şi păziia den zi în zi, ca să-l poată piiarde.Mihail ştiu şi zise lu Vasilie Machedon de-l junghe, mergînd în oaste. [v:Să spunem] [a:puţinel] de Vasilie, că era den Machedoniia, fecior de oameni measeri şi fură robiţi de şcheai.El sugea ţiţă atunce şi secera muma lui în cîmpul stăpînilor.Coconul zăcea pre mirişte şi veniia un vîltur de-l umbria.{ 111r} Mumă-sa-l goniia, el iară veniia.Apoi-l lăsă, că precepu că e semn bun.Deaca sosi în vîrstă, elu-ş părăsi maică-sa, de se duse în Ţarigrad şi se năimi pre la oameni, de se hrăniia.Noaptea [ 183 ] durmiia la o besearică, anume sveti Mochie.Atunce veni sfîntul de grăi preotului: "Ce dormi, de nu te scoli să bagi pre împăratul în casă?" Elu se sculă şi mearse la besearecă, de văzu un om spărtigos, cu neşte mîni groase,durmind pre pămîntul gol.Lui i se păru o vedeare, { 111v} deci se turnă.Lui i veni pînă a treia oară şi-i spuse apoi: "Cine doarme aciia,va fi împărat!" Atunce mearse de-l deşteptă şi duse în casă-ş cu cinste mare.Şi avea preotul un frate, de slujiia la un boiarin mare, de-l chema Theofiliţ.De-acii-l deaderă la boiarin; elu-l puse comis.Atunce aduseră lui Mihail un bidiviu preaabun, dar den Missir, şi nu se afla nime să-l poată încăleca.Iară Theofiliţ spuse că are o slugă bărbată, şi fu atunceş chemat Vasilie.{ 112r} Deci prinse calul de frîu şi-l şi încălecă, şi alergă cîtu-i fu voia.atunce îl puse comis mare, şi curînd sosi şi postealnic mare, şi [a:foarte] -l [v:iubiia] împăratul.Şi de-acii începu a uri pre Varda.Mihail, elu-şi păziia jocurile şi berile şi mîncările.Atunce veni un veastnic, de-i spuse împăratului că-i pradă cărăimni ţara.El, derept să nu să spare boiarii şi să nu părăseasscă jocul, alergă de sfărîmă o oglindă ce era făcută de un filosof, { 112v} deci cît vreai căuta într-însa, tu vreai cunoaşte, fie dence lauri a toată lumea să se vrea rădica oşti.O, nebunie, cîtă pagubă feace grecilor![ 184 ] Atunce deade Mihail o ibovnică a lui după Vasilie, anume Evdochiia, şi o cunună însuşi şi-şi deade cunun de împărăţie lu Vasilie, să fie împărat.Odată jucă toată zua, sara beu, de se îmbătă.Oarecine, anume Vasilichin, lăudă pre împăratul că: "Jucaşi bine astăzi şi vîrtejişi bine { 113r} calul la alca!" El era beat, de se bucură, şi-l dărui pre cela cu paşmagii lui şi-l puse să fie împărat.Vasilie sta de priviia, şi [v:căută] împăratul [p:cu] [a:amar] lu Vasilie.Atunce să spăre şi adună ceată, şi se rădicară într-acea noapte de uciseră pre Mihail,că-l [v:aflară] [a:mahmur] la aşternut.Deci nu se putea apăra, ce fu jungheat acolea.Şi au domnit Mihail împreună cu mumă-sa 14 ani, iară însuşi 11 ani.Şi-l îngropară la mănăstire, { 113v} ce o chema Hrisopoli, lîngă mumă-sa.Aşa era lui Mihail viaţa, numai ce bea şi mînca şi juca.73. ÎMPĂRĂŢIIA LUI VASILIE MACHEDONEANUL.Acesta Vasilie deaca stătu împărat, scoase pre Fotie den besearecă şi deade scaunul iară lui Ignatie.Cercă vistearele şi nu află neminca, că vrea să dea leafă curţiei şi nu avea de unde.Ce tremease pre unde afla avuţie împărătească, răsipită de Mihail, de o strînseră şi curînd îmlpu visteriile.Şi feace { 114r} 3 feciori - Constantin şi Lăv şi Alexandru.[ 185 ] [v:Feace] oaste [a:întîiu] Vasilie la caraimani, şi-l biruiră, de periră greci mulţi, şi puţin de nu peri şi împăratul.După aceaea tremease pre ggineri-său Hrisofor şi birui pre agareani.Şi iară se sculă însuş împăratul cu oşti, de trecu la rîul Efrathului şi feace războiu cu turcii şi cu maniheii şi cu alte limbi, şi-i birui Vasilie.De-acii dobîndi cetăţile ceale tari şi pline de bunătate { 114v} şi se turnă cu multă avuţie.Şi de multe ori s-au bătut cu tăr de pre împrejur, şi totu-i biruia Vasilie.Atunce se tîmplă de fu cutremur mare, cîtu se răsipiia besearecile; împăratul le rădica şi mulţi ovreai creştină.i iaste o ţară mare, ce se chiamă Rusi, spre miazănoapte.Deci tocmiră pace bună cu grecii şi se făgăduiră că se vor creştina.Împăratul Vasilie tremise pre un părinte mitropolit să-i înveaţe { 115r} leage şi să-i boteaze.Atunce ziseră - "Pînă nu vom vedea mainte de la tine seamne minunate, nu vom creade nici vom fi creştini!" El zise de feaceră foc, de-acii rădică mînile în sus vlădica şi zise: "Hristoase Doamne proslăveaşte numele tău!" şi aruncă evangheliia în foc, de stătu vreame multă şi nu arse.Rusii se mirară de putearea lui Hristos şi se botezară toţi creştineaşte.Un fecior a împăratului, anume Constantin, el muri, şi foarte tînjiia Vasilie { 115v} de el.Iară el era un călugăr de fărmăca, [ 186 ] anume Theodor Sandavarin, şi aduse neşte vederi împăratului cu farmece.Deci-ş văzu fiiu-său Constantin,unde [v:veni] [a:călăreaşte] şi sărută pre tată-său împăratul; de-acii fu nevăzut.i alte seamne cu farmecele lui făcea; pentru aceaea-l iubiia împăratul pre Savadarin, iară Leont, fiiiul lui Vasilie, nu-l iubiia, ca apre un măscărici.Sadavarin puse pizmă pre Leont; de-aciia-l aromisesă { 116r} [v:poarte] hangear [p:pe] [a:ascuns] : "Cînd iase la vînat împăratul, cîndai năvăleaşte vrun hitlean sau vro fiară la tată-său de pripă, iară tu să aibi cu ce-l sprijoni!" El crezu şi feace aşa.Sandavarin se apropie şi la împăratul, de-i zise: "Păzeaşte-te, că fiiu-tău Leont te dibuiaşte să te piarză, ca să-ţi ia împărăţiia, şi te va năvăli acum la vînat!De veri să crezi, cearcă-l, că veri armă hitleană găsi la dînsul!", cum şi fu.De-acii se mînie { 116v} împăratul, deci-l băgă în temniţă.Şi au zăcut vreame multă şi nece un boiarin nu putea întoarce pre împăratul să iarte pre fiiu-său.Odată feace împăratul ospăţ boiarilor.Deci la masă, unde cinstiia, era o paserea într-o culvie, de auzi unii afară plîngînd pre Leo.Paserea den culvie încă striga: "Leo!Leo!" Auziră de la masă boiarii şi-ş aflaară de-aciia prilej şi începură a plînge şi a ruga pre împăratul, şi-i zicea: "Doamne, ceastă păsărue { 117r} ce e desupra noastră, unde nu vede pre Leont, ia-l strigă pentru noi, că noi sîntem oameni de mîncăm şi bem depreună cu domniia ta şi aminte nu ne aducem de-nsul, şi atîta vreame închis în temniţă.Ce ne rugăm, iartă-l, că-ţi iaste fiiu!" Atunce-l ertă şi-i deade împărăţiia-ş.Şi eşiră la vînat - un cerb mare năvăli la împăratul, de-l luo de brîu în coarne pre Vasilie şi vrea peri atunceş.El grăbi un voinic, de tăe { 117v} brîul împăratului cu sabia şi uidi.De-acii, în loc de cinste, că-i scoase capul den perire, el zise de-i tăiară capul şi-i puse prihană că au scos sabiia spre împăratul.i Vasilie de vătămătura cornului cerbului puţină vreame trăi şi muri.Şi au domnit 20 de ani.[ 187 ] 74. ÎMPĂRĂŢIIA LU LEU PREAîNţELEPTUL.Pre urmă lăsă îMPĂRĂŢIIA lu Leu, fiiu-său.Şi au făcut războae cu şcheii şi cu frîncii şi cu turcii.Deci aorea-l biruiia { 118r} aorea-i biruia.Şi era om bun şi înţelept şi zidiia beseareci multe şi frumoase întru lauda luiDumnezeu şi a afinţilor.Şi meareseră într-o zi, de Rosalii, la beseareca lui sfeti Mochie, să se închine.El năvăli den altar un om de lovi pre împăratul şi-i curea sînge mult.Şi fu prins omul de boiari, de-l munciră mult, şi pre nime nu vădi, că era cu duh necurat.Iară un { 118v} părinte călugăr, de-l chema Marco, el mîngîia pre împăraul cu cuvende den psalmii lui David şi-l bucura, de-i zise: "Să ştii, împărate, că veri împărăţi de acum 10 ani!" în cezi fu lovit, într-acea zi muri.Acesta Leu, pentru că nu făcea fecori, el ţinu pînă a patra muiare, ce avu certare pentru aceaea de cătră Nicolae patriarhul.Elu-l scoase den scaun şi puse pre un părinte bun, den coconie petrecut tot în călugărie şi { 119r} şi on preaştiutoriu.Deci multe lucrure bune au tocmit, şi de a patra nuntă, carele va călca leagea.Leu a domnit 30 de ani.[ 188 ] îMPĂRĂŢIIA LUI ALEXANDRU FRATELE LUI LEU I AL LU COSTANTIN FECIORUL LU LEU.La moarte-ş lăsă îMPĂRĂŢIIA frăţini-său, lui Alexandru, şi fiiu-său, lui Constantin.Atîta el zise Leu la moarte-ş: "Văz pre Alexandru, 13 luni dată-i viaţă." i fu aşa că numai ce bea şi mînca şi se răposa, iară grija { 119v} altor valuri nu se amesteca.Şi se veşteji ca o floare - numai ce domni un an şi o lună.De-ciia însuş împărat Costantin, ce era tinerel de 7 ani, de nu putea derepta cîrma de domnie.Ce era un boiarin bun şi bătrîn, de-l chema Roman Lacapin, de-acii purta acela grijea.Atuncea să rădică un fecior al lui Andronic Duca, de adună voinici şi se ispiti să apuce domniia, ce mainte-l apucă arma şi-i se vărsă sîngele.După { 120r} aceaea se rădică un boiarin, anume Foca Lev, şi era atunce voevod pre toate ceatele.Deci văzu pre Roman întru atîta cinste, elu se făcea încă a fi priiatin împăratului.Deci adună oşti mari de pretutindinea, demn Licaon, den Frighiia, den Iveri, den Pamfilia, den Misiia, den Siriia, den Chilichia, de era mulţi, cîtă frunză şi iarbă.Iară [p:pre] [a:ascuns] el [v:vrea] să fie el, foca, împărat.[ 189 ] Aşijdirea şi Roman, de elu-ş să făcea a purta grijea împăratului, { 120v} iară dentru adîncul inimei lui bătea să fie împărat.Deci tocmi el de veniia aprozi de la Foca, de-i spunea necredinţa cătră împăratul, deci-l sfătui Roman de scrise carte la voinici şi arătă prietniciia lui Roman şi hitlenşugul Focăi.Deci-l părăsiră şi fu prins foca, şi-l urbiră.Iată-i goni Roman lupii, ca să-ş mănînce însuş oile şi să spargă turma.Atunce prădară şcheii ţara grecească pînă { 121r} la Ţarigrad şi luară Odriiul.De-acii împăratulu-i părea că iaste cu bine Roman, deci încă-l mai îndrăgi.Deci tocmi de deade o fată-ş roman după împăratul şi, cînd fu nunta, Constantin cunună pre Roman, socru-său, să fie împărat.Domni pînă atunce Costantin 7 ani.ÎMPĂRĂŢIIA LUI ROMAN LACAPIN.Cel cu minte adîncă, Roman,deaca [v:se văzu] [a:înălţat] în scaun de împărăţie, pre ginere-său numai cu numele ce era de { 121v} împărat, iară steagul şi voia cu vistearele domniia Roman, şi celui ce avea pîne de saţiu se apucă de-a mînă-i şi se sătura ai lui, iară sătulul rămase flămînd.Că începu Roman a scrie cărţi de punea numele lui de împărat şi a feciorilor, iară fiiul împărătesc deade îndărăt.[ 190 ]Atunce [v:veniră] turcii [a:întîiu] spre dobînda ţăriei greceştişi o au prădat pînă la cetatea de Brusa.Şi au fost atunce numărul ailor 6453 945. ce, cîndu-i { 122r} părea lui Roman că ş-au toate întărit şi tocmit, atunce căzu şi pierdu, că veni Costantin la vîrstă de bărbat şi dobîndi minte.Deci se sfătui cu boiarii, căce că Roman prea îmbătrînise, deci-l scoaseră şi-l feaceră călugăr.Şi au domnit Roman 25 de ani.77. IARĂ îMPĂRĂŢIIA LUI COSTANTIN, FECIORUL LUI LEU.Deci pre feciorii lui Roman elu-i prinse Costantin şi-i goli de toată avuţiia-ş şi-i tremease să fie ţărani { 122v} săraci.Şi-ş puse voevod pre toate ceatele pre Nichifor Foca şi pre Vasilie postealnicul.Şi născu-se fecior den Elena, fata lui Roman, de-l chema pr-insul Roman, pre numele moşu-său.Şi domni Costantin al doile rînd 15 ani.78. ÎMPĂRĂŢIIA LUI ROMAN, FIIUL LUI COSTANTIN, NĂSCUTUL îN OR ENICE.Lăsă-şi Costantin la moarte domniia fiiu-său, lu Roman.Acesta se îndeletniciia cu ogari, cu tăraşi, cu şoimi, de goniia fieri şi vîna paseri { 123r} şi îmbla cum nu trebuiia, iară cîrma şi sfatul dedease a neşte ticăiţi şi nebuni de-l ţinea.[ 191 ] Atunce luară cărăimanii Critul şi făcea dosadă uscatului, iară Foca Nichifor voevod scorni oşti şi trecu la Crit.Deci bătu pre caraimani şi le prinse domnul viu.Atunce-i veni veaste că i-au luat turcii Antiohiia.Turnă-se Nichifor şi acolo, birui şi pre aceia şi scoase cetatea den mînile lor.Deci încă fiind Foca în oaste, Roman { 123v} împăratul muri.Şi domni 3 ani, şi lăsă mueriei, Theofaniei, împărăţiia şi coconilor.Deci fu voevod Nichifor, şi iară fu mînat cu oştile la Siriia.El era un procleat de hadîm, deci purta el putearea în sus, în jos de împărăţie şi nu iubiia binele lui Nichifor.Ce scrise carte la Ion Ţimish, să vie ca să-l pue împărat.Ţimishi era rudă Focăei şi era bărbat bun şi înţelept, frumos şi om bun, deci spuse { 124r} sfatul evnuhului.Atunce se sfătuiră toţi boiarii den curte, deci rădicară pre Nichifor împărat şi-l iubi cu drag şi împărăteasa Theofana, că pruncii lui Roman era tinerei.79. ÎMPĂRĂŢIIA LUI NICHIFOR FOCA.Nichifor era voinic şi cu îndrăznire bună, tare de mîni şi milostiv, şi se lipi de Theofana împărăteasa.Pre coconii lui Roman, pentru liubovul lui, elu-i ţinea cu cinste.[ 192 ] Avea Nichifor, pre lîngă bărbăţiia { 124v} trupască, şi cea sufletească, că avea împreunată dragoste cu sveti Athanasie den Svetaa Gora Athonului.De-acii zidi besearecă şi mănăstire preamare şi frumoasă, anume Lavra, şi au fost atunce numărul ailor 6482 974. Şi multe oşti şi războae cu multe limbi au bătut, că au îndereptat pre caraimani şi au plecat Siriia, şi s-au închinat Lichiia, şi au dobîndit Finichiia, şi iară adaose greceasa să fie greceasca.Atunce prădară rusii { 125r} pre şcheai adoară cu tocmala lui Nichifor.Aşa era Foca de toate bun, ce numai ce-l smintiia că ţinea muiare pre Theofana, şi-i era cumătră.Şi alta încă se tîmplă, că fu foamete mare în Ţarigrad, de sosi chila de grîu cîte un galben.Împăratul avea jitniţe preamari pline de pîne, deci zise să vînză de pînea lui cîte 2 chile într-un galben.Deci-l defăima ţara, pentru că la Vasilie Machidon încă fusease în zilele lui foamete mare, ce el învăţă de vindea { 125v} den jitniţa împărătească cîte 12 chile pre un galben, de-ş scoase ţara pre uşor de foamete.Foca aruncă urgie pre Ţimishi, pentru că-l vădise oarecine cu nişte cuvinte reale, deci-l goni de la dins.Iară împărăteasa [ 193 ] [a:foarte] [v:tînjiia] dup-îns, de nu-i vrea vedea faţa săva o zi.De-acii rugă cu hitlenşug pre Foca, de-l chemă iară.Şi era prea voinic şi frumos Ţimishi, deci vrea să moară Theofana, de nu-l vedea.Şi Foca foarte se păziia de Dumnezeu, { 126r} că purta desupra căftan de aur, iară pre lîngă piiale cămaşe de lînă.Şi aşternutul lui era de olovirne, el se culca jos pre rogojină, şi psaltirea nu-i trecea în zi.La muiare-şi [v:mergea] [a:rar] , ce nu-i plăcea aşa.Deci se însoţi cu Ţimishi şi [v:sfătuiră] [a:rău] pre împăratul, ca Dalida pre Samson şi Tindarida bărbatului-ş.De-acii-l păziră de-l găsiră durmind jos pre un ţol, şi-l jungheară acolea.Şi domni Nichifor Foca 6 ani.{ 126v} 80. ÎMPĂRĂŢIIA LUI IOAN ŢIMISHI.Ţimishi puse cunună în capu-şi de împărăţie.Deci iar se spăreară prinprejur ţătile, şi-i fugiia dinaintea sabiei lui toţi vrîjmaşii, şi de suliţa lui se temea toate limbile.Şi lărgi ocină grecilor de toate părţile, şi luo de la rusi, de le dobîndi steagurile cu totul şi pre Boris, domnul lor, [v:fu prins] [a:viu] , de-l duse în Ţarigrad şi-l puse boiarin mare, anume maghistru.Şi cu sîrbii avea sfadă şi-i birui.{ 127r} Deci, după ce stătu Ţimishi rusii, elu se sculă Sveatslav, domnul rusesc, cu oşti mari, şi bătu pre şcheai, de-i [ 194 ] plecă supt sine.Deci, şezînd el în Dîrstor, el veni Ţimishi şi se loviră de faţă cu rusii; biruiră şi-i goniră pînă-i scoaseră den ţara şcheailor.Aşa era Ţimishi, bărbat bun şi voinic.Şi domni 6 ani.81. ÎMPĂRĂŢIIA LUI VASILIE, FIIUL LUI ROMAN.Pînă cînd împărăţi Foca şi Ţimishi,ei [v:crescură] [a:voinici] Vasilie şi Costantin { 127v} în urşenic născuţii, feciorii lui Roman împărat.De-acii şezu Vasilie în scaun şi se arătă împărat stolurelor.Deci Vasilie întru tot se nevoiia să-ş samene moşu-său, Machedoneanului.Că gustările nu le iubiia fără vreame, nice-ş da vieţiei odihnă, ce purta arme greale, în tot ceasul prejur el, şi paveţele, coifurele, segeatele, suliţele, platoşele şi toate armele lui era mai dragi decît mease tinse, pline de veselie şi de vin dulce; sunetele { 128r} armelor şi răsunul coardelor de arc mai iubiia decît glas de alăute.Multe războae au făcut Vasilie şi multe ţări au biruit, şi mulţi vrăjmaşi au pus supt sabiia lui şi i-au plecat - sîrbii, arbănaşii, frîncii, iverii, cărăimanii.Şi pre şchei i smeri cu totul şi le slăbi putearea, că prinse la războiu vii 15 000, fără cîţi perise şi-i orbi pre toţi, numai ce lăsă dentr-o sută unul cu un ochiu ca să tragă pre alalţi în ţara lor - { 128v} cîte pre [ 195 ] 99 orbi.Şi scoase toate cetăţile şi toate ocinele ce luase mainte de şcheai de la greci.Şi au domnit Vasilie 30 de ani.82. ÎMPĂRĂŢIIA LUI COSTANTIN, FRATELE LUI VASILIE.Muri Vasilie bătrîn şi şezu în scaun frate-său Costsntin.Ce numică nu-ş semăna frăţine-său, ce cum cinstiia Vasilie pre ceia ce era bărbaţi buni şi ţinea cai buni şi arme, atîta Costantin nu iubiia sunete de sabii şi bucine, seamne { 129r} de războae, nici chiote de gloate, nice glas de oaste, ce numai ce bea şi mînca cu mueri frumoase şi cu fluere şi cu alăute, jucări şi cîntece curveşti de iuboste.Şi era bătrîn şi cărunt, şi era fricos şi blaznă şi prepuitoriu.Că ştiu dentru oarecine pre Roman, unul den curte, că va fi pre urmă împărat, deci-ş deade fie-sa Zoe dup-însul.Şi domni Constantin 2 ani şi 11 luni.{ 129v} 83. ÎMPĂRĂŢIIA LU ROMAN ARGHIROPOLSCOE.Roman fu împărat, ginerele lui Constantin, om preaînţelept, şi avea frica lui Dumnezeu, şi se învăţa pururea în sfentele cărţi, şi sta pre rugă toată noaptea şi zidiia beseareci întru lauda lui Dumnezeu.Iară împărăteasei îi înfluriia tinereaţele şi o dogoriia pohtele - vedea pre Roman cu viaţă curată şi usebi dormind [ 196 ] d-insa,iară ia începu [v:a cugeta] [a:rău] , că era un voinic frumos şi chipeşu, anume Mihail, den Peflagon { 130r} de rudă, de slujiia în curte.Iară Zoe [a:foarte] -l [v:iubiia] , cu rîvne, şi-i tremitea cuvinte cu pilde, pînă cînd se mestecară unul cu alt depreună.De-acii [v:sfătuiră] [a:rău] pre Roman, de-acii tocmiră pre neşte făcători de răotăţi - cîndu se scălda Roman în bae, ei-l sugrumară, de muri.Şi au domnit Roman 5 ani.84. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MIHAIL PEFLAGON.Stătu Mihail împărat; acesta plată luo pentru lucru de curvie, ce el cum era { 130v} de frumos şi cu chip trupesc, aşa era şi sufletesc frumos, că înţelease den cîtă sărăcie se înălţă împărat.Deci era om bun şi smearen, şi-i era milă de mişei, şi mîngîia pre ceia ce păţiia rău, nice se grăbiia cu piiarderea omului şi săracii-i miluia, preoţii cinstiia, besearecile întăriia, boiarii-i dăruiia, voinicii-i miluia, cu dereptul zicînd - nime nu se ducea de la dins cu ochii lăcrămoşi, sau cine-l prea ruga,nu se vrea [v:întoarce] [a:mîhnit] .{ 131r} Ce avea o bătaie cu duh necurat, de-ş păţiia rău de multe ori; cînd se trezviia,el mai [a:vîrtos] [v:nevoiia] de sta pre rugă.Şi avea neşte fraţi răi, porcari, văcari, nebuni, neînţelepţi, cu nărav rău, păcurari;deci [v:îmbla] [a:nebuneaşte] şi învăluia ţara, pînă ce trecu şi Mihail după alalţi.şi domni 7 ani.[ 197 ] 85. ÎMPĂRĂŢIIA LUI MIHAIL CALAFATIN.Schimbă-se domniia şi la acesta Mihail, om rău, cu mente de vită, mîndru, mînios, { 131v} fără sfat; şi lipi de el neşte tineri, goni pre Zoia împărăteasa şi pre Theodora într-un ostov, de le tunse.Deci se rădică gîlceavă mare întru boiari şi întru voievozi, că-ş aducea aminte de părinţii Zoeei, cît bine au avut şi cum o au tuns fără voe, deci ţara împărăţieei o sug neşte nebuni, păstori de porci.deci se înglotiră şi se rădicară spr-inşii, pînă-i scoaseră cu ruşine rea, şi iară aduseră pre Zoia la scaunul moşiloru-ş de împărăţie.{ 132r} i domni Mihail 1 an.86. ÎMPĂRĂŢIIA LUI COSTANTIN MONOMAH.Zoia împărăteasa pururea pohtiia să se cheame maică a fiiu născut den trupul ei.De-acii se adăpa den doi grădinari, ca un pomet - unu-l chema Costantin Monomah, om bun şi voinic şi preamilostiv, deci-şi puse de-i era bărbat.Aşa se goneaşte binele cu răul, ca o roată ce îmblă împrejur - şi în sus, şi în jos.Acesta Monomah la războiu nu ştiia rîndul, iară la alalte, la tot, era bun şi înţelept { 132v} şi darnic, şi îndurătoriu la mişei, şi cetiia mult la scripturi.Şi [a:foarte] -l iubiia toţi,că [v:judeca] [p:cu] [a:dereptul] [article:] pre toţi, fără făţărieşi toţi, şi mişeii, de pretutindinea mult bine lua dentru mînile lui.Şi cine va vrea, să se adevereze a mare credinţă ce avea - besearecă preafrumoasă zidi lu sveti Gheorghie, şi alte [ 198 ] multe făcea cu caldă inmă cătră Dumnezeu bunătăţi.Ce tot boliia de picioare; pentru aceaea mulţi, de multe ori, { 133r} se rădica vrăjmaş spr-insul.Ce cui nu iaste dată de sus, [p:în] [a:deşertu] [v:se ispiteaşte] , că periră ca prahul naintea unui vînt.Iară pentru mare dereptatea lui, nemica nu-i putea strica, numai acea boală ce-l dosădiia şi-ntru aceaea se svîrşi.Şi domni 13 ani.87. ÎMPĂRĂţIIA THEODORIEI, îN UR ENIC NĂSCUTĂ.Rămase domniia la Theodora, că Zoia, soru-sa, murise mainte.şi era iubeaţă la fieşce bărbat deci o ţinea un { 133v} bătrîn, anume Mihail.Şi ţinu ia domniia însuşi un an; atunce se svîrşiră toţi de ruda lu Vasilie Machedon.88.îMPĂRĂţIIA LUI MIHAIL.Atunce au fost numărul ailor 6513 1005. Numai ce avu Theodora rudă de pre moaşe-sa, fata lu Roman împărat, socrul lui Costantin, feciorul lui Lăv, de-l chema Isachie.Deci numai ce se chema cu numele Roman împărat, iară [ 199 ] pentru că era prea bătrîn şi era legat { 134r} cu jurămînt înfricoşat de Theodora, el purta rîndul şi cîrma Isachie Comnin; era bărbat bun şi chibzuit cu oştile, deci vru să-l scoaţă şi den scaun, şi fu sfadă mare întru ei.Deci -ş poncişa suliţele greci spre greci şi-ş rădica arme pre alte arme, încă tot tutindinea birui Isachie şi dobîndi împărăţiia.89. ÎMPĂRĂŢIIA LUI ISACHIE COMNIN.Deci eşi prututindinea veaste de împărăţiia lui Isachie { 134v} Comnin.Şi [v:domniia] [a:înţelepţeaşte] ,ce [a:curîndu] -l [v:ajunseră] boale grealeşi-ş deade cu bună vreare a lui împărăţiia şi avuţiia lu Costantin Duca.Elu-ş tunse părul, împreună cu năravul, şi prinse viiiaţă călugărească.Şi domni 3 ani.90. ÎMPĂRĂţIIA LU COSTANTIN DUCA.Fu Duca împărat şi domniia bine,că nice se [a:foarte] [v:înălţa] , nice se iară lăsa, ce mergea pre cale împărătească.Carii era buni, ei avea de la dinsul cinste, iară carii era { 135r} răi, ei era certaţi.Şi avea 7 feciori, născuţi den doamnă-sa Evdochiia, ce ducea grije d-insa, că era tinără şi frumoasă.Deci se [ 200 ] temea, după moartea lui că se va mărita după altul şi va naşte feciori cu alt bărbat.Deci se sfătui să o scoaţă de la dins şi să dea coconii la alţii, să-i crească şi să-i ţie.Ia ştiu, deci se adeveri cu jurămînt mare că nu se va mărita după moartea lui, ce-i va socoti feciorii şi-i va cruţa.Deci muri Duca.Şi rămase Evdochiia cu { 135v} coconii tinerei, de-i ocrotiia.Ce de pripă se risipi bura trupască şi rădică furtună turbure de unda pohtelor; deci-şi puse veatrile trupul de sprejiniia vînt de stîmpărare, în ce chip, vine cuvînt de răspunde.Era un voevod de-l chema Roman Dioghen, vesel şi mîngîiuos, voinic şi frumos, de rude den Capadochiia,.Acesta văzu pre o muiare ţiind visterele greceşti, cu neşte coconi tinerei; elu se rădică cu oşti să-i ia domniia { 136r} şi se lovi cu oştile împărăteaseei.Şi fu biruit Roman şi [v:prins] [a:viu] , şi-l aduseră să-l muncească.Deci-l [v:văzu] împărăteasa atîta de [a:voinic] , [a:frumos] şi [a:cuvios] , nu-ş căută să-ş scumpere mîniia de pre Roman, nice-ş gîndi de cel jurămînt înfricoşat, ce-l şi îndrăgi cu rîvne.Deci, în loc de temniţă dobîndi Roman pat de nuntă şi, în loc de legat, sosi împărat.Şi au domnit Duca împreună cu Evdochiia, iară { 136v} însăşi cu coconii 7 ani.91. ÎMPĂRĂţIIA LUI ROMAN DIOGHEN.Deaca [v:se văzu] Roman [a:sosit] întru atîta mărie de împărăţie, multă bărbăţie arătă, că cu multe ţări se luptă şi multe limbi au biruit.Mai [a:vîrtos] cu turcii [v:au avut] de multe ori sfadăşi totu i-au bătut şi făr număr mulţime de turci au [ 201 ] tăiat.Deci le arătă el cîtă bărbăţie au grecii şi sînt viteji la războiu.Ce e mai hrăboară urîciunea şi pizma, pentru că era Roman vîrtos { 137r} şi mînios, cutezătoriu şi-ş purta lucrul pre sine.Rudele împărăteaseei era boiari mari, deci nu-l iubiia.Iară Roman nice pre unii nu credea, ce pre toţi-i avea hitleani şi vrăjmaşi, şi încă pre împărăteasa şi pre feciorii Ducăei.Pentu aceaea să începură cuvinte cu şopte şi sfaturi hitleane să dea pre împăratul în mîinile vrăjmaşilor, că era atunce chesar fratele lu Costantin şi Andronic, fiiu-său, voevod pre ceate.Atunce se tîmplă de { 137v} eşi împăratul [v:să se lovească] [a:făţişu] cu turcii.Lui i zbură pre dinainte o porumbiţă.Elu o prinse şi o tremise împărătesei să se bucure de piezi buni, ce nemica nu e mai rău de vrăjmaşul den casă.De veri adeveri şi veri avea muiare necredincioasă, nu veri scăpa de nevoe, s-ai lăcui în turnul Seminreanului, să ai fi îngrădit cu foc.Deci cîndu se tocmiră pîlcure la războiu şi fură gata de lovit, voevodul cu alalţi vrăjmaşi hitleani { 138r} prinseră a fugi.De-acii se spăreară stolurile şi fu prins împăratul de turci.Şi, încă fără nădejde, domnul turcesc ertă împăratul, de se duse la ţară-ş, ce nu putu încăpea, că mai sîrguiră, de prinseră şi porţile a tuturoe cetăţilor.Şi au domnit Roman Dioghen 3 ani şi 6 luni.[ 202 ] îMPĂRĂţIIA LUI MIHAIL, FIIUL DUCĂEI.Atunce veninla vîrstă Mihail, feciorul lu Costantin, şi fu rădicat împărat.Deci-ş scoase pre mumă-sa fără voia ei, { 138v} de o tunse călugăriţă.Auzi iară de Roman, că se rădică împărat, deci tremise oşti şi-l prinse.Alt rău nu-i feace, ce-i deade cetatea Efesului cu tot venitul.Deci şedea acolea, de bea şi mînca şi-şp răpousa bătrîneaţele, pînă la moarte.Şi au domnit Mihail al Ducăei 6 ani.Deci au fost pînă la Mihail fiiul Ducăei 6613 1105. 93. EPILOG LA PARTEA îNTîI.Pînă aicea s-au sco dentr-alte cărţi sloveneşti pre limba noastră vieţile şi petreacerile împărăteaşti, ce au fost { 139r} de începutul lumieei pînă la Mihail feciorul Ducăei.Atunce au fost numărul ailor 6613 1105. Ce, cum nu poţi ajunge naltul ceriului, nice adîncul pămîntului, nice marginea lumiei, şi cum nu se poate număra stealele ceriului, nice năsipul măriei, aşa nu se poate afla adîncul scripturilor.Că unii de cei sfinţi părinţi letopiseţ [ 203 ] au scris de unele, alţii de altele, unii pre une locuri şi de unii împăraţi au înmulţit,alţii [v:au scris] mai [a:scurt] , { 139v}iară aicea [v:s-au adunat] ca [p:în] [a:scurt] şi ca în de tot.Şi este zisa preasfinţiei tale, o, preaînţeleptule părinte, chir Theofil, episcopul de Rîbnic!Iată şi eu, robul sfinţiei tale, mai micul şi mai apoi de toţi ticălosul călugărul Moxa Mihail, cîtu mi-u fost ştiinţa şi m-am preceput, eu am nevoit de-am scris.Deci să ca punem şi noi odihnă condeiului, ca un trăgătoriu vînsla, că oare cum jeluiaşte cine e pre mare să vază pristanişte, aşişi scriitoriului păzeaşte să vază svîrşitul.Deci să punem { 140r} şi noi negoţul corabiei noastre să stea în vadul păscarilor!Cîndu au făcut păscarii vad de odihnă furtunaţilor, el au fost ai 5555 47 e.n., iară cînd am sosit eu la acest vad, el au fost numărul ailor 7129 1620, în luna lu septevrie.De acmu s-au scos dentr-alte izvoade de aceaeaş împărăţie.După Costantin, feciorul Ducăei, au domnit Nichifor vataniat, 3 ani şi jumătate.[ 204 ] Alexie Comnin, 37 de ani.Ioan, fiiu-său, 25 de ani.Manoil, fiiu-său, în urşenic născut, 37 de ani.{ 140v} Alexie, fiiu-său, 3 ani.Andronic Comnin, 2 ani.Pre acesta-l prinse Isachie Anghel, de-l munci, pînă-l omorî, şi-i luo fata, de-i fu împărăteasă.Şi domni 7 ani.Alexie, frate-său, domni 8 ani.Au fost numărul atunce 6702 1194. Au mutat Calioan, domnul şcheailor, trupul lui svetii Ioan Rilskii, de l-au adus la cetate în Tîrnov.[ 205 ] Isachie au domnit depreună cu fiiu-său 5 luni.Alexie Murţuflon domni 70 de zile.Şi fu sfadă mare atunce în Ţarigrad, că se sculă ruda lui Comnin, de se certară { 141r} cu a lui Paleolog, şi fugi Mutţuflon la Vaneţiia, de veni cu frîncii.Ani 6710 1202, luară frîncii Ţarigradul de la greci şi l-au ţinut 62 de ani.Şi de frica frîncilor pomeniia grecii pre papa la jărtăvnic; şi avea grecii atunce şi de cătră şcheai, că le prăda ţara.Atunce deaderă moştiile sfintei Vineri în loc de dajde şi alte rînduri scumpe multe.Deci au împărăţit Theodor cel mare, împreună cu frîncii, 18 ani.Ioan, cumnată-său, 32 de ani.Theodor cel mic, { 141v} fiiu-său, 14 ani.[ 206 ] Mihail Paleolog scoase cetatea de la frînci, ani 6769 1261. Şi au domnit 24 de ani.Andronic, fiiul lui Paleolog, 30 de ani.Acesta avea un cocon tinerel, anume Calioan.Deci se văzură că e bătrîn şi aproape de moarte şi nu i-au rămas nice un nepot, ce chemă pre Catacozinu, de-i zise: "Vezi, că moriu, şi fiiu-mieu iaste mic; fii tu împărat!" - deci-l cunună cu împărăţie denaintea gloatelor."Iară pre fiiul mieu socoteaşte - să ară trăi el, va fi cîndva împărat." { 142r} 94. ÎMPĂRĂţIIA LU CATACOZINU.Stătu împărat Catacozinu.Ani 6804 1296. Atunce, într-aceaea, s-au sculat un [ 207 ] boiariu oarecarele turc, anume Otman, cu mulţi turci, de au luat multe ţări despre răsărit, de le-au robit şi le-au pridădit, pînă ce ajunseră cetatea Brusa.Şi muri acolo Otman, şi fu în loc fiiu-său, Orcan.Şi prinseră vadul la Calipoli, şi de-aciia făcea rău mult creştinilor; iară Catacozinu-i apăra şi nu-i lăsa să treacă marea.Atunce muri şi Orcan şi-i fu { 142v} în loc Murat,şi [a:foarte] [v:nevoiia] să treacă marea.El văzu Catacozinu că nu-i va putea opri, că se obîrşiră vistearele şi hrana voinicilor.Deci poronci la Alexandru, domnul şcheailor, şi la oraşe, şi la domnul sîrbilor, şi la Ugleş dispot, şi la craiul Vîlcaşin, ca să-i tremiţe oşti într-ajutoriu.Ei nu vrură, ce-i răspunseră - "Apără-te cum ştii!" [ 208 ]Catacozinu [v:se întristă] [a:foarte] mult.De-acii încă mai tremease şi le zise: "De nu-m veţi ajuta acmu, apoi voi vă veţi { 143r} căi!" Ei răspunseră: "Cînd vor veni turcii la noi, noi ne vom apăra." Atunce legă jurămînt mare Catacozinu cu Amurat şi scriseră cărţi de adeverit, ca să nu strice turcii grecilor nice Rumele, nice Machedoniia, nice alte ocine greceşti.Şi se făgăduiră turcii să fie aşa, deci lăsă Catacozinu Calipoli turcilor.95. CUM AU TRECUT TURCII MAREA, DE AU LUAT îMPĂRĂţIIA.Atunce era ai 6834 1326 cînd trecu Amurat cu turcii şi purceaseră spre şcheai, şi [v:feaceră] { 143v} [a:întîiu] război cu Asean, feciorul lu Alexandru, şi peri atunci Asean şi mulţi şcheai cu dins.Deci iară se adunase şcheaii cu Mihail, fiiul lui Alexandru, de se mai loviră.Peri şi acela, şi robiră mult nărod, fără număr, de-l duseră la Calipoli.Atunce muri Catacozinu.Şi au domnit 25 de ani.[ 209 ] 96. ÎMPĂRĂţIIA LUI CALOIOAN.Sosi Caloioan în vîrstă de bărbat şi sui împărăţiia tătîne-său, lui Andronic, ai 6845 1337. Şi avea Caloioan doi { 144r} feciori, anume Andronic şi Manoil.Deci se sfătuiră Andronic cu ţalapie, ca să-ş ucigă părinţii - ţalapie pre Murat, iară Andronic pre Caloioan.Iară ei ştiură, deci-ş orbi feciorii - Murat pre ţalapie, Caloioan pre Andronic.Şi avea viaţă bună depreună Murat cu Caloioan şi pace.Atunce iară se rădică Murat cu turcii spre Ugleş şi spre Vîlcaşin craiul.Ei strînseră oşti mari sîrbeşti şi [v:se loviră] [p:de] [a:făţiş] cu turcii, şi mult sînge se { 144v} vărsă într-amîndoao oştile.Apoi biruiră turcii şi peri Ugleş şi Vîlcaşin, la Valea Mariţa, ani 6879 1371, şi luară turcii plean mult, de-l duseră la Calipoli.Atunce întunecă soarele într-o amiază-zi, cîtu se vedea stealele.Atunce muri Alexandru, domnul Tîrnovului, şi-i fu în loc uşman.Şi tremise Murat de-i cerşu pre soru-sa; el, de nevoe, o deade să-i fie doamnă.[ 210 ] De-acii se sculă Murat cu turcii, de luară Tîrnovul şi alte cetăţi multe { 145r} şi ţara şcheailor.Elu-şi împărăţiia Caloioan în Ţarigrad.Turcii călcară jurămîntul - deci ce dobîndiia, tot punea împrejurul Calipolului; luară şi Machedoniia cu totul.Atunce muri Caloioan împăratul, ani 6880 1372. Şi domni 35 de ani.97. ÎMPĂRĂţIIA LUI MANOIL PALEOLOG.Stătu în loc fiiu-său Manoil împărat.Atunce se sculă multă mulţime de turci şi începură a prăda şi lua ţări şi cetăţi - luară şi Amorea, şi Draciul, pînă la { 145v} Dalmatiia, şi toată ţara arbănaşilor.Şi începură a scădea putearea creştinească, cît nu avea nime puteare să le stea înainte.De-acii se duseră şi la sîrbi şi feaceră acolo războiu mare, şi mult sînge s-au vărsat, şi mulţi, fără număr, au perit.Atunce un voinic, anume Miloş Cobilici, viteaz şi bărbat bun, deci meşterşugui de se apropie şi spintecă cu un hangeariu pre Murat -beghi, şi aşa peri.Pre acea vreame ucise şi uşman, domnul { 146r} şcheailor, pre Dan voevod, domnul rumînesc.[ 211 ] De-acii se rădică Baiazit-beg, feciorul lui Murat, de se loviră cu Lazar, domnul sîrbesc, şi-l birui, de-l ucise.Şi plecă ţara sîrbască supt sine, să-i dea dajde, şi le puse domn pre Stefan dispot, ani 6897 1389. De-acii se rădică Baiazit cu turcii spre rumîni, deci se loviră cu Mircea voevod.Şi fu războiu mare, cîtu se întuneca de nu se vedea văzduhul de mulţimea săgeatelor, şi mai pierdu Baiazit oastea lui { 146v} cu totul, iară paşii şi voevozii periră toţi.Atunce peri Costantin Dragovici şi Marco Cralevici.Aşa de se vărsă sînge mult, cît era văile crunte, deci se spăre Baiazit şi fugi de trecu Dunărea.Şi puse socotitori pre toate vadurile, şi prinse pre uşman, domnul şcheailor, de-l tăe, ani 6903 1395 - atunce luară turcii ţara şcheailor cu totul.6905 1396. Jicmon, craiul unguresc, adună tuată tăriia despre apus - domnii, voevozii, boiarii, neamţii { 147r} şi frîncii, [ 212 ] şi pre uscat şi pre Dunăre, cît nu se vedea apa de mulţimea corabiilor, Mircea voevod cu rumînii; şi de la Manoil Paleolog veniră corabii multe, pline de voinici den Ţarigrad, şi den Veneţiia 30 de corabii.Deci mergea craiu pre uscat în jos, pre Dunăre, cu hvală mare şi cu oşti tocmite, împlătoşaţi, poleiţi, şi scripiia, de-ţ părea că răsare soarele.Şi cînd sosi la cetatea de Necopoe, el vrea să ia Necopoia, iară Baiazit strînse turcii cu totul despre { 147v} răsărit şi [v:păziră] [a:curînd] de [v:se loviră] [a:făţişu] cu cei despre apus.Şi fu sfadă mare în multă vreame, ce învenseră turcii pre unguri, iară craiu scăpă într-o corabie.Iară Baiazit i-au gonit pînă la Dunăre, şi mulţi se necară în Dunăre.Deci craiu, cu cîtă hvală venise, cu mai mare ruşine se întoarse, că-ş pierdu voinicii cu totul şi lăsă oase de oameni, cît nu-ş putea ara oamenii pre acei cîmpi.Însă Baiazit nu aşteptă ce în ani 6906 1397 se rădică { 148r} în sus, pre Dunăre, spre apus, de lua împăărţii şi prinse ocine şi pre Sraţimic, împăratul de-l puse supt sine birnic.Şi mearese şi în ţara ungurească, de o prădă şi o arse, pînă la Buda şi se întoarse cu mulţi robi, fără număr.De-acii purcease Baiazit cu turcii spre Ţarigrad, ca să-l dobîndească.Şi trecea pren ţara grecească, şi eşiia grecii de i se închina; el nu-i învăluia pre nimeni.Dobîndi şi Odriiul, [ 213 ] deci sosi la Ţarigrad; cetăţeanii se spăreară, cu { 148v} Manoil împărat.Şi tremise Baiazit la împăratul, ca săl lase să între în cetate.El nu ştiu ce va face, ce numai ce tindea mînile cătră ceriu şi ruga pre Dumnezeu.Şi se sfătui cu curtea, de-i trimeseră dar scump şi cerşură pace ca să le dea dajde.Iară el nice darurile nu vru să le ia, ce zise că va întra încetate "şi voiu lua cetatea voastră, iară pre voi vă voiu scoate goli, de vă veţi duce unde veţ vrea." Deaca auziră grecii, numai ce suspinară cătră { 149r} Dumnezeu den adîncul inimiei lor.Şi se apropiară turcii de zidul cetăţiei, deci atîta de lăsa săgeate pretutindinea în cetate, cît nu se vedea soarele de grosimea lor.Şi unde striga elu se răsuna văzduhul ca de tun; ce nemică nu putea folosi cu a lor spaimă, că-i împrăştiia pre departe cu puşcile şi cu săcalăşele.Deci se năpustiră la Galata, de făcea şi acolo groază.Iară Baiazit stătu într-un loc înalt, de văzu Sfînta { 149v} Sofie, deci grăi cătră boiarii lui: "Acolea voiu lăcui cu muiarea mea." Aşijderea, toţi boiarii-ş picniia locure de lăcuit unde vedea beseareci frumoase.Deci [v:se prinseră] [a:întîiu] de Galatasă o dobîndească şi puseră trăbăcie.Deci începură a o bate cu tunuri, şi oboriia zimţii cetăţiei, aorea pătrundea şi păreţii.Deci cît strica [ 214 ] turcii zua, noaptea zidiia frîncii; şi se mira turcii că o vedea demăneaţă întreagă.Deci nu-ş [a:foarte] { 150r} [v:gîndiia] , că-i împrocica şi frîncii den cetate cu tunurile, de-i delunga departe.Însă odată năvăliră turcii şi întrară supt cetate.Atunce se spăreară frîncii, e grăbiră den Ţarigrad, de-i apărară.Deci aşa ajuta unii altora şi se sprejeniia unii pre alţii de cătră vrăjmaşi, tocma 7 ani.Şi le aducea den Trapezonda şi den Cafa bucate şi arme şi ajutor, şi de pren toate ostroavele cîte nu erau luate de turci; şi den Veneţiia încă veniia de le { 150v} aducea hrană.Şi se suiia grecii şi frîncii prin turnurile cetăţilor, de-i împrăştiia pre departe pre turci cu svineaţe, cu sacalăşe şi cu tunure.Şi săpară prin pămînt gaură, de eşiia noaptea den cetate, şi ucidea mulţi turci.Deci văzu Baiazit întru atîta vreame că nu-i sporeaşte nemică, ce numai cîtu-i pier voinicii,elu [v:se rădică] [a:mînios] şi cu ruşinea rea, de se duse la locu-ş.Atunce se sculă Temerlean domnul tătărăsc, de rădică oşti { 151r} asupra lui Baiazit [ 215 ] şi-l birui, şi peri Baiazit întru acela războiu, ani 6910 1402. Iară grecii deaderă atunce laudă lui Dumnezeu, că-i izbăvi de vrăjmaşi.Iară în locul lui Baiazit stătu ţalapie Musulman; şi-n al 16 an de domniia lui fu iarnă prea mare şi rea.Şi ani 6917 1409 muri bun creştin împărat Calaioan, nepotul lui Manoil împărat.Pre aceaea vreame se rădică Musia cu rumînii şi cu şcheaii şi Stefan dispot cu sîrbii, de se duseră la Ţarigrad să se { 151v} lovască cu ţalapie, să dobîndească Ţarigradul.Şi feaceră războiu mare den afară de cetate, la Cosmida, şi fu biruit ţalapie, şi mulţi turci periră cu dinsul.[ 216 ] Şi după aceaea au fost ani 6918 1410, junghe Musia pre Vîlcan şi pre Lazar, iulie 6. Ani 6921 1413, purcease Musia de dobîndi Bîrdo; şi el încă peri la Iscra într-acel an, şi-i fu în loc Murat.Ani 6926 1418, muri Mircea voevod, domnul rumînesc.Ani 6934 1426, prădă Murat ţara sîrbască, şi la anul muri { 152r} Stefan, domnul sîrbesc.[ 217 ] Ani 6947 1439, dobîndi Murat Smederova, avgust 27, şi scoase pre Grigor şi pre Toma şi prinse Stepan, de-i legă şi-i băgă în temniţă.Ani 6950 1442, ucise Iancul voevod pre Mezit-beg în ţara Rumînească.Şi iară, al doile an, s-au lovit Iancul voevod cu turcii în ţara Rumînească, la Ialovniţă, şi-i birui; şi periră atunce turci mulţi, fără număr.Atunce se rădică Gheorghie dispot cu ungurii şi cu sîrbii, de trecură Dunărea pre la Slatina şi bătură { 152v} pre turci, şi luară iarăş Smederova sîrbii.Dea-cii se sculă Taud-beg cu turcii, de bătu oastea sîrbească la Sitniţă.Ani 6953 1444, se rădică Vlădislav cu oşti mari la turci,de [v:se loviră] [a:făţiş] , şi biruiră turcii atunce; deci peri Vlădislav la Varna.Ani 6954 1 sept.1447 - 31 aug.1448, purcease Murat-beg cu turcii, de se lovi cu Toma, domnul Bosneei, şi-l biruiră şi [ 218 ] luară atunce turcii Bosna.Şi la anul se lovi Murat cu Iancul voevod la Cosova, şi peri Iancul; deci dobîndiră { 153r} turcii Cosovul.Şin al doile an muri Murat-beghi, în fevruarie, în 4 zile.98. ÎMPĂRĂŢIIA LU MEHMET, FIIUL LUI MURAT.Cînd stătu Mahamet împărat, el era numărul ailor 6960 1452. Deci aduse toţi turcii de pretutindinea şi purceseră mulţi, fără număr, spre Ţarigrad, ca să-l dobîndească;şi [v:au ocolit] [a:întîiu] Galata, de o au bătut, pînă ce o au dobîndit.[ 219 ] Şi de-acii se legară de Ţarigrad cu toate meşterşugurile lor şi cu toate bărbăţiile şi putearea lor; şi, după nevoinţă { 153v} şi vărsare de sînge, ei încăpură în Ţarigrad.99. De Ţarigrad.Ani 6961 1453, dobîndi Mahamet Ţarigradul, în luna lu mai, 29, într-o zi de vineri.Cine au zidit întîiu Ţarigradul, elu l-au chemat Costantin, marele împărat, fiiul Costei şi al Elinei.Şi cînd au luat turcii Ţarigradul, cine au fost împărat iară l-au chemat Costantin.Fost-au de la Adam pînă cînd au gătit Costantin Ţarigradul ani 5836, iară de la naşterea lui Hristos 318. Deci, de la Costantin ce au zidit cetatea pînă cînd o au { 154r} luat turcii, ei au trecut 1125; iară cînd veniră întîiul la Calipoli, ei au fost ani 6867 1359. Atunce s-au început a se descăleca Ţara Moldoveei.[ 220 ] Deci, deaca luară turcii cetatea de la greci, ei le tăiară împăratul şi pre toţi boiarii şi toate capetele, şi slăbi toată putearea grecească.De-acii scrise Mahamet în toate laturile, pre la crai, pre la domni, pre la voevozi, de se mărturisi împărat, că pînă atunce se chema beghi.Deci, de atunce tot sfădesc cu toate ţările { 154v} şi nu au răzbun, ce tot lărgesc pre toate părţile.Ani 6963 1455, bătu Mahamet pre sîrbi şi le luo o cetate, anume Bîrdă, şi Sitniţa şi alte cetăţi împrejur.i de-acii purcease Mahamet la Belgrad, ca să-l dobîndească, şi se lovi cu Iancul, şi birui Iancul pre Mahamet, cu cristoşii; deci se turnă Mahamet ruşinat.De-acie tremise mahamet un paşu, de dobîndi iară Smeredova şi o cetate, anume Răşava, şi alte cetăţi multe.Ani 6969 1461, trecu { 155r} Mahamet marea la Anatoliia şi dobîndi o cetate, anume Sinopul, şi Trapezondul, şi se bătu cu Iuzum Hasan, şi-l birui.i-n al treile an mearse de dobîndi toată Bosna.[ 221 ] Ani 6974 1466, prădă Mahamet, pre arbănaşi şi mulţi tăe, pre Schendira domnu-l scoase den ţară şi zidi acolo o cetate, de o chema Coniuh.i la anul iară purcease la arbănaşi, pre altă cale, şi prădă Tomorniţa.Ani 6976 1468, mearse Mahamet la cărăimani şi le { 155v} bătu o cetate, anume Galova, şi alte cetăţi multe cărăimăneşti; dobîndi şi Negripul.Ani 6981 1473, rădică-se Mahamet cu oşti mari spre Iuzum Hasan şi nu putu folosi nemică, ce-ş pierdu voevozii şi paşii şi mai oastea cu totul în Valea Efratului.Acolo peri şi Hasan Murat, paşul den Romaniia.[ 222 ] Ani 6983 1475, tremese Mahamet oşti mari spre tefan voevod, la Ţara Moldoveei, şi periră atunce turci mulţi, fără număr.i iară, ani 6984 1476 se sculă însuşi { 156r} Mahamet cu oşti mari spre Moldova, şi se loviră de faţă la Valea Albă, şi biruiră atunce turcii, deci feaceră rău mare moldoveanilor.i cu misireanii au făcut războiu, ce n-au izbîndit; şi s-au bătut şi cu iverii.Cînd au fost ani 6989 1481, Mahamet au murit, şi au stătut în loc fiiu-său, Baiazit.Deci se sculă Baiazit întîiu la Chiliia şi la Cetatea Albă, de le luo de la Stefan voevod.i se duse la aravleani şi la misireani, ce nu folosi [ 223 ] nemică, că-ş pierdu voinicii { 156v} şi [v:se întoarse] [a:ruşinat] de acolo; veni cu puţini voinici.i cînd au fost ani 6997 1489, iară tremease Baiazit oşti prea mari pre misireani şi pre aravleani, şi mai mulţi periră.i în Ţarigrad încă să tîmplă atunce un semn, că iată căzu fulger den cer, de aprinse prahul cel de puşcă, deci răsipi case multe prin prejur şi periră mulţi, şi pămîntul încă se cutremură, cît împăratul încă se spăre că va peri atunce.
Cronica
universală
1620
1620
- CHEAIA ÎNŢELESULUI Scoasă pre limbă rumînească cu osîrdia Prea Sfinţitului Chir Varlaam Mitropolitul Ungrovlahiei în zilele Prea luminatului Domn Io Şerban Voevod şi [v:s-au tipărit] [a:întîiu] în Mitropolia Bucureştilor.Anii Domnului, 1678. (Aţi luat cheaia înţelesului, că nici sînguri aţi întrat, nici pre ceaia ce-au vrut să între n-aţi lăsat.Luca, 11.Cuvintele Domnului.Cuvînt curat.Argint lămurit.Psalm, 11.Ieşi sămănătorul ca să samene.Matei, 13; Spată sufletească carea iaste graiul lui Dumnezeu.Efeseani, 6.Ca un canon va da glas.Isaia, 16. Ca o trîmbiţă va da glasul său.Isaia, 18. Au dorenu sînt cuvintele meale, arzînd ca focul, zise Domnul, şi ca un ciocan zdrobind pietri.Ieremia, 23. Ca să aşteapte ca ploaia luminarea mea şi se pogoare ca roao graiurile meale, ca tunetule spre troscot şi ca chi despre fîn.Deuter, 32.) (Verso f. de titlu) Semnul carele iaste dat de la Dumnezeu prea sfinţilor Mitropoliţi Ţărîi Ungrovlahiei: Den patru stihii, pre om Dumnezeu l-au zidit/ Şi patru seamne Arhiereilor Hristos au dăruit./ Crucea, cîrjea, mitra şi capasul mare/ Cu aceaste patru arme să bată războiu tare./ Cu crucea vrăjmaşul nevăzut să biruiască,/ Cu cîrja oile ceale sufleteşti să păzească,/ Mitra podoabă arhierească însemnează,/ Capasul umbrire Duhului Sfînt lucrează./ Fiind şi Chir Varlaam Ţărîi Rumîneşti păstoriu/ Să află limbii sale de cuvîntul lui Dumnezeu dăruitoriu./ { 1r} Varlaam, Cu mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop i Mitropolit al Tîrgoviştii şi al Scaunului Bucureştilor, Exarh plaiului şi a toată Ungrovlahia, tuturor pravoslavnicilor creştini, carii sînt născuţi întru limba noastră rumînească, sănătate, spăsenie, roagă şi priaşte cu toată inema.Zis-au înţeleptul Sirah, precum iaste scris în cartea lui, în 33 de capete, grăind: "A toate răutăţile învaţă pre om lenevirea."Puind şi smerenia noastră înainte cuvîntul stăpînului nostru, lui Isus Hristos, pentru sluga cea leaneşe, carele, luînd talantul dentru mîna Domnului său, n-au vrut să lucreaze cu dînsul, ce l-au îngropat în pămînt, o, iubite cititoriule, socotit-am ca să nu cază şi asupra noastră judecata acea straşnică, carea s-au zis slugii aceia, precum mărturiseaşte Matei, bunul vestitoriu în 25 de capete, grăind: "Luaţi pre această slugă leaneşe, carea nu iaste nici de o treabă şi-l aruncaţi întunearecul cel împărţit." Sfîntul Ieronim şi Sfîntul Ioan Zlatoust, dascalii besearecii noastre cei pravoslavnici, tîlcuind aceaste cuvinte, zic că talanţii aceia sînt darurile care să dau de la Dumnezeu oamenilor, adecă stăpînirile lumii şi stăpînirile besearecii nărodului creştinesc, învăţăturile, meşteşugurile.Dirept aceaea, dîndu-ni-se şi noauă de la putearnicul şi atot ţiitoriul Dumnezeu talantul, adecă darul diregătoriei arhiereşti a Ţărîi noastre Rumîneşti, cu păstoria şi cu stăpînirea oilor celor cuvîntătoare { 1v} şi făcute după chipul sfinţiei sale, spaimă şi grijă ajungîndu-mă pentru cuvîntul dătătoriului de talanţi, am socotit întru inema mea că a multe răutăţi învaţă leanea.Dirept aceaea, chibzuiiu ca să nu mă aflu întru leane pentru negrijirea talantului, care mi s-au dat mie de la stăpînul şi Dumnezeul mieu Isus Hristos, ce, cu cît mi-ar fi putearea priceaperii meale, să-l înmulţesc întru neamul mieu rumînesc.Şi această socoteală şi chibzuială viind întru inema mea, cu ajutoriul aceluia ce petreace mai pe deasupra ceriurilor întru mărirea veacinică, Părintele, făcătoriul veacilor şi a tuturor faptelor, apucatu-m-am şi, cu multă osîrdie, am nevoit şi dascali de tipografie am adus în Sfînta şi de Dumnezeu păzita Mitropolie a Scaunului Bucureştilor.Şi i-am aşezat şi de iznoavă tipografie, adecă tipariu de tipăritul cărţilor am rădicat, cu toate meşteşugurile cîte au trebuit.Şi, iarăş, mai de iznoavă, cu tot denadinsul, socoteală şi cercetare am făcut, ce carte ar fi deocamdată mai de folos întru neamul nostru rumînesc a să tipări şi a să da besearecii noastre cei pravoslavnici.Şi am aflat această cartece [v:să cheamă] [a:sloveneaşte] "cliuci razumeania",adecă ce [v:să zice] [a:rumîneaşte] "Cheaia înţelesului", făcută şi culeasă dintru multe scripturi sfinte, cu bună socoteală scoasă pre limbă rumînească de prea învăţatul Chir Ioanichie Galeatovski, Arhimandritul Cernigovului, carea, fiind tipărită întru vestita cetate a Livovului, de această carte am pus smerenia mea în socoteală cum va fi de folos mare besearecii Ţărîi noastre Rumîneşti şi de îndreptare a mulţi, spre { 2r} folosul sufletului neamului nostru, scoţîndu-se dentru acoperirea limbii striine.Şi, cu multă osîrdie, am nevoit şi n-am cruţat dentru direapta agonisită a mea, ce, cu multă cheltuială, am tocmit dascali învăţaţi şi le-am dat această cartede o [v:au scos] di pre limbă rusească pre limba noastră dirept [a:rumîneaşte] .Şi, pentru ca să să înmulţească acest dar bun şi scump spre înţeleagerea neamului nostru, o am pus în tipariu cu ajutoriul bunului mieu stăpîn şi Dumnezeu Isus Hristos, carele mi-au dat mie această îndemnare şi s-au început a să tipări, cu toată nevoinţa, cu bună socotire.Dirept aceaea, rog smerenia mea pre voi, pre toţi, fii iubiţi întru Duhul Sfînt, căutaţi şi ispitiţi scriptura aceasta, că veţi afla viaţă şi îndireptare cătră împărăţia ceriului, după cuvîntul Domnului, că într-această carte sînt învăţături cu bună tocmire alcătuite şi cu adevărate mărturii dentru Sfînta Scriptură a legii cei vechi şi a legii cei noauă.Din leagea cea veache, adevărări luminate, den cărţile lui Moisei, din cărţile împăraţilor şi din cărţile tuturor prorocilor.Aşijderea, şi dentru leagea cea noauă a Domnului nostru, lui Isus Hristos, dentru Evanghelie, dentru poslaniile Sfîntului Pavel Apostol şi din cărţile altor apostoli şi din cărţile sfinţilor carii, cu multă nevoinţă, au îndireptat şi au întărit cu învăţăturile lor sfînta pravoslavnica besearecă, nevoindu-se şi ei pentru adaogerea talantului carele li s-au fost dat de la Hristos şi nu să aflară leaneşi stăpînului său.Deci, cu acest dar scump, ca cu o sculă de mult preţ sau ca cu o comoară plină de avuţie, vă dăruiesc.Şi voi, iubiţii miei, { 2v} primiţi de la smerenia noastră, cu bună mulţămire şi ca pe o grădină sufletească, plină de flori, cu bună mireazmă a Duhului Sfînt, care flori sînt de tămăduire sufletelor voastre, o cinstiţi şi, primind cu dragoste şi cu osîrdie, cetiţi şi vă îndireptaţi viaţa voastră.Şi pre smerenia noastră, întru rugile voastre pomeniţi, iară nu uitare-ţi.Şi, după aceasta, cu toţii, împreună, să proslăvim pre Dumnezeu, părintele cel fără de început, şi pre fiul Isus Hristos, carele de la părintele s-au înnăscut, şi pre Duhul Sfînt în veaci, amin.Ca un tată tuturor, întru pravoslavie de obşte şi voitoriu de tot binele, acelaş carele mai sus scris.{ 3r} Dară cum vor creade de care lucru n-au auzit şi cum vor auzi făr'de cela ce propoveduiaşte.Rîmleani, 10.Să iai aminte pre sine şi învăţăturei şi să petreci întru eale, că făcînd aceastea, te vei spăsi singur şi pre ceia ce te vor asculta.1, Tim, 4.Că nu veţi fi voi grăind, ce Duhul părintelui vostru va fi grăind întru voi.Matei, 10.Cela ce va asculta pre voi, pre mine mă va asculta şi cela ce să leapădă de voi de mine să leapădă.Luca, 10. { 3v} Judecata lui Hristos tuturor iaste adeverită,/ Iar mila lui Dumnezeu oamenilor buni făgăduită./ Omul cela ce va petreace în lume lucrînd răutate,/ Unul ca acela va avea de muncile iadului parte./ Dirept aceaea, trebuiaşte să să roage sfinţilor,/ Ca să-l izbăvească de supărări cu rugăciunile lor./ Însă pînă iaste viu aceastea să isprăvească/ Şi ceale ce sînt scrise în cartea aceasta să păzească./Pentru Varlaam Mitropolitul pururea să să roage/ Apoi şi el a lăcui în sînul lui Avraam va ajunge./ { 1v} Cazanie la Dumineca a Tuturor Sfinţilor întîiu, după Pogorîrea Duhului Sfînt.Zis-au Domnul nostru Isus Hristos, precum scrie Matei, bunul vestitor, grăind: "Tot carele mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi eu pre dînsul înaintea Părintelui mieu, carele iaste spre ceriuri." Beseareca noastră a Răsăritului prăznuiaşte dumineca a părinţilor celor sfinţi şi dumineca a tuturor sfinţilor, crezînd: "Precum oamenii cei sfinţi cînd mor, sufletele lor, ieşind din trup,numaidecît [v:merg] [a:dirept] la împărăţia ceriului, spre odihnirea cea veacinicăşi, acolo, să roagă lui Dumnezeu pentru noi şi ne văd pre noi şi toate trebile noastre." Că aşa cîntă beseareca noastră cea pravoslavnică şi catolicească, zicînd: "Prea lăudaţi mucenici, pre voi pămîntul nu vă { 1v} putu ascunde, ce ceriul vă priimi şi să deşchise voauă uşile raiului şi fiind înlăuntru vă îndulci din pomul vieţii." Rugaţi-vă lui Hristos, ca să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.Făgăduiesc şi eu dumnevoastră a arăta cu multe fealiuri de mărturii în ce chip acuma să află sfinţii în ceriu, după aceaea voiu arăta voia lor, cum să roagă pentru noi lui Dumnezeu, mai pre urmă voiu să arăt în ce chip ne văd pre noi şi ştiu toate trebile noastre.Şi aceaea voiu face pentru ca să priceapeţi şi să chemaţi sfinţii într-ajutoriu întru toate nevoile voastre şi pre numele lor să faceţi beseareci spre lauda lui Dumnezeu şi să prăznuiţi sărbătorile lor.Dirept aceaea, să fie această voroavă a mea spre laudă tuturor sfinţilor şi dumneavoastră spre folos sufletesc.Adevărate şi luminate şi tari mărturisiri sînt, precum să află sfinţii în ceriu, că aşa scrie Sfîntul Apostol Pavel: "Ştim acuma că, de să va strica casa trupului nostru cea de pămînt, zidire avem de la Dumnezeu, casă veacinică nefăcută de mîini spre ceriuri." Şi iară, acelaşi apostol doriia a să despărţi de trup şi a petreace cu Hristos carele să află în ceriu, că aşa scrie cătră filipiseani, zicînd: "Ce voiu pofti nu ştiu, cuprins sînt dentr-amîndoauă, avînd dorire a mă dezlega şi a fi cu Hristos, ce iaste cu mult mai bun, iară ce-i a petreace în trup mai cu nevoie-mi iaste pentru voi." Şi într-alt loc grăiaşte de Avraam, şi de Isaac, şi de Iacov şi de alţi sfinţi a leagei vechi, cum n-au fost luată plata în ceriu cea făgăduită a vederii feaţei lui Dumnezeu pănă la venirea lui Hristos pentru acela lucru, ca să ia plată deplină, împreună cu noi, întru leagea cea noao.{ 2r} Cînd au deşchis Hristos împărăţia ceriului, precum scrie acelaşi apostol la cartea cătră ovreai, grăind: "Aceştia toţi fiind ascultători cu credinţa şi nu dobăndiră făgăduirea, Dumnezeu, oarece mai bun, socotind mai înainte şi pentru noica [v:să nu ia] plată fără de noi [a:desăvîrşit] , Sfîntul Ioan, cuvîntătoriul de Dumnezeu, au văzut în ceriu, supt oltar, sufletele mucenicilor, precum scrie la Apocalips în 6 capete, grăind: "Şi date fură fieştecăruia de dînşii veşminte albe şi aceale veşminte albe închipuia mărirea cea veacinecă a vederii feaţei lui Dumnezeu." Sfîntul marele mucenic Dimitrie, înaintea morţei sale, au auzit glas din ceriu grăind cătră dînsul: "Pasă întru împărăţia cea cerească, şi-ţi ia cununa ta, carea iaste gătită ţie dintru florile ceale neputrezitoare." Avrelian, împăratul Rimului cînd omorî în cetatea Rimului pre Sfîntul Papa Alexandru, şi pre Theodul, şi pre Eventie şi rîdea de dînşii, fiind ei morţi, într-acela ceas auzi glas den ceriu grăind cătră dînsul: "Avreliane, acelora de carii rîzi tu, lor le iaste ceriul deşchis, iară ţie-ţi iaste gătit iadul." Sfîntul Antonie cel Mare văzu îngerii carii ducea la ceriu sufletul lui Sveatîi Pavel de la Thivea, carele au fost sihastru întîiu în lume.Şi Sfîntul Pahomie văzu mulţime de îngeri carii ducea spre ceriu sufletul unui călugăr sfînt, pre carele-l chema Snavan.Sfîntul Pavnutie auzi glas de mulţime de îngeri, cîntînd în văzduh, carii ducea cu cîntări frumoase sufletul lui sveatîi Onufrie, lăcuitoriul de pustie.Sfînta muceniţa Agniia, după moartea sa, s-au arătat părinţilor săi şi le-au zis: "Cu Hristos întru împărăţia ceriului m-am împreunat, pre carele dentru toată inema pre pămînt { 2v} l-am iubit.Şi Sfîntul mucenic Uară, după moartea sa, s-au arătat unii fămei pre carea o chema Cleopatra, carea plîngea la mormîntul lui pentru fiul său şi s-au arătat împreună cu fiul ei Ioan, carele murise, şi zise Sfîntul Uară cătră Cleopatra: "Iată fiul tău, pre carele l-am luat şi l-am făcut voinic împăratului celui ceresc." După aceaea, fiul ei, Ioan, zise cătră dînsa: "O, maica mea, căci plîngi pentru mine şi suspini aşa tare, că eu sînt tocmit a fi voinic lui Hristos împărat şi, împreună cu ceatele îngerilor, pururea dvorbesc în cer înaintea lui." Sfinţii aceia, stînd în ceriu înaintea lui Dumnezeu, în toată vreamea să roagă sfinţiii sale pentru noi, că aşa iaste scris în cartea prorocului Ieremiei, în 15 capete, cum Moisei şi Samoil, după moartea lor, s-au rugat lui Dumnezeu pentru galateani şi n-au vrut Dumnezeu să asculte rugăciunele lor, pentru căci şi galateanii nu vrură să să pocăiască de păcatele lor.Dirept aceaea, zise Dumnezeu: "De vor sta înaintea mea Moisei şi Samoil, nu va fi sufletul mieu cătră oamenii aceştia." Şi în cartea prorocului Iezechiil, în 14 capete iaste scris, precum nici a lui Daniil celui viu, nici a lui Noe şi a lui Iov celor morţi, carii s-au rugat pentru oamenii cei întăriţi întru păcate, n-au vrut Dumnezeu să asculte ruga lor, ce au zis: "De vor fi aceşti trei bărbaţi pre mijlocul ei, (adecă a ţărîi cei reale ovreeşti) trăiesc eu, grăiaşte alesul Domnul Dumnezeu, nu voi izbăvi nici pre feciori, nici pre featele sale, ce numai singuri să vor mîntui." În cartea Prorocului Baruh scris iaste în 3 capete, precum şi el s-au rugat lui Dumnezeu, zicînd: "Doamne întru tot ţiitoriule, Dumnezeul lui Israil, ascultă rugăciunele izrailteanilor celor morţi." Şi, { 3r} în a doauă Carte a macaveilor, în 15 capete, iaste scris precum Nonie preotul şi prorocul Ieremia s-au rugat lui Dumnezeu pentru oamenii lui Izrail.Să cetiţi Evanghelia Sfîntului Lucăi în 16 capete.Acolo vei găsi cuvintele lui Hristos, ce au zis: "Să faceţi voao priateni (oamenii cei săraci) dentru avuţie nedireaptă, dîndu-le lor milostenie ca, deaca veţi sărăci, (la vreamea morţii voastre), fiind ei în ceriu, cu rugăciunile sale vă vor duce şi pre voi întru veacineca împărăţie a ceriurilor.Să cetiţi în a doao poslanie săbornicească a lui Sveatîi Petru Apostol, în glava dentîiu, că veţi găsi acolo cum Sfîntul Petru, după moartea sa, s-au făgăduit a să ruga lui Dumnezeu pentru oameni, zicînd: "Nevoi-mă-voiu pururea a avea pre voi după ieşirea mea." Ce iaste a face pomenire pentru aceasta, să cetiţi în Apocalips, în 5 capete, că veţi afla acolo, precum au văzut Sfîntul Ioan Bogoslov în ceriu 24 de bătrîni carii ţinea întru mîinele sale căţii de aur pline de tămie, care tămie să înţeleage rugăciunele svinţilor.Cetiţi iară în Apocalips, în 8 capete.Acolo încă veţi găsi cum acelaşi svint Ioan Apostol au văzut în ceriu pre un înger carele veni şi stătu înaintea oltariului, avînd cădelniţă de aur, şi date-i fură lui multe feliuri de tămîi, ca să dea tuturor rugăciunelor sfinţilor, spre oltariul cel de aur ce era înaintea scaunului şi ieşi fumul cel de tămîiarea a rugăciunelor sfinţilor dentru mîna îngerului înaintea lui Dumnezeu.Acestor lucruri ne învaţă Sfîntul marele Vasilie, cum sfinţii să roagă pentru noi lui Dumnezeu, că, lăudînd pre 40 de mucenici întru cazania lui, zice: { 3v}"Adease aţi avut grije ca să aveţi numai unul, carele să să roage pentru voi.Iată, aveţi acuma 40, carii, cu un glas, să roagă pentru voi înaintea lui Dumnezeu." Învaţă, de-aceaea, Sfîntul Grigorie de la Nanzianz, precum sfinţii să roagă pentru voi, că, lăudînd întru cazania lui pre Sfîntul mucenic Teodor, zice: "Măcară de-ai şi ieşit, Sfinţia ta, dentr-această lume, iară tot ştii de trebile noastre şi a tuturor oamenilor.Dirept aceaea, dobîndeaşte noauă cu rugăciunea ta pace pentru ca să nu să contenească sfintele sărbători şi să nu facă vorbele sale vrăjmaşul cel mînios şi jăfuitor de ceale sfinte în sfintele beseareci şi oltariurile aceastea şi să nu spurce locurile aceaste sfinte." Învaţă de aceasta şi Sfîntul Ioan Damaschin, precum sfinţii să roagă lui Dumnezeu pentru voi, că aşa zice cătră tot omul: "Cum te grijeşti cu toată nevoinţa ca să aibi ajutoriu ţie carele să te ducă la împăratul cel muritoriu şi ca să grăiască lui pentru tine, aşa şi aceia ajutori a toată naşterea omenească, carii pentru noi dau rugăciune înaintea lui Dumnezeu, în ce chip să nu fie cinstiţi?" [p:Cu] [a:adevărat] ni [v:să cade] să-i cinstim şi beseareci pre numele lor să le facem spre laudă lui Dumnezeu.Învaţă de-aceasta, Leon papa a Rimului, (Vorbă de post), precum să roagă sfinţii lui Dumnezeu pentru noi, că aşa zice, să postim miercurea şi vinerea, iară sîmbăta să ne strîngem la rugăciunea cea de dimeneaţă, la beseareca lui Sveatîi Petru şi acela rugăciunile, şi posturile, şi milosteniile noastre cu rugăciunea sa va întări.Ştiut-au de-aceasta un diacon pre carele l-au chemat Adelman, precum să roagă sfinţii pentru noi lui Dumnezeu, că i s-au prilejit lui a muri într-o cetate ce s-au chiemat Verdunia.Iară cînd vrea alţi { 4r} creştini să-l ducă la îngropare, atunce, numaidecît, învise şi spunea că au văzut multe fealiuri de locuri de certare, munci şi de odihnă.Şi pre dînsul l-au scos prea curata fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, pentru să facă pocăinţă pentru păcatele sale.Înştiinţatu-se-au, de-aceaea, un preot, anume Daniil, carele lăcuia între sihastri, cum să roagă sfinţii pentru noi lui Dumnezeu, că el au văzut în vis pre Hristos în cetatea Ierusalimului, şezînd pre mormîntul sfinţiii sale, şi pre sfînta fecioară Născătoarea de Dumnezeu, închinîndu-se la picioarele lui Hristos.Şi să ruga pentru dînsul şi pentru rugăciunele sfinţiii sale.Rămase Daniil iertat şi slobod de certarea carea au răbdat pentru Evloghie, tăietoriul de pietri, pentru carele fu chezaş înaintea lui Dumnezeu.Luat-au ştiinţă, deaceaea, în cetatea Antiohiei, Athanasia, muiarea lui Andronic, cum sfinţii să roagă pentru noi cătră Dumnezeu, carea plîngea şi tînguia pentru coconii săi cei morţi, pentru un fecior şi o fată, cînd au rămas întru beseareca Sfîntului Mucenic Iulian.Şi, la miazănoapte, să arătă cătră dînsa Sfîntul Mucenic Iulian, întru haine călugăreşti şi i-au zis cum coconii lor să roagă lui Dumnezeu pentru dînşii în ceaealaltă lume şi zic cătră Dumnezeu: "Doamne, carele eşti judecătoriu dirept, de vreame ce ai luat lor lucrurile ceale peminteşti, dăruiaşte-le lor lucrurile ceale cereşti." Auzind aceaea acea fămeaie înţeleaptă, să conteni a mai plînge şi de atunce nu mai văzu pre sfîntul mucenicul acela.Înştiinţatu-se-au dintr-aceaea rimleanii cum să roagă sfinţii pentru noi lui Dumnezeu, că Alexie, omul lui Dumnezeu, cînd au murit în cetatea Rimului, atunce să auzi glas { 4v} în văzduh, grăind: "Să cercaţi unde iaste omul lui Dumnezeu, că acela pururea va fi rugîndu-se lui Dumnezeu pentru cetatea Rimului.Şi toate lucrurile voastre vor fi voauă spre bine." Încă trebuiaşte a grăi cum văd sfinţii pre noi şi ştiu toate trebile noastre.Spun dascalii besearecii cum sfinţii întru Dumnezeu, ca într-o oglindă, văd pre noi şi toate trebile noastre.Căci că Dumnezeu iaste aseamenea oglindei, că noi, cînd căutăm spre oglindă, atunce vedem într-acea oglindă lucrurile ceale de departe, vedem ce iaste deasupra noastră şi dedesuptul nostru, înaintea noastră şi după noi.Într-acela chip văd şi sfinţii pre Dumnezeu, după cuvîntul Sfîntului Apostol Ioan, cum zice, grăind: "Vedea-l-vom pre dînsul cum iaste.Şi în Dumnezeu, ca-ntr-o oglindă, văd toate lucrurile ceale departe şi ceale de aproape, văd toate ce să lucrează în ceriu şi pre pămînt şi peste toată lumea.Văd întru Dumnezeu sfînta besearecă nărodul creştinesc, şi toată supărarea noastră, şi toate trebile noastre, şi să roagă lui Dumnezeu pentru noi, ca să ne dea lucrul acela carele îl poftim noi de la sfinţia sa.Că Dumnezeu să află şi în ceriu şi pre pămînt, şi peste toată lumea, şi pentr-alte lucruri nesfîrşite." După cuvîntul Prorocului David, Dumnezeul nostru, în ceriu şi pre pămînt, toate cîte au vrut au făcut.Urmînd acestor cuvinte şi prea înţeleptul Solomon au zis cătră Dumnezeu, precum iaste scris în a treia Carte a Împăraţilor, în 8 capete, grăind: "De vreame ce nu ajunge ţie ceriul ceriurilor, dară beseareca aceasta carea am zidit întru numele tău?" Pentru aceaea sfinţii văd pre { 5r} Dumnezeu, carele iaste peste toată lumea.Văd întru Dumnezeu, ca-ntr-o oglindă, pre noi şi toate trebile noastre şi cîte să lucrează în toată lumea.Încă, sfinţii văd în ceriu treaba noastră şi pre noi, carii alergăm cătră dînşii, pren arătarea lui Dumnezeu.Că Dumnezeu au arătat, încă cînd era Avraam lăcuitoriu pre pămînt, patriarhul legii cei vechi, cum izrailteanii, nepoţii lui, vor fi întru robia Eghipetului, că i-au spus mai'nainte, precum iaste scris în cartea Bitiei, în 15 capete, grăind: "Văzînd, vei vedea că neamul (sau sămînţa ta) vor fi lăcuitori în ţară striină şi-i vor robi şi-i vor supăra pre dînşii." Arătăt-au Dumnezeu, încă cînd lăcuia pre pămînt prorocul Ielisei, gîndul şi voia împăratului sirinesc, ce au gîndit el singur, în casa odihnei sale, că vrea să meargă pe taină în ţara ovreiască şi să o strice, apoi Ielisei spuse gîndirea şi voia lui împăratului izrailtenesc.Pentru aceaea, au zis o slugă cătră împăratul sirienesc, cum scrie la a patra Carte a Împăraţilor, în 6 capete, zicînd: "Prorocul Elisei, carele iaste întru izrailteani, spuse împăratului izrailtenesc toate cuvintele care grăieşti întru odihna aşternutului tău." Spus-au Dumnezeu, încă fiind viu pre pămînt Sfîntul Apostol Petru, cum Anania şi muiarea lui, Sapfira, ascunseră o parte din banii aceia, care bani făgăduise ca să dea lui Dumnezeu, vînzînd o moşie.Pentru aceaea, le-au zis Apostolul Petru, precum iaste scris la Deanie, în 5 capete, grăind: "Ananie, pentru căci împlu satana inema ta a minţi Duhului Sfînt, ca să ascunzi den preţul satului, au doară acela n-au fost al tău şi cel vîndut întru biruinţa ta era?" Dirept aceaea, de vreame { 5v} ce oamenilor acelor ce lăcuia pre pămînt, patriarşilor, apostolilor, multor sfinţi au arătat Dumnezeu lucrurile ceale ce au fost şi ceale ce vor să fie,dară acuma, cu mult mai [a:vîrtos] , sfinţilor carii lăcuiesc în ceriu rugăciunele noastre şi supărările noastre Dumnezeu le arată.Pentru aceaea, văzînd sfinţii întru Dumnezeu ca-ntr-o oglindă şi iară văzînd dentru arătarea lui Dumnezeu pre noi singuri şi toate trebile noastre, să roagă lui Dumnezeu pentru noi, ca să ne dăruiască Dumnezeu lucrurile cealea care sînt de treaba noastră.Zic oamenii cei necredincioşi, precum sfinţii nu sînt în ceriu, că încă n-au luat plată pentru slujba lor, doară întru ziua cea de-apoi vor mearge la împărăţia ceriului.Şi vor lua cinste cineşi după osteneala sa, cînd va veni Hristos să judece toată lumea, că aşa scrie Apostol Petru, grăind: "Arătîndu-se începătoriul păstorilor, veţi lua cununa mărirei cea neveaştedă." Acelaş cuvînt şi Apostol Pavel scrie, grăind: "Că tuturor ni se cade noao a ne arăta înaintea judecăţii lui Hristos, ca să primească fieştecarele ce au lucrat cu trupul, sau ceale bune, sau ceale reale." Noi vom răspunde împotriva acelora în ce chip numai sufletele sfinţilor sînt în ceriu, iară trupurile lor să află pre pămînt.Şi încă [v:n-au luat] sfinţii plată şi cinste [p:] [a:deplin] , [a:trupeaşte] , ce numai sufletele lor în ceriu au luat plata şi cinstea a vederii feaţii lui Dumnezeu.Şi iară zic oamenii cei necredincioşi, deşi sînt sfinţii în ceriu, iară nu să roagă pentru noi lui Dumnezeu, că, făcînd aceaea, s-ar afla împăcători.Ce numai unul iaste împăcătoriu între Dumnezeu şi-ntre oameni, Hristos, { 6r} precum scrie Sfîntul Apostol Pavel, grăind: "Unul iaste solitoriu lui Dumnezeu şi oamenilor, omul Isus Hristos." La acea întrebare avem a răspunde cum în doao chipuri să află solire sau împăcare; cine, unde, sau plătind datorie pentru oarecine, cine va fi supărat pre cineva; sau rugîndu-se pentru dînsul aceluia pre carele au supărat el.Deci, după tocmeala cea dintîiu, numai singur Hristos unul iaste solitoriu sau împăcătoriu, că numai unul Hristos singur cu sine au plătit lui Dumnezeu şi părintelui său pentru oamenii cei păcătoşi, după cuvîntul lui Pavel Apostol, cum scrie la întîia Carte a lui Timothei, în 2 capete, grăind: "Cela ce deade pre sine izbăvire pentru toţi cu al doilea chip iaste; nu numai Hristos iaste împăcătoriu, ce şi toţi sfinţii sînt împăcători sau solitori.Că nu numai Hristos soleaşte pentru noi la Dumnezeu, Părintele său, ce şi toţi sfinţii să roagă pentru noi lui Dumnezeu, pentru ca să să milostivească spre noi şi să ne dăruiască noao mila sa." Iară, căci zice Prorocul David, în 113, Psalmi, grăind: "Nu cei morţi te vor lăuda, Doamne, nici toţi ceia ce pogoară în iad." Şi într-alt loc: "Nu iaste întru moarte cineva ca să te pomenească pre tine şi în iad cine ţi să va mărturisi ţie." Spre aceale cuvinte avem a răspunde cum sufletele oamenilor păcătoşi celor morţi, carii sînt osîndiţi la iad spre muncile ceale de veaci, aceia pre Dumnezeu nu laudă, nici să roagă pentru noi, iară sufletele sfinţilor, întru împărăţia ceriului fiind, pre Dumnezeu laudă şi să roagă pentru noi.Încă, mai zic oamenii cei necredincioşi că nu trebuiaşte pre sfinţi a chema într-ajutoriu, ca să să roage lui Dumnezeupentru noi, că, { 6v} fiind ei morţi, nu ştiu de cearerea noastră, că aşa scrie Ecleziastes în 9 capete, grăind: "Cei vii cunosc că vor să moară, iară cei morţi nu ştiu nemica." Aceasta zice şi Prorocul Isaia cătră Dumnezeu, în 63 de capete, grăind: "Că tu eşti părintele nostru, Avraam nu ne ştiu pre noi şi Izrail nu ne-au cunoscut pre noi." Că numai Dumnezeu singur ştie inemile omeneşti, precum iaste scris în a treia Carte a Împăraţilor, în 8 capete, grăind: "Numai tu singur ştii inemile tuturor fiilor omeneşti." Dirept aceaea, vom răspunde, pentru căci au scris